(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Rămânerea

Posted by Arca lui Goe pe iunie 18, 2022

Câți au mai rămas din Rămânerea ?

Un film neștiut, un film uitat. Viața.

Ce Hamlet? Ce Tarkovsky?

Valentin Uritescu – Rămânerea – Nebunul Gornistul

34 răspunsuri sa “Rămânerea”

  1. Iosif said

    Apreciază

  2. Iosif said

    Mesaj off topic mutat AICI

    Apreciază

    • @Iosifonovici – Rămâne cum am stabilit !

      Apreciază

      • Iosif said

        „Frica de Domnul este începutul ştiinţei, dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.”

        Apreciază

        • @Greblea – Ce este asta? Încerci să faci vreo referire la filmul Rămânerea? Sau e tot unul dintre clișeele (zgomot) care curg din tine pentru că ești incontinent? (Scheunatul lui Greblea, un IG-Net virtual, emblema prostiei fudule).

          Adore, Adore, numai tu mi le faci toate. Tu i-ai dat nas apostatului să se ție după noi. Si acum iar ai uitat să pui ceva in bolul de la intrarea in blog si să hrănești javra de cățel maidanez, care uite ce face! Se aciuiază pe unde apucă, pe unde găsește un os de lins, că cățelul nu poate să roadă. Haide, fii bună si ia-l acasă. Intr-o luminoasă si binecuvântată zi de duminică draga Adole 🙂 Sau măcar aruncă-i ceva de la balcon.

          Apreciat de 1 persoană

  3. AdAmAmA789 0xyz0 said

    Mesaj off toppic mutat AICI

    Apreciază

  4. AdAmAmA789 0xyz0 said

    L-ati transferat pe ArArat?

    Apreciază

  5. Stely said

    Fim nestiut da; uitat , acum nu . Viata (amara) da . M-a tulburat f.mult . Parca prea cenusiu(sumbru):peisaje dezolante, intamplari tragice si personaje pe masura – toate facute sa deprime . Cel putin pe mine da. As fi vrut sa aiba si nuante luminoase (de soare si verdeata) care sa insufle nitica speranta . Una peste alta a fost un film bun, cu actori f. buni . Unii il compara cu „Stalker” dar mie nu mi se pare ca ar avea vreo legatura. Insa, pentru cine are” atenele” conectate( cum se cuvine) la divinitate, s-ar putea sa fie ceva , dar eu nu vad.

    Apreciat de 1 persoană

    • Stely said

      P.S. Au mai ramas : Maia Morgenstem , Dorel Visan , Magda Catone si Mitica Popescu .
      . Aici ceva despre Magda Catone care te-ar duce cu gandul ca filmul a avut ceva influente asupra ei :
      https://www.bzi.ro/magda-catone-s-a-convertit-ce-cale-a-ales-actrita-de-63-de-ani-i-a-surprins-pe-toti-4431637

      Apreciat de 1 persoană

      • Stely said

        Ah , am uitat . Dumnezeu sa-l oihneasca pe Valentin Uritescu , ultimul „plecat” (17 iunie 2022)dar care alaturi de ceilalti a ramas (frumos si tanar) in aminirea noastra .
        P.S.Am banuit ca recomandarea de film a fost in memoria lui si drept urmare am vrut sa descopar personajul. Cred ca a jucat in rolul trompetistului .

        Apreciază

        • @Stely – Dacă filmul Rămânerea a reușit sa va stârnească unele emoții si ați găsit unghiurile potrivite pentru a-l aprecia ca realizare cinematografică, v-as recomanda si un altul, destul de asemănător si foarte diferit, din cam aceeași gamă sentimentală: „Octav”. Poate că l-ați văzut deja. Acuma că Victor Rebengiuc, unul dintre ultimii dinozauri, si-a anunțat abdicarea din film si din teatru poate ar merita revăzut si acesta:

          Apreciază

          • Stely said

            Da, am sa-l vad . Multumesc.🙂

            Apreciază

          • Apropo de Rămânerea, pe la Corabia ați mai trecut?

            Apreciază

          • Stely said

            Nu , n-am mai trecut de f.mult timp. Dar de ce intrebati ? S-a intamplat ceva deosebit si eu nu stiu? Merg acum sa vad.

            Apreciază

          • Stely said

            Am fost , cred si dvs si ,mai cred ,ca ati citit Cântul XVIII din Planeta Ou. In primul rand remarc ca s-a tinut de cuvant, ca in fiecare an, de ziua nasterii lui ,sa adauge inca un Cânt la deja vastul poem inceput de ceva timp . In al doilea rand vad ca nu se dezminte, in incercarea lui de a lamuri lumea ca ceea ce au descoperit savantii in ultima perioada , a anticipat si el la o varsta adolescentina . Nu stiu cati or fi avut rabdarea sa-l citeasca ca sa-l inteleaga . Raman la ideea ca merita citi macar pentru ineditul lui. Ma gandesc ca poate se incumeta Aldus si ,de ce nu , Iosif . 🙂
            Aici un paragraf pentru ademenire :

            „…..Sau poate credeţi că după ce Penrose 6, savantul cu descoperirile-i mai an premiate, dar şi panpsihiştii în genere 7, unii dintre ei fizicieni şi matematicieni de excepţie, au concluzionat, în urma unor speculaţii din sfera ştiinţei cuantice şi prin formulele matematice ce-au rezultat, că de fapt şi de drept oriunde există un sistem riguros închegat, între ale cărui componente s-au stabilit raporturi logice şi legice de nezdruncinat (dar nu ca alea dintre „ţările frăţeşti” din Lagărul Socialist de altădat’, care s-au dovedit a fi de rahat turcesc fezandat, putrezind înainte ca noul machedon-la-gordium, întruchipat de Gorbaciov cel Pătat, să le fi tăiat), şi chiar dacă sistemul dat n-ar mai putea fi updatat în raport cu oricare alt sistem (fiind deci un soi de lucru în sine, adaug eu), acolo există teoretic şi-o conştiinţă de sine, deci un creier, alou, ca să se-nţeleagă mai bine, chiar dacă niciuna dintre componentele sistemului n-ar fi o fiinţă propriu-zis viabilă, precum organismele pământeşti mai fine, însă nici penroseiştii & panpsihiştii de cel mai strălucit renume n-au avut curajul a recunoaşte, darmite a spune, fir-ar să fie de fudulie sau de coterie scientistă, c-ar exista aci vreo teleologie (alta, desigur, decât cea invocată de clasica religie sau de străvechea credinţă totemistă), deci o legătură de filiaţie sau măcar o minimală relaţie între creierul sistemului homo sapiens sapiens, de-un paregzamplu, despre care tuturor ni se pare firesc să admitem că e organul conştiinţei de sine a sistemului numit corpul omenesc, şi Creierul întregului sistem sau corp ceresc ori, zi să-i zic, universal cosmic (asta ca să nu-i zic chiar Tatăl Nostru cel black-holic), despre care io tot încerc să vă povestesc de mic copil şi despre care poate că vă e util s-aflaţi, stimaţi, că o să sporovăiesc mai amărunţit în Cântul următor, pe care de aceea ar fi bine să nu-l rataţi, frăticilor (iar ca să vă dau – ca orice magnanim auctor – un bobârnac ajutător, arăt că, luându-mă după indicaţia savantului pe care-l citez în motto, am descoperit şi io că asemănarea dintre creierul omenesc, de terestră factură, şi Creierul ceresc din cosmica Natură este atât de pură şi de clară încât creierul din cer e dotat şi el cu a doua emiseferă universală, egală – vorba vine!! – cu-a doua emisferă cerebrală, şi viţăvercea, cum pronunţa faimosul pedagog, la noua-i şcoală:))”

            Aici linkul :

            https://viorelpadina.wordpress.com/2021/10/29/planeta-ou-cantul-xviii/#sdfootnote5sym

            Apreciază

          • S-a întâmplat ceva, desigur că s-a întâmplat. Întotdeauna se întâmplă câte ceva, mai ales când nu se mai întâmplă nimic… altceva. La Corabia s-a întâmplat ce s-a întâmplat si la Rămânerea. S-a așternut praful si liniștea. Se poate face o paralelă drăguță între cele două cătune de pe Dunăre.

            P.S. Desi gemenii Aldus et Iosif s-ar potrivi de minune ca personagii in colbul corăbian, precum un Vladimir si-un Estragon in așteptarea lui Godot (aka Viorel), cred totuși că maestrul s-ar întrista teribil aflând ce fel de cititori considerați d-voastră (tocmai d-voastră) că i s-ar cuveni: Aldus ființa care mimează vorbirea si Iosif, limbricul mistic.

            Super-cali-fragilistic-expiali-dociousă ideea genială a maestrului (a-ve-pe fără a-ve-re) de a-si face singur cadouri scumpe, exotice, costisitoare si inutile, in fiecare an de ziua lui (ziua internațională a anonimatului). Partea tragi-comică a dramei corăbiene rezidă in faptul că maestrul își dă toată silința si toată pensia ca să cumpere în fiecare an altă hârtie poleită de ambalaj, cu care învelește același nimic (acum cu patină), botezându-l episod nou. Sfântul Viorel botezătorul. Indeletnicirea de baza: pritocirea unor cuvinte nisipoase din care vrea să-si facă soclu la statuie, o dună pe Dună-re, sol, fa, mi, re – dor de tine si de altă lume, dor. Era friglind, minsoase zăvi se tot girau, gimblau prin ob, pe când minsoase borogăvi, când momii sorb desciob… etc, etc, etc, Dumnezeii mamii ei de entropie… că din cauza ei nu reușim deloc să ne arânim.

            Apreciază

          • Stely said

            Pai da :
            „Era frigază; bursele clemoase/Se şurubau şi titireau în murbă./Triţari erau toţi borogovii/Şi beghiţeau porvecii drubă…” autor Mirella Acsente

            Este o dedicatie pentu Siniakova -Jabberwockiada: : 😩

            Iar asta pentru Simona :Bâzdâbocul:

            „Dădeau în plopot ţopi asprili,/Trombind, borţind prin ierboteci./Stifoşii stupureau sporili/Şi muimele zglăveci…” 😂

            in „traducerea „mea insemnand ca meciul ce abia s-a terminat a fost castigat cu greu de ” „bâzdăbocul”Simona (4-6 , 6-3 , 6-4)

            In traducerea autoarei Nina Cassian – plopot înseamnă „strop în clocot”, trombind – „a da târcoale în vârtej”, iar borţind – „a găuri, a face borţ”…

            Asadar, Simona a facut un „bort” de toata isprava.

            P.S, Iar lui AVP ” i s-ar potrivi Zurbaliv: 🙃

            „Chindea Flăpânde sfrezele/ Ţuşcheau prin iarbazar,/Se grohlizeau vezurcile/ Ca ţuflele-n crânzar”- autor Constantin Dragomir .

            Apreciază

          • Gonai berbun la umblet luăm si cadavai răscol pe vole,
            in tigvadum pretumbă Nole,
            godam, godam, profet nekun cu garavai de țancanole.
            Beret etin șapovalar, gonit de kurde alcaraze, gazom tocit in rafa n-are,
            cavâlcănind prin mahalale…in sunev sek de gringolașe.
            Si tu caspar ben ți-ți-sap, hurcaz pe lampotec subnole
            Gonai berbun la umblet luăm si cadavai răscol pe vole,

            (elegie pentru Wimbledon)

            Apreciază

          • Stely said

            O „elegie „grozava , de mare valoare literara .😃 Ar trebui totusi sa faceti o mica „traducere” pentru profanii tenisului de performanta . Totodata sa o faceti intr-un fel cunoscuta pentru a va alatura celor sase autori romani , inventatori de limbi „inexistente” citati de Flaminia Robu in antologia sa -” Lewis Carroll – Jabbererwocky, subintitulat Un celebru poem în 70 de limbi care nu există”

            http://blogdoman.blogspot.com/2010/08/poemul-scris-intr-o-limba-care-nu.html

            Apreciază

          • Stely said

            Da , filmul Octav a fost asa cum mi-as fi dorit sa fie „Ramanerea „. Un film cu imagini si muzica placute, cu personaje rafinate ,evenimente care se deruleaza linistitor ce te fac pe nesimtite sa te gandesti la tine , la copilarie , la casa parinteasca si la cei dragi care sunt inca prezenti in inima si sufletul tau . Am un sentiment de bucurie ca ,atat cat va dainui casa parinteaca , dupa ce noi nu vom mai fi „ramanem” mereu acolo . Si am grija ca ea sa ramana asa cum ne-au lasata parintii apoi s-o predam la fel copiilor nostri.

            Apropo, ne-am hotarat sa vindem casa de la tara . 😦

            Apreciază

          • Rămânerea si Octav descriu realități si drame diferite… foarte diferite, care se întâmplă să aibă anumite lucruri in comun (un întreg univers)… In acord cu realitățile respective, fiecare dintre cele două filme este exact așa cum trebuia să fie. Rămânerea rămâne rea.

            Frumoasă si arhetipală casa din secvențe… Dominată la un moment dat de optimismul unui roz-bombon idilic, dotată la poartă cu bancă si corcoduș-umbrar. Farmecul locuirii in aceasta casă ii poate face pe aparținători să fie fani ai captivantului roman al Ilenei Vulpescu: „Rămas bun casei părintești” (pe care sunt sigur că l-ați citit).

            Casa de la care tară? Cea a soțului, presupun. Sfârșitul aventurii 🙂 Nu-i nimica, rămâne să vă focalizați pe celelalte reședințe ale familiei…

            Apreciază

          • Stely said

            „Corcodusul umbrar ” de la poarta este „Manuta Maicii Domnului” pusa de manuta maicii mele de peste 40 de ani. Acolo , pe bancuta ,ne astepta pe noi (care avem obiceiul (prost) sa intarziem )cu poarta larg deschisa . In coltul din stanga este „Trompeta voinicului” , le fel de batran ca cealalta . Ambele (cu bancuta cu tot) mai sunt inca acolo.

            Apreciază

          • Păi si asta e casa pe care intenționați să o vindeți? Dacă tot ii faceți reclamă, spuneți si cam cât aveți de gând să cereți. Mai știi de unde sare cumpărătorul? Arca lui Goe nu pretinde co-mision membrilor fon-datori. 🙂

            Apreciază

          • Stely said

            A, nu !! Casa parinteasca este mostenire si ea nu se vinde, asa ca nici vorba de pret . Deocamdata este locuita . Am crezut ca ati inteles despre ce casa „de la tara ” este vorba :
            „Casa de la care tară? Cea a soțului, presupun. Sfârșitul aventurii 🙂” Am zis „noi” dar hotararea a fost luata de el . Eu doar i-am gasit cumparatorul care este(si )pe placul lui ,ceea ce ii /ne creaza o stare de bine , stiind ca va ramane pe maini bune. Nu cere mult … 🙂
            P.S. Asta are un umbrar din glicina si unul din vita de vie nobila, plus alte randuri multe de vita de vie , o multime de pomi fructiferi , trandafiri , crini si legume de toate neamurile.

            Apreciază

          • Sper ca veți avea in continuare resursele de fructe si legume necesare pentru fabricarea anuală a dulcețurilor, compotului, zacuștei, vinului. țuicii, etc….

            Apreciază

          • Stely said

            Da, asta este „promisiunea ” care ne-ar crea starea de bine despre care vorbeam . Vom fi acolo ori de cate ori vrem si putem, mai ales ca vom primi banii in trei rate. Am si facut un rand de gem si compot din cirese . Urmeaza visinele . 🙂

            Apreciază

          • Aaa, ceva gen cuiul lui Pepelea… Imi imaginam că si celelalte proprietăți au pomi, grădini si vie…

            P.S. Sper că nu ați vândut proprietatea (si încă in rate) d-lui Neamțu Țiganu sau vreunui alt necunoscut, strain… care să repatrieze toata producția rafinată (sau dublu rafinată) in tari străine.

            Apreciază

          • Stely said

            Pai am inteles ca nt are si el la casa lui din Germania niscaiva pomi si vita de vie. Daca ar fi mai aproape poate ,intrucat avem vin si tuica berechet din productiile anterioare . Anul acesta se pare ca va fi si mai mult mai ales ca am facut pana acum 4-5 tratamente pentru boli si daunatori .Cumparatoarea care va fi s-a exprimat ca va defrisa o parte din vie . Sotul meu i-a zis mai in gluma mai in serios ca va pune conditii. De fapt este una dintre cauzele pentru care „aventura” a luat sfarsit . Era prea mult de lucru si nu mai avea energia necesara . Am angajat deja pe cineva pana la toamna si chiar mai departe ca sa aiba grija de tot ce este in curte . Noi mai mergem doar pentru niste tratamente si de „ridicat” recolta .Om vedea ce va urma …

            Apreciază

          • Nu posed nici o casa, nici o gradina, niciunde in lume, nici in Romania. Nu am mostenit niciodata nimic, din contra, as fi putut avea mai multe case cu banii cu care i-am ajutat pe parinti, rude, copil.
            Nu sunt legat de nici o glie, sunt liber ca pasarea care-si face un cuib provizoriu, pe undeva.

            Apreciază

          • Dar copac ați plantat?

            Apreciază

          • O casa, un copil, un copac, ha, ha, ha
            Ma pregatesc sa scot un prun din radacina, stie el de ce!

            Apreciază

          • a) … orice provizorat este definitiv… .. totu-i temporar… Am înțeles, stați confortabil cu chirie. Balada chiriașului nelegat de nicio glie.

            b) …e bătrân si nu mai face prune. Face umbră. Degeaba.

            Apreciază

    • Rămânerea este un film fabulos si straniu, cu o re-cunoaștere precară in raport cu măreția gestului artistic care-l îmbracă. Are o distribuție grandioasă cu actori si actrițe geniali, dar, in mod oarecum bizar, figurează in categoria „documentar”. L-am văzut prima oară cu mult timp in urmă, in cinematograf. Era cât pe ce să-l ratăm. Nu eram decât trei persoane care voiam să-l vedem, iar responsabilul ne-a spus că trebuie să fim minim șase persoane în sală ca să ruleze filmul. Ne-am oferit să cumpăram câte două bilete dar n-a vrut, ne-a zis că atunci când începe filmul trebuie să fim măcar șase persoane in sală si pace. Am ieșit in stradă să mai convingem lume să intre. Am reușit să găsim doi care să fie de acord să intre în sală (pe banii noștri) si să stea măcar 10 minute. Responsabilul a renunțat să ne mai numere, ne-a crezut pe cuvânt că suntem șase si așa am văzut filmul. De atunci l-am mai revăzut de câteva ori in anturaje diferite, cu sentimente si din perspective diferite, pentru film in sine dar si pentru rolurile memorabile făcute de câțiva dintre monștri sacri ai cinematografiei romanești sub bagheta unui foarte tânăr si aproape necunoscut regizor. Știrea despre decesul trupului lui Valentin Uritescu mi-a amintit de rolul făcut de către Actor in Rămânerea – gornistul satului. Chiar dacă este puternic ancorat, structural si prin conținut, într-o realitatea anume, care poate scapă înțelegerii altor timpuri si mode, filmul Rămânerea rămâne o capodoperă uluitoare, chiar si așa neștiut si fără re-cunoaștere. In anii 90, România era plină de sate „Rămânerea”. Unele încă mai există, la fel, căzute in ruină, cuprinse din ce in ce de decrepitudine, vestigii ale unor lumi apuse. Altele au dispărut de tot înghițite de neant sau de natură, dar in altele pribegii s-au întors (cu bănuți albi) sau s-au retras (in ultimul refugiu), înviindu-le, făcându-le să palpite iarăși, un pic, de oameni, de mașini, de câini, de pisici, de cocoși… Până si cimitirele muribunde s-au mai înveselit cu morți proaspeți si cu cruci drepte, nu aplecate. Deocamdată, cel puțin.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: