(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Despre găuri negre (II)

Posted by Arca lui Goe pe mai 2, 2022

In imaginile „obișnuite” prin care se încearcă ilustrarea sugestivă (pe înțelesul nostru, al profanilor) a felului în care prezența unor mase distorsionează gravitațional continuumul spațio-temporal, în acord cu teoria relativității, se recurge la o modelare simplificată bi-dimensională (precum cele incluse în episodul anterior al acestei epopei al reconcilierii profanului cu găurile negre). In aceste reprezentări spațiul (bi-dimensional) apare ca fiind o pajiște plană, pe care un corp de probă s-ar putea mișca liber stânga-dreapta si înainte-înapoi. Prezenta unui corp masiv (o planetă de exemplu) în acest spațiu ar avea darul să deformeze pajiștea plană, alungind-o în direcția celei de-a treia dimensiuni (pe verticală), deformarea fiind cu atât mai accentuată cu cât masa corpului este mai mare si cu atât mai abruptă cu cât corpul este mai compact (mai dens, ocupând, la aceiași masă, un volum mai mic) :

Imaginea conferă o anumita sugestivitate dar este profund greșită si induce o confuzie teribilă celui profan în încercarea sa de a-si imagina cum anume devine treaba cu prezența unei mase care ar deforma spațiul (în fapt că distorsionează continuumul spațio-temporal, afectând deopotrivă si timpul, nu numai spațiul). De obicei încercând să mergem un pas mai departe si să ne imaginam cum anume se petrec lucrurile in realitatea tridimensională (în care spațiul nu este un simplu plan), aceste modele ilustrative ne conduc cu gândul la faptul că ar trebuia să luăm în calcul alte dimensiuni spațiale suplimentare, în care să fie posibilă deformarea/alungirea spațiului… ceea ce însă nu este conform cu realitatea descrisă de teoria relativității. Distorsionarea gravitațională a continuumului spațio-temporal 4D (3D + 1) nu presupune existența altor dimensiuni spațiale în direcția cărora să se producă curbarea/deformarea spațiului. Pentru a înțelege mai exact felul în care gravitația influențează continuumul spațio-temporal ar trebui să apelăm la o model încă si mai simplificat, cel uni-dimensional. Să luam în considerare numai o singură dimensiune spațială x, si să le ignoram pe celelalte două spațiale (y, z) si pe cea de-a patra (t – timpul)… Refăcând, prin similaritate, modelul grafic bi-dimensional de mai sus, în noile condiții simplificate, o ilustrare echivalentă a felului in care prezenta unei mase deformează spațiul ar arăta astfel:

Modelul este în continuare greșit, întrucât sugerează că prezența unei mase în acest spațiu simplificat (în care am luat în considerare doar una dintre dimensiuni, pe axa Ox) ar indica deformarea acestei dimensiuni x prin alungirea ei în direcția y, ceea ce trebuie spus că nu reflectă ceea ce intenționează teoria relativității să afirme. In acord cu teoria relativității spațiul pe dimensiunea x se alungește, în prezenta unei mase, cu un spor proportional cu masa respectivă, dar in cadrul aceleiași dimensiuni x. Pur si simplu distanța măsurată pe o dreapta între doua puncte A si B este mai mare atunci cand intre cele doua puncte se afla o un corp cu o masă oarecare, decât distanta care ar fi măsurată (pe aceeași dreaptă) între punctele A si B în absenta vreunei mase. Lungimea liniară, măsurată pe axa Ox intre punctele A si B, in cazul în care există un corp cu masă „m” între aceste puncte, este aceeași cu cea pe care o are curba redată în model. Rolul curburii (pe direcția y) în acest model este pur si simplu de a ilustra vizual faptul că distanța dintre A si B apare ca fiind mai lungă, (spațiul s-a alungit) atunci când în interiorul segmentului AB există un corp cu o masa oarecare (si nu că traiectoria unui mic corp de probă care circula între punctele A si B s-ar abate in direcția y)… Este ca si cum segmentul AB ar fi mai lung pe dinăuntrul decât e pe dinafară, lucru pe care nu-l putem vizualiza grafic decât apelând la curbarea respectivului segment (ceea ce în realitate, în acord cu teoria relativității, nu se întâmplă). Revenind la modelul bi-dimensional (propus in majoritatea imaginilor care încearcă să ilustreze felul în care prezenta unei mase distorsionează gravitațional continuumul spațio-temporal), ar fi de precizat ca nu avem de-a face cu o deformare a suprafeței plane a cercului in direcție „z”, ci doar cu faptul că aria cercului (din vecinătatea unui corp cu o masă oarecare) este mai mare decât ar fi în absența masei, având o mărimea măsurabilă echivalentă, cu cea a suprafeței tri-dimensionale reprezentată în desen pe direcția „z”. Cercul respectiv este mai mare pe dinăuntru decât este pe dinafară, ceea ce este într-adevăr contra-intuitiv si greu de reprezentat, altfel decât apelând la trucul înșelător al deformării pe direcția „z”. Pasul următor constă în a re-gândi cazul din realitate, cea tri-dimensional, înțelegând că prezenta unei corp cu o masă oarecare face ca o sferă din vecinătatea lui să fie mai mare pe dinăuntru decât pe dinafară … adică să apară, prin măsurare, mai mică unor observatori din afară si mai mare unora dinăuntru… ceea ce nu implică luarea în considerare a unor extra-dimensiuni spațiale în care să se producă curbarea spațiului care să oglindească aportul de lungime. Si asta nu este (nici pe departe) totul, pe drumul reconcilierii profanului cu găurile negre. Trebuie să mai atingem si subiectul delicat al felului în care gravitația perturbă timpul (cea de-a patra dimensiune a continuumului spațio-temporal), precum si să vedem în ce fel este influențată „geometria” spațiului în vecinătatea corurilor cu masă, în funcție de densitatea acestora. Pentru a produce o gaură neagră este nevoie nu doar de masă, ci si de o compactare/împachetare potrivită a materiei respective, până la densități colosale (apocaliptice) care să permită declanșarea colapsului gravitational (altă noțiune de explicitat). Cred că pentru moment ar fi prea destul să medităm on bob zăbavă asupra sferelor care sunt mai mari pe dinăuntru decât sunt pe dinafară. Întrucât „Sortis Humanae ad Intelligendum Lux„, am putea, de exemplu, să meditam din punctul de vedere al unei raze de lumină care are de traversat o sferă imaginară din spațiu. Când sf-era e goală drumul e mai scurt si mai „drept”, iar când e o masă acolo, drumul e mai lung si nu la fel de drept, sau, mai bine spus, este ca si când ar fi fiind așa.

33 răspunsuri sa “Despre găuri negre (II)”

  1. Iosif said

    „…(altă noțiune de explicitat)…” Nț,Nț,Nț…

    Apreciază

    • Vai, dar ce ironic ești! Da măi Greblea, ce te miră? Colapsul gravitational este un fenomen complex si înșelător care merita o explicitare pe înțelesul nostru, al profanilor de reconciliat cu gravitația si teoria relativității… O explicitare care desigur nu-i are in vedere pe limbricii geniali (așa ca tine) care „cunoaște (sic) doar măreția numerelor 3, 6 și 9, având in posesie cheia universului. Faptul că un asemenea limbric (divin si superior) ca tine ține să fie martorul lui Yehova, captiv pe Arca lui Goe, atras ca molia la lumina lămpii si ca lumina in găurile negare… rămâne un fapt paradoxal si enigmatic care tine mai degrabă de cuantum gravity, decât de altceva, rămânând departe de înțelesul profanilor.

      P.S. Limbricul Greblea tresare mereu spasmodic când aude de găuri negre, doar că spre deosebire de ceilalți profani care dau reflex conotații erotice sintagmei, emoția lui Greblea vine din gândul pidosnic care-i zboară către genul de găuri negre precum cea prin care a evadat el din intestin, prin scremere, direct in meta-fizică… Asa s-a născut parazitul Iosif, prin tranzit… de unde si năzuința sa spre transcendental… visând cu ochii deschiși să intre înapoi de unde a ieșit. Greblea caută-ti căminul in alta parte… la tatăl tău care te-a „născut”, fiindu-ți mamă, si nu-ti mai irosi măreția limbricoidală în spatii care nu te merita si nu te înțeleg.

      Mai pe înțelesul tău despre găuri negre aici:

      … so go and watch Star Trek you bang hole !

      Apreciază

  2. Iosif said

    Numai în ultimii ani am înţeles că melancolia este singura experienţă religioasă pe care mi-a îngăduit-o Dumnezeu. Şi ea poate izvorî din orice; dar mai cu seamă din amintirea celor ce au fost. – M.Eliade –
    „Sic transit* gloria mundi”

    Apreciază

    • Wow !!! Să-ți bați copiii cu basca udă și alta nu. Loaza citează din Eliade.

      Greblea, nesimțitule, ești off topic. Știu că e involuntar, că e fără voia ta, dar nu contează. Marș la loc…

      Apreciază

  3. Iosif said

    ÎnFloriRi…
    …Au înflorit cAstAnii
    prin parcuri, pe alei
    se bucura; golanii
    prin tufe ei sunt zei…

    Apreciază

    • Iosif – Se pare că felul în care sunt tratate intervențiile tale de troll off topic au darul de a te atrage „magnetic” pe Arca lui Goe, fiind tot ceea ce te mai poate emoționa pe lumea asta, ceea ce explică poate captivitatea ta gravitațională în mrejele Arcei lui Goe si dorința de a-ti tot da în petic si de a-ti alimenta masochismul. Dar, na acuma. La urma urmei si planeta acumulează zilnic cantități impresionante de praf, micro-meteoriți si reziduuri cosmice. Iar aici zgomotul de fond produs de trolul Greblea, un prost insistent. Iosif ai darul de ai face pe trolii de odinioară (precum tanti Bau-bau sau/si domnișoara Aldus) să pară luminoși si pertinenți prin comparație cu micul si gureșul tâmpițel Iosif.

      Apreciază

  4. Ioan M. said

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Stely said

    Aduc la suprafata, din memoria mea sentimentala ,un comentariu al Arcei lui Goe ,referitor la formula scrisa pe mormantul lui Stephen Hawking care decedase de curand( pe 14 martie).

    Aici :
    Arca Lui Goe said
    martie 16, 2018 la 4:34 pm
    Acesta este, pe coaja subtire a lumii, adevarul… gestul respectiv tintind insa nu adevarul, ci post-adevarul suveran, acum si pururea si-n veacul vecilor. Amin… Dar totusi formula lui Hawking este eronata. Este fundamental gresita, ba mai mult, este lipsita de sens, bazandu-se pe o alcatuire improprie si inconsistenta, ca de altfel toate formulele stiintifice propuse de oameni… Adevarul adevarat si incontestabil in formula lui Stephen Hawking se refera insa la altceva, descriind admirabil incordarea omului in contra neantului, intr-o lupta pe viata si pe moarte (caci si neantul poate muri, nu-i asa?). In acesta lupta, formula entopiei in vecinatatea singularitailor gravitationale, adica in cea mai apropiata zona de contact a totului cu nimicul (dupa stiinta de acum a oamenilor), ramane o borna remarcabila, de o fascinanta simplitate si eleganta. Ca este (mai) adevarata sau (mai) falsa, nu-i tocmai important in context. Dincolo de semnificatia stiintifica, formula lui Hawking capata si atributul de rezumat esential al vietii celui ce zace sub lespedea funerara. Lumea aceasta de gura-casca, ce cu ingaduinta ne contine, va privi si va intelege ca acea formlula este Stephen Hawking el insusi, dupa cum si Einstein este egal cu E = mc2. Prin simplitate, in ochii majoritatii oamenilor Albert pare a fi in avantaj, si tot in avantaj pare a fi prin nota sporita de universalitate, prin inteligibilitate si utilitate practica. La urma urmei formula lui Stephen se refera la niste implauzibile gauri negre, presupuse a exista undeva departe in Univers, fara nicio pondere sesizabila in vietile si destinele umanilor. Totusi, unii oameni pot remarca faptul ca formula lui Stephen Hawking are o forta simbolica mai mare decat cea a lui Albert cel singur, intrucat ii are ca aliati si pe Boltzmann (k), si pe Planck (h), pe Newton (G), si, mai ales pe Pi(-tagora) π… unificand astfel mult mai multe esente in univers… dintre cele neunite inca. Einstein a echivalat energia cu masa, Hawking echivaleaza dezordinea cu spatiul, relatand despre faptul ca dimensiunea haosului in proximitatea unei gauri negre este proportionala cu aria singularitatii masurata pe circumferinta orizontului evenimentelor, care separa totul de nimic si pe cele intamplate de cele neintamplate, si ca unul dintre factorii de proportionalitate este viteza luminnii in vid (inmultita cu ea insasi de trei ori)… Si daca Sortis Humanae ad Intelligendum Lux, atunci putem spune ca viata lui Hawking, cel nascut la moartea lui Galileo Galilei si mort la nasterea lui Albert Einstein, rezumata in acest epitaf sibilic, este un pas mare in directia cea buna.

    P.S. Intrucat raza orizontului evenimentelor depide de masa, iar entropia are dimensiune de energie / temperatura (J/K), este posibil ca in viitor vreun omulet inventiv sa constate echivalenta deplina dintre formula lui Hawking si cea a lui Einstein.

    https://arcaluigoe.wordpress.com/2018/03/14/ziua-%cf%80-drum-bun-stephen-hawking-noapte-buna/

    P.S. Mi-am amintit de acest comentariu perceput a fi un omagiu adus omului de stiinta, Stephen Hawking , dar si pentru descrierea frumoasa a tot ceea ce decurge din formula scrisa pe mormant ca un epitaf. Amintirea a plecat insa de la o asa zisa „promisiune” facuta de Arca lui Goe in P.S-ul comentariului. Am facut legatura cu repunerea de curand in functiune a Acceleratorului de la CERN , gandindu-ma ca unul dintre obiectivele avute in vedere de catre oamenii de stiinta, dupa redeschiderea acestuia ,sa fie si numita „promisiune:. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Corect! Legătura există… 🙂 Iar promisiunile, da, ar trebui onorata… Lista celor (încă) neonorate e lungă… 😦

      Apreciază

      • Stely said

        Cercetătorii de la CERN speră să descopere inclusiv „misterioasa materie neagră”

        Pe măsură ce dispozitivul îşi va relua activitatea, cercetătorii vor creşte energia şi intensitatea fasciculelor, pentru a realizat experimente de coliziune la o energie record de 13,6 mii de miliarde de electronvolţi (13,6 teraelectronvolţi – TeV).

        Acest lucru va permite ca cei patru detectori principali ai LHC (ALICE, ATLAS, CMS şi LHCb) să primească mai multe coliziuni de particule şi să citească astfel o masă de date mult mai mare.

        Fizicienii de la CERN vor putea studia bosonul Higgs în cele mai mici detalii şi testa mai curând modelul standard al fizicii particulelor, bulversată recent de mai multe experimente.

        Dar această nouă fază de explorare vizează în special stabilirea unei fizici noi, mai presus de acest model. Poate odată cu descoperirea unor noi particule cum ar fi particulele supersimetrice prezise în teorie dar a căror existenţă nu a fost niciodată demonstrată şi care ar putea vehicula materia neagră (sau întunecată), marea necunoscută din Univers.

        Fizicienii de la CERN speră că reluarea acestor coliziuni de particule subatomice îi va ajuta să descopere aşa-numita „materie întunecată” care se află dincolo de universul vizibil. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că materia întunecată are un grad de prevalenţă de cinci ori mai mare decât materia obişnuită, însă nu absoarbe, nu reflectă şi nu emite lumină. Până acum, materia neagră nu a putut fi detectată într-o manieră directă.

        https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/acceleratorul-de-particule-de-la-cern-a-fost-repornit-fizicienii-spera-sa-afle-cat-mai-multe-lucruri-despre-particula-lui-dumnezeu-1914795

        P.S. Daca nu cer prea mult mi- ati putea spune care dintre promisiunile de mai sus ar putea fi onorata in viitorul apropiat , avand in vedere ca n 2025 Acceleratorul va fi inchis din nou? Am sentimentul ca „legatura” pe care am avut-o in vedere vizeza si „conceptul de odderon” … daca nu cer prea mult …? 😇

        Apreciază

        • Mi se pare foarte „chic” formularea „vor studia bosonul Higgs în cele mai mici detalii„… De obicei particulele „elementare” nu posedă „detalii”. 🙂 Cât privește optimismul savanților privind descoperea particulelor super simetrice prezise si/sau a materiei întunecate, înainte de 2025, cred că nu, nici vorbă… Desigur că nu e imposibil (așa după cum nimic nu-i imposibil), dar șansele in această privință mi se par minimale… Mi se pare ceva mai probabil să se vădească sau măcar sa se întrevadă faptul ca problema este greșit formulată.

          Apreciază

          • Stely said

            Multimesc pentru raspunsul scurt si categoric.
            P.S .Ma aseptam sa-mi raspundeti : ceri prea mult, iti luam vinul. 😁

            pps. Felicitari pentru Nole. Astept cu nerabdare partida din semifinale. Desi imi place tanarul Alcaraz eu tin tot cu el . Hai Nole!

            Apreciază

          • Răspunsul a fost scurt din motive de tenis (aflându-mă în plină vizionare), iar categoric pentru că, na acuma, nu mi se pare că științificii au motive reale pentru optimismul cu care premeditează rezolvarea super-simetriei si a materiei întunecate in doar 3 ani.

            Nole ajunge cam neîncălzit in semifinala de la Madrid, iar Alcaraz e pe mare val. Este deja foarte bun la toate capitolele, talent, imaginație, știința si inteligenta jocului, condiție fizica, strategie, tactică, determinare si convingerea că poate muta munții (ceea ce contează enorm în economia jocului). Misiunea lui Nole va fi foarte grea. Sper că nu imposibilă. Dacă va reuși să scoată din rezerva sa strategica un surplus de viclenie novakiană in materie de strategie si va utiliza si știința sa obișnuită de a specula din mers vreo eventuală fisură in jocul lui Carlos, atunci poate, poate. Altminteri, nu. Ar trebui să se gândească (si) la faptul că măcar Nadal a reușit să-l învingă odată pe Carlos Alcaraz (viitorul luminos al tenisului), înainte de a se preda viitoarei vedete.

            Apreciază

          • Stely said

            On topic -ce au mai descoperit de curand cercetatorii:
            „În actul de alimentare, găurile negre eliberează raze X, iar acestea se pot reflecta în materialul din jurul găurii, ceea ce astronomii numesc „ecouri”. Observațiile inițiale au venit de la găuri negre enorme din alte galaxii, dar același lucru a fost raportat de atunci în două găuri negre mai mici. Acum, oamenii de știință au convertit pentru prima dată aceste „ecouri” în sunete.”

            P.S . O intrebare naiva :sa fie doar „ecouri”sau sau sunete ale unor activitati… extraterestre ?😛

            Apreciat de 1 persoană

          • Stely said

            Si una „of , of topic ” si nu prea .. O sa vedeti de ce :

            Meșter
            19 ore ·
            Semifinale Madrid.
            Carlos Alcaraz – Novak Djokovic: 6-7, 7-5, 7-6
            Să se tot facă vreo 10 ani de când așteptăm schimbul de tură la paza ușii din lemn de mango a tenisului. Și au tot trecut candidați prin cadru. Nu poți zice că n-au fost buni. Excepționali, chiar, pe alocuri. Doar că fiecăruia i-a lipsit câte-un ingredient care să înalțe farfuria. S-a venit cu ouă poșate excelente când era nevoie de ouă benedict, s-a venit cu prosciutto impecabil când era nevoie de pizza, s-a venit cu mămăligă când era nevoie de pâine, s-a venit cu vodcă, chit că oamenii voiau un vin fin, s-a venit cu ciocolată când era nevoie de tort Sacher și tot așa.
            Calitate a tot fost și va tot fi, doar că una e să dai tot ce poți, alta e să vrem tot ce n-ai.
            În final, când să-nchidem cortina dând din palmă a dă-i pace și să ne obișnuim cu gândul că pur și simplu vom ridica de acum o scenă din bârne lângă teatrul pe care-l transformăm probabil în muzeu, a apărut în contrejour silueta acestui băiat.

            Lumea-l compară cu Nadal, că ne e ușor să facem conexiunile pe linie lingvistică. Ombelibabel ce ușor ne este. Dar Alcaraz e fan Federer, vine din praful de stele din care s-a născut Nadal și de semănat seamănă mai degrabă cu Nole de la distanță, cu freza aia de figurină Lego și cu amestecul de flexibilitate și persistență care-l face să agațe mingi pe care noi, în capul nostru de specialiști, le-am înmormântat mental. la un moment dat, în meciul ăsta, mi s-a părut că vedem doi Novaci care joacă-n oglindă. Până la urmă, ce poate să fie mai dificil decât să-ncerci să te bați pe tine însuți când ești numărul 1 în lume? Nole încearcă de ceva vreme și pe căi extrasportive, de azi avem și dovada că se poate și pe teren.
            Betoniera Alcaraz amestecă caracteristici care par infinite și pe care le descoperi cu fiecare minge care cade, apoi varsă rezultatul la baza picioarelor adversarilor și le face soclu în viu. Omul a apărut acum un an în vizor, ne-a dat binețe și-a trecut la vâsle fără să-ntrebe dacă e loc în barca de cadeți, dacă-s valuri mari, dacă bate vântul dinspre nord sau dacă ce se aude e vreun chițcan rănit sau plânsetul sirenelor leșinate pe stânci.
            Azi, la distanță de un an, i-a șters de pe parbriz cu două mișcări ale ștergătoarelor pe Nadal și pe Djokovic la Madrid. Și-a dovedit că are motorul necesar să treacă peste orice limitator de viteză, fie el și vertical, din beton și înălțat până în stratosferă. Nu i-a fost ușor lui Carlos, ba din contra, meciul s-a jucat pe suprafața unui vârf de ac. Dar tocmai aici e cheia: când nu era ușor, până azi câștigau ei.
            După un început de sezon din care are să le povestească nepoților mult și bine, Carlos Alcaraz e ditai căpitanul de navă de croazieră pe care toată lumea pare să-l iubească și să-l admire.
            Intrați, avem măsline-n vermut.

            Apreciat de 1 persoană

          • a) Dacă semnalele radio (numite, nu se stie de ce, „ecouri”) vin de prin preajma unor presupuse găuri negre, atunci in mod categoric de, este vorba despre activități extraterestre. Cum altfel? 🙂

            Merci pentru oferta de sunet cosmic adusă pe Arca lui Goe. In genere toate corpurile cosmice produc (in mod natural) semnale, convertibile, grație transformatei Laplace (!) în sunete. Iată sunetele obținute prin conversia semnalelor produse de corpurile principale care compun orchestra Sistemului Solar:

            Apreciază

          • b) Mulțumesc pentru cronica sportivă meșterită de Mircea. Denotă talent literar si acuratețe observațională. Cam așa stau lucrurile. Se pare ca într-adevăr urmează era Alcaraz. Este, în mod categoric, peste membri celei de-a doua generații pierdute in umbra zeilor (ce stau s-apună)… si singurul dintre ei care mai poate spera să ajungă si el zeu, egalul zeilor, daca nu cumva sa-i si întreacă. Deocamdată speranțe, vii, palpabile… Eu, spectatorul, sunt mulțumit că (si) Nole a jucat bine, promițător, în vederea premeditatelor batalii pe care le mai are de purtat pentru a-si finaliza simfonia divină… in acord cu partitura destinului din dotare. Chiar si numai la cât a fost de ajutat spre ratarea momentului culminant ar cam merita si el apoteoza la care sunt sigur că lucrează… având iată încă in „amănunt” demn de a fi luat in considerare si de ne neglijat: „Carlos”.

            Apreciază

          • Stely said

            Da, aia cu activitati extraterestre a fost o exprimare gresita, nu naiva . Am vrut sa spun activitatile unor omuleti extraterestri .

            Sunetele planetelor sunt extraordinare( specifice si destul de pregnante). Soarele este ceva mai linistit, insa celelalte parca s-ar lua la intrecere.Mercurului ii bolboroseste burtica 😉 Venus sunet de clopot (orga) intr-o catedrala , Earth are zgomot de trafic intens pe autostrada. Pe Marte vânt-uri in desert.Pe Jupiter se acordeaza pianul ; dinspre Saturn se aud niste supersonice , iar micutul Pluto ne ofera o adevarata orchestra . Este si un flaut (nai ) pe-acolo 🙂 In orice caz avem un Flashmob in toata regula. 🙂
            P.S. Se pare ca Alcaraz va termina destul de repede cu Zverev , dar sa vedem …

            Apreciat de 1 persoană

          • Nu cred că există argumente rezonabile care să sugereze c-ar trebui luată în calcul posibila activitate a vreunei forme de viată inteligențe în legătură cu emisiunile de raze X din vecinătatea găurilor negre. Să mai așteptam până când s-or detecta emisiuni de televiziune sau măcar emisiuni (de unde) radio. 🙂

            Supernova Alcaraz tocmai l-a spulberat (si) pe Zverev… Si acum… Toate drumurile duc la Paris. Prin Roma.

            Fenomenul Alcaraz a fost așa de strălucitor încât fenomenul Ons Jabeur pe cerul Africii aproape că a trecut neobservat. Poate că se va enerva Ons si va insista pentru atenție si la Roland Garros. Nu-i imposibil.

            Apreciază

          • In privința întrebărilor (sau a enunțurilor) „naive” nu va faceți iluzii c-ati avea șansa de a emite ceva care sa poată intra in competiție cu textele lui Aldus. Bine, mai e si Iosif prin zona, dar d-lui iese cu totul din atenție pentru ca la capitolul „enunțuri naive” dl. Greblea este nu doar la profesioniști, ci de-a dreptul la genii, așa că tot ce scoate d-lui pe goarna este in afara de concurs. Revenind la candidatul Aldus, care emite „enunțuri naive” la foc continuu (chinuindu-se ca vai de el sa depășească nivelul amatoricesc si sa intre la profesioniști) as preciza că umorul involuntar pierde enorm pentru că zicerile sale (perle de sub-cultură) n-au publicul potrivit pentru a i se acorda atenția pe care o merită.

            I-auziți aici un citat din Aldus: „Totuși, esența modului în care văd eu raportul dintre materie și informație derivă din metafizica indiană, unde materia este privită ca fiind energie condensată”.

            Textele sale sunt pur si simplu echivalentul unor manele care mimează misticul de mahala, ceea ce este super-comic pentru cine are antene potrivite acestui gen de umor involuntar. Chiar îmi pare rău ca l-am zburătăcit făcându-l să-si întrerupă promițătoarea expunere despre relația de subordonare dintre informație si materie. O salată în care musai trebuie pusă si un pic de „energie condensată”, ca condiment (si) afrodiziac.

            Apreciază

          • Stely said

            Pai da, intrebarea naiva a fost pusa la indemnul dvs (din topicul trecut ) de a lasa copilul din noi sa spuna cam ce crede el ca ar fi o gaura neagra. Fiindca am scapat prilejul s-o spun atunci am facut-o acum. 🙂 In ce-l priveste pe Aldus ma amuz in tacere de eforturile lui de a va surprinde cu „vastele” lui cunostinte de fizica si, mai nou , vazand ca nu-i merge cu asta incearca cu metafizica. Totusi, am impresia ca are o oarece pasiune(interes) pentru temele prezentate pe Arca lui Goe, dar nestiind ” pericolul” care il paste se avanta prea mult in chetiuni care il depaesc . Ma amuza si modul (ridicol si cam increzut) cum incearca sa iasa basma curata din incurcatura in care s-a bagat : „Apoi, ești prost încă o dată pentru că presupui, din prea-plinul intelectului tău, că metafizica ar fi, vezi-Doamne, în răspăr, incompatibilă sau offtopic în raport cu știința. Ai decis tu, Goe, să-l compartimentezi pe Dumnezeu, să-l pui în sertărașul cu divertisment …”

            Apreciat de 1 persoană

        • Stely said

          On topic si de actualitate:

          Apreciat de 1 persoană

          • Stely said

            Asta este de „ultima ora” :

            Apreciat de 1 persoană

          • Găurile albe si găurile negre super masive sunt inevitabil obstacole de trecut pe calea reconcilierii profanului cu gravitația… Mult efort pentru o banală excursie la Sabadell 🙂

            Apreciază

          • Martorului inocent al acestei inițiative propusa pe Arca lui Goe (in atenția prea-cinstitului cititor citit si unic) pentru o eventuală reconciliere a profanului cu gravitația si teoria relativității, i-ar fi de folos re-amintirea un scurt a șirului faptelor care au generat întâmplarea… După reconcilierea (mai mult sau mai puțin deplină) a aceluiași profan cu mecanica cuantică (petrecută hăt demult, în sf-Era lui Goe), ca parte a unui alt deziderat major (Soarta omului este să înțeleagă lumina)… entropia si-a urmat cursul instaurând pe Arca lui Goe o stare de haos tematic, plictis, dezordine, simplism, solipsism si monotonie. In acest context haotic am ajuns pur întâmplător la Sabadell cu ocazia unui flash mob, punându-ne in subsidiar problema posibilităților de a revizita acel eveniment localizat într-un timp si spațiu anume, eventual într-o excursie la care să participe si alții doritori de aventura. Explorând variantele de itinerar am constatat că pe majoritatea acestora nu puteam evita problema călătoriei in timp (care, cel puțin la prima vedere, pare mai complicată decât cea a călătoriei în spațiu…) Trecând in revista ofertele pentru mijloacele de teleportare in timp si spațiu, am ajuns inevitabil si la varianta care include utilizarea găurilor negre in acest scop. Iar de aici si până la nevoia de reconciliere a profanului cu gravitația si teoria relativității n-a fost decât un pas (mic pentru om) pe care încă ne chinuim sa-l facem sau nu. Teamă mi-e că nu-i aceasta ultima reconciliere necesară pe drumul către Sabadell. Cum-ne-cum ne-o prinde bine să înțelegem cum devine relația dintre gravitație, spațiu, timp si această stranie materie (atât de ușor de confundat cu energia si informația, simplele ei atribute)…

            Văd ca d-na Stely a luat in serios problema reconcilierii căutând argumente… pe care le aduce (si) in atenția neatentului public. 🙂

            Apreciază

          • Stely said

            Dar macar incercam … 🙂

            P.S. Dar de ce „banala ” ca eu am stat tot timpul cu gandul la Sabadell si Oda Bucuriei, despre cum va fi si cum sa fac sa fiu cat de cat pregatita. Cred ca „O.R.” este , devreme ce se pronunta destul de des ca va fi printre cei gata de teleportare . 🙂
            Eu ca sa fiu sigura ca voi ajunge, insa pe alte cai decat teleportarea in trecut, imi /ne rezervasem (pentru viitor)un bilet la Costa Brava (29 mai) cu Karpeten. Dar desi platisem o parte din suma aferenta , am anulat -o pe ultima suta de metri . 😦 Am primit insa un voucher pentru altadata , sa vedem cand . Am/avem la dispozitie doi ani .

            Apreciază

          • Stely said

            Mda,intre timp comentariul meu, pe care l-am intrerupt si reluat fara sa actualizez pagina , este caduc intr-un anumit fel . E adevarat ca reconcilierea cu gravitatia si gaurile negre merge cam greu si ma cam descurajasem si eu excursiai nu va avea loc . Dar putem s-o amanam pana ce vom fi gata, asa cum de fapt am amanat-o si pe cealatla, Ideea este ca timpul/rile (vremea) se schimba rapid si premisele excursiilor odata cu acesta . 😦

            Apreciază

  6. Stely said

    Sa ne bucuram asadar . Bravo Nole ! 🎉

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: