Notă

După câte am cam remarcat, si pe aici si pe aiurea, există o mulțime (majoritară) de adepți ai ideii că „orice comentariu” este mai bun decât „niciun comentariu”, si/sau că „orice comentator” (la blog) e mai bun decât „niciun comentator” la blog. Adepții acestei ideologii păguboase întrețin iluzia acestui „mai bine”, convinși fiind că acesta se referă si se reflectă atât asupra comentatorilor cât si asupra gazdelor (mai bine pentru toată lumea), ceea ce stimulează teribil producțiile „literare” de comentarii (cel mai adesea inepte, indecent de frivole, goale de conținut, gargare ieftine, simple tirade, prostii sau băgări de seamă in seamă)… Nu încerc să spun că acestea n-ar avea dreptul la existență, mai ales că a le interzice pe cele de acest „gen” ar echivala cu a-i reduce la tăcere deplină pre multi dintre „vorbitori” (anti-vorbitorii, sic), ci doar că ar trebui să se manifeste mai mult realism în privința evaluării mai binelui respectiv. Un alt fapt aparent paradoxal care se poate observa în manifestările adepților mai sus menționați, pare să fie câteodată inhibarea producției literare de comentarii, atunci când este „necesară”, privarea de binele respectiv a unora care nu-l merită si care trebuie tratați corespunzător cu „tăceri stridente-elocvente”, „ignorare”, „boicot” (nemulțumitului luându-i-se „darul” ). 🙂 ceea ce, drept să spun, mi se pare (in context Arca lui Goe) de-a dreptul fenomenal. Observatorii cât de cât lucizi si atenți au putut remarca pe Arca lui Goe, că aici, pe punte, absență deplină a comentariilor si comentatorilor este categoric preferabilă prezenței unor comentarii si/sau comentatori inadecvate/inadecvați. Ceilalți observatori n-au remarcat acest fapt (simplu si banal), ne luând practic în considerare „așa ceva”, continuând cu abnegație, să se manifeste ca atare, unii inundând-ne câteodată cu binele comentariilor lor, alții pedepsindu-ne cu abținerea eroică de la comentarii. Desigur că uneori s-a întâmplat să avem parte de comentarii bune, adecvate, inteligente, potrivite pentru a stimula continuarea discuției on topic (inclusiv în contradictoriu), în acord cu intențiile topicului propus, dar adesea acestea s-au pierdut printre mesajele „de bine” propuse de voluntari binevoitori (care încercau să-si promoveze făptura pe gratis, paraziți, troli, iosifi)… context în care se impunea munca de moderare si de lămurire a respectivilor contributori în legătură cu inadecvarea mesajelor lor (sau cu inadecvarea insistenței de a le livra, în pofida faptului că le remarcau ei si singuri inadecvarea). O muncă pe care am făcut-o, vorba ceea, „cu drag si spor”. Cu „spor”, vorba vine, că de convins n-am reușit să conving decât arareori vreun astfel de musafir în această privință. Ceea ce nu mi-a reușit la modul direct, mi-a reușit însă la modul indirect, făcându-i pre multi dintre prea gureșii contributori off topic să considere că (știi ceva?) nu-i merit si că cel mai nimerit ar fi fiind mă pedepsească prin retragere lor strategică din peisajul comentat si să mă marginalizare fără milă. De unde si sporul în munca de moderare. O validare binevenită a „metodei Arca lui Goe”. Scopul prezentei note este consolidarea lămuririi celor lămuribili si punerea pe gânduri a celorlalți. 🙂