bio-Ritm (0)

După cum prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe va fi intuit deja, ambarcațiunea se află în vacanță de Wimbledon, iar Sfinxul si Babele sunt parcați in așteptare, pe puntea vasului, in vederea reluării ulterioare a temelor ramase in suspans. Deși din motive cvasi-inefabile am decis discreție si silențium in urmărirea desfășurării acestui Wimbledon cu cântec, dar fără puncte, facem o derogare pentru a consemna unui eveniment notabil, care însă nu s-a bucurat deloc de atenția cuvenită, alunecând pe nedrept în insignifianță prin ignorare. Evenimentul cu pricina n-are legătură nici cu Nole, nici cu Rafa, nici cu Kyrgios, nici cu Serena, nici cu Simona sau cu regele David (Goffin), cu Emma, Carlos, cu păcătosul Jannik sau cu ceremonia onorată cu prezența de felurite zeități ale tenisului, ci se referă la un fapt enigmatic, misterios, inexplicabil si anume, doamnelor, domnișoarelor si (fie si) domnilor, la eliminarea din competiție a Igăi Swiantek, un eveniment bizar, surprinzător si contraintuitiv (mai ceva decât mecanica cuantică). Așadar după cum am sugerat mai devreme n-as vrea să fac vreo atingere între viața privată a spectatorului profesionist de tenis la Wimbledonul în curs si fenomenologia arcagoeologică cu topice pentru publice, dar întâmplarea cu Iga iese oricum din cadrul Wimbledonului si al tenisului, calificându-se cu ușurința în zona dosarelor X. Așadar doamnelor, domnișoarelor si (fie si) domnilor, cum a fost cu putință? Aveți vreo explicație? Este nevoie de două explicații, una pentru întâmplarea per se si alta pentru faptul ignorării ei. Desigur că cei superficiali vor găsi preocuparea noastră pentru fenomen exagerată, nepotrivită, bizară chiar. A mâncat Iga bătaie! Așa si? Ce mare chestie? In tenisul eminamente feminin „surprizele” nu sunt surprinzătoare deloc.  Dimpotrivă, asta este regula, solidaritatea de gașca a fetelor din tenis fiind de notorietate. Ar trebui să ne miram teribil, să inițiem investigații si să elaboram ipoteze si teorii conspirationiste dacă brusc ar înceta „surprizele” si jucătoarele mai bune le-ar învinge pe cele mai slabe în mod constant. Așa o fi… Dar totuși Iga, învinsă de alizeu? Explicația nu poate fi decât una singură: domnișoara Swintek a fost pe stop în ziua fatidică a meciului cu Cornet. Ciudat este că implicațiile acestei ipoteze n-au ajuns încă în atenția si dezbătările publicului, presei, activiștilor, preferându-se în mod pudic si bizar ignorarea acestui fenomen. Poate că jucătoarele care s-ar găsi într-o astfel de situație în ziua meciurilor ar fi îndreptățite să solicite amânarea meciului până într-o zi fără probleme. Nu mi se pare deloc normal ca istoria edițiilor feminine ale turneelor de mare șlem să fie alterată barbar de evenimente atât de crude si sângeroase. Parcă văd că turneul de anul acesta de la Wimbledon (ratat lamentabil de cea îndreptățită să-l câștige) va parveni unei ilustre necunoscute sau în tot cazul nu celei mai tari în tenis. Așa-i in tenis?   

Intr-o vreme era la mare modă teoria bioritmurilor (cel fizic, cel intelectual, cel emoțional, si, adăugat mai târziu, cel intuitiv). Pseudo-știința din spatele acestei teorii furniza un algoritm de calcul care, pe baza datei de naștere (ca la horoscop), îngăduia calcularea felului (sinusoidal) în care variază abilitățile (fizice, intelectuale, emoționale si intuitive), între un maxim si un minim, ceea ce ar putea da indicii în legătură cu performanțele (sau contra-performanțele) pe care le-am putea obține într-o zi oarecare. Conform respectivei teorii, ciclul fizic se repetă cu o periodicitate de 23 de zile, ciclul intelectual are 33 de zile, iar cel emoțional 28 de zile si, la femei, coincide cu ciclul menstrual, ceea ce, pe cale logică, ar însemnă (1) că toate femeile născute într-o anumita zi sunt pe stop în deplină sincronicitate, toate în același timp (ceea ce ar merita verificat), si (2) că si bărbații ar fi îndreptățiți să-si justifice toanele din cauza ciclului… emoțional, în acord cu teoria bioritmurilor.  Si acum gata. Inapoi la Wimbledon.