(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Drumul spre Sabadell

Posted by Arca lui Goe pe aprilie 27, 2022

As menționa sumar câteva detalii de avut in vedere la organizarea călătoriei inițiatice spre piața Sant Roc din Sabadell, pe19 mai 2012, ora 18:00, cu ocazia Odei spontane a bucuriei retroactive, propusă vizitatorilor de arcă, interesați, la un moment dat, de re-vizitarea acestui acest eveniment, prin teleportare spațio-temporală la localitate:

  1. Călătoria se va face preponderent gravitațional în direcția la vale. Nu la deal.
  2. Călătoria se va face preponderent individual. Nu în grup.
  3. Calatorii care nu vor opta pentru hibernare (sau transă) de-a lungul pseudo-traiectoriei de voiaj vor putea efectua mici vibrații orbitale in jurul poziției de echilibru: se vor putea deplasa pe punte, încolo si încoace, vor putea dansa, etc. Sursele de energie ale acestor vibrații vor fi aduse de acasă fiind admise cam toate genurile, fluturi, zâmbete, zaibăr, erecții matinale, acumulatori de emoții, iambii suitori, troheii, săltărețele dactile, etc.
  4. Se oferă libertate de impresie si expresie nelimitate. Oricine va avea voie să spună orice. Oricând.
  5. Sortis Humanae ad Intelligendum Lux.
  6. Mici pancarte inscripționate cu: „Et in Arcadia Goe”.
  7. Animale de companie? Oglinzi?
  8. Călătorului îi sade bine cu drumul, nu cu destinația… De ex. drumul către fericire. Sau către nefericire. Drum să fie. Pe urma, indiferent de destinația atinsă (sau ratată, nu contează), important este să ne întoarcem acasă. Acasă. Și tot așa, altă destinație, alt drum. Oricum în drumul către scop scopurile se schimbă, după cum se va ilustra poate mai la vale, în amonte (sic), pe firul poveștilor de nimic despre potriveala dintre călător și drum
  9. Anunț umanitar: Arca lui Goe organizează gratis o croaziera in neantul vorbelor de duh (cu tâlc si/sau fără tâlc). La bordul ambarcațiunii noastre pot fi acomodați un număr maxim de 200 de pasageri (vizitatori-calatori-comentatori). Nu mai mult. Asta este capacitatea pe care o poate manageria mulțumitor orice administrator de mediu de socializare. Atât. 200. De altminteri cam atâta este numărul cunoscuților cu care se poate descurca o persoana, într-un grup, fără să piardă definitiv relevanta, si pe a sa si pe cea a interlocutorilor săi. Așadar aviz amatorilor (si profesioniștilor) dornici de o excursie exotica in mirifica lume a călătoriilor virtuale. Întrucât primele câteva locuri au si fost ocupate, atragem atenția ca locurile ramase disponibile vor fi oferite in ordinea cronologica a cererilor (si in dezordine alfabetica a nickname-urilor). Ii rugam pe doritori sa nu-si rezerve mai mult de trei nickname-uri ca sa ajungă la toata lumea. Va rugam din suflet sa nu va buluciți si sa nu produceți daune colaterale (căci vor fi imputate fără rabat, fără scutire de taxe si fără rambursare de TVA). Mâncarea si băutura sunt la liber. Luarea cuvântului se va face la un preț modic, ajustabil in funcție de mersul pieței si de cursul de schimb valutar. Apropo, ați auzit ca s-a scumpit aurul? Foarte tare. Priviți-vă verighetele si felicitați-vă că n-ați divorțat anul trecut. Si tot apropo, pentru îmbarcarea pe Arca lui Goe pentru croaziera gratis in neantul vorbelor de duh (cu tâlc si/sau fără tâlc), ar fi de preferat sa veniți perechi, perechi, gata formate, pentru a minimiza alterarea si distorsionarea dezbaterilor de croaziera cu prea multe anunțuri matrimoniale si partajări patrimoniale. P.S. Cel mai bun timp pentru plantarea unui copac este acum douăzeci de ani. Al doilea cel mai bun timp pentru asta, este azi. Acum.
  10. La întoarcere, cele mai reușite jurnale de călătorie vor fi premiate.

Apropo de calatori si calatorii (instantanee, de călătorie), cei mai multi si cei mai rapizi sunt fotonii. Despre uluitoarea viteza cu care se deplasează stie cam toata lumea. Unora n-o sa le vina șa creadă că fotonii se deplasează prin vid (de unde vid?) cu impresionanta viteza finita de circa 300.000 de km/secunda. Altora cu atât mai puțin o să le vină să creadă, ca, din cauza efectelor relativiste, la viteza respectivă, timpul local încetează să se mai scurgă, si ca prin urmare, într-un referential local, viteza fotonului este infinita, el (daca nu cumva El) putând ajunge practic instantaneu (in no time) de oriunde, oriunde (ca si cum universul ar fi fiind de dimensiune zero in orice direcție; pentru orice foton universul este un singur punct zero-dimensional ce-l re-tine pe foton, ca prizonier, in interior. Pentru foton, Big-Bang-ul nu s-a produs încă. Ceea ce mai putini știu este ceva in legătură cu numărul total al fotonilor din univers. Nu, nu este infinit. Nici n-ar avea cum. Oricat de infinit ar fi fiind Universul el însuși, niciuna dintre particulele (materiale?) care-l compun (?!) nu este in number infinit si nu persista la nesfârșit. Avem fotoni pe lume numai pentru o vreme si numai in număr limitat. Sper ca acest enunț sa nu va inducă nimănui vreo stare de depresie (absenta luminii este asociata cu apariția si agravarea depresiei; stați la Soare, vara). Totuși vestea „buna” (de ce e buna? știi?) este ca sunt foarte multi fotoni in univers, si anume vreo 4 ori 10 la puterea 84. (4 urmat de 84 de zerouri) adică (si aici vine schepsisul) de circa 1000 de ori mai multi decât toate celelalte feluri de particule la un loc (protoni, electroni, neutroni, neutrini, etc)… In mod normal (?!), in acord cu planurile inițiale ar fi trebuit sa fie numai fotoni pe lume, într-un univers absolut plat. Din motive necunoscute 1 la mie din materie a scăpat in mod miraculos procesului de anihilare inițială (materie-antimaterie), lăsându-ni-se astfel si noua posibilitatea sa existam si (eventual) sa călătorim prin univers, însă foarte, foarte, încet, devastator de încet. Ca cand am sta pe loc. Noi, materia care călătorește prin Univers, scăldată in lumina (de o mie de ori mai multa lumina decât substanța, ca sa-i zicem așa)… Sa nu uitam ca Sortis Humanae ad Intelligendum Lux. Et in Arcadia Goe.

Ca fapt divers ar fi de zis că numărul de combinații posibile la jocul de Go e de circa 10 la puterea 137 !!! Adica de un trilion de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de ori mai multe decât toate particulele din universul cunoscut la un loc, galaxii, stele, planete, fire de nisip si de praf, atomi, protoni, neuroni, electronii, neutrini, fotoni, orice… Go e un joc foarte interesant. Aproape infinit.

28 răspunsuri sa “Drumul spre Sabadell”

  1. O.R. said

    Eu de venit, vin, chiar si pe unde gravitationale, in toata splendoarea mea. Aduc cu mine nickname-ul ca doar asta imi apartine si bineinteles si perechea…..perechea mea de pantofi stilleto de culoare nude, cumparata de la Paris. Voi calatorii individual, cu chipul senin, cu pletele in vant, aruncand zambete dragalase atat in stanga cat si in dreapta asta doar fiindca mancarea si bautura sunt gratis si pentru mine all inclusiv-ul moca, moca e un scop in sine. Ma bucur ca in sfarsit si la urma urmei voi putea spune si eu orice LUI OR-CUI. La buna vedere!

    Apreciază

    • Don’t worry vom avea all you can eat & drink oferite de sponsorul buffet (warren buffet). La urma urmei cați să poți mânca si bea într-o clipă? No time. De altfel nu doar mâncarea si băutură vor fi gratuite ci toate serviciile. Va fi o clipă de neuitat.

      Apreciază

      • O.R. said

        Daca este o clipa de neuitat, e super. O aduc pe mama soacra, pisica Ulica, papagalul Coco si pe catelusa Nutica sa traim momentul impreuna si sa trimitem selfie-urile celor dragi, ramasi acasa.

        Apreciază

  2. Florin said

    Călătorie inițiatică? Așa ceva, ar putea fi El Camino, eventual cu plecare din România pe jos.

    Apreciat de 1 persoană

    • In acest sens pentru detalii vă rog să-l contactați pe dl. badea Cârțan, si să-i propuneți organizarea unei escale la Roma (in februarie 1896).

      Apreciat de 1 persoană

      • Florin said

        Chiar există traseu din România pentru El Camino, din București și pare o călătorie/experiență interesantă. Din păcate, nu pot include asta în planurile mele. Se poate alege un traseu scurt, din Portugalia sau sudul Franței, dar n-ar avea aceeași iz de aventură.
        Sigur, și refacerea traseului lui Badea Cârțan este interesant dar, El Camino este gata organizat și aproape moca.

        Apreciat de 1 persoană

        • Daca traseul București – El Camino trece si prin apropierea Barcelonei, la data si ora Odei bucuriei de la Sabadell, putem renunța la ocolul pe la Roma. Presupun că știți că traseul pe care-l propuneți trebuie străbătut în tăcere, fără nicio vorbă. Nu știu cum v-ați putea descurca la cât de vorbăreț păreți a fi. 🙂

          Apreciat de 1 persoană

          • Florin said

            Doar par. Îs mutulac.😀
            Camino (eu nu știam ce tăcere) nu se încadrează în preocupările mele actuale. Eu am timp doar pentru urgențe. Acum doi ani, m-am gândit nițel la Mongolia. Nu închiriază mașină decât cu șofer. Nu ai intimitate, nu faci chiar ce vrei. Există și avantajul unui contact mai ușor cu localnicii. Dacă mai accepți vreo 2.000 km, vezi și un pic de Baical. Acum nu cred că asta mai este posibil. Ar depăși durata de 35 de zile pe care mi-o propun. Un tur complet al Japoniei înseamnă vreo 7.000 km pe stânga. Aici mi-ar trebui un partener la fel de nebun. După anul nou am antamat deja cele 35 de zile.

            Apreciat de 1 persoană

          • Deci chiar credeți că ați putea practica tăcerile elocvente si dialogurile interioare, fără murmur, pe durata unui pelerinaj pe jos la El Camino? Să fiți oare partenerul ideal de muțenie meditativă? Hm. O fi vreuna.

            Da, interesante proiecte de calatorii inițiatice in contemporanitate aveți. Mongolia ! Turul Japoniei !!! As adaugă Alaska. Acuma până n-o revendica rușii 🙂 Si Chile, musai…

            Am o cunoștința care a lucrat in Mongolia trimis de o companie occidentala de telefonie. Acolo, într-un cartier de iurte din Ulan Bator si-a cunoscut viitoarea soție, o micuță mongoleză. A adus-o acasă si intre timp aceasta a învățat o limbă română foarte ciripitoare.

            Apreciază

          • @Florin – Deosebirea ar fi că în timp ce d-voastră propuneți călătorii de azi pe mâine, noi propunem călătorii de azi pe ieri…

            Apreciază

          • Florin said

            Nu, nu sunt cu muțimi din astea, nici cu inițiatice.
            Chile este bifat până în Antarctica. Alaska e bifată.
            Sunt unii care se pretind călători, care sunt limitați la un loc de fițe. Mie îmi place să călătoresc cu adevărat și să văd locuri cât mai sălbatice și pitorești.

            Apreciat de 1 persoană

          • Fe-li-ci-tări pentru călătoriile bifate… O doză de „inițiatic” trebuie să vă fi oferit acestea, vrând-ne-vrând. …

            … pentru „locuri cât mai sălbatice și pitorești”, nu e nevoie de mergi chiar până la capătul pământului… niște zone rurale luate la întâmplare în Moldova sau Oltenia pot oferi in egală măsură experiențe sălbatice si pitorești… Plus că ar acoperii si propunerea noastră de teleportare înapoi in timp, într-o iarna, într-o noapte, într-o casă încălzită cu lemne si cu veceul in fundul grădinii…

            P.S. Pai atunci, după ce s-o mai domoli războiul din Ucraina si bățoșenia Rusiei, poate mai schimbați macazul la blog si veniți cu câteva pagini de jurnal de călătorie din Alaska si/sau Chile…

            Apreciază

          • Florin said

            Nu pot scrie ceea ce se înțelege în general prin „jurnal”. Am scris despre călătorii, le găsiți accesând blogul pe nascutpelistaneagra.wordpress.com și deschizând meniul LUMEA CEALALTĂ sau, în CUPRINS, tot Lumea cealaltă.
            Sunt puține locuri pitorești sau sălbatice de pe la noi pe care să nu le fi văzut. Pe vremea Lagărului socialist era tot ce puteam face.

            Apreciază

          • Dar ați fi putut vizita si Uniunea Sovietică. Se făceau niște expediții bestiale la Alma-Ata 🙂 Plus excursii cu transsiberianul. 🙂

            Voi caută pe CUPRINS relatările d-voastră despre LUMEA CEALALTĂ.

            Apreciat de 1 persoană

          • Florin said

            Am avut plăcerea de a vizita nițel URSS. Era singurul loc pentru care îmi dădeau viză. Când trebuia să mă duc câteva zile la Alma Ata m-au blocat. Dar am văzut ceva din Caucaz, litoralul Mării Negre, Moscova, Leningrad (foarte mult), baltice. I-am cunoscut bine, am povestit sumar pe undeva. Au fost gazde perfecte și nu le-am rămas dator.

            Apreciază

          • Ah, călătorind in Cuprinsul d-voastră văd c-ați si vizitat Uniunea Sovietică. Se pare că sunteți un calator cu experiență… Pe Planetă nu prea mai aveți loc de întors. Ori vă propuneți să vizitați restul Sistemului Solar, ori vă gândiți serios la o călătorie in timp… De exemplu să vizitați piramidele in timpul construcției.

            Apreciază

          • P.S. Se pare că nu-i chiar așa de rău să fii născut pe lista neagră… 🙂

            Apreciat de 1 persoană

          • Florin said

            Nimănui nu-i ajunge o viață pentru a vedea lumea. Sunt atâtea locuri mișto de văzut – Africa o călătorie est-vest prin zona centrală, Africa de Sud, piramidele doar la sfârșit. Și cu Asia nu stau grozav. Nu există niciun loc văzut bine în care să nu fi rămas încă ceva de văzut.
            Omul nu ajunge ce declară că vrea să ajungă, ajunge ceea ce vrea cu adevărat, în fundul minții lui, chiar dacă nu conștientizează.
            Eu am reușit totul doar prin mine, nu datorez nimic nimănui, chiar dimpotrivă.

            Apreciază

          • Eu am reușit totul doar prin mine, nu datorez nimic nimănui, chiar dimpotrivă.” – super-aroganță, de chic. 🙂 E o perspectivă… Ați putea dezvolta? Presupun că „dimpotrivă” se referă la faptul că alții v-ar datora ceva si că nu aveți speranțe că vi se vor plăti prea curând acele datorii. Imi place că lăsați realizările (reușite total prin d-voastră însevă) într-o enigmatică pen-umbră, ca temă de casa pentru ghicitorii de serviciu. Impresia mea este că aveți un potențial narativ si un fond de povesti mult sub-utilizat. Nu știu cât de intenționat induceți ideea că de fapt ați fi fiind persoană publică care se joaca de-a v-ați-ascunselea prin neto-sferă. 🙂

            Apreciază

          • Florin said

            Statul îmi este dator / societatea. Dincolo de faptul că mi-au restricționat jumătate din viață. Nu sunt o persoană cunoscută, dar sunt unul cu merite – în ’90 aveam cont cu $ la BRCE (viitorul Bancorex), pagini publicate în Statele Unite. Am povestit pe undeva. Nu știu de ce ar trebui să mă manifest cu modestie. Nici atunci când asta era moda, nu am făcut-o – așa am adunat mulți prieteni 😀.

            Apreciat de 1 persoană

          • Dacă doriți să vă faceți reclamă si să vă manifestați fără modestie printre vizitatorii Arcei lui Goe (prin urmare să-i impresionați pe OR, Iosif si alții) vă rog să considerați liber de orice constrângeri. Iar dacă asta se va dovedi in vreun fel de ajutor în a vă recupera creanțele, recunoașterea si/sau reparații de la stat sau de la societate, să știți că nu vă cer comision. 🙂 Ba chiar voi militata să fiți considerat ca membru cu drepturi depline in galeria Florinilor celebri ai neamului (printre alde Calinescu, Zamfirescu, Georgescu, Piersic, Bercea, Bogardo, Răducioiu, Cîțu si care or mai fi). 🙂

            Apreciază

          • Florin said

            Tot ce-i moca și lipsit de constrângeri este atractiv.😀 Iar Arca mă onorează.
            Colecția Florinilor celebri este atractivă, ba chiar, unul sau doi sunt de soi (na, că făcui versuri)😀.
            Prefer însă să rămân doar pe o listă.😀

            Apreciază

  3. Stely said

    @Arca lui Goe ,
    De catva timp am in minte de o alta calatorie” inititica ” petrecuta aici pe Arca lui Goe in anul de gratie 2013 , avand ca tema reconcilierea profanulul cu fizica cuantica. A fost o calatorie pe cat de frumoasa pe atat de grea( pentru mine). A trebuit sa fac fata multor provocari timp de aprox 60 de zile . „Calatoria „a fost o mare reusita (pentru mine) fapt ce mi-a creat o bucurie imensa … Va rog deci sa -mi dati voie sa aduc ” In drumul spre Sabadell” cate ceva din „impresiile ” acelei calatorii intrucat am senzatia ca Sabadellul este chiar Arca lui Goe. Asta intrucat Deviza amintita acum si- a avut „radacinile” atunci . Iata cea de atunci(10 Aprile 2013) :”Am deschis ochii, iar vocea, pe care nu mi-o auzisem de un veac, s-a incordat si-am auzit, clar, in intunericul deplin al incintei sferice: Destinul omului este să inteleagă lumina.

    Iar acum cea de aici :

    „Noi, materia care călătorește prin Univers, scăldată in lumina (de o mie de ori mai multa lumina decât substanța, ca sa-i zicem așa)… Sa nu uitam ca Sortis Humanae ad Intelligendum Lux. Et in Arcadia Goe. „
    Pentu inceput aduc acest „esantion ” :

    Arcaluigoe said
    aprilie 9, 2013 la 6:54 pm
    (R) – Lumina este un intermediar al cunoasterii extrem de eficient, in limite care odata pareau infinite, dar care, vai, se dovedesc azi atat de inguste. Lumina, in sens larg, atunci cand este prezenta in exces, este un agent care poate transfera informatii esentiale intre obiect si subiect fara a perturba notabil comportamentul niciunuia. Acest lucru ramane valabil insa numai in contextul strict al scarii dimensionale careia ii suntem vremelnic arondati. Cu cat ne apropiem de frontierele care marcheaza limitele fizice ale luminii, ca agent al transmiterii informatiei, cu atat procesul cunoasterii este mai afectat de erori si distorsiuni care necesita corectii mentale din ce in ce mai sofisticate si, prin urmare, cu rezultate din ce in ce mai incerte, mai vagi… Vedem bine lucrurile din jur, cand sunt luminoase sau iluminate si deci luminoase, folosim telescoape sau microscoape pentru a vedea mai departe sau mai in adanc, lucruri luminoase sau iluminate si deci luminoase. Analiza spectrala a luminii primite ofera informatii consistente despre natura obiectului observat.

    Apreciază

    • Reconcilierea profanului cu cuantica este esențială in bagajul oricărui aspirant la postura de cutreierător al timpului… Mă bucur că n-ați uitat de ea. Probabil că starea de plutire si serenitate oferită de Simona Halep (dar) si de Unirea Slobozia (!), au contribuit cumva la reconectarea d-voastră cu sf-era lui Goe din epoca reconcilierii. O bună memorie poate fi uneori in mijloc eficient de a călători in trecut, iar ajungerea într-un trecut poate mijloci sau stimula salturi in alte trecut-uri încă si mai in profunzime. In mod evident d-voastră stați foarte bine cu memoria si cu accesul in arhivele trecutului. 🙂

      Apreciază

      • Stely said

        Da, stau bine cu memoria (in general) dar aici pe Arca lui Goe este vorba de o altfel de memorie … 😇 ce ma „teleporteaza” exact la locul (topicul) si timpul potrivite. Este vorba (cred ) de o memoria sentimentala (emotionala).

        In privinta Simonei nu pot sa spun decat tot da 🤩. Pentru mai mult il las pe Mircea Mester :

        Mircea Meșter
        17 ore ·
        Simona Halep – Paula Badosa 6-3, 6-1 în turul al doilea la Madrid.
        Întrebarea nu mai e dacă vrea, dacă își dorește, dacă focul e viu, dacă mai trage șufa. Ci, pur și simplu, cât poate să țină șufa. Cât de mult se poate umple vagonul. Cât de lungă e linia. Câtă zeamă încape în picătură până să se rupă tensiunea superficială.
        Două seturi fabuloase. Primul de finală de Slam, cu a’ mică mișcându-se ca bila de flipper din sec în arc, găsind soluții cuantice în fizica arhaică a tenisului. Al doilea cu o cascadă de bârne care i-au căzut Badosei greu la stomac. Ca o cișmea în care Badosa își astâmpăra setea când s-a rupt țeava și a pocnit-o cascada.
        Da, e greu pentru Simona să prindă tablouri liniștite când intră în turneu de pe locuri pe care nici nu știe să le pronunțe în engleză. Dar să vezi cum e pentru celelalte când află că au meci cu Halep pe zgură în turul al doilea. Pușcă orezul din paella ca popcornul. Creveții-s chirciți, dar mint că stau așa din naștere.

        Apreciază

        • Stely said

          Aici un exemplu de amintire emotionala :

          Dl.Goe said
          ianuarie 4, 2013 la 7:27 pm
          @Stely – Ceea ce ne mişcă pe fiecare in parte, si pe moment as zice sa-i dam dracului pe ceilalti, infernul, sa-i ia mama dracului pe toti (vorba lui Niku C.), este Credinţa. Fiecare Goe are macar o care-l mişcă. Credinta in Dumnezeu. Credinta in puterea mintii omului. Credinta in puterea stiintei. Credinta in existenta Universului. Credinta in gogniscibilitatea Universului. Credinta in Democratie. Credinta in Umanism. In Umanitate. In Om. Credinta in Dreptate. Credinta in Libertate. Credinta in Adevar. Credinta in Sensul Vietii. Credinta in „Hrana pentru toti”. Credinta in Bani. Credinta in Dragoste. Credinta in Big-Bang. Credinta in Iubire. Credinta in Extraterestri. Credinta in Sine. Credinta ca premonitie. Credinta in context. Credinta in cele insirate mai sus sau necredinta in ele. Orice necredinta este tot o credinta. Fara o minima credinta care sa ne i/lumineze (calea) am fi paralizati de frica si am ramane nemiscati, imobili. N-am sti incotro s-o apucam in necunoscut. Orice credinta e mai buna decat nicio credinta. Credinta a ceea ce stim fara sa stim ne da libertatea de actiune. Nu ne da actiune. Nu ne da sens. Ci doar libertate. Ceea ce ne face sa actionam, ceea ce da sens, este Dorinta. Ceea ce ne mişcă pe fiecare in parte, si pe moment as zice sa-i dam dracului pe ceilalti, infernul, sa-i ia mama dracului pe toti (vorba lui Niku C.), este dorinţa. Fiecare Goe are macar o dorinta care-l mişcă. Dorintele de a fi. Dorinta de a avea. Dorinta de a manca. Dorinta de a face sex. Dorinta de distractie. Dorinta de a comunica. Dorinta de exprimare. Dorinta de a crea. Dorinta de a cunoaste. Dorinta de recunoastere. Dorinta de a cita. Dorinta de a minti.Dorinta de a fi sincer. Dorinta de a rosti. Nedorinta nu este dorinta. Dorinta ne da actiune si sens. Intr-un film revazut de curand, un fost ateu, spunea ca Dumnezeu nu ne-a creat pentru a fi fericiti ci pentru a iubi si a fi iubiti, lasand sa se inteleaga ca a iubi si a fi iubit presupune suferinta, durere, nu fericire. Dar dorinta de a fi fericit (una dintre dorintele de a fi) exista uneori. Nu? D-voastra credeti in fericire? Va rog sa nu citati. Va doriti sa fiti fericita? Va rog sa nu va speriati. Glumesc numai. Nu intreb. Totusi exista si o dorinta care nu presupune nicio credinta. Dorinta de a rataci. Partea proasta este ca atunci cand n-ai nicio tinta, nicio destinatie, nu te poti rataci. Va rog sa simplificati in stilul d-voastra specific si sa-mi spuneti ce credinta aveti, ce dorinta si in genere ce anume va tine in viata. Marturisesc astfel ca sunt o fiinta extrem de curioasa.

          Raspunsul meu a fost exact pe masura emotiilor proovocate de comentariul dvs care …

          Stely said
          ianuarie 4, 2013 la 8:30 pm
          Oooo !!! Dupa ce m-ati naucit cu o avalansa de marturisiri si exemple despre ceea ce „ne misca ” pe fiecare in parte ( eu) nu prea mai am multe de spus …Dar ,da, am Dorinta sa aflu cit mai multe despre lume ,despre viitor ,despre cum sa-mi fac viata cit mai frumoasa si multe alte dorinte …. secrete . Si ,da ,am Credinta ca nu pot sa le obtin pe toate ,dar accept ca nu exista miracole si ca trebuie sa fiu cit mai prezenta in realitate.,chiar daca mai visez din cind in cind frumos ,dar nerealizabil .. .ca „tineretea fara batrinete ” 🙂

          …adica un raspuns naiv (scolaresc) . 😯

          Mai tarziu insa ( tot la acest topic) am primit o confirmare care m-a bucurat f.mult si o tin minte , stiind unde se afla . Aceasta :

          Stely said
          martie 13, 2013 la 7:24 pm
          Aici a inceput misiunea mea de „cautator prin excelenta „ . Trebuie deci sa va multumesc( si eu )ca mi-ati provocat emotia si dorinta necesare pentru cautarea misterului spre cunoastere . Mister pe care am bucuria sa-l caut cu ajutorul unui ghid excelent .
          P.S. Ce multe s-au intimplat in doar doua luni !!

          Dl.Goe said
          martie 14, 2013 la 5:03 pm
          Cred ca mai degraba s-ar putea spune ca aici s-a conturat o anumita directie a cautarii… spiritul de cautator prin excelenta fiind o poveste mult mai veche…

          Apreciază

        • Meci pentru cronica sportivă a meșterului Mircea. Are si haz. 🙂

          … dar merci si pentru extragerile prin cotrobăire în arhiva cu sentimente si re-aducerea în prim-plan a unor timpuri imemoriale (2013) de din vecinătatea timpului țintă (2012) întru stimularea Credinței si Dorinței de Sabadell. Credința că se poate si dorința de a accepta provocarea. Mi-ați oferit, fără sa vreți, un imbold pentru o altă ofertă de reconciliere a profanului cu… încă ceva… tot în aria de acoperire a călătoriei inițiatice la Sabadell, de la care in curând se vor împlini 10 ani. Au trecut de parcă ar fi fost câteva zile… 🙂

          va urma/

          Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: