(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Sfinxul si Babele (II)

Posted by Arca lui Goe pe iulie 18, 2022

Fiecare dintre noi este asimilabil unui Sfinx (inclusiv Babele), adică unei entități perisabile cu aer (fals) contemplativ. Sfincșii (din Bucegi, din Egipt, din sufragerie sau de aiurea) pot da impresia (cui are chef de metafore, și cine n-are?) c-ar contempla impasibili, în solipsism si solitudine, deșertăciunea lumii (mai ales în Sahara) probând atemporalitate, detașare suverană și chiar înțelepciune, musai de sorginte divină, perspectivă din care fiecare poate identifica în el însuși un fond comun cu idea de Sfinx. Haide recunoaște că ești (și tu) un (fel de) Sfinx. In contextul ambiguității lexicale a cuvântului „sfinx”, cel eventual tentat să evalueze cam cât de sfinx ar fi fiind el însuși în persoană, ar putea fi cu ușurință victima inocentă a polisemiei termenului. Ispita ludică a jonglării cu accepțiunile termenului sfinx este apreciabilă, dar in contextul tematic dat, prezența în ecuație a Babelor (dar si a unor observatori potențiali care au tendința naturală de a o lua băbește) ne forțează la o simplificare brutală a discuției prin precizări clarificatoare.

Așadar in contextul curent nu avem în vedere nici semnificația din mitologia greacă – personaj malefic feminin (leoaică înaripată cu cap și tors de femeie) care, stând la marginea drumurilor, le cerea trecătorilor să dezlege o enigmă sau o ghicitoare, ucigându-i pe cei care nu știau răspunsul; nici pe cea din Egiptul Antic: monstru fabulos, cu corp de leu și cap de om, care întruchipa puterea regală si/sau monument arhitectonic de piatră înfățișând acest animal, si nici pe cea din zoologie (nume dat mai multor specii de fluturi mari, care zboară în timpul serii și noaptea).

Navigând aproape la întâmplare printre sensurile simbolice care ar îngădui emblema de sfinx as zice sa ne oprim la ideea de bolovan, ceva in genul celui din Bucegi botezat Sfinx, o bucată oarecare de rocă, din Univers, supusă intemperiilor si eroziunii, care la un moment dat si pentru scurtă vreme, capătă, printr-un capriciu al hazardului, iluzia unui sens mai înalt decât cel pe care-l are de fapt (de-o fi având vreunul). Acceptând-ne nouă înșine (așa… de dragul eventualei discuții despre sfincși si babe) postura de trestii gânditoare (ocazii auto-reflexive ale universului) putem considera rezolvată problema identificării observatorului capabil de a sesiza sensul acela iluzoriu al Sfinxului care transcende banalul bolovan omonim. Ca ființe umane (executând în cap niște scheme de gândire) putem „înțelege” cum si de unde devine excesul de semnificație al bolovanului din Bucegi (generând câteodată alte excese nu mai puțin interesante, precum cele despre para-normalul care ar guverna zona de odihnă a Sfinxului si a Babelor (Dochii), portalul Grădinii Maicii Domnului cu acces inefabil spre lumile de „dincolo”)… In fine, în proza de azi nu avem de gând să derapam atât de adânc în irealitate. E destul că există această alternativă de potențial în eventualele comentarii care vor apărea, ca ciupercile după ploaie (sau ca melcii), în sub-sol bemolul paginii.

Așadar undeva în Carpații Meridionali, există niște formațiuni minerale formate dintr-un amalgam de materiale cu compoziție si proprietăți fizice diferite, care le conferă rezistențe diferite la eroziunile provocate de intemperii (în special vânt, ploi, ger, soare), si ca urmare acțiunea acestora produce efecte neuniforme, reușind să inducă forme bizare (perceptibile ca atare in mintea omului, altă „chestie” rezultată, în paralel, pe Pământ, altă istorie într-o alta proză). Întrucât omul sfințește locul, având aceasta responsabilitate pe planeta de Pământ, se constată o diversitate a gradelor de sfințire, în funcție de zelul si predispozițiile oamenilor în zonele lor de baștină. In zona carpato-danubiano-pontică, în care codru-i frate cu băștinașul si viceversa, cel mai adesea sfințirea n-a avut în vedere preponderent aspectele lexicale si documentare așa că habar nu avem cum numeau strămoșii noștri îndepărtați (din preistorie si istoria timpurie) bolovanii cunoscuți azi sub denumirile „Sfinxul din Bucegi” si „Babele”. Cumva trebuie să le fi zis si ei, în feluri care s-au pierdut definitiv în negura timpului (precum informația în găurile negre cu ocazia radiației Hawking). Cert este că Sfinxul din Bucegi este acolo, cu moaca lui umanoidă, cu mult înainte ca strămoșii egiptenilor să sfințească valea regilor cu piramide si cu Sfinxul lor artificial.

Întrucât asemănarea la formă între Sfinxul nostru natural si Sfinxul artificial al egiptenilor (în acord cu standardele geometrice specifice percepției pe bază de creier uman) este destul de evidentă, normal ar fi fost ca sfinxul lor să-si capete porecla după cel pre-existent si nu viceversa. Dar mă rog, n-a fost să fie. Pe vremea în care egiptenii construiau Sfinxul lor, strămoșii noștri, deși nu se îndeletniceau cu promovarea lexicală a bizareriilor geologice din Bucegi, nu stăteau nicio ei chiar degeaba, oferindu-l patrimoniului universal pe gânditorul de la Hamangia si pe femeia de lut a acestui gânditor. Mult mai târziu, când între timp Sfinxul egiptenilor își câștigase faima, s-au găsit unii să sesizeze asemănarea ancestralului bolovanului carpatin cu megaliticul egiptean, botezându-l spontan Sfinxul din Bucegi. Mare brânză, barză, varză, mânz, viezure, brad, cușmă si gârgălod.

In fine, m-am îndepărtat teribil de intențiile primordiale ale acestei proze care urmarea să statueze (sic) similitudinile, în materie de abilitați comunicaționale dintre cele specifice ființei umane si cele ale bolovanilor de rocă. In om auto-reflectarea cosmosului nu întrece oglindirea de care se bucura universul într-o piatră oarecare, iar felul în care comunică oamenii (între ei si/sau cu alte entității) nu-i mult diferit si nici mai eficient decât felul în care comunica Sfinxul cu alți sfincși, cu Babele sau Babele ele între ele. Pentru a nu evada fără voie din interiorul confortabil al genului „proză scurtă”, mă văd nevoit să amân pentru un alt episod argumentele si ilustrările similitudinilor mai sus menționate. Pe moment, pentru a oferi acolo un pretext de vorbă celor care or prefera să comenteze on topic, am putea să zicem că, provizoriu, prin Sfinx s-ar putea înțelege genul celui neînțeles pe lume, care contemplă impasibil universul, înțelegând totul, inclusiv faptul că nu e nimic de înțeles (în special la ceilalți umanoizi pseudo-vorbitori)… Presupun că eventualii sfincși si sfinte de prin zonă n-o sa aibă nimic de comentat si/sau de comunicat, ne având cui si de ce, dar alte entități pseudo-vorbitoare cu predispoziții ludice este posibil să dorească să se dea in taină, să-si expună si să-si ilustreze vederile în materie de comunicare cu orice preț. Gratis mamă-soacră. Aviz amatorilor.         

275 răspunsuri sa “Sfinxul si Babele (II)”

  1. Aldus said

    Dar există oare, după părerea ta, hazard? Poate Natura e o forță conștientă, iar hazardul – limbajul ei.

    Apreciază

    • De vreme ce exista cuvântul „hazard” indubitabil exista si hazardul (relativ si contextual) si nu doar după părerea mea. Chiar si după a ta, de vreme ce întrebi invocând cuvântul. Felul algoritmic si absolut (nenuanțat) in care adresezi tu întrebările (vai, capcana) se păstrează in nota uzuală, a comicului involuntar,

      Natura e o forță conștientă, iar hazardul – limbajul ei.” – Iti place să declami non-sensuri pretențioase si firoscoșenii, musai in public. Adâncimea non-sensului rezidă in cazul de față si in pretenția ta implicita ca ai fi intr-o zonă de confort in legătură cu sensurile cuvintelor cu care ai construit propoziția. Nu ești. E ca si cum un papagal ar zice, „Frumusețea (nu) va salva lumea”, de ex.

      Apreciază

      • Aldus said

        Întrebarea e de același tip cu „Oare există Dumnezeu?”

        Cât despre partea a doua, dacă aș scrie scenariul unui film SF despre o inteligență extraterestră supra-umană ce încearcă să ne transmită un mesaj, aș explora și posibilitatea ca mesajul respectiv să fie catalogat de noi, în conformitate cu propriile criterii, drept o sumă de elemente aleatorii și incoerente, o operă a hazardului.

        Și de ce n-ar putea frumusețea să salveze lumea? Marius Tucă spunea că în opinia lui poezia va salva lumea.

        Apreciază

        • Si daca e de acelasi tip ce? Incerci să oferi o mostră de perspicacitate, sau ce?

          Poti scrie cate SF-uri vrei. In mod clar ti-ar iesi mult mai prost decta cel mai prost episod din GoT. Dar salvarea ar sta in hazul involuntar. De ce zici ca inteligenta aia super-umana n-ar fi in stare sa-si calibreze mesajul in acord cu puterea de receptare a destinatarului?

          De unde oi fi tras tu concluzia ca frumusetea n-ar putea sa salveze lumea? Si ce-i cu opinia lui Marius Tuca? Asa si Mark Twain spunea că e mai simplu să nu te bagi decât să ieşi din joc.

          Apreciază

          • Aldus said

            – Oare există Dumnezeu?
            – De vreme ce exista cuvântul „Dumnezeu” indubitabil exista si dumnezeirea (relativ si contextual) si nu doar după părerea mea. Chiar si după a ta, de vreme ce întrebi invocând cuvântul. Felul algoritmic si absolut (nenuanțat) in care adresezi tu întrebările (vai, capcana) se păstrează in nota uzuală, a comicului involuntar.

            Am parafrazat răspunsul tău la întrebarea mea cu hazardul. Nici acum nu s-a înțeles?

            La SF-uri, și asta tot așa de prost mi-a ieșit?

            Continui să îmi atribui cuvinte pe care nu le-am rostit. Unde am zis eu că respectiva inteligență n-ar fi în stare să-și calibreze mesajul în raport cu puterea de receptare a destinatarului? Am zis doar că nu o face. De ce nu o face este irelevant (poate nu vrea), sau poate motivele ei vor face parte din intriga respectivului scenariu. Vom afla în episodul doi de ce nu vrea. Am observat că ție, când propui un context, cum ar fi cel al fizicii moderne, nu-ți place ca cineva să vină și să discute contextul în sine, încercând să iasă din el. Iată că însă și tu faci fix la fel atunci când contextul propus de alții poate nu-i pe placul tău.

            Ți-am înțeles greșit ultima frază (cu papagalul).

            Apreciază

          • Aldus ești „decât” imbecil. Faptul ca ești si agasant nu ameliorează lucrurile. Parcă renunțaseși sa comentezi pe Arca. Ai etalat si justificările pentru înțeleapta decizie. Ce s-a întâmplat?

            Normal ca Dumnezeu exista de vreme ce exista cuvântul respectiv. Ce e de înțeles sau de ne înțeles aici? Ce-i cu asta? Care-i mesajul?

            Dar unde ai zis ca vrea să transmită un mesaj neinteligibil (non-mesaj)? Daca nu vrea ca mesajul să fie inteligibil înseamnă că nu transmite niciun mesaj. De unde rezultă că scenariul pe care-l propui e mai imbecil decât autorul, inclusiv la nivel semantic, după cum am presupus de la bun început. Despre ce context care ti s-ar fi refuzat te chinuiești să vorbești? Te-ai trezit aici palavragind bobote si mai ai si pretenții.

            Apreciază

          • Aldus said

            Imbecil fiind, mă găsesc în curioasa ipostază de a fi nevoit să explic evidentul.

            Fără doar și poate, există cuvântul Dumnezeu – atât în dicționare cât și în limbajul uman. Ceea ce înseamnă că există conceptul de Dumnezeu. Dar întrebarea „Există Dumnezeu?” se referă (în toate contextele imaginabile exceptând poate această arcă, nu la conceptul de Dumnezeu, cu tot ce presupune el, ci la eventuala existență reală a unei ființe atotputernice, care să fi creat acest Univers, care să ne fi creat pe noi, care să fie sursa ultimă a materiei și a tot ce există, care să fie sursa binelui absolut, etc etc, așa cum este ea definită și explicată în filosofie, metafizică, religie.

            La fel cu întrebarea mea despre existența hazardului.

            Un mesaj neinteligibil nu este obligatoriu un non-mesaj. Poate caracterul incoerent al mesajului este o simplă consecință a unei forme de codare a lui. Sau poate ceea ce pentru noi este inteligibil, pentru ea este perfect coerent și logic. Și ca atare, ca să-l putem recepționa, ar fi necesar să ne schimbăm punctul de vedere, renunțând pentru moment la regulile care definesc coerentul (în acepțiunea noastră) și încercând să gândim „outside of the box”. Etc etc.

            Contextul este chiar acesta – al unei forme superioare de inteligență, ce ne transmite un mesaj care, cel puțin în aparență, din punctul nostru de vedere nu este un mesaj ci o însăilare de lucruri ilogice, incoerente, o operă a hazardului. Cum ar fi modelarea Sfinxului, că de la ea am pornit. Și tu m-ai întrebat de ce n-ar putea să se coboare la nivelul nostru o astfel de inteligență și să ne vorbească pe limba noastră – schimbând astfel contextul, în care nu se spunea despre faptul că ar putea sau n-ar putea, ci doar se propunea că ne-ar trimite (indiferent de motive) un astfel de mesaj.

            Apreciază

          • Aldus – cvasi-presupunerile pe care le faci tu cedând ispitei de-a îmbina (eminamente) prostește cuvinte nu tin loc de nicio realitate. Esti fermecat de zgomotul pe care-l faci sperând ca ar putea conține vreun mesaj ascuns si important la care ai putea accede încercând să gândești „outside of the box”. Nu te mai screme in zadar. Zgomotul pe care-l faci nu conține niciun mesaj. Este doar expresia pura a dorinței tale de a te lua in seamă. Tu până la vârsta asta nu ai învățat încă să vorbești, Numai ti se pare. Ti se fac păreri…. ceea ce te împiedică să faci pasul de la zgomot la vorbire. Când o să realizezi că nu vorbești poate să ai o șansa să începi să înveți vorbitul. Desi cred că e cam târzior.

            Apreciază

          • Apreciază

          • Aldus said

            A, deci acum cel puțin ai înțeles sensul comentariului meu inițial. După N explicații – aparent necesare. Și acum treci la altă formă de atac: nu că respectivul comentariu n-ar avea sens, ci intenția din spatele lui nu s-ar potrivi cu realitatea.

            Totuși, discutăm ipotetic. Cu ce-ar fi asta o ipoteză mai puțin rațională decât aceea că ne scufundăm cu tot universul cunoscut într-o imensă gaură neagră? 🙂

            Și, de vreme ce tot ne aflăm la subcapitolul/ipo-teza „posibile mesaje formate din elemente incoerente”, de ce ar fi eventuala mea lipsă de coerență și de sens în potrivirea cuvintelor o mare problemă? 🙂

            Apreciază

          • @Aldus – Esti de-a dreptul înduioșător. Si înduioșător. „Sensul comentariului tău” !!! (n.b. wow) Initial si inițiatic. E inițiatic nu? Trebuie să fie, ca prea seamănă cuvântul „initial” cu „inițiatic”. „Sonoritatea nu-i niciodată întâmplătoare. Gândește-te la asta. Adică, sonoritatea însăși e un argument în sine”. Ca tema pentru acasă ai de stabilit argumentativ, augmentat si ambiental care e relația si/sau felația dintre „Luceafărul” si „lucea farul” luci-sferic.

            P.S. Aldus ești sortit să fii mascota (chestie „destinică„), si altceva nu, pentru ca n-ai nici cea mai vaga înțelegere a felului in care funcționează vorbirea (simpla vorbire, că despre cum ar funcționa ideile ar fi abuziv să pomenesc in dialogurile aldusiene)… La tine totul se bazează pe sonorități si pe reflexe pavloviene, fiind in stare sa produci aporii pe baza atingerilor de care-ti vuiește capul. Esti o mascotă înduioșătoare si troll din întâmplare reușind să fii off topic fără urmă de rea intenție. Pur si simplu te ia valul. Valul cuvintelor. Valul, malul, nu se stie. Si mai ai si impresia ca astfel produci v-orbire. Uite-te si tu la tine unde ai ajuns de la sonoritatea cuvântului hazard (peste care ai dat in text, grație hazardului). Ai ajuns la mesaje criptice venite de la „entități inteligente extraterestre supra-umane” si la alte zgomote si inepții. Vad ca ești totalmente off topic, dar in strânsă relație cu un of al tau mai vechi, ai ajuns să te milogești să-ti validez felul in care crezi că crezi tu despre Dumnezeu (felul tău materialist-științific si vulgar de a-l concepe pe Dumnezeu). Sunt profund impresionat să văd cât de adânc te-a atins ideea ipotezei „scufundării” întregului univers (ne)cunoscut într-o gaură neagră. Țin să te liniștesc in privința asta. Intre acea ipoteza (științifică) si ipotezele (mistice) ale existentei sau inexistentei lui Dumnezeu, nu exista nici cea mai mica urmă de contradicție, blocaj sau anulare reciprocă. Nu-i dracul chiar așa de negru. 🙂

            Apreciază

          • Aldus said

            Mulțumesc, asemenea! 🙂

            Apreciază

  2. Aldus said

    Dacă Luceafărul este un fel de sfinx (cel puțin în accepțiunea textului de mai sus), atunci Sfinxul capătă (prin asociere cu el) atribute luciferice – un lucru care se corelează cu sensul malefic al sfinxului din mitologia elenă.

    În sfârșit, presupun că augurul sfinxului depinde de punctul din care-l privești sau de poziția noastră relativă în raport cu el. Malefic dacă nu ghicești răspunsul, benefic dacă treci cu bine de probă. Tu, după ce-ai scris acest articol prin care încerci să răspunzi la ghicitoarea lui, cum îl consideri? 🙂

    Apreciază

    • Aldus care e legătura dintre „Luceafărul” si „luciferic”?

      P.S. Faptul ca ești ahtiat după schimbul de zgomote, despre care ai impresia ca te-ar valida ca vorbitor, denotă un soi de disperare indecenta. Slow down Beavis.

      Apreciază

      • Aldus said

        Numele nu sugerează nicio legătură? Profesoara mea de română din liceu considera că Luceafărul este Lucifer.

        Nu mă interesează să fiu validat (pe de-o parte pentru că deja sunt și pe de alta pentru că asta ar implica o foarte mare nesiguranță la mine) și cu atât mai puțin de către tine. Mecanismul căruia îi ești sclav aici se numește proiecție. Renunță la asta.

        Apreciază

        • Probabil că ai făcut liceul la seral si fără frecvență. In mod clar româna ai făcut-o cu suplinitoarea de la educație fizică.

          Esti deja? Aoleu… Adică… serios?

          Mecanismul căruia îi ești sclav aici se numește proiecție. Renunță la asta.” – Mecanismul căruia îi ești sclav aici se numește prostie. Renunță la asta.

          Apreciază

          • Aldus said

            Dacă ai avea dreptate în (tot) ce spui (la modul general) despre mine, atunci probabil că, într-adevăr, liceul l-aș fi făcut la seral, cu o suplinitoare sau cu o habarnistă. Aceste lucruri se corelează cu epitetele pe care mi le lipești cu atâta generozitate. Cum n-am făcut liceul nici la seral și nici la ff, și cum profa’ de română nu doar c-a fost foarte competentă, ci și unul dintre cei mai inteligenți și intuitivi profesori pe care am avut șansa să-i cunosc, rezultă evident că te înșeli.

            Apreciază

          • Teoretic este posibil să fi fost o profesoară competentă. Faptul că tu ești cel care ii declară competența nu-i deloc in favoarea ei, ci dimpotrivă. Presupunând prin absurd că profa respectivă a fost competentă, singura explicație care mai rămâne pentru catastrofă este calitatea deplorabila a elevului Aldus, un habarnabist urechist, care are impresia că a ajuns om mare. Rămâne de stabilit cine este imbecilul care l-a asimilat pe Luceafăr cu Lucifer.

            Apreciază

          • Aldus said

            Nu rămâne nimic de stabilit. Ea ne-a sugerat să reflectăm la poezie și ne-a propus această alternativă. Pe care eu personal nu i-o împărtășesc (și i-am argumentat de ce), dar asta nu înseamnă că nu putem să discutăm în cadrul ei. Ai auzit de presupuneri sau asumpții?

            Apreciază

          • Presupunerea si si asumpția pe care o fac este că te-ai lăsat furat prostește de sonoritățile asemănătoare ale cuvintelor si acuma încerci cu disperare să dai vina pe profa de română. E ceva ce ti se întâmplă in mod constant. Asa se face ca ești in stare sa inventezi cuvinte după ureche. De exemplu „destinic” ca să dau numai un exemplu.

            Apreciază

          • Aldus said

            Destinic, empat… am o întreagă serie. Din nou: presupunerea pe care o faci despre mine, cum că aș inventa scuza cu profa’ de română pentru a mă scoate, este în perfect acord cu imaginea pe care o proiectezi despre mine, prin ceea ce scrii. Iar faptul că nu-i așa (adică că nu mă folosesc de scuza respectivă, ci descriu chiar ceea ce a fost) invalidează totodată și epitetele pe care mi le lipești.

            Iar sonoritatea nu-i niciodată întâmplătoare. Gândește-te la asta. Adică, sonoritatea însăși e un argument în sine.

            Apreciază

      • Scuze că vorbesc neîntrebată, dar între Luceafăr și Lucifer există niscai legătură. Lucifer – care aduce lumină (lat.). Lucifer e steaua dimineții, în Biblie, la Petru 1:19 și „הילל” (Hêlēl), steaua dimineții, la Isaia 14:12. Nu de la mine citire, de la coana Wiki. 🙂

        Apreciat de 2 persoane

        • Desigur că există. 🙂 Grigore Moisil zicea că dacă-i dai o rigla, un echer, un compas si un raportor si il lași închis trei zile in castelul Bran poate demonstra că exista niște relații intre proporțiile la care a fost construit castelul si proporțiile sistemului solar.

          P.S. Toti vorbim neîntrebați. Cu asta ne ocupam. 🙂

          P.P.S. Bine ați revenit in lumea cuvântătoarelor neîntrebate. Chiar m-a îngrijorat absența d-voastră. Am întrebat la un moment (neîntrebat) unde dispăruserăți, dar nimeni nu mi-a oferit niciun răspuns.

          Apreciază

          • Dispărusem prin cartierul Berceni. 🙂
            Nu mă pun cu Moisil, dar și eu, dacă-mi dai un pahar de Jack și apă la moară, sunt gata să demonstrez că mușețelul e mai pervers ca mătrăguna. 🙂

            Apreciat de 1 persoană

          • Bine că nu v-au răpit extratereștrii să facă experiențe pe d-voastră. 🙂

            … probabil că d-lor încă n-au aflat că sunteți pasionată de existența lor. 🙂

            Apreciat de 1 persoană

          • O ironie atât de catifelată e chiar măgulitoare.
            Mi se pare puțin probabil să fim noi singurii cocalari din univers. Cred că și domnul Moisil ar îmbrățișa ideea că e imposibil, matematic vorbind, ca noi să fim exemplificarea unicității și să nu existe măcar un confrate de-al dumisale, la milioane de ani lumină, căruia i s-ar îmbujora aripioarele ori înotătoarele ori filamentele neuroadaptative la gândul că are un omolog, fie el și mort, care știe cele patru operațiuni.

            Apreciază

          • @RC – Cred ca sunteți una dintre putinele entități virtuale (aflate in grupul local al galaxiilor) cu care n-as avea rețineri (cel puțin inițial 🙂 ) să mă joc de-a extratereștrii in proze si/sau alte genuri de hârjoane literare, fiind vorba in context, de un pachet subiect-interlocutor foarte captivant. Singurul neajuns major este acela că tema existentei extratereștrilor are un fenomenal magnet la tot felul de loaze repede vărsătoare de zgomote si poluare încât este foarte puțin probabil ca o asemenea discuite să aibă suficient timp la dispoziție pentru a se desfășura, înainte de a se scufunda in mizerie si a-si schimba dramatic natura.

            Desigur ca probabilitatea de a fi (noi biosfercii tereștri) singurele ființe din „univers” este (aparent) extrem de mica, astfel încât ipoteza existentei extratereștrilor este plauzibilă si viabilă… dar nici ipoteza unicității vieții pe Terra nu-i total lipsita de sens si șanse. Momentan preferința pentru una sau alta se poate decide prin alegere liberă, fiecare cum crede si cum se simte mai confortabil. Oricum in propoziția „Mi se pare puțin probabil să fim noi singurii cocalari din univers.” cuvântul cheie este „univers”… sensul lui (implicit) fiind vai atât de vag si de diferit in mintea fiecăruia încât simpla confuzie terminologică asupra acestuia creează o babilonie incredibilă vizavi de problema vieții extraterestre.

            Apreciat de 1 persoană

          • @Carageani – Se spune (si bine se spune) că dacă ceva se întâmplă o dată, este posibil ca acel ceva să nu se mai întâmple niciodată, dar dacă ceva se întâmplă de două ori cu siguranță că se va întâmpla si a treia… si a patra oara si așa mai departe… (exemple la alegere duium, contra-exemple ioc). Cam pe aici suntem acum cu viața. Cu viața noastră a fiecăruia si cu viața așa in general… Suntem deocamdată (vai) în postura de a-i constata o singura ipostază… unică si irepetabilă… (si la nivel individual si la nivel generic), dacă am mai da peste măcar încă una… (fie in particular, fie in general 🙂 ) eee, atunci da, altfel am sta de vorbă. Si ce l-am mai pune la punct pe Lars von Trier. Asa însă trebuie să ne mulțumim cu Erich von Deniken. 🙂

            Apreciază

          • Dovada cea mai clară a faptului că in Univers există civilizații inteligente este că nu ne-a contactat nimeni.

            Apreciază

        • Aldus said

          Foarte interesant raportul și dialogul dintre Demiurg și Luceafăr, în ipoteza de mai sus. Ca și cum Luceafărul (sau Lucifer) și-ar avea rolul și rostul lui pe cerul nopții.

          Renata, mister Goe, aci de față, militează pentru demitizarea oricărui subiect învăluit în mit, ca să zic așa. Cutare credință? O prostie. Cutare edificiu? O operă a hazardului. Dumnezeu? Un construct uman (sau concept de dicționar). Partea bună este că se înșală. Partea proastă este că are ceva talent la scris. 🙂 Din fericire, eu iau toate insultele pe care mi le adresează drept complimente. 😉

          Apreciază

          • Aldus am impresia ca duci non-vorbirea pe noi culmi recapitulând cu voce tare non-sensurile intime care-ti bântuie mintea. Nu cred sa-ti fi demitizat eu tie vreun „subiect învăluit in mit”. Tu vii si poluezi cu prostii si naivități cate o tema despre care mi-ar plăcea eventual să aud opiniile unora interesați de acea tema, nu balivernele puerile ale unora ca tine si ca Iosif care vor mereu să cuvânteze despre altceva (de obicei tâmpenii, obsesii, gargare). Vrei să susții că Sfinxul din Bucegi e un edificiu „edificat” de extratereștrii supra-umani sau că are atribute supra-naturale si te împiedic eu să scrii o aporie pe tema asta (de preferat pe blogul tau)? Felul in care ai dedus tu ce-ar trebui sa se înțeleagă noțiunea de Dumnezeu in acord cu felul in care s-ar oglindi pe Arca lui Goe este o altă naivitate de cățeluș. Partea proastă e că ești irecuperabil. Partea bună e ca ai haz. 🙂

            Apreciază

          • Aldus said

            Acel „ca să zic așa” nu-ți spune că e necesar să citești afirmația mea într-un sens figurat? În rest, la insulte nu-ți răspund.

            Apreciază

          • La complimente, vrei să zici, nu la insulte. Nu? Sau te pomenești că ti-ai pierdut brusc abilitatea de a interpreta in varianta optimistă simplele si banalele constatări pe care le fac in legătură cu papagalul insistent, Aldus cel gingaș ?

            Apreciază

          • Aldus said

            Păi îți rămâne temă de casă să reconciliezi cele două comentarii ale mele, mă gândesc.

            Alternativ și mai simplu, poți să mă numești în continuare papagal.

            Apreciază

          • Câtă vreme tu ești consistent, nu-i nevoie să mă repet. Rămâne cum am stabilit! 🙂

            Apreciază

          • Aldus, nu l-am citit suficient pe stăpânul Arcei ca să pot afirma că refuză subiectele învăluite în mit, cum zici tu. Formularea „subiect învăluit în mit” e destul de ambiguă, pentru mine. Ce numim noi astăzi „mit” e foarte diferit de definiția din DEX. Cel puțin în ceea ce privește caracterul sacru. Pe de altă parte, depinde și cum se poziționează vorbitorul față de subiect. Știi că și noi doi avem un conflict deschis cu privire la divinitate și, mai ales, cu privire la existența iubirii, bunătății etc. nețărmurite a divinității. Una e să emiți ipoteze pro și contra pe asemenea teme la un pahar, cu un prieten, alta să dovedești cu argumente pro și contra existența sau inexistența a ceva.

            Apreciat de 1 persoană

          • Aldus said

            A, păi nici eu nu-l cunosc. Ziceam așa, cum mi se pare după câteva luni de interacțiune cu el. 🙂

            Apreciază

          • @Renata – Există o mulțime de trepăduși pe lumea asta care „cred” (au ei această credință) că existența sau inexistența lui Dumnezeu pot fi dovedite, probate, sau chiar demonstrate. Științific !!! Iar cand ai o asemenea credință mare nu prea mai ai loc pentru altele (precum ar fi, de ex. credința in Dumnezeu). Cum credința dovedibilității existentei sau inexistentei lui Dumnezeu este o prostie fără seaman, un non-sen semantic, o absurditate (…), despre respectivii trepăduși se poate spune că sunt oameni fără nicio credință. Oameni fără niciun Dumnezeu.

            Apreciază

  3. Mulțumesc pentru bunăvoință celor care au acordat „like” episodului doi al epopeii Sfinxul si Babele si mulțumesc de asemenea lui Aldus pentru felul in care s-a repezit sa ilustreze practic, cu atâta claritate ideea despre limitele comunicabilității. Nici Iosif n-ar fi putut avea o prestație mai eficientă. Noapte bună.

    Apreciază

  4. […] ultimul articol de pe (b)Arca lui Goe, autorul ne spune, printre altele, că Sfinxul din Bucegi nu se ridică la înălțimea […]

    Apreciat de 1 persoană

  5. AdAmAmA78901000112 0xyzw said

    0fffff… to… Pi… c 🙂
    Florin (dalmatianu’)
    “Nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Dar și pătat ca anul acesta, ca anul trecut și ca de când sunt, niciodată n-am fost.”

    Apreciază

    • @Aldus – fii vigilent. A sosit contra-candidatul pentru poziția de mascotă pe Arca lui Goe. Iepurele Aldus contra țestoasa Greblea. Ai „de” grijă Aldus. Fii vigilent. Ai picioare mai lungi, limba mai lungă, dar nu te culca pe urechea asta. Vezi că in materie de mascotăreală IG-narul e perfid si are experiență supraviețuind mai multor generații de mascote. Să nu zici că nu te-am avertizat. 🙂

      Aviz amatorilor. Atenție la informațiile autorizate despre cota pariurilor.

      Apreciază

  6. Am aflat, nu de mult, ca pe undeva, unde anume, exista pietre vii, miscatoare. Desigur se intimpla in Romania si se numesc trovanti. Fusei acolo, dar inca nu s-a construit pe acolo nici o troita, semn ca nu e adevarat ca se misca pietrele, daca s-ar misca s-ar construi o biserica. Am cules si eu una mititica, mititica si tot astept sa se miste, am pus-o insa intr-un tarc sa nu plece.
    Dar ce ar fi daca Sfinxul, ca barbat, ar fi din acesti trovanti, inseamna ca s-ar putea misca, ar putea merge si la babe, sau poate cine stie unde ar mai avea el chef sa mearga. Desigur daca s-ar misca nu ar mai fi sfinx, si Oedip nu s-ar mai insura cu ma-sa precum Macron cu bunica-sa.
    Mentionez ca nu e politic corect sa numim babele babe, sotia lui Macron nu e baba, poate ar trebui numite senioare, sau persoane de virsta a patra, sau chiar Doamne. Si pt Sfinx ar fi mai excitant sa mearga la doamne, decit la babe.

    Apreciat de 1 persoană

    • Cică atunci când nimeni (niciun observator… mai de Doamne-ajută) nu se uita la el, Sfinxul chiar așa si face, ba rămâne pe loc, ba se teleportează cuantic in acord cu funcția de unda, te-ai mira pe unde, azi aici, mâine-n Focsani. Dar de îndată ce se uita cineva la el, funcția de unda colapsează si-l aduce in no time înapoi. Ce-o face el când nu ne uitam la el, nici Dumnezeu nu stie. Nu cred că se duce pe la vecinele abuziv numite babe, întrucât universul e larg si balta are pește si mai de soi.

      Nu știu de ce s-or numi ciupercile alea împietrite Babe, dar cu siguranță ca denumirea provine dintr-o era in care nu se inventase corectitudinea politica. Mare misogin, sexist trebuie sa fi fost botezătorul lor.

      Apreciază

      • Oare Sfinxul merge, cind nu-l vedem, si la Stely? Am vazut ca se plimba ursi prin Sinaia, ori fi Sfinxi?

        Apreciat de 1 persoană

        • Daca i-ati vazut ca ursi, inseamna ca ursi erau. Este posibil ca unii ursi care se plimba prin Sinaia sa fie de fapt sfincsi, dar numai dintre cei pe care nu mi ti-i vede nimeni, niciun observator. Cata vreme mai sunteti observator (plasat strategic, in apropierea resedintei de vara a cuiva anume) slabe sperante sa vedeti sfincsi metamorfozati in ursi. Cand n-oti mai fi observator da, va fi posibil sa intalniti sfincsi virtuali in carne si oase.

          Vad ca va e dor de d-na Stely. 😁😎

          Apreciază

          • Stely said

            Marturiesc ca nu reusesc sa produc un comentariu care sa fie macar un pic din ce este proza scrisa de autorul Arcei lui Goe . Printre multele motive fiind teama de a nu strica frumusetea de idei (vraja si misterul) ce decurg din proza , care te determina sa meditezi la cate in luna si stele .Si mai ales sa devii nostalgic ,asa ca mine,dupa vremurile cand mergeam sa vad cu ochii mei „minunile ” din Bucegi , minuni pe care le vazusem doar in fotografii . Nu stiu cati dintre cititorii prozei au fost la fata locului . As zice ca sunt putini, desi este de neconceput sa nu fi ajuns acolo macar ca urcator pe munte sau cu telecabina . Ma gandesc la cei prezenti .Ce ziceti domnilor si doamnelor , am dreptate sau nu? Faptul ca s-a scris orice, fie si povestea „luciferica” fara a lamuri cum stau lucrurile intre ce Luceafar si Lucifer, dar despre Sfinx si Babe nimic , ma face sa cred da.

            Apreciat de 1 persoană

          • @Stely – Desigur că prilejul pentru relatarea nostalgică a unor incursiuni turistice in zona celor două monumente naturale (disputate de județele Prahova si Dâmbovița) există în spațiul simbolic adiacent comunicării despre non-comunicare, iar cei care simt imboldul ar fi păcat sa piardă prilejul, mai ales acum, in contextul liniștii foarte on topic așternută peste Babe, peste Sfinx. 🙂

            Apreciază

          • Stely said

            Despre ascensiunile montane in Bucegi- la Babe si Sfinx la Omul si Crucea de pe Caraiman- am mai povestit pe Arca lui Goe si cred ca daca as relua povestea nu ar mai avea farmecul de odinioara. Desigur ca nostalgia ramane dar si bucuria ca am fost acolo in preajma lor, simtindu-le maretia si nemurirea.
            Faptul ca i-am invitat pe cei prezenti sa spuna daca au vazut Babele si Sfinxul in realitate, a fost numai o curiozitate. Recunosc totusi ca dupa ce am citit proza (care m-a impresionat) asortata cu fotografiile deosebit de frumoase (mai frumoase decat in realitate) mi s-a facut o dor nebun de munte, de Babe si Sfinx. E musai sa mai merg macar odata .

            Apreciază

          • Desigur ca ați povestit cândva, în trecut despre trecutul si mai îndepărtat a expedițiilor la Babe si Sfinx, dar între timp a mai trecut ceva vreme si ape prin moară, ceea ce trebuie sa fi indus unele schimbări in felul in care s-a petrecut trecutul. Simpla trecere a timpului modifică (in continuu) întâmplările din trecut, făcându-le uneori de-a dreptul noi-nouțe, diferite, numai bune de a fi re-povestite dintr-o altă perspectivă. Dar, dacă ziceți că acea perspectivă nu s-a copt încă, nu-i nimic. Cu siguranță ca noua expediție (cea plănuită cu dor de Babe si de Sfinx) va crea cadrul potrivit unor povesti si emoții noi. Dacă nu la Sabadell în trecut, măcar la Sfinx în viitor. Succes vă doresc.

            Apreciază

          • Stely said

            Multumesc, asa o sa fac daca va fi sa fie . Acum , deocamdata, am pregatit un asa zis comentariu despre Lucifer, cine este in viziunea lui Basarab Nicolescu . Aici :

            Cea mai bună ilustrare a catastrofei
            ontologice a prostiei-căderea lui Lucifer.
            această bestie dezgustătoare a prostiei,
            deghizat în făptura de lumină.
            De ce catastrofa ontologică a prostiei
            a scăpat până astăzi atenţiei
            metafizicienilor teoreticieni?Poate
            pentru că, în mod involuntar,asociem
            „bestie”şi „prostie”.Bun motiv…

            Teoreme poetice

            Iar aici explicatia (motivul):

            „Ce înseamnă Lucifer? Înseamnă fiul luminii,fiul care purta lumina,fiul mult iubit. De ce fiul mult iubit s-a transformat deodată in adversarul absolut? Din momentul în care el nu şi-a păstrat locul. Care este ideea locului? Ce însamnă Lucifer? Lucifer înseamna o verigă în armonia lumii, o verigă de lumină, împărat al luminii, am putea să spunem..Dar în momentul în care împaratul luminii, fiul luminii a încercat sa ia stăpânirea, reiau cuvintele lui Jakob Bohme, care spunea: când fiul luminii a încercat să ia locul, să găsească şi să pună mâna pe sursa magică a realitaţii,în acel moment el s-a transformat în Satan, în Diavol. În ce sens?În sensul în care locul nu este respectat.(….. )Ce înseamna sursa magică? Sursa magică a realitaţii e o sursă care nu poate fi tradusă în discurs. Ca să iau un exemplu modern, noi credem că totul poate fi redus la teoretizare, la raţionalizare, la discurs. În momentul în care încerci să formalizezi sursa magică printr-un discurs precum Satan , în momentul în care nu recunoşti o zonă în care nimic nu poate fi atins fară sa fie murdarit şi poate inversul este de asemenea adevărat, este o zona a sacrului.”

            Extras dintr-un interviu acordat lui Cassian Maria Spiridon (1999) – Cunoaşterea poetică este mai riguroasă decât cea ştiinţifică .
            Fragment preluat din cartea lui Basarab Nicolescu – De la Isarlîk la Valea Uimirii .

            Apreciat de 2 persoane

          • @Stely – Sper că experții „luciferici” (plini de har si expertiză) pe care-i avem pe Arcă, să aprecieze intervenția d-voastră… desi mi-e un pic teama de trădare, întrucât textele oferite in întâmpinare depășesc cu mult abilitățile de ingestie, digestie si metabolizare ale lucifericului aldusian (fiind d-lui la nivel de sonorități). Practic l-ați înjurat de mamă.

            Luciferi ce-i răsar, Din umbră de cetini, Fiindu-i prieteni, O să-i zâmbească iar. Va geme… de patemi… etc

            Apreciază

          • Stely said

            E adevarat ca mesajul a fost cu dedicatie. Poate va/vor intelege( si )din poezia lui M,Eminescu
            diferenta dintre „luciferi” si Lucifer.

            Si de aici :

            Ea, îmbătată de amor,
            Ridică ochii. Vede
            Luceafărul. Și-ncetișor
            Dorințele-i încrede

            – „Cobori în jos, luceafăr blând,
            Alunecând pe-o rază,
            Pătrunde-n codru și în gând,
            Norocu-mi luminează!”

            El tremură ca alte dăți
            În codri și pe dealuri,
            Călăuzind singurătăți
            De mișcătoare valuri;

            Dar nu mai cade ca-n trecut
            În mări din tot înaltul
            – „Ce-ți pasă ție, chip de lut,
            Dac-oi fi eu sau altul?

            Trăind în cercul vostru strâmt
            Norocul vă petrece,
            Ci eu în lumea mea mă simt
            Nemuritor și rece.”

            Apreciază

  7. AdAmAmA78901000112 0xyzw said

    @Stely
    D-ta, cel putin, ti-ai gasit dumnezeii în d-l B. Nicolescu si d-l G. Goye, plus zeul Sfinx si moastele Babelor din Bucegi, pe când altii îsi cauta dumnezeii si zeii prin gaurile negre recent descoperite de catre oamenii de stiinta, decernati cu titlul lui Nöbel.

    Apreciază

    • @Iosif – Câteodată disperarea cu care ții să te iei in seamă (din nimic) reușește să etaleze o creatură demnă de toată mila. Așadar si pe tine (ca si pe Aldus) te frământă la lingurică problema găurilor negre. Bine naiba că ai depășit (??!) ipoteza pământului plat.

      @Aldus – Eu ti-am spus. N-ai vrut să mă crezi. Că prea te crezi deja acreditat ca mascotă. Lipsa de vigilență o să te coste scump, la cât de repede vine din urmă țestoasa Greblea (limbricul divin). In curând n-o să mai poți decât să-ti oficializezi abdicarea de la tron si retragerea candidaturii. En fanfare.

      Apreciază

  8. Cu tot respectul cuvenit unui ilustru (necunoscut mie) – Basarab Nicolescu – , nu înțeleg de ce generalizează domnul în discuție asocierea bestie – prostie? Cine face asemenea asociere, fie și involuntar? De ce nu combate doamna Stely cu propriile argumente „stupiditatea” profesoarei de română de care amintește Aldus? Am pus ghilimele stupidității pentru că mie nu mi se pare stupidă. Dimpotrivă, ipoteza ei e originală, interesantă, bună de discutat. Prea ne-am obișnuit cu schematicele/ scolasticele analize literare produse de făcători mediocri de manuale. Așa am ajuns la situația jenantă de azi, când elevi, profesori, influenceri afirmă cu nonșalanță că Eminescu e depășit, mai slăbiți-ne cu Eminescu…

    Cât despre Sfinx și Babe… Sfinxul, fotografiat dintr-un anume unghi, poate își merită numele. Când ești lângă el, e doar o stâncă. Babele – niște ciuperci. Emoția drumețului e legată mai mult de faptul că a ajuns, pe jos, cu efort fizic și voință, acolo unde și-a propus. Urcătorii cu telefericul (n-am încercat, ce rost are să vrei să ajungi la Babele cu telefericul, mai bine te duci la Bucur-Obor cu tramvaiul 21) nu simt nimic: niște pietre.

    Apreciat de 1 persoană

    • @RC – (a) Faptul ca Basarab Nicolescu va este un lustru necunoscut este… interpretabil. Dar nu cred ca v-ar fi fiind la fel de necunoscut si Alphabet-ul. Acesta dispune de un motor căutare care v-ar fi ajutat sa va edificați repede in legătură cu Basarab Nicolescu. Vă asigur ca merita efortul. Oricum până nu vă edificați (un pic) nu cred că ar fi practic să-mi încerc norocul cu vreo zicere pe tema analogiilor dintre Luceafărul (eminescian) si Lucifer (Satan).

      (b) Niște pietre? 🙂 Wow. Cât de brutal si fără milă ați purces la demitizarea subiectului învăluit în mit de către amicul Aldus. 🙂

      Apreciază

      • Aldus said

        Cred că ai ratat elementul de subiectivitate din descrierea Sfinxului. Renata a spus că încărcătura pe care o are acesta depinde de modul în care-l privești. E un morman de pietre pentru cei care merg la el cu telefericul – sau, completez eu, cu vaporul. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      • Nu auzisem de numele lui. Am aflat citind pe net, dar și acolo pe diagonală, că e fizician, pasionat de transdisciplinaritate, concept care îi aparține (sau nu?). La momentul acela tot un ilustru necunoscut era pentru mine și așa va rămâne până voi citi ceva scris DE el, nu DESPRE el.
        Între timp am citit un interviu cu el și m-am lămurit că este un om profund religios, în sensul inteligent religios, care a depășit credința dogmatică. (Totuși subliniază cu bucurie în acel interviu, că soția sa a trecut la ortodoxism prin căsătorie, de la romano-catolicism, „fascinată de biserica noastră”; m-aș fi așteptat ca pentru B.N. să nu fie important acest detaliu.) Rămâne, însă, esențial principiul său: „Putem dialoga, fara sa impartasim opinia celuilalt”.

        Niște pietre, niște stânci, niște structuri petrografice… oricum le-aș zice, tot imaginația omului, ahtiat după antropomorfism, a zămislit numele lor și legendele.

        Apreciat de 1 persoană

    • Aldus said

      Am găsit fragmentul respectiv pe net. Originalul e în franceză:

      Tout a une place dans ce monde: le Bien et le Mal, l’homme et la Nature, Dieu et le Diable, la loi et l’accident. Seule la Bêtise n’a aucune place, car elle est précisément la confusion des places. Il y a un seul arbre défendu dans le jardin d’Éden : celui de la bêtise. Par quel miracle de la dialectique nous avons inversé les mots „bêtise” et „connaissance” ? La lumière est à la fois le commencement de l’ignorance et le commencement de la connaissance. Entre les deux, se glisse l’immonde bêtise. C’est pourquoi la bêtise est, elle aussi, un être de lumière. La meilleure illustration de la catastrophe ontologique de la bêtise – la chute de Lucifer, cette bête immonde de la bêtise, déguisée en être de lumière. Pourquoi la catastrophe ontologique de la bêtise a, jusqu’à présent, échappé aux métaphysiciens théoriciens ? Peut-être parce qu’involontairement on associe „bête” et „bêtise”. Mais, justement…

      Iar traducerea:

      Totul îşi are locul în lumea asta: Binele şi Răul, omul şi Natura, Dumnezeu şi Diavolul, legea şi accidentul. Numai Prostia n-are nici un loc, fiindcă este tocmai confuzia locurilor. Există un singur arbore interzis în grădina Raiului: acela al prostiei. Prin ce miracol al dialecticii am inversat cuvintele „prostie” şi „cunoaştere”? Lumina este deopotrivă începutul ignoranţei şi începutul cunoaşterii. Între ele se strecoară greţoasa prostie. De aceea prostia este şi ea o făptură de lumină. Cea mai bună ilustrare a catastrofei ontologice a prostiei – căderea lui Lucifer, această bestie dezgustătoare a prostiei, deghizat în făptură de lumină. De ce catastrofa ontologică a prostiei a scăpat până astăzi atenţiei metafizicienilor teoreticieni? Poate pentru că în mod involuntar asociem „bestie” şi „prostie”. Bun motiv…

      În primul rând – că tot suntem la capitolul sonoritate, autorul mizează pe un joc de cuvinte în limba franceză: „bête” (bestie, fiară) și „bêtise” (prostie). Iar dacă două cuvinte seamănă, atunci eu cred că există o corelație între ele.

      În al doilea rând, presupun că de multe ori când ne gândim la un seamăn de-al nostru care ilustrează prostia ne vine în minte un individ rudimentar, necizelat, grobian, agramat, mitocan – adică un fel de bestie. Garcea e locul de intersecție a prostiei cu bestialitatea (deghizată în lege și ordine), și, din punctul ăsta de vedere, un fel de pui al lui Lucifer. 🙂 Desigur, presupun că atunci când autorul vorbește despre noi (un noi implicit sau subînțeles), cei care asociem bestia cu prostia, se referă la noi – cei citiți, noi – cei cultivați, noi – cei cu preocupări elevate, și nu la noi – vugul, noi – mediocritatea, noi – poporul. Iar „noi” am spus-o demult: somnul conștiinței naște monștri.

      Fragmentul de mai sus e interesant – păcat că n-am un context mai larg la el. Mă rog, văzut cartea la o librărie, dar dacă n-o piratezi, e ca și cum ai merge cu telefericul. 🙂

      Interesantă și observația următoare: pomul interzis este cel al prostiei. Pe care, în confuzia (prostia) noastră nețărmurită, am ajuns să-l numim pom al cunoașterii (binelui și răului). Adică, al luminii, când el este de fapt al întunericului.

      Apreciat de 1 persoană

    • Stely said

      @Aldus,
      Dupa cum vezi am scris comentariul ceva mai tarziu de la data cand a avut loc discutia respectiva. Am avut de gand sa-l scriu atunci dar nu am avut tmp . Citatul din” Teoreme poetice „a fost usor de gasit,dar pe celalalt nu l-am gasit atat de repede si aproape ca renuntasem sa intervin in discutie, Ieri , insa, am avut timp si l-am gasit , culmea , destul de repede . L-am asezat , daca observati bine , in prelungirea comentariilor mele neavand aspect de replica, ci doar o contributie clarificatoare ,citandu-l pe Basarab Nicolescu ( „garantat%). 🙂

      Nu am pretentia sa-mi cititi comentariile intrucat, trebuie sa recunosc, nici eu nu le citesc pe ale dvs, Ma bucur insa ca ati cautat citatele si ati gasit „Teoremele poetice „. Chiar daca nu veti cumpara cartea din librarii (desi merita s-o aveti pe hartie) vad ca se poate citi si pe PDF destul de bine.
      Dupa cum cred ca ati observat exista multe capitole , acesta despre Prostie fiind unul dintre ele. Va garantez ca si celelalte sunt la fel de interesante . Am sentimentul ca veti reusi sa le cititi in „cheia”potrivita. Daca nu ,va recomand sa cititi mai intai si alte carti scrise de dumnealui, printre ele fiind „De la Isarlik la Valea Uimirii,” Noi, particula si lumea „, Manifest Transdisciplinaritatea” … Gasiti acolo tot ce este necesar ca sa va familiarizati cu modalitatea in care a fost conceputa cartea : poezie stiintifica , filozofica si transdisciplinara. .

      Apreciază

      • Aldus said

        Mersi de recomandări. Să înțeleg că tu ai citit cărțile astea? Le ai pe hârtie, sau pdf?

        Apreciat de 1 persoană

        • Stely said

          Da , am citit aproape toate cartile publicate la noi de d-lui dar si de alti autori. Ati putea(de ex) cauta „Scrisori din exil” unde veti gasi corespondenta d-lui cu sctiitori arhicunoscuti din exil , cum ar fi Mircea Eliade,Horia Vintila etc,. Alta carte citita, pe care v-as recomanda-o este „Stiinta , sensul si evolutia -Eseu asupra lui Jakob Böhme” Este o carte captivanta despre cum a ajuns,din cizmar si negutator de manusi, sa fie unul dintre cei mai mari filozofi germani . La varsta de 25 de ani a avut o ‘experienta fundamentala”(„iluminatie”) cand a vazut in „stralucirea unui vas de cositor” informatii asupra naturii ascunse a lucrurilor” , adica un fel de facere a lumii. A asteptat in tacere 12 ani pana a reusit sa descifreze ce a „vazut” acolo. Atunci a reusit sa scrie un text exttraordinar „Aurora sau rasaritul zilei” . Aici se afla si viziunea lui despre Lucifer.
          O alta carte de data recenta este „Harul feminin”. Este vorba de misticele crestine Vivia Perpetua, Margarite Porete , Simone Weil , dar si despe alte femei considerate cu „har divin” una dintre ele fiind Maitreyi Devi -personajul principal din romanu Maitreyi a lui Mircea Eliade- pe care a cunoscut-o personal. Ar mai fi „Radacinile Libertatii” scrisa in colaborare cu Michel Camus.

          Apreciază

    • Stely said

      @Renata,
      Spunetti asa:

      ” …..nu înțeleg de ce generalizează domnul în discuție asocierea bestie – prostie? Cine face asemenea asociere, fie și involuntar? De ce nu combate doamna Stely cu propriile argumente „stupiditatea” profesoarei de română de care amintește Aldus? Am pus ghilimele stupidității pentru că mie nu mi se pare stupidă. Dimpotrivă, ipoteza ei e originală, interesantă, bună de discutat. Prea ne-am obișnuit cu schematicele/ scolasticele analize literare produse de făcători mediocri de manuale. Așa am ajuns la situația jenantă de azi, când elevi, profesori, influenceri afirmă cu nonșalanță că Eminescu e depășit, mai slăbiți-ne cu Eminescu…”

      Daca ati fi citit bine ” teorema” citata de mine precum si citatul „explicativ” ati fi observat ca nu este nici un fel generalizare , ci dimpotriva Cel vizat de „prostie” este Lucifer care din trufie a vrut sa-i ia locul lui Dumnezeu .Iata un paragraf din Biblie :

      „Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: “Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei, mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.” (Isaia 14:12-14)”

      Faptul ca scriitorul , filozoful si savantul Basarab Nicolescu face asociere intre „bestie” si „prostie” este justificata in viziunea d-lui . Totul trebuie vazut in ansamblu nu in particular. Faptul ca Fiul Luminii (a lui Dumnezeu ) a decazut devenid Satana este o „catastrofa ontoligica”si trebuie luata ca atare.
      Desigur ca citind printre randuri putem sa deducem ca face referire si la oameni ( la cei care nu cunosc locurile si le confunda ) . Exista destui „pacatosi „(trufasi) printre noi , nu-i asa ?

      Asta cu combaterea doamnei profesoare nu are nici o relevanta. Nu stiu de ce a introdus-o Aldus in discutie. Dar daca a facut o asemenea analogie, iar unii o gasesc ineditaia altii o facatura este altceva. Nu stiu ce influenta au avut asupra elevilor dar banuesc ca nu prea mare. Iar daca a intrat fara voia ei in discutia noastra , pusa sub lupa si analizata, tine de libertatea de opinie a fiecaruia. In ceea ce ma priveste, faptul ca am adus citatele respective considerati-le a fi un fel de combatere.

      Apreciază

      • Aldus said

        Stely, autorul spune la sfârșit:

        Poate pentru că în mod involuntar asociem „bestie” şi „prostie”.

        La asta se referea Renata cu generalizarea, întrebând totodată cine asociază bestia cu prostia. După cum vezi, autorul vorbește aici la plural.

        Apreciază

        • După (ne)umila mea părere, folosind pluralul, dl. Basarab, se referea în corpore la noi oamenii, trestiile gânditoare, deștepții, inteligenții, prin comparație cu bestiile, care sunt proaste, proaste, proaste (păi nu vă uitați la Putin?!). Suntem cei mai deștepți de pe lumea aceasta. Nici măcar zeii, cimpanzeii, delfinii si corbii nu se pun cu noi la inteligență. Bestiile sunt fie pur si simplu bicisnice, fie au porniri prostești precum aceea de a-l uzurpa pe Dumnezeu. D-l. Basarab si semenii săi (inclusiv cei de pe Arca lui Goe), nu fac așa ceva. Omul poate fi nimicit, dar nu învins. Căci Omul n-a fost creat pe lumea aceasta pentru a fi învins. Ecce Homo. Ecce Deo. De reținut este că ceea ce nu poate fi învins se poate nimici la o adică. In caz că nu avem destul timp la dispoziție să așteptam până când (inevitabil) se nimicește singur.

          Aldus care este legătura dintre nimicire si micșorare? Trebuie sa existe o legătură, nu? Una subtilă. Găsește-o si ridic-o? 🙂

          Apreciază

        • Stely said

          La exemplu cu Putin as adauga o „teorema” in care de asemenea face referire la genul de bestii asociate cu prostia, in care se vede clar ca nu generalizeaza . Iata:

          Cei mai mari vicleni ai istoriei-
          Hitler , Stalin si semenii lor-
          n-au fost nişte nebuni, ci încarnarea
          prostiei omeneşti absolute.

          Despre nebuni/e in alte teoreme, tot la capitolul Prostia, iata ce spune:

          E nesănătos să confunzi prostia cu nebunia.
          Nebunia este starea cea mai înaltă
          a omului obişnuit, pe când prostia,
          starea lui cea mai joasa.

          Nebunia ne ajută să nu vedem
          prostia lumii. Dar, în același timp,
          nu ne rămâne decât vederea propriei
          noastre lumi.La polul opus,
          înţelepciunea priveste cu ochi dezinteresat
          şi lumea, şi prostia lumii.

          Apreciat de 1 persoană

  9. Aldus said

    Stely, dacă scrii un comentariu cu dedicație, fă bine (te rog) și trimite plicul la adresa corectă. Adică, spre exemplu, scrie-l în replică la un comentariu al celui pe care vrei să-l atenționezi, ca să fie notificat. Asta dacă vrei să-l vadă. Nu te baza pe presupunerea că vizitatorii acestui blog citesc toate comentariile – eu unul nu i le citesc integral nici pe ale lui Goe. Noroc cu Renata, pe care o citesc, că altfel n-aș fi observat rândurile lui Basarab Nicolescu.

    Iar teza cu Lucifer nu-mi aparține mie, ci profei de română. Eu nu subscriu la ea (cu privire la poezie), dar evident că între cuvintele Lucifer și Luceafăr există o strânsă conexiune.

    Apreciat de 1 persoană

    • La fel între bête și bêtise. 🙂
      Ar fi interesant de știut care era teoria profei, dincolo de similitudinea sonoră. Poemul poate fi citit în mai multe chei, așa cum poate fi citită și Biblia.

      Apreciază

      • Aldus said

        Nu a dezvoltat ideea. A zis că ne rămâne ca temă de reflecție… pe viață. 🙂

        Apreciază

        • …si uite așa a rămas Aldus corigent, până după judecata de apoi… când ori își dă corigența cu Lucifer ori e grațiat de d-na profesoară.

          @Aldus&Iosif – Auzi mă tu crezi in Purgatoriu? Există?

          Apreciază

          • Aldus said

            Auzi, mă: dar tu crezi în Dumnezeu? Există?

            Apreciază

          • @aldus – Ce eschivă penibilă. Denotă exhibitionism obscen si congenital, desi tu sărmanul teribilist încercai (doar) să fii insolent. Insolențele oamenilor inteligenți pot avea o tentă artistică. Cele produse de proști sunt doar dizgrațioase. Ai impresia că adresarea unei astfel de întrebări te-ar pune într-o poziție privilegiată? Că ai fi fiind in posesia lui Dumnezeu? Sau ce? Băi nesimțitule, în ce calitate adresezi tu întrebarea respectivă? Si… Vreun eventual răspuns formal acordat inepției (cu care-ti măsori si etalezi imbecilitatea) ar schimba ceva, chiar si infinitezimal, in lucrurile spuse sau in cele ce se vor spune in comentarii, texte, proze? Ce? Cum? Aldus te-am supra-apreciat numindu-te papagal. O ofensă gratuită la adresa papagalului. Tu de fapt ești mai prost decât Iosif. Esti un căcat cu ochi.

            Apreciază

          • Aldus said

            Tu pui o mulțime de întrebări cu privire la ce cred unii comentatori, deși unii ți-au spus destul de multe până acum, ba chiar ai impertinența să le spui că o scaldă fără să-și asume o poziție clară în legătură cu diverse subiecte pe care le discută la ei pe bloguri sau la tine în comentarii, și toate astea în timp ce tu nu spui mai nimic despre convingerile și credințele tale intime. Așadar: crezi în Dumnezeu? Există? Și nu te mai victimiza de mama focului pe aici, că cine scoate primul întrebarea de întrebare va pieri.

            Apreciază

          • @Aldus – Dacă o persoană inteligentă si pertinentă (sau un personaj generat de o asemenea persoană) mi-ar adresa într-o manieră ingenuă o asemenea întrebare i-as putea oferi un „răspuns” destul de asemănător cu acesta:

            Tie as putea să-ti zic pe scurt un simplu, du-te mă in pizda mă-ti. Sau să-ti sugerez (pe lung) să precizezi ce înțelegi tu prin „Dumnezeu” si prin „să crezi”. Întrucât in cazul de față cele două variante sunt cvasi-echivalente îți ofer libertatea s-o alegi singur pe cea care te avantajează.

            Apreciază

          • Aldus said

            La articolele mai din urmă:

            Aldus, tu crezi în Dumnezeu? Da’ în aia și aialaltă? Ce înțelegi tu prin Dumnezeu? (Am uitat forma exactă a întrebărilor, cert este că m-ai întrebat).

            La articolul de față:

            – @Aldus&Iosif – Auzi mă tu crezi in Purgatoriu? Există?
            – Auzi, mă: dar tu crezi în Dumnezeu? Există?
            – Sfj23prfj2-fi23-qd qWEd!!! (înjurături)
            – Cine întreabă primul…
            – ARwr22ijrj2!!ej9wff2 (alte înjurături)

            Goe, fii bărbată! Sau continuă să înjuri, dându-ți singur(ă) măsura.

            Smiorc smiorc, uite ce m-a întrebat Aldus! Cumva exact ce îl întreb eu dinsus și l-am întrebat la alte articole, dar cine-i el să mă întrebe pe mine, că nu se califică, nesimțitul! Smiorc.

            Apreciază

          • @Aldus, când ești prost ești prost (si ești scuzat), că de… de unde nu e nici Dumnezeu nu cere, dar acum ești nițel jigodie, iar cu jigodiile am alt protocol de lucru. Mă rog n-ai basculat dintr-o stare in alta, ci te-ai îmbogățit prin cumul de funcții. Canalia nu s-a deșteptat, că nici n-avea cum, așa că si-a păstrat așteptările prostești închipuindu-și că poate drege busuiocul cu minciuni si bazaconii, sau că ar putea conta în vreun fel, c-ar folosi la ceva, explicațiile pe care si le oferă cu martori.

            N-ai să găsești absolut nicăieri întrebări sau curiozități de-ale d-lui Goe în legătură cu vreun aspect sau detalii ale vieții private, de orice natură ar fi fiind acestea, relativ la persoanele din spatele interlocutorilor, comentatorilor, vizitatorilor sau simplilor gură-casca întâlniți în mediile virtuale, în afara celor pe care ei înșiși le-au făcute publice si le-au adus cu cârcă, în piață, expunându-le vederii, făcându-le componente caracteriale ale personajelor cu care defilează prin mediile de socializare virtuală. Desigur că tu, în prostia ta incomensurabilă si cu rea-voință poți susține contrariul, declarativ (cum faci de obicei)… cu petarde, fără nicio jenă, fără scrupule si fără rușine, si mai ales fără logică si fără argumente. Aldus si Iosif s-au auto-definit ca personaje identificabile prin pseudo-ideile lor despre partea mistică a lumii, expunându-și agresiv si insistent, obsesiv, hodoronc-tronc, cel mai adesea off topic, cui vrea si cui nu vrea, exact aceste lucruri. Întâmplător (ca fapt divers) sunteți jalnici, penibili, superficiali si caraghioși în aria în care vă dați experți, stăpâni, cunoscători, sunteți ambii doi niște rateuri, niște rebuturi, niște caricaturi cu pretenții mistice sau meta-fizice. Este firesc să fiți întrebați despre lucrurile pe care le etalați si prin care vă justificați prezența in mediile de socializare virtuală. Sunt întrebări care vă dau apă la moară (sau măcar așa sperați voi c-ar face), si pe care căutați sa le provocați, să le culegeți. Nu-mi amintesc să vă fi plâns vreodată că ar fi întrebări nepotrivite pentru voi. Si iată că Aldus, expertul in meta-fizici si hinduisme, omulețul care umblă cu credința-n gură, arătând-o la lume, nu stie ce să spună despre Purgatoriu, si atunci produce insolențe si somații. Ia uite splendoare de eșantion, zici (luându-te gura pe dinainte): “Tu pui o mulțime de întrebări cu privire la ce cred unii comentatori, deși unii ți-au spus destul de multe până acum, ba chiar ai impertinența să le spui că o scaldă fără să-și asume o poziție clară în legătură cu diverse subiecte pe care le discută la ei pe bloguri sau la tine în comentarii, și toate astea în timp ce tu nu spui mai nimic despre convingerile și credințele tale intime.” I-auzi ce-l fute grija pe d-soara Aldus, credințele mele intime. Tțțț, că cică el mi le-ar fi dăruit pe ale lui, iar eu, un escroc sentimental îi refuz abuziv reciprocitatea. Ce spui domne? Măi creatură stupidă nu mi-ai oferit mie sau vizitatorilor Arcei lui Goe nimic anume care să necesite sau să impună vreo reciprocitate, ai reiterat chestii pe care le făcuseși publice din lipsă de altceva. Nici n-aveai ce să oferi că ești întruchiparea superfluității si prostiei cu ciucuri, așa ca somațiile tale să ti le bagi matale în poponeț, ca să nu ti le bage alții pe ale lor. 🙂 Marș la reciclare.

            In privința stupidului gen de interogări la care te pretezi despre credința in Dumnezeu, te sfătuiesc să manifești mai multa sfială, indiferent ce interlocutor ai de gând să abordezi cu curiozitățile tale de pițipoancă. In legătură cu „cazul” de față însă, fii pe pace. Nu e nicio problemă în faptul că ai adresat stupida întrebare (un gest altminteri perfect definitoriu pentru Aldus papagalul pseudo-vorbitor). Asa îți ies tie comentariile, în general, prin reflex pavlovian, stimulat de sonorități onomatopeice, în tentativa de a maimuțări si de a produce replici prin mimetism. Ti se pare tie un gest de mare istețime a-l îngâna pe interlocutor. Ai impresia că in acest fel nu ti-or putea ieși tâmpenii prea mari pe goarnă, păstrându-te pe aproape. Sărman iepuraș. Te-a vexat zeflemeaua din „întrebarea” despre Purgatoriu… Ce ti-ar mai fi plăcut să te fi întrebat serios ce părere ai tu despre ideea de Purgatoriu si ce de deșeuri verbale ai fi produs. Ce frumos ai fi mimat vorbirea în fraze surogat. Băi tâmpitule cum crezi tu că ti-as putea adresa ție, în mod serios, întrebări referitoare la partea mistică a lumii? Băi blasfemia curului. Felul în care promovezi confuzia asta (adâncă) este micul deranj colateral, inevitabil, al faptului de a avea si întreține o mascotă pe Arca lui Goe. Un inconvenient pe care mi-l îngădui… câtă vreme activitatea de mascotă este eficientă, merge si produce rezultatele scontate. Dar mai mult nu! Hai, marș la produs! 🙂

            Apreciază

          • Aldus said

            @Goe

            Uită-te ceva mai sus (dacă la articolele vechi ți-e lene) și vezi ce m-ai întrebat. Dacă cred în purgatoriu. Culmea, chiar deasupra întrebării mele care ți-a stârnit reacția asta prostească! Cum nu-i prima întrebare de genul ăsta pe care mi-o adresezi (m-ai mai întrebat de exemplu dacă cred în Dumnezeu, ceva mai hăt), și cum până-n prezent, prin comentariile mele – pe care chiar tu le numești obsesiv-mistice – am spus o grămadă despre modul în care văd eu lumea și lucrurile în care cred, asta în timp ce tu nu spui mai nimic despre cum vezi tu lumea și-n ce crezi sau nu crezi, ți-am întors întrebarea.

            Sunt jigodie? Păi nu-i problemă, că lucram cu materialul clientului, adică cu întrebarea pe care mi-o puseseși mai devreme. Dacă întrebarea aia te-a făcut să mă numești jigodie, atunci nu pe mine mă numești așa. Eu doar ți-am întors-o, pentru că era ușor impertinentă.

            Este firesc să fiți întrebați despre lucrurile pe care le etalați si prin care vă justificați prezența in mediile de socializare virtuală. Sunt întrebări care vă dau apă la moară (sau măcar așa sperați voi c-ar face), si pe care căutați sa le provocați, să le culegeți.

            Eu nu sunt responsabil pentru prostiile care-ți trec prin cap. Faptul că tu gândești că este firesc să mă întrebi cutare chestie pentru că așa-ți spune ție raționamentul tău găunos și lipsit de bun simț (o constantă la tine) nu înseamnă și că n-o să fii taxat în momentul în care mă vei întreba.

            Si iată că Aldus, expertul in meta-fizici si hinduisme, omulețul care umblă cu credința-n gură, arătând-o la lume, nu stie ce să spună despre Purgatoriu, si atunci produce insolențe si somații.

            Vezi? Cap pătrat. Pentru că nu ți-am răspuns, ai tras anapoda concluzia că n-am nicio părere. În plus, ai cumva impresia că lipsa unei opinii într-o anumită direcție ar fi ceva nasol, ce eu aș urmări să ascund. Nu, dragă: nu ți-am răspuns pentru că întrebarea era intruzivă – motiv pentru care ți-am și întors-o. Și pentru că tu, în nesimțirea ta crasă, ești porcul biblic ce calcă în picioare lucrurile pe care ți le spun alții și care pentru ei sunt de valoare, după care sari la gâtul lor.

            În rest, să subliniem încă odată și să reținem că toate epitetele pe care le folosești în comentariul de mai sus au rezultat în urma unei întrebări pe care ți-am oglindit-o, formulând-o întocmai precum ai formulat-o tu inițial, adică la fel de mizer.

            Deci pa.

            Apreciază

          • @Aldus – Mă bucur să constat că reușești să-ti extragi ce-ti trebuie din text pentru a-ti întreține existența… de mascotă pe Arca lui Goe. Restul detaliilor n-au nicio importanță si nicio relevanță în context.

            P.S. Esti înduioșător. Ce-i drept e drept, ambalarea ta la pachet cu Iosif si felul de redactare al pseudo-întrebării nu a fost tocmai elegant. Eu cred totuși că a fost felul cel mai potrivit de exprimare in acord cu adresantul cunoscut. E dreptul tău sa crezi altceva inclusiv că ineleganța respectivă se datorează exclusiv d-lui Goe si caracterul său infect. Indiferent cum ar fi fiind (poți analiza pe cazuri), insistența de a fi prezent cu comentarii pe Arca lui Goe spune ceva despre personajul Aldus si despre precaritatea sa, cu totul altceva decât te scremi tu să transmiți… Cu cât stai mai mult pe Arca lui Goe cu atât vei afla mai multe lucruri despre tine. Lucruri pe care doar tu se pare ca nu le cunoști. Ai ca temă de casă să mimezi o replică in oglindă si s-o reciti pe punte. Dar nu uita: „Este firesc ca vorbitorii să fie întrebați despre lucruri „în legătură cu diverse subiecte pe care le discută la ei pe bloguri sau în comentarii” (…)”.

            P.P.S. Cam am impresia că te mănâncă limba să zici vreo două „vorbe” despre Purgatoriu, să nu creadă cumva publicul că n-ai ști ce să zici. Dacă-i așa, nu te jena. Esti invitatul meu. Mai ales dacă ții să fii mascotă.

            Apreciază

    • Iosif said

      „Le *baptême* est l’un des sept sacrements de l’Église catholique, le premier des trois sacrements de l’initiation chrétienne, avant la première communion et la confirmation. Ce sacrement représente le moment où les croyants sont délivrés de leurs péchés et deviennent des enfants de Dieu”

      Apreciază

  10. Smaranda said

    Peste tot în lume există locuri de putere. Locuri sfinte sau blestemate. Presupun că ține foarte mult de combinația solului. Combinație de aur, argint, cristale sau mai degrabă fier, uran, etc.
    Locurile care devin tință de pelerinaj, cum ar fi Sfinxul din Bucegi se încarcă suplimentar ( pozitiv) cu energia pe care o donează vizitatorii. Cei care au mai multă energie donează mai mult, cei care au mai puțin, se încarcă.
    Dar pentru că fără Dumnezeu nu este nimic, misterul locului rămâne un mister.

    Apreciat de 2 persoane

    • Dacă dragoste nu e, nimic nu e!” – După cum a spus si nemuritorul… Gambetta (?!).

      „fără Dumnezeu nu este nimic” – pare o provocare atee… para-frazată după „Nihil sine deo”-ul folosit ca slogan monarhic de Hohenzollern-Sigmaringeni.

      Așadar locul în care se află Sfinxul din Bucegi este un „hub” care intermediază transferul de energie între cei cu prea multa si cei cu prea puțină, înspre egalizare si uniformizare energetică. N-ar strica să precizam despre ce fel de energie este vorba, ca să nu le dea unora prin cap să aducă Rusia (si/sau Germania) prin zonă, in vizită, in vederea unor schimburi energetice. 🙂

      Apreciază

  11. In tinerete, cum zice nea poietul, paduri cutreieream, facui toti muntii Ro, cu piciorul si ruscacu, de la creasta fagarsului, cea mai grea chestie, la cele mai simple Retezat, Paring, Bucegi, Ceahlau. Sa ma dau si mare, fusei si-n Alpi, Dolomiti, Pirinei. Cele mai multe le facui iarna. Le facui si acum la batrinete, dar mai mult cu cabina, nu, nu ca nu as mai putea, cred ca trasee mai scurte ar merge, dar mi-e o frica monstruoasa de ursi.

    Acum vreo cinci ani fusei la Cruce, stiti voi, treci pe linga Babe si mergi acolo, drumul nu e greu. La Cruce erau niste tineri nemti cu o harta in mina, ca nu aveau semnal la telefon, si-ncercau sa se orienteze, m-au intrebat pe mine. Bineinteles ca nu stiau ce-nseamna „Babe”. Am inceput sa le povestesc pe nemteste si am mai pus si de la mine. Le-am povestit ca Sfinxul, de fapt, era amantul din tinerete al Babelor (Alte Dame), si ele tare s-au dusmanit, si a venit o vrajitoare si vazindu-i ca se cearta i-a transformat pe toti in statui si locul a ramas blestemat. Dar Regina Maria a stiut povestea si pt a sfinti locul a facut Crucea, care era luminata si care avea generator propriu. Nu m-as mira ca aceasta poveste sa apara in ghidurile turistice germane.

    se non è vero, è molto ben trovato

    Apreciat de 2 persoane

    • … si uite așa se creează miturile… prin intermediul mitomanilor, cum ar zice Aldus, vânătorul de sonorități (ne)întâmplătoare (…oare – ecoul).

      Vă e frică de ursi? Si de ursi? Adică că în caz de întâlnire cu ursul n-aveți garanția c-ați putea alerga mai repede decât… nefasta?

      Apreciază

  12. Relația dintre felul in care merge fluxul comentariilor pe firul curent si intențiile tematice (pe care le-am ratat in proza scurta cu poze, la repezeală, cu brio, sub aspect semantic cel puțin) este de-a dreptul uluitoare. Rar mi-a fost dat să fiu martorul unei asemenea convergente subtile (cu aparență unui haos nemântuit) si a unei mai perfecte ilustrări on topic. Mă rog, in principal, topicul, cel puțin in intenții, era (si este) despre limitele comunicării si despre non-comunicabilitate. Poate de aceea merge totul ca pe roate. 🙂

    Apreciază

  13. Iosif said

    @Renata Caragiani „layk AAA” 🙂 ))
    În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.
    Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!
    Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu, şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.
    Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
    Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
    Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”

    Apreciază

    • Neică Iosif, dacă-ți răspund că Laika e mă-ta, o să zici că n-am maniere.
      Mă abțin să-ți zic asta.
      Uite ce-ți zic, totuși: la mine pe blog ai băgat de seamă că ai interzis. Mă vânezi prin vecini să fii măgar și insolent? Nu mă deranjează, știi bine. Că interzis de la mine nu ai pentru eventuale măscări (inspirate!), ci pentru eternul tău delir religios de sectant ciudat, care, crede-mă, mie, ca observator binevoitor al religioșilor nu-mi dăunează, dar le dăunează grav religioșilor moderați, care s-ar putea să se acrească de atâta idioțenie cu Tatăl, cu Fiul, cu pronume posesive scrise cu majuscule, cu A Mare și Repetat…
      Băi, ține cont că până să te blochez, te-am suportat/acceptat/crezut că și tu ești om… DAR NU EȘTI!!! Și când mă mănâncă limba să zic că Diavolul/Satana/Sarsailă/Dracu/Lucifer nu există, e doar o invenție a religioșilor furioși, mă opresc. Fiindcă exiști tu!

      Apreciază

      • Iosif said

        Merci, Doamna R. Caragiani! Totusi va consideram mult mai inteligenta, iar faptul ca ati înteles si interpretat aprecierea mea „Laik+AAA”ca fiind ofensatoare, va privete personal. Multa sanatate si sa auzim numai de bine!

        Apreciază

        • Iosif said

          P.S. În alta ordine de idei, catelusa Laika a revolutionat zborurile spatiale, devenind astfel cunoscuta pe toate meridianele planetare, iar azi datorita ei, aveti posibilitatea de a va manifesta în vorbe goale, gândurile, sentimentele si ideile ideale de frustrare! 🙂

          Apreciază

          • @Iosif ești monumental si auto-reflexiv: datorita cățelușei Laika aveți posibilitatea de a va manifesta în vorbe goale, gândurile, sentimentele si ideile ideale de frustrare! 🙂 Limbricul monumental bazat pe cățelușă. Esti genial parazitule. Numai tie iți putea da prin ganglionul limfatic o asemenea „idee”, si numai tie ti se putea potrivi atât de armonic un asemenea mod de auto-reflexie reflexă. Dar mai Greblea ce se întâmpla cu tine? Ai trecut la ateii care populariză succesele științifice sovietice estompându-l pe pocăitul stras-burghez de rit AAA-ist? Trădare, trădare, daca interesele discursului o cer, dar s-o stim si noi. Ieri ai trecut de la creaționiști la evoluționiști, azi de la mistici la atei. Maine te pomenești ca treci de la limbrici la oxiuri. Iată progresul.

            Apreciază

          • Iosif said

            @Goye
            ExAct! Cu cât mai mic si ne-nsemnat, cu-atât mai greu de depistat.Un mic-nimic din microunivers, de lumea-ntreaga înteles…

            Apreciază

          • @Iosif – Aoleu, adică wow. Bine că ai precizat (cu rimă?) că nu se prindea nimeni. Nici de unde ești, nici cât de important. Apreciabil efortul tău de a-ti face reclamă si de a te încuraja singur singurel. Că dacă nu tu atunci cine? Lumea-ntreagă? Lume, lume, un număr senzațional, dresură cu limbrici. Iosif Greblea face reclamă nimicului auto-promovându-se (sperând in secret să fie depistat sau măcar de-pistat).

            Iată că am făcut din limbric bici, si nu numai că am pocnit din el, dar s-au făcut si stropi. Cei de la CERN ar fi invidioși. Dacă ar știi. 🙂

            Apreciază

      • @Renata Carageani – Cu siguranță ca gestul d-voastră de a-l baga in seama pe limbricul mistic ar trebui să vi se consemneze pe răboj la capitolul „fapte bune”. I-ați câștigat existența parazitului luându-l in seamă. I-ați hrănit justificarea existențială. Il scuipați, deci există. E singurul fel in care Greblea mai poate exista si in care se poate face remarcat. Nu degeaba replicile prin care v-a răspuns sunt încărcate in subsidiar de recunoștință. Recunoștință de limbric, dar orișicât. 🙂

        Apreciază

        • Sunt ani, Goe (nu mă mai domni), de când acest conștiincios soldat al cine știe cărei case de rugăciuni trolează neobosit orice blog îi pică pe monitor. Nu cred că o face pentru bani. E cu atât mai jalnic.
          Când l-am eliminat de la comentarii (la rugămintea unor camarazi de Gară pe care-i umplea de nervi), nu mică mi-a fost mirarea să constat că alți cititori ai blogului meu m-au mustrat (mă exprim eufemistic!) vreme îndelungată și m-au acuzat de intoleranță.
          Ce poți să mai înțelegi?!

          Apreciază

          • @Renata – Dacă vrei să te des-domnesc așa o sa fac. Nimic mai simplu. O să-ti îndeplinesc dorința, pentru că sunt un domn (D-l Goe) 🙂

            Sunt (foarte) la curent cu prestațiile limbricului Iosif Greblea si cu incapacitatea lui de a se smulge stării in care este captiv. Pe de altă parte n-are nici unde se duce si nici ce face cu libertatea pe care eventual si-ar câștiga-o ieșind din starea de tâmpire absolută in care se complace cu bucurie si pioșenie. In acest context, d-lui nu-i mai mult decât un zgomot de fond, un factor de poluare, un gunoi, un reziduu dispensabil, un neajuns al libertății de exprimare. Aceasta este opinia mea sinceră. Dar fiind doar o opinie nu mi se pare a fi îndeajuns pentru a o folosi ca bază in decizia de a-i bloca comentariile si se a-l bana. Am avut de-a lungul timpului tot felul de troli si tot felul de cereri pentru a le bloca accesul dar nu am făcut-o. Nu cred ca există cineva care să aibă autoritatea de a decide cine are si cine n-are voie să vorbească. In general am constatat că cei care cedează ispitei (totalitare) de a se considera îndreptățiți să fie ei arbitrii elegantei in așa măsură încât să elimine comentariile, replicile si/sau zgomotele inconvenabile si să-i blocheze pe „idioți”, alunecă cu ușurința in lipsă de fair-play si abuzuri de tot felul (mai subtile sau mai grosiere, gen Sperlig si alții), care produc in timp efecte adverse, nefaste, de multe ori grave sau fatale (știu cazuri). Si asta in vreme ce efectele benefice ale eliminării brutale a idioților nefolositori sunt anemice sau inexistente (iar dacă par a fi altminteri asta e si mai grav – vezi cazul Sperling). Sunt conștient că alte genuri de masuri pentru temperarea trolilor si igienizarea blogurilor pot fi descurajator de dificile, obositoare si inconvenabile, dar totuși per total, cred ca aceste alternative „democratice”, sunt preferabile eliminării si cenzurării abuzive a mesajelor inadecvate care nu se potrivesc așteptărilor noastre. Dar… si asta este tot o opinie. Dacă tu (îmi dai voie sa-ti zic tu?) crezi că blogul tău merge mai bine cu interdicții, nimeni si nimic nu te poate împiedica să le practici. Indiferent cum faci, tot bine e. Serios. 🙂

            Apreciat de 1 persoană

      • Aldus said

        Renata, prima și cea mai mare minciună a diavolului a fost să-l facă pe om să creadă că nu există. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        • Alduse – Ce-ti mai place sa mozolești clișee cu capul gol. 🙂

          Mă Aldus, tu crezi in diavol? Există?

          Apreciază

        • prima și cea mai mare minciună a diavolului a fost să-l facă pe om să creadă că nu există.” – Super. Colosal. Cea mai mare? Să deducem că de atunci încoace diavolul spune minciuni din ce in ce mai mici sau doar că nu mai e in stare să-si egaleze performanța inițială? 🙂 Ar fi si greu, dacă nu imposibil cu o asemenea minciună absconsă. Ce căcăt a mințit sărmanul? Că l-ar fi făcut pe om să creadă că nu există? Da? Păi l-a făcut sau nu l-a făcut? E minciună sau nu e? Si pe cine a mințit? Cui a oferit falsul enunț? Ia să mint si eu ceva: L-am făcut pe Aldus să creadă că nu există. O fi minciună? M-o crede cineva? Se pare că Aldus m-a cam crezut motiv pentru care se tot screme să-si dovedească că există, comentând nesolicitat pe Arca lui Goe.

          Mă rog, oricine stie ce-a vrut să spună aldusică (papagalul pseudo-vorbitor), doar că ce i-a ieșit este mult mai nostim, iar faptul are mai mult tâlc.

          Apreciază

        • Stely said

          @Aldus ,
          Daca este adevarat ca te intereseaza Teoremele poetice( pana cand vei achizitiona cartea) ,citeste pe pdf capitolui ” Dumnezeu” . Vei putea afla printre altele si legatura Lui cu Diavolul .
          Iata :
          „Diavolul este cel mai mare aliat al lui
          Dumnezeu în Marele Joc al maieuticii.
          Diabolos înseamnă „cel care desparte”.
          De aceea, Marele Separator este
          atât de folositor pentru unitatea lumii.

          Diavolul este o necesitate cosmică:
          imensă centrală energetică a dezordinii,
          graţie căreia ordinea poate fi creată.

          Convertirea Diavolului
          ar fi o catastrofă cosmică.”

          Iar aici este inclus si Omul

          „Ciudat ternar: Dumnezeu, Diavolul, Omul.
          Rolul său cosmic este o buclă
          energetică: de la ignorarea Nimicului
          către cunoaşterea Nimicului.

          Între Nimic și Tot – propria noastră viață.”

          Basarab Nicolescu-Teoreme poetice

          P.S. Cand am spus „pana ce vei achizitiona cartea” am luat in calcul faptul ca traducerea in limba romana nu este exacta. Era cat pe-aci sa fac o gafa daca nu as fi avut cartea langa mine . Am vrut sa copiez citatele si in loc de „ignorarea Nimicului” era tradus „ignoranta Nimicului” ceea ce schimba totul.

          Apreciază

          • @Stely – Aldus poate fi un prilej de vorbă la fel de bun/rău precum oricare altul. Sper să nu vă faceți speranțe mai mari de atât in privința „lui”, crezând că ar putea să-l intereseze altceva decât să-si etaleze in public goliciunea … mintii si frivolitatea, sperând să pară astfel sexy si de valoare. Niciodată golul n-a sunat mai moale. In plus acuma s-a mai si pleoștit de la ping-pong-ul cu tachinări si cred că va dispărea o vreme pentru o perioada de re-facere si chiar de re-creație. Se va întoarce cândva proaspăt, gata să-si dea iar in petic si să-si popularizeze abundent epopeica superficialitate. Stați numai să uite un pic. 🙂

            Apreciază

          • Aldus said

            Stely, am spus deja că mă interesează ce scrie domnul respectiv. În condițiile acestea, faptul că tu spui „dacă te interesează cu adevărat” arată că în sinea ta mă consideri un posibil mincinos. Evident, dacă am spus, înseamnă că mă interesează.

            Mai departe, iarăși ai formulat ușor aiurea, spunând că din rândurile ce urmează voi afla legătura lui Dumnezeu cu diavolul. De ce? Pentru că această formulare implică faptul că aș fi ignorant în direcția respectivă. Când spui „din aceste rânduri vei afla cum se bea apă” pleci de la premiza că interlocutorul nu știe să bea apă, n-a băut apă niciodată în viața lui și acum va citi pentru prima oară despre așa ceva. Așadar, o altă presupunere hazardată și oarecum nepoliticoasă despre mine, cum că habar n-aș avea de relația dintre Dumnezeu și diavol și iată, din aceste rânduri voi alfa ce și cum.

            În plus, din rândurile citate de tine nu pot afla relația dintre diavol și Dumnezeu. Pot afla doar opinia lui Basarab Nicolescu cu privire la această relație – opinie pe care (în cazul de față) nu i-o împărtășesc.

            Apreciază

          • Hai că s-a ambiționat fofeaza si mai postat o tiradă. E nostim guguștiucul. Basarab Nicolescu emite si el opinii, dar adevărul adevărat despre relația dintre diavol și Dumnezeu il stie bine (ca pe apă) doar căcărează Aldus cel plin de el si gol de altceva. Mi-e că crapă Iosif de necaz. Comedie mare.

            P.S. Aldus tu nu ești mincinos. N-ai cum. Ca să fii mincinos trebuie să fi într-o relație oarecare cu adevărul, o relație interioara sinceră (ceea ce necesită un minim de inteligență). In mod clar nu ai cum să fii mincinos. Vorbăria goală nu-i minciună. Cele două carențe menționate te împiedică să fii mincinos. Esti doar… nesimțit si fanfaron (Aldus fanfaronul cel cumplit… de hilar). Un tâmpit fără inhibiții care prestează comedie pe unde apucă. Mulțumesc pentru prestația moca ca mascotă degeaba pe Arca lui Goe.

            Ti-as rămâne îndatorat dacă ai ilustra un pic mai pe larg ideea (decretata sec aci) că ai avea ceva habar despre relația dintre Dumnezeu si diavol. Nu cumva doar de lauzi (prostește)? Te pomenești că ești (si) mincinos. Poate că eu n-oi merita să aflu așa direct de la sursă, adevărul despre relația lui Dumnezeu cu diavolul, dar gândește-te la ceilalți, la publicul ingenuu si fără vină, sau la cel ce va să vină (la posteritate), fă si tu abstracție de mine si nu lăsa lucrurile în suspensie. Sau măcar compune pe blogul tau o dizertație cu tema „Diavolul si bunul Dumnezeu”. Presupun că ești la curent cu „opinia” (desigur greșită) a lui Sartre despre asta.

            Apreciază

          • Stely said

            @Aldhus,
            Am avut in vedere zicerea ta pe care am considerat-o si eu un cliseu.De fapt am mai intalnit -o pe undeva .
            Adica asta:
            ” cea mai mare minciună a diavolului a fost să-l facă pe om să creadă că nu există. 🙂”

            Si da, am sentimentul ca nu esti preocupat de viziunea despre Dumneazeu a unui om de stiinta, stiind ca ii desconsideri (in general) in aceasta privinta.
            In alta ordine de idei palavrele tale nu fac decat sa-mi intareasca presupunerea ca nu te-ar interesa Teoremele poetice. Daca te-ar fi intersat nu te-ai fi grabit sa spui ca nu accepti „opinia” d-lui Basarab Nicolescu, citind doar cele cateva „teoreme” postate de mine. Ai fi citit tot capitolul si ca dovada ca l-ai citit ai fi spus cateva cuvinte(argumente) care sa contrazica (nu opinia) viziunea d-lui , intrucat „teoremele poetice *(cartea in ansamblu) reprezinta o viziune revolutionara bazata pe o excelenta cunoastere stiintifica , filozofica multi, inter si transdisciplinara.
            P.S. Nu incerca sa faci(din noi) interpretari hilare la ce am spus eu acum ,argumentat dupa cum cred ca iti dai seama. Daca ai ceva de spus spune, dar argumentat.

            Apreciază

          • Stely said

            @Arcalui Goe ,
            Multumesc , stiti dvs pentru ce.😉

            Apreciază

          • Cu plăcere! 🙂

            Apreciază

          • Aldus said

            @Goe

            Nu sunt la curent cu opinia lui Sartre. Iar dacă continuu să-ți răspund la comentarii în care mă înjuri, chiar că sunt tâmpit.

            Apreciază

          • Aldus said

            @Stely

            Dacă ai întâlnit în două locuri zicerea „cine se scoală de dimineață departe-ajunge”, înseamnă că-i un clișeu?

            Si da, am sentimentul ca nu esti preocupat de viziunea despre Dumneazeu a unui om de stiinta, stiind ca ii desconsideri (in general) in aceasta privinta.

            Ești liberă să ai ce sentimente dorești. Ce-ți propun eu în interacțiunile cu mine este să lucrezi cu intelectul în locul organului care procesează așa-zisele sentimente. Ce zici, ai sentimentul că așa ceva ar fi posibil?

            Concret, nu sunt femeie, să fac transferuri de judecăți de la particular la general (BN om de știință) sau de la stânga la dreapta (teoreme Lucifer, teoreme relația diavol-Dumnezeu). Sunt perfect capabil să aprob un dușman atunci când are dreptate și să critic un prieten atunci când n-are. În cazul de față, nu subscriu la opinia lui BN cu privire la relația dintre diavol și Dumnezeu care (opinie) transpare din ultimele tale versuri, fiind în continuare interesat să-l citesc, interes trezit de primele tale versuri (și nediminuat de cele din urmă). Dacă tu vezi aici o contradicție, probabil asta se petrece pentru că în loc să gândești recurgi la umori, pe care apoi le numești sentimente.

            Apreciază

          • Normal. Dacă auzi de Sartre, de Lars von Trier, de Basarab Nicolescu sau alții asemenea iți sună a înjurătură. Nimic mai normal in context.

            Oricum faptul că insiști să te manifești pe Arca lui Goe e destul de bizar. Cel mai probabil te simți cu onoarea nereperată si ai ambiție in tentativa de a-ti repara orgoliile inflamate. Altminteri chiar n-ai avea de ce să insiști si să persiști ca-comentator pe arca lui Goe. 🙂

            Apreciază

          • Stely said

            Aldus,

            Ai auzit de Magda Carneci ? Daca nu vezi pe wikipedia cine este , apoi citeste ce spune despre Teoreme poetice .

            Iata aici un mic fragment :

            „În Teoremele poetice – fragmente ale unei „meta-teorii“, pentru care, într-un regim academic, tomuri de argumentaţie clasică ar fi fost probabil necesare -, țintele de atac rămân
            materialismul bornat, scientismul limitat, logica binară și terțul exclus – iar obsesiile constant
            afirmate sunt multiplele niveluri ale realității, cauzalitatea nonlineară, terțul tainic inclus,
            depășirea transdisciplinară a gândirii noastre actuale. Ce surprinde în dicția apodictică a
            teoremelor este aspirația constantă de a apropia științificul de metafizic, de a împăca logicul
            cu religiosul, verificabilul cu misterul, asumând cu curaj „deriva metafizică“ pe care această
            postură teoretică și morală o implică.

            Dă clic pentru a accesa Magda%20Carneci%20TEOREME%20POETICE%20-%2022,%2014%20mai%202013.pdf

            P.S. Sper sa nu ai neghiobia sa spui ca nu esti de acord cu „opiniile” dumneai despre Teoreme poetice.
            Si da, am sa-ti spun pe sleau, fara menajamente invocand un anume „sentimemt” (intuitie, impresie) ca Teoremele poetice nu sunt de nasul tau. Nu le vei intelege in veci .

            Apreciază

          • Aldus said

            @Stely

            Auzi, da’ tu poți spune ceva de la tine? Toate argumentele tale sunt construite pe „o zis cutare”? Învață să vorbești cu cuvintele tale. Încearcă măcar. Și atunci o să vezi că, miracol: se poate gândi și cu capul tău!

            Cui îi pasă de cine ce-o zis despre altcineva? Uite, du-te la tipa aia și spune-i că Aldus o zis altceva despre o Teoremă Poetică. 😀

            Apreciat de 1 persoană

          • Aldus said

            @Stely

            PS: Tu ce-ai înțeles din ele (din Teoreme)? Ce-ai înțeles tu, de la tine, fără să citești ce-au zis alții?

            Apreciază

        • Ăsta e un mit indus de biserică, credincioșilor.
          Trebuie să existe o personificare a Răului, cu nume și activitate, ca să poți înțelege Binele.
          Și să pui o graniță între bine și rău.
          Dacă Diavolul a reușit să mă mintă, e perfect. Cel puțin m-a scăpat de un stres.

          Apreciat de 1 persoană

          • @Renata – Sincer să fiu îmi cam place felul in care-i îmboldești pe trolii Aldus & Iosif să se manifeste. Pe Arca lui Goe. 🙂

            Te-a mințit (cu succes) pe tine, dar nu a reușit să-i fenteze pe Aldus & Iosif. Oare în cazul lor s-o fi deranjat să încerce? 🙂

            Apreciază

          • Aldus said

            Păi sigur că te-a scăpat de un stres, că doară nu pentru a te stresa te minte. Dacă te stresezi, înseamnă că înăuntrul tău există o tensiune, că se duce o luptă.

            https://getyarn.io/yarn-clip/c742d2a9-c94d-4204-826b-663d70cde5b9

            I take the bricks out of the briefcase. Îți fac gemantanul ușor, te scap de sentimentele de vinovăție. Te ușurez de griji (și considerații morale, spirituale, care sunt ficțiune, căci eu nu exist). No devil, no guilt, no worries, no stress.

            Cum spuneam: prima și cea mai mare minciună a lui, care creează cadrul pentru toate celelalte.

            Apreciază

          • Aldus, am glumit cu stresul! Dacă în Moș Crăciun am crezut până la 8 ani, în existența Împielițatului n-am crezut niciodată, îl consider un cuvânt, o construcție lexicală, o interjecție, expresia răului în general.
            N-am fost crescută/educată să cred în altceva decât în principiile moralei. Cu excepția mamei și a străbunicii mele, ceilalți membri ai familiei nu erau religioși.

            Apreciază

          • Problema deficitului de religiozitate se poate rezolva simplu cu o doză de psihedelice.

            Apreciat de 1 persoană

          • substanțe sau muzică?

            Apreciază

          • In principal substanțele, efect garantat (altminteri cunoscut), dar si muzica poate fi utilă in anumite situații, stimulând producția proprie de substanțe, în creierele cu deficit, care nu produc de la sine acele substanțe necesare euforiei mistice. In principal religiozitatea e problemă de chimie, nu de (meta)fizică… poate si dragostea, poate si credința in extratereștri. cine stie 🙂 chimie, chimie, chimie. Bio-chimie. Dar si un pic de zoologie în cazuri precum Aldus si/sau Iosif.

            Apreciat de 1 persoană

          • 🙂 🙂 🙂

            Apreciază

          • Se poate revedea materia din urmă Sabadell psi scurtă-tură. In special cele două filmulețe. 😉

            Apreciază

          • Regret că n-am vizionat atunci clipurile. Acum recitesc întregul tău text într-o altă cheie, tonalitate, lumină, textură…
            Dumnezeul ei de ciupercă a lui Dumnezeu!

            Apreciat de 1 persoană

          • Aldus said

            Renato, și ce-ar fi de mirare aici? Așa ai fost educată, după cum așa au fost educați o mulțime de oameni. Asta nu contrazice cu nimic ce-am zis eu. Dimpotrivă: o morală separată de orice elemente mistice este o morală atee. Căci cine nu crede în diavol nu crede nici în Dumnezeu și viță-versa, cei doi fiind exponenți ai aceleiași lumi celeste. Și care dintre ei, admițând că există, și-ar dori o lume atee? 😉

            Apreciază

          • Aldus, nu te grăbi să simplifici lucrurile și să faci generalizări. N-am crescut într-o casă de comuniști, dimpotrivă. N-o să-mi fac autobiografia acum! Mama ar fi putut să bage în mine credință și bisericeală cu toptanul. N-a făcut-o și îi mulțumesc. A fost singurul domeniu în care n-a încercat să mă modeleze.
            Cu ce e morala atee mai prejos de morala creștină? Cred c-am mai purtat această discuție de nenumărate ori…
            După cum ți-am mai spus că a-i transfera lui Dumnezeu „apucături” omenești (dorințe, sentimente, aspirații etc…) e o absurditate.
            Totuși, să-ți răspund la întrebare: ambii reprezentanți ai lumii celeste (deși cred că avem de-a face cu două lumi, nu cu aceeași) își „doresc” o umanitate credincioasă în domniile lor până în măduva oaselor, altminteri riscă propria neființă. 🙂

            Apreciat de 1 persoană

          • Aldus said

            Renata, îți propun să ne jucăm puțin de-a ipotezele. Și să plecăm de la premisa că există Dumnezeu, așa cum este El descris de religie. Atunci, înseamnă că există și diavolul, căci existența unuia implică existența celui de-al doilea. E destul de clar că dacă Dumnezeu există, există și diavol, despre care ne vorbește (indirect) Dumnezeu în Biblie. Și că dacă există diavol, există și Dumnezeu. Deci, dacă vei crede în existența unuia, vei accepta și existența celui de-al doilea (afară de cazul în care crezi într-un alt tip de Dumnezeu, dar asta violează premisa de la care am pornit).

            În acest context propus de mine, în care există atât diavolul cât și Dumnezeu, care dintre cei doi și-ar dori o lume atee? Cum credința în Dumnezeu este piatra de temelie a religiei, este clar că diavolul va face toate eforturile de care este capabil pentru a împietri inimile oamenilor, astfel încât aceștia să nu mai creadă în Dumnezeu, înlocuindu-L cu știința, cu materialismul, cu o morală stoică sau atee etc (adică cu un fel de idoli). Din acest motiv, diavolul va fi fericit ca lumea să nu creadă în el, căci asta va însemna totodată că lumea nu crede nici în Dumnezeu și deci că scopul lui (de a-i îndepărta pe oameni de la credința în Dumnezeu) a fost atins.

            Ajunși aici, tu vei putea răspunde că da, dar noi am pornit de la o simplă presupunere, ce s-ar putea să nu fie adevărată. Noi doar am presupus existența lui Dumnezeu, despre care însă nu putem spune cu certitudine că există. Și îți voi da dreptate. Într-adevăr, nu putem demonstra existența divinității. Ce putem însă spune este că dacă Dumnezeu există, teza cum că „prima și cea mai mare minciună a diavolului a fost să-l facă pe om să creadă că nu există” are sens. Adică, tu poți spune că nu crezi în Dumnezeu, dar chiar și așa, vei accepta (sper) că ideea referitoare la auto-ocultarea diavolului nu prezintă nicio fractură logică, fiind perfect coerentă cu premisa propusă de mine. Și deci o poți accepta măcar ca posibilitate. Nu-i neapărat nevoie să și crezi în ea. 🙂

            În completare, dacă mergem mai departe pe firul premizei noastre inițiale, este la mintea cocoșului că toate orânduirile materialiste, atee sau agnostice de azi (cum este comunismul, dar și capitalismul laic) sunt de inspirație luciferică (chiar dacă promotorii lor nu cred în existența lui Lucifer).

            Apreciază

          • Aldus said

            Cât privește transferul unor „apucături omenești” lui Dumnezeu, cred că te înșeli. Oare nu se precizează chiar în Geneză că omul a fost făcut „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”? Adică, Dumnezeu ne-a transferat nouă „codul lui genetic”, și nu invers. 🙂

            Apreciază

          • Nu poți spune că cineva, fie el și Dumnezeu, ne-a „transferat” codul genetic. Asta presupune că noi existam, ca niște păpuși de plastic, create anterior de altcineva, și Dumnezeu ne-a dat codul genetic.
            Dumnezeu, să-i spunem așa, a cristalizat, în ciorba chimică universală cinci structuri principale (bazele azotate), două zaharuri, un ion fosfat și aminoacizii. Apoi a stabilit o regulă după care acestea formează molecule vii. Tu pui, involuntar, existența noastră înaintea acțiunii sale. 🙂
            Știu, o să spui că ai glumit, numai că gluma asta e un act ratat. Puteai să glumești formulând altfel.

            Apreciază

          • Aldus said

            Nu neapărat. Pentru că respectivele structuri, zaharuri și aminoacizi constituie substratul material al vieții. Țărâna, peste care apoi a suflat suflare de viață. Stai să caut un citat:

            7. Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu.

            Prin analogie, materia este pianul și spiritul este pianistul. Unde rezidă muzica: în pian sau în pianist? În vioară sau în cel care mânuie arcușul? Chiar dacă pianul este cel care face posibilă manifestarea undelor sonore, în lipsa pianistului el este un pian mort. O piatră lipsită de viață. Iar melodia sau partitura poate exista în mintea cântărețului (sau pe o hârtie) cu mult înainte ca el să intre în posesia unei viori.

            Dumnezeu a făcut materia, capabilă să vehiculeze viața. Apoi, a făcut spiritul care avea să trăiască în materie. Și l-a investit cu toată gama de partituri pe care Dumnezeu le avea în minte și pe care materia a fost făcută să le poată vehicula. Și pe care eu le-am numit cod genetic. 🙂

            Așadar, transferul nu s-a realizat de la o altă creatură, preexistentă omului, ci chiar din substanța lui Dumnezeu, după cum spuneam în acel prim articol despre Biblie că s-a făcut totul, prin extinderea corpului lui Dumnezeu, ca un elastic, căci nu exista nimic altceva din care să se poată crea lumea. Așa că transferul acelui „cod genetic” nu s-a realizat de la o creație anterioară omului la om, ci chiar de la Dumnezeu, în sânul căruia „codul genetic” se afla într-o formă implicită, nemanifestată, aidoma unei partituri memorate sau scrise pe hârtie, la om, unde el poate lua forme explicite și materiale.

            Apreciat de 1 persoană

          • Lasă-mă, Aldus, cu pianul!…
            Dumnezeu o fi făcut materia, stele, galaxii planete, ape, munti etc… dar suflarea aia pe nări e un program. Un program chimic. Și n-a făcut omul prima dată, prima dată a făcut o celulă care se poate divide și reproduce după propriul ei model.
            Care nări?! Că nările sunt soma, fenotipul, rezultatul vizibil cu ochiul liber al funcționării programului genetic.
            Nu-mi mai da citate din biblie, că biblia a fost scrisă de oameni și e doar o alegorie, în cel mai bun caz.

            Apreciat de 1 persoană

          • Aldus said

            Programul chimic intră la categoria „materie”. Suflarea de viață e altceva. Dar ai dreptate când zici că n-a făcut omul prima dată. Cartea aia pe care-o numești „alegorică în cel mai bun caz” descrie cea mai veche teză evoluționistă: la început au fost create organismele simple, flora, apoi organismele ceva mai complexe, animalele, și, în final, omul. Dar această creație în șase trepte a fost supervizată pe tot parcursul ei de Dumnezeu. Cât privește existența spiritului, lucrurile sunt tranșate foarte simplu și lipsit de echivoc: religiile susțin că conștiința umană supraviețuiește morții corpului fizic. Dacă conștiința ar fi un produs al creierului, ar muri odată cu el. Noi am dispărea efectiv, cu totul, la moarte. Ori, religiile susțin că nu-i așa. Evident, faptul că chiar și tu (care îmi spui că sediul conștiinței este creierul) atunci când vei spune „eu” îți vei duce instinctiv mâna la piept are la bază intuirea unei geografii mai profunde decât simpla ecuație biologică a corpului fizic, în care ne-am identifica cu un organ cu 4 camere, ce pompează sângele prin corp. Mai gândește-te la asta. 🙂

            Apreciază

          • Aldus papagalule, mai bine gândește-te tu ce faci pe aci, făcând-o pe promotorul biblic. Te scremi să te iei in seamă. Esti amarnic. Esti prost. Esti penibil. In primul rând pentru că nu înțelegi ce si de ce faci, pretinzând c-ai face altceva. Esti un surogat de personaj care mimează vorbirea, etalându-și disperarea. Hai, ia o pauză de relaxare si re-creație, ca te-ai cam revărsat destul. Epopee, epopee dar orișicât.

            Apreciază

          • Aldus said

            Nu mă screm deloc. Să mă iau în seamă. Ți-am zis că ai un fix cu validarea. Ușor patologic, din ce se vede. Discut și combat idei. Că nu le poți tu identifica în discursul meu e fix problema ta. Poate cu timpul.

            Apreciază

          • Serios? Nu te scremi deloc? Sa te iei in seama. Dar ce faci? Cu ce te ocupi? Ce faci tu de fapt cand te reverși fluvial cu zgomote nesolicitate care mimează vorbirea pe unde ti se permite? Ce-oi crede tu ca faci? Ce ti-ar plăcea să se considere ca faci? Ai putea exprima in câteva cuvinte?
            Ti-am spus ce faci. Tu zici ca nu. Nu-mi spune ce nu faci. Spune ce faci. Să vedem ce-ti iese.

            Apreciază

          • Aldus said

            Mă joc. Tu ce faci când comentezi la Adore, de exemplu? Te scremi? Ce întrebări sunt astea?

            Apreciază

          • Aldus – Te joci de-a luatul in seamă (si te mai si oftici). Dacă te-ai juca de dragul jocului ai fi simpatic. Din păcate ești idiot si nu-ti dai seama cu ce te ocupi. Esti fanfaron, prost, incult (aproape analfabet), nesimțit, superficial si… partial conștient de toate acestea, motiv pentru care încerci să pari a fi altceva decât ești. Ca mai toata lumea. Problema ta este că distanța între ceea ce ești si ceea ce încerci să acreditezi c-ai fi fiind, este atât de mare… că mii de anii i-au trebuit luminii să ne-ajungă. După câte vezi sunt optimist în privința ta, acreditând ideea (exagerată poate) că exista șanse ca tu sa realizezi de fapt cum stai (inclusiv cu imaginea cosmetizată). Dacă însă tu chiar crezi despre tine că chiar ești ce încerci să pari si (mai ales) că discrepanțele (enorme) nu se văd (in public), asta ar însemna că ești totalmente un idiot irecuperabil. Nu mai puțin nostim… in blogosfere.

            Apreciază

          • Aldus said

            Problema ta este că tu crezi că eu încerc să par cumva (oricum, indiferent ce). Dacă-ți amintești, de la asta a și pornit prima noastră dispută, imediat ce am pășit la tine pe blog: ce motivații ne animă. Deși ți-am semnalat în repetate rânduri, nu pari să te poți scutura de iluzia că toată lumea e tributară intenției de auto-validare. Imho, există două categorii de oameni care caută să se valideze: cei imaturi (care nu știu ce pot) și cei nesiguri (ca de exemplu femeile). Și oricât ai încerca tu să mă bagi într-una din aceste categorii, realitatea este că nu simt nevoia să fiu validat nu-știu-unde. Și dacă aș simți-o, tu ai fi ultimul om de la care aș căuta-o, pentru că, din câte te-am văzut, nu te calfici să evaluezi pe nimeni. Nu confunda forma de inteligență pe care o ai cu calitățile necesare sondării unei ființe umane. Tu nici măcar atunci când îmi spui că mă oftic sau mă „inervez” nu o nimerești. Dar, în sfârșit, n-ai decât să-i dai înainte cu privire la marile mele defecte și intențiile care mă animă să fac cutare și cutare lucru. Ți-am zis de mai multe ori că te înșeli, dar până la urmă cu ce mă afectează pe mine lucrul ăsta? E eroarea ta. Asta ca să nu mai zic că chiar și în cazul în care ai avea dreptate și eu aș fi prost, idiot, superficial, fanfaron etc etc etc, nu văd ce-ai spera să obții repetându-mi la nesfârșit aceste lucruri. Depinde cumva gradul meu de prostie de comentariile pe care le las? Lipsa comentariilor nu mi-ar elimina eventuala prostie de care mă tot acuzi, ci doar ar face-o mai puțin aparentă. Așa că n-ar exista niciun motiv pentru a comenta mai puțin, nu s-ar schimba absolut nimic. Deci bun, să presupunem că sunt tot ce-mi înșiri tu acolo c-aș fi. So what? Ok, așa sunt, asta este. Și? Desigur, o persoană care chiar și-ar dori să fie validată ar înceta să frecventeze un blogăr care-o numește proastă, imbecilă, cretină, căci asta e exact opusul validării pe care o caută ea, nu-i așa? Ei, astăzi e cumva prima zi în care mă numești prost?

            Apreciază

          • Aldus – Fecior tu negi evidența, chiar si prin comentariul ăsta în care te scremi să dovedești că… nu ai nimic de dovedit. Esti disperat. Nu la scremerile tale explicite mă refeream in primul rând, ci la cele implicite, la felul in care încerci sa-ti alcătuiești textele, să-ti alegi repertoriile, la tonul si emfaza cu care vorbești, la aerul cu care comentezi, pompozități de creatură retardată care imita mecanic, mimetic, ziariști, analiști, scriitori, gânditori, chestii vorbitoare in general, dându-și singur impresia c-ar fi fiind așa ceva. Privește epopeea fluviala in care te-ai revărsat nesolicitat si neîncurajat aici, pe Arca lui Goe. Poate, poate, există o șansă sa-ti realizezi ridicolul si jălnicia.

            Faptul că ești si insistent nu te face mai puțin idiot. Nici faptul că există un public idiot (gen Olga) care nu-ti realizează idioțenia, sau un public îngăduitor (gen Adore) care ti-o tolerează, nu te face mai puțin idiot. Probabil că nu ești atât de idiot încât sa nu realizezi cui anume adresezi de fapt pledoaria asta de creatura disperată, public desperată. Speri să existe un public martor care să creadă când spui, insiști, explici, „cu lacrimi in ochi”, că nu ești idiot, ca n-ai cum fi, si să te valideze (in contra zicerilor lui dl Goe) ca fiind ne-idiot. Fecior, ești idiot? (Ba nu domnule – Căldură mare)

            Apreciază

          • Aldus said

            Am râs. Dacă e atât de evident, de ce te chinui? Puii mei, se vede pe text ce comentarii ai de regulă, ce scriu eu și ce etichete îmi lipești. Dacă eu „sunt prost”, tu ești comic. Pe bune, n-am cuvinte. 🙂

            Apreciază

          • Iar ai venit mă porcule (vizavi de politica fata de clienți) la joacă? Aldus porcul gâdilicios care se râde.

            Ai râs, sunt comic, deci ești prost. Pe bune, si n-ai cuvinte. Ai nesimțire si ești in exces.

            Apreciază

          • Aldus said

            Ah, ce comentarii sublime! Nu banăm pe nimeni, în numele libertății de expresie. În compensație, îi înjurăm. 🙂

            Dacă Sfinxul nu-i decât un bolovan, cel puțin are o aură de sacru, fiind, în fond, expresia forței și puterii de modelare a naturii. Comentariile tale nu cadrează deloc cu enigmatica tăcere pe care o resimți în preajma lui, plasându-te astfel, în mod parafoxal, în afara propriului tău subiect din articol. Motiv din care îți sugerez să-ți muți comentariile la coșul de gunoi, înlocuindu-le cu deja clasica formulă „Comentariile trollului Goe au fost mutate aici”, că am pierdut șirul grobianismelor de mahala. Carevasăzică, „domnul Goe”.

            Apreciază

          • Se pare ca pricepi greu trolule. Zgomotele tale nesolicitate sunt indezirabile. Care-i treaba cu insistenta de a le livra? Tăticuțul tau sau mă-ta nu te-au învățat ca nu e frumos sa procedezi așa?

            Apreciază

          • De ce nu te duci sa comentezi la Sfinx? De ce ții să te iei in seama aici, pe Arca lui Goe, analfabetule? Ah, ești scriitor, scriitorul care exersează ludic metafore, combate idei, plus muncă apostolică de promovare a lui Dumnezeu, a lui Buda, a dumnezeilor in general, a religiilor in particular. O mascotă în toată regula. Dumnezeul mascotelor. E normal să se si auto-promoveze. Bravo Aldus.

            Apreciază

          • Aldus said

            Off, atâta mă întrebi de ce comentez aici, de ce insist la cutare articol etc… Lasă, ăsta să fie misterul meu.

            Apreciază

          • Nu te întreb neghiobule. Nu-i nevoie. Este evident, nu-i niciun mister aici. Era o sugestie pentru ce-ar trebui sa te întrebi tu singur. Dar nu-i musai. O să afli. Mai pe ocolite, dar n-are a face. Misterul gunoiului.

            Apreciază

          • Aldus said

            Cam mult timp îți petreci scriind comentarii în replică la ce scrie un neghiob. Vezi că riști să-l validezi în felul ăsta. 🙂

            Apreciază

          • De vreme ce mi-am făcut „blog” e firesc să-l mențin. Tu prestezi gratis. Dar ce alta ai putea face?

            Pai l-am validat deja. Doar că „el” nu realizează încă.

            Apreciază

          • Aldus said

            Nu chiar gratis. Partea frumoasă este că cu tine serile nu sunt niciodată fade și plictisitoare.

            Apreciază

          • Imi pare rău să aud că in mod curent ai parte de seri fade si plictisitoare. Teribil trebuie să fie, de vreme ce trebuie să vii aici si să-ti găsești alinări masochiste.

            Apreciază

          • Aldus said

            Îți pare rău pentru asta? Știam eu că în spatele injuriilor se ascunde un suflet mare! 🙂

            Apreciază

          • Teribil de rău îmi pare. Dar nu-ti face mari speranțe. De nevastă nu te iau.

            Apreciază

          • Aldus said

            Iar prin „ce comentarii ai” ne referim la comentariile pe care le ai pe blog de la restul comentatorilor.

            Apreciază

          • Trolule ai retard mintal grav. Aldus cel limbut, face poluare si deranj. Vai! E teribil.

            Adus ai cedat psihic. Nu te mai amăgi cu falsa dezinvoltură. Gunoiule. 🙂

            Apreciază

          • Aldus said

            Să știi că mai nou iau fiecare insultă pe care mi-o adresezi drept un compliment. Motiv din care n-am decât a-ți mulțumi pentru ele.

            Apreciază

          • Esti confuz rău de tot. Ori insulte ori complimente? Ori ești masochist ori ești prost? Ah, si una si alta. Cumulard.

            Practic grobianismul igienizării… Tț… Dar si gunoiul insistă să iasă la vedere. Ei mai Aldus, câte gunoaie din astea ca tine nu si-au încercat puterile pe Arca lui Goe… Tu să fii sănătos.

            Apreciază

          • Aldus said

            No, vezi că ne putem înțelege într-un final?

            Apreciază

          • Vai, vai, vai si iarăși vai. Ai început sa înțelegi? Nu se poate!

            Apreciază

          • Aldus – Desigur că si dacă n-ai (mai) comenta pe Arca lui Goe (and/or so), n-ai înceta să fii prost, doar că în acel caz (ideal) prostia ta n-ar mai fi un factor perturbator, nu m-ar afecta si nu mi-ar da ocazia să o menționez. N-o sa vin pe „blogul” tău sa-ti spun ca ești prost. Ar fi pierdere de timp.

            Apreciază

          • Aldus said

            Deci pe tine te doare prostia altora?

            Apreciază

          • Încerci sa forțezi concluzii false ca să zici si tu ceva, să nu se creadă că ești prost. Să se vadă.

            Apreciază

          • Aldus – Vrei sa zici ca dracul ar dori o lume atee? Stii tu asta? De la sursă? Sau așa iti imaginezi tu? Ptiu drace!

            Si-ar dori? Dori? Cine mă? Dumnezeu? Are si El dorințe? Ca tot omul? Ca Aldus? Care dorește!!! Doreste! Doreste să-si dea-n petic pe unde apucă, dar numai cu insolente mistice, ca o ființa superioara ce se află. Vezi ca-n ultima vreme ai cam neglijat filozofia orientală. Bagă ceva cu hinduismul până nu uiți totul.

            Căci cine nu crede în diavol nu crede nici în Dumnezeu și viță-versa, cei doi fiind exponenți ai aceleiași lumi celeste.” – Superbă asta cu exponenții. Auzi dar tu crezi in ambii exponenți la fel de tare? Si nu se anulează (ca materia cu anti-materia)? Mai fă-ti odată socoteala că poate iți iese că de fapt ești ateu. N-ar fi exclus. Am văzut că materialist dialectic si vulgar cam ești deja. Naturalist si si naturist. Dar ti-ai făcut tu socoteala si ai ajuns (fix ca Iosif) la concluzia ca poți fi mai cool in hârjoanele de validare (sic) in mediile de socializare virtuala dacă ti-i iei de aliați pe Dumnezeu si pe dracu. Ba pe dracu. Măcar Iosif s-a limitat in privința asta, dar tu nesătulul i-ai luat si pe toți, pe șamani, budiști, hinduiști, nirvana, Zen, feng shui dar si altele ca Karma (destinic). Parcă ai fi Bau-Bau. 🙂

            Apreciază

          • @Renata – Deci de-asta nu erau până acuma ateii primiți in rai? Pentru că se făceau vinovați de șubrezirea ontologică a raiului însuși. Chiar dacă erau „băieți” buni si-si duceau viată fără să intre în contradicție morală cu niciun principiu mistic, totuși simpla lor „ateeitate”, ca să zic așa inventând (ca Aldus) cuvinte cu sens de la sine înțeles, era suficientă pentru a fi banați în paradis. Vestea bună este că noul papă a revizuit acum câțiva ani regulamentele de ordine interioară si a dat dezlegare pentru acces in paradis ateilor, homosexualilor si prostituatelor (in cazul in care sunt fără păcate 🙂 ) Mă rog, a făcute el papa altele si mai gogonate …abuzuri flagrante, strigătoarea la cer, dar important (…) rămâne că i-a reabilitat, în grup, pe atei, plasându-i, in mod pervers, într-o companie… un pic nostimă si provocatoare.

            Apreciază

          • Îmi place că ești ironic, îmi displace că îmi vorbești ca unui copil mai tâmpițel, așa…
            În viziunea ateilor, Hawking are dreptate: Dumnezeu, Diavolul, Raiul și Iadul nu există. Misticii zic, probabil, că însăși făptura savantului dovedește contrariul, fiindcă l-a pedepsit Dumnezeu pentru necredința sa. În ce mă privește, existența sau absența lui Dumnezeu mă preocupă foarte puțin. Fie și numai pentru faptul că, dacă e într-adevăr creatorul suprem al universului/universurilor și implicit al tuturor speciilor care trăiesc pe unde or trăi, mărimea lui e incompatibilă cu micimea noastră. E ca relația dintre un om și un virus. Nu se percep în integralitatea lor unul pe celălalt.

            Deci Papa îi primește pe atei, gay și prostituate în Paradis, dacă n-au păcate?!
            S-a sclerozat și domnul Papă! Trebuia să zică dacă n-au ȘI alte păcate decât alea care îi definesc.

            Apreciat de 1 persoană

          • @Renata – Dar… dacă Lucifer nu există (in acord cu ne/credința ta in el) cum se face că există niscai legături intre inexistentul Lucifer si (in)existentul Luceafăr ? Trebuie să fie vorba in totalitate de rodul unor închipuiri eterice… Nu?

            Apreciază

          • Amândoi sunt ființe imaginare, nu? Pe urmă n-am spus că există similitudini, am zis că, dacă cineva, vreo profă de română, a enunțat această idee, probabil că are și argumente și merită să le auzim înainte de-a o pune la zid.

            Apreciat de 1 persoană

          • @Renata – nu sunt ironic, Sunt auto-ironic. Nu lua si tu in nume personal felul meu de auto-adresare. Dacă se poate. 🙂 Dacă nu, indignează-te si tu, dar cu măsură. 🙂 Am cam băgat de seamă că ești delicată, sensibilă, fragilă (de când cu Enescu), dar nu cred să fi vulnerabilă. Dimpotrivă. 🙂

            In viziunile lor toți au dreptate, doar că nimeni nu vrea sa rămână in vizuina sa. Si de aici inevitabilele conflicte. Dar si confuzii. Multi atei sunt profund credincioși, si si mai multi credincioși sunt (de fapt) atei. Sau puradei. Ateismul este o credință mistică precum oricare alta, după cum multe credințe sunt ne-credințe. Unii enoriași sunt chiar conștienți de asta si, ca să disimuleze cruda i/realitate, găsesc de cuviință c-ar fi nimerit (ca strategie) să-i nege si/sau să-i beștelească pe „ăialalți”. Declarațiile mistice, neștiințifice ale savantului Hawking referitoare la Dumnezeu sunt totalmente nejustificate si denotă naivitate si aroganță. Dar de… omul de știință e si el om, in timpul liber. încă nu s-a dovedit științific inexistenta lui Dumnezeu, a Diavolului, Raiului și Iadului. De altfel știința nici nu se ocupa cu așa ceva. Deloc.

            „Mi-a plăcut teribil imaginea asta: „Mărimea lui (Dumnezeu) e incompatibilă cu micimea noastră. E ca relația dintre un om și un virus. Nu se percep în integralitatea lor unul pe celălalt.„, ceea ce nu-i împiedică să se ucidă unul pe altul (omul cu virusul, de).

            Ah, ipotetica profă de română. 🙂

            Eventualele analogii intre entități imaginare nu pot fi decât imaginare… la pătrat. Depinde cum ni le închipuim. Aldus însă nu opera cu entități imaginare. Dimpotrivă. El susține existența de facto a acestor entități in realități care excedează imaginația sa. In contextul respectiv intervenția ta ii susținea practic ipotezele. Presupun ca nu asta a fost intenția ta.

            Apreciază

          • Goe, nu fragilitatea, ci urechea muzicală mă leagă de Enescu (liceul), prin urmare nu te preocupa de prima. 🙂

            Presupunând că omul e construit după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, mi se pare logic să consider omul un microcosmos și atitudinea lui față de microscopicele ființe care-l populează permanent sau accidental similară cu cea a lui Dumnezeu. Prin urmare: ne iubim noi flora saprofită, normală? Nu. Nici măcar nu suntem conștienți că există. Devenim conștienți de absența/dezechilibrul/transformarea ei în floră patogenă doar atunci când aceste modificări dau simptomatologie. Atunci intervenim cumva, cu medicamente, cu dietă, cu investigații de laborator ( „m-a pedepsit Dumnezeu”, „m-a văzut Dumnezeu”, „și-a întors Dumnezeu fața către mine”)… Dacă Dumnezeu a creat viul, ființele, mai mult sau mai puțin evoluate, atunci sigur creația lui se oprește la molecula de ADN. După aceea ne-am descurcat singuri. 🙂
            Cam așa văd eu lucrurile, în cazul că lumea/lumile, cosmosul nu sunt o pură întâmplare.

            Da, Aldus face parte din categoria mare a acelor religioși care „văd” un Dumnezeu antropomorf, cu reacții, sentimente și judecăți umane. Nu separă niciodată Misterul de Mit.

            Apreciază

          • Aldus said

            @Renata

            Presupunând că omul e construit după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, mi se pare logic să consider omul un microcosmos și atitudinea lui față de microscopicele ființe care-l populează permanent sau accidental similară cu cea a lui Dumnezeu. Prin urmare: ne iubim noi flora saprofită, normală? Nu. Nici măcar nu suntem conștienți că există.

            Țin să semnalez ceea ce consider a fi o eroare de raționament. Mai sus compari relația dintre Dumnezeu și noi (care suntem făcuți după chipul și asemănarea Lui) cu relația dintre noi și flora intestinală. Întrebare: flora intestinală este făcută după chipul și asemănarea noastră? 🙂

            Pe de altă parte, susții că Dumnezeu, chiar mergând pe ipoteza că ne-a făcut după chipul și asemănarea Lui, nu poate fi antropomorf, că pretenția asta e absurdă. O altă contradicție logică. 😛

            Apreciază

          • Da, flora intestinală are chipul și asemănarea noastră: fiecare microorganism are celulă, citoplasmă și nucleu. Iar în nucleu o fărâmă de ADN și ARN-m care asigură multiplicarea, viața. Exact ca noi, se hrănește, crește, se înmulțește și moare. Un organism uman viu este dumnezeul miliardelor de microorganisme care viețuiesc în el.
            Nu poți lua „chipul și asemănarea” ad literam.
            Unde mai pui că actualul nostru chip e rodul evoluției și adaptării. N-am arătat așa dintotdeauna.

            Apreciază

          • Aldus said

            Ba poți s-o iei ad-litteram. Chestia e că poți s-o iei oricum, și cu asta ajungem la capitolul hermeneuticii, care fix cu asta se ocupă, cu interpretarea textelor sacre. La fel cum eu o iau „ad-litteram”, tu o iei într-un sens care e în acord cu propriile tale convingeri. Dar dacă e ad-litteram? Că nu zice nimeni că nu trebuie să fie. Fericiți cei care sunt ca niște copii și iau totul ad-litteram. 🙂

            Asta ține tot de antiteza spirit-materie. Cineva ancorat în latura materială va vedea similitudini în celule, diviziune, multiplicare. Cineva înclinat să creadă în existența spiritului va vedea similitudini în atributele acestuia. Primul va spune că iubirea e rezultatul unui proces biochimic. Al doilea hermeneuticăa spune că este o calitate sufletească. Primul va spune că avem o casă ca a lui Dumnezeu. Al doilea va spune că semănăm cu El la față.

            Oricum, eu cred că ambele puncte de vedere sunt simultan adevărate. Adică, suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu atât din perspectiva elementelor discutate de tine, cât și sub aspectul trăirilor și sentimentelor noastre. Nu poți să-mi spui cu mâna pe inimă că ești perfect convinsă că orice sentiment pe care îl avem este o simplă sumă de reacții chimice care se tranșează în creier! Până și expresia „cu mâna pe inimă e semnificativă”, ca loc ales de noi pentru a ilustra că spunem adevărul. La fel cum orice om, indiferent că-i religios sau ateu, când spune „eu” își duce intuitiv mâna nu spre cap, ci spre zona pieptului.

            Apreciat de 1 persoană

          • Am mai avut discuția asta, cu unde locuiește sufletul, în cap sau în inimă. Inima e un organ transplantabil, reparabil, chiar înlocuibil cu un simulacru sintetic. Dacă operația reușește, omul se trezește cu acceași conștiință, amintiri, sentimente, e tot el, cel de dinaintea intervenției. Dacă, dimpotrivă, suferă leziuni compatibile cu viața ale creierului, omul ăla nu mai e la fel. În bolile cu atrofie corticală, în demențe, spiritul se modifică, se alterează, dispare memoria, dispar afectele, dispare percepția mediului înconjurător și reacțiile normale la stimului fizici și psihici.
            Poți fi mort, cu activitate cerebrală zero, și inima continuă să bată.
            „Cu mâna pe inimă” e o sintagmă care înseamnă cu toată convingerea, cu certitudine. Spunem „te iubesc din toată inima/din tot sufletul” în egală măsură, dar inima unui comatos nu iubește nimic. Doar bate, dacă e susținută funcția extracorporal.
            De ce te încăpățînezi să crezi că ce-a suflat Dumnezeu în nări a luat-o în jos, și nu în sus, spre cap? 🙂

            Apreciat de 1 persoană

          • Văd că mai jos i-l descrii lui Goe pe Diavol ca pe un politician (ne vrea răi, ignoranți, autodistructivi și atei) 🙂

            Apreciază

          • Aldus said

            De unde se vede că politica-i calea spre rai. 🙂

            Apreciază

          • Aldus said

            @Goe

            Păcat că mă compari în mintea ta cu un habotnic care gândește în mod simplist și dogmatic că doar cei care cred în Dumnezeu (și eventual în „Dumnezeul lui”) se vor mântui. În realitate lucrurile nu stau deloc așa. Un argument viu în direcția asta este chiar Iisus Hristos, care, stârnind furia marilor preoți idei contemporani cu El, a vindecat și a propovăduit pentru toată lumea: credincioși, păgâni, atei etc. Pe de altă parte, credința rămâne o poartă către Dumnezeu, conform aceluiași Iisus. Alături de bunătate, iubire, înțelepciune, compasiune etc. Toate aceste laturi ale ființei umane reprezintă tot atâția vectori de atac ai diavolului. Care ar prefera o lume atee în locul unei credincioase (all else being equal), la fel cum ar prefera o lume rea în locul uneia bune (all else being equal) și o lume ignorantă în locul uneia conștiente (all else being equal) etc etc. Dacă se poate toate la pachet, cu atât mai bine pentru el.

            Apreciat de 1 persoană

          • Aldus said

            @Goe

            Și judecând după cum arată lucrurile în ziua de azi, se poate spune că i-a ieșit destul de bine. Un alt lucru despre care suntem avertizați în mai toate religiile lumii, care ne spun că omenirea a urmat și va continua să urmeze un traseu descendent, de regres spiritual (că tot îți place ție entropia). Lucru cu care, de altfel, ar trebui să fii la curent, având în vedere numele blogului tău.

            Apreciază

          • Foarte interesant, pe alocuri captivant, schimbul de replici (sub forma de hârjoană de-a șoarecele si pisica) intre Aldus si Renata. Este spectaculos felul in care Renata accepta formal contextul imaginar propus de către Aldus, făcând scurte dar devastatoare incursiuni clarificatoare in acest context, așa încât orice cititor să stie cum stăm si ce leafă luăm. Sunt câteva idei in acest pseudo-dialog „mistico-ateolog” (sic) ce ar merita comentarii dar (pe moment) nu vad unde si cum s-ar mai putea strecura așa ceva. S-o vădi si s-o găsi altcândva o ocazie potrivită pentru asta. Pe moment as vrea să recapitulez colecția fabuloasă de perle aldusiene oferite cu generozitate de către unul dintre interlocutori:

            Aldus: „Ba poți s-o iei ad-litteram.” – Aldus si spui asta cu mâna pe inimă?

            Aldus: „Fericiți cei care sunt ca niște copii și iau totul ad-litteram.” – Drăguță apologia infantilismului.

            Aldus: „Al doilea hermeneuticăa spune că este o calitate sufletească.” – Aldus a vrut să zică „Al doilea va spune că este o calitate sufletească”. Doar că in loc să tasteze „v” a tastat „ctrl-v” făcând „paste” cu (ah) „hermeneutică”. Omul copiase un cuvânt pretențios de pe undeva si a dat cu el in populație, de mai multe ori decât ar fi vrut.

            Aldus: „Păcat că mă compari în mintea ta cu un habotnic care gândește în mod simplist și dogmatic” – Aldus, te alinți. Esti mult prea superficial ca sa fii așa ceva.

            Aldus: „...Diavolului care ar prefera o lume atee în locul unei credincioase (all else being equal), la fel cum ar prefera o lume rea în locul uneia bune (all else being equal) și o lume ignorantă în locul uneia conștiente…” – Am impresia ca descrii mai degrabă un popă decât un drac. Cert este măi Aldus că reușești să redai (involuntar) în toată splendoarea ei relativitatea unor termeni precum binele, răul, ignoranța (precum si absolutul dezinvolturii tale dezinhibate si fără urmă de simț al ridicolului. .

            Aldus: „toate religiile lumii, care ne spun că omenirea a urmat și va continua să urmeze un traseu descendent” – 😦 Asa spun? Cam de când? Asa au cobit ele de la început? Prorociri nu glumă. Toate s-au adeverit. Păi cum era omenirea pe vremea inchiziției si cum a ajuns acum? Degradare pe toata linia.

            Aldus: „Așadar, transferul nu s-a realizat de la o altă creatură, preexistentă omului, ci chiar din substanța lui Dumnezeu, după cum spuneam în acel prim articol despre Biblie că s-a făcut totul, prin extinderea corpului lui Dumnezeu, ca un elastic, căci nu exista nimic altceva din care să se poată crea lumea.” – Colosală asta cu elasticul. Pentru ca nu avea NIMIC la dispoziție pentru a crea lumea Dumnezeu (fiind elastic) s-a făcut praștie, a întins-o, elasticul a vibrat in vid si uite așa a apărut lumea. „Substanța lui Dumnezeu” ??? Măi Aldus măi, păi nu ziceai măi că Dumnezeu e spirit, nu substanță? Hotaraste-te

            Si la urma perla perlelor, încununarea operei. Zice Aldus: „Dumnezeu a făcut materia, capabilă să vehiculeze viața. Apoi, a făcut spiritul care avea să trăiască în materie. ” – WOW !!!! Aldus susține pe față primordialitatea materiei in fata spiritului. Trădare, trădare, dacă interesele discursului o cer, dar s-o stim si noi. Mai Aldus eu ti-am mai spus că în tine se ascunde un materialist dialectic vulgar si naiv. Dar nu se ascunde prea bine. Se tot ivește pe la colțuri.

            Aldus (apoteoza): „Și l-a investit cu toată gama de partituri pe care Dumnezeu le avea în minte și pe care materia a fost făcută să le poată vehicula. Și pe care eu (Aldus) le-am numit cod genetic. 🙂” – Dumnezeu are si El o minte, si in minte are o gamă (finită) de partituri, nenumite, pe care, cu generozitate, Aldus (cel mărinimos) le-a numit „cod genetic”, fiindcă așa i-a venit. Ptiu drace.

            Aldus te rog explica legătura dintre „mărinimos” si „măr inimos”. Trebuie să existe o legătură că prea suna la fel. E ceva cu raiul, cu pomul binelui si al răului.. nu…?

            Apreciază

          • Aldus said

            @Goe

            Este spectaculos felul in care Renata accepta formal contextul imaginar propus de către Aldus, făcând scurte dar devastatoare incursiuni clarificatoare in acest context, așa încât orice cititor să stie cum stăm si ce leafă luăm.

            Ți-am zis eu că ești în misiune. Tu n-ai niciun trafic, ești vai de steaua ta, scrii o grămadă de aberații, da’ principala ta grijă e ca nu cumva vreun vizitator rătăcit pe aici să fie deturnat de la „dreptul ateism” spre ceva direcție religioasă. Da’ chiar așa de nătângi îți consideri vizitatorii încât simți nevoia să le faci un sumar în care să le spui cum să citească ce-au citit și cine are dreptate? 🙂

            PS: Eu nu folosesc Ctrl+V (decât acolo unde nu am alternativă), fiind atașat de Shift+Insert. Ghici de ce.

            Apreciază

          • Vai Aldus ce te-ai inervat pe partea de hermeneutică !

            Eu oi scrie aberații dar tu le citești (deh, vizitatorul rătăcit) si le comentezi, ca mascota generatoare de trafic. Cine zici ca e in misiune? Apostolică. Eu sau tu? Dar ce religie promovezi? Dacă nu sunt indiscret.

            Prietene Aldus, nu faci niciun serviciu niciunei religii. Dimpotrivă. De ma crezi, de nu ma crezi. Esti extrem de eficient in a promova ateismul. E suficient sa deschizi gura. Pe Arca lui Goe nu prea este vorba despre ateism si/sau religii (decât cel mult ocazional), iar insistenta ta de a-ti promova agenda gargarelor de papagal ecumenic nu poate schimba acest lucru. Ideea că tu ai fi promotorul unor idei spirituale si/sau al noțiunii de Dumnezeu, sabotat de drepții atei, speriați in fata asaltului aldusian, este in același timp penibilă si comică. Poate nu-ti dai seama.

            Apreciază

          • Aldus said

            Ideea că tu ai fi promotorul unor idei spirituale si/sau al noțiunii de Dumnezeu, sabotat de drepții atei, speriați in fata asaltului aldusian, este in același timp penibilă si comică. Poate nu-ti dai seama.

            Păi tocmai de aia, renunță la ea.

            Apreciază

          • Retardo, era idea ta, nu a mea. Să renunț eu la ideea ta? Asta s-ar putea face doar banandu-ti revărsările fluviale de troll.

            Apreciază

      • Renata – Se pare că desi l-ați eliminat de pe blog pe Iosif Greblea, acesta nu reușește să vă păcălească si să vă facă să credeți că nu există, fiind așadar acest fapt un contra-exemplu ilustrativ limpede, care invalidează intervenția trepădușului Aldus.

        Apreciază

  14. Lucifer vs Luceafar
    Ma trimite nefasta sa cumpar ceai de sunatoare. Ajung la farmacie si cind sa cer imi aduc aminte ca am uitat cum se spune la sunatoare in germana. Vinzatoarea ma intreaba ce vreau, ii spun ca nu stiu si ma plimb prin farmacie in speranta ca voi vedea in vitrina acel ceai, sau imi voi aduce aminte. Ma concentrez si blitz, scinteia, era un cuvint format dintr-un nume de barbat si „kraut”. De altfel „kraut” se foloseste in multe cuvinte compuse. Dar care o fi numele ala de barbat? Nu sun nefasta, ca precis iar o sa spuna ca m-am ramolit, si ca mi-a spus de mii de ori sa-mi notez.
    Il sun pe un prieten din Ro, pe care-l prind nevorbit si care-ncepe sa povesteasca ceva fara punct si fara virgula si intrerupe brusc ca sarise ciinele gardul si intrase la gaini. De fapt vroiam sa-l intreb cum il cheama pe presedintele Romaniei, ca parca asta era numele. Imi aduc aminte Klauskraut!?

    Da de unde, cuvintul cautat era Johanis, Johanniskraut. Vedeti ca nu trebuie intotdeauna sa-ti notezi, e suficient sa faci niste asocieri de lucruri care-ti permit sa tii minte intotdeauna ce doresti.

    Apreciat de 2 persoane

  15. Priti said

    Beautiful article on sphinx! It guards the pyramid it represents the strength! Well shared thanks 😊

    Apreciază

    • @Priti – „Interesant” comentariu – super ilustrare a temei „incipiente” despre emoțiile non-comunicabilității.

      In subsidiar e drăguță si ilustrarea faptului că nu-i Aldus singurul care se manifestă pe bază de reflex pavlovian, prin inducție si sugestie. Deh, la urma urmei, la îmbarcarea pe orice arcă sunt preferate perechile.

      Apreciază

    • Aldus said

      This post is about another Sphinx, from our country – Romania. It barely resembles the figure of a human face – hence, the name. And it is maybe older than the pyramids themselves.

      https://en.wikipedia.org/wiki/Sphinx_(Romania)

      https://ro.wikipedia.org/wiki/Sfinxul_din_Bucegi

      Apreciază

      • Priti said

        Okay

        Apreciază

        • @Priti – Aldus is our expert in oriental metaphysics and Hinduism. He is very modest (humble) and will not brag about it, but if you are curious, you will find out how deep he is and how much metaphysics he possesses.

          Apreciază

          • Priti said

            Okay thank you

            Apreciază

          • You are welcome. Namaste ! 🙂 😉

            Apreciază

          • Aldus said

            Ce poci pentru ca să spui? Uneori, gurița ta grăiește adevărul.

            Apreciază

          • Aldus – Uneori da, uneori nu. Când cuantic, când relativist… numai arareori newtonian sau maxwellian. Nu țin să-ti hrănesc delirul, dar relativ la entitatea „Priti”, te poți considera expert în ce vrei tu. In rest nu. Dimpotrivă.

            Aldus (învingătorule) te rog nu-mi dovedi (chiar) fără speranță că mi-am pierdut timpul în hârjoane cu un retardat. Imi ajunge postura de „hingher” de limbrici. 😦

            Apreciază

          • Aldus said

            Prostia ta fiind că tinzi să proiectezi teza care-ți place atât de mult, cu validarea, asupra tuturor. De unde și ideea că ceilalți sunt animați de aceleași intenții ca probabil în cazul tău, vrând să se dea experți. Desigur, o prostie cât casa, pe care ții cu tot dinadinsul să o reiterezi mereu și mereu.

            Apreciază

          • Aldus – Ce nostim ești când ești nevricos. Dar mai ales viceversa.

            Ai reținut tu ceva cu validarea si te frământa. Bine naiba ca n-ai si înțeles despre ce era vorba că dădeai cu totul in fandacsie si din asta cădeai in ipohondrie. Asa ai scăpat ieftin.

            Să înțeleg că ești dispus s-o lași mai moale cu expertizele tale? Dar de ce? De ce nene Aldusache? De ce? Că asta era tot șicul tău. (Cuminte, nenea Aldusache n-a vrut să răspunză) 🙂

            Apreciază

      • @aldus – Mulțumesc pentru bibliografia selectivă si bilingvă, pentru grija pe care o porți audientei Arcei lui Goe si vizitatorilor săi si pentru prestația gratis pe care o depui înspre fidelizarea acestora. Sfinxul cu tine! (Sau Lucifer, la alegerea ta. Desi după cum am înțeles de la tine ăștia ar fi fiind unul si același, nu?)

        Apreciază

        • @Aldus – După ce vizionezi Melancolia lui Lars von Trier, dar înainte de a compune disertația cu o poziția ta despre relația dintre Diavol si bunul Dumnezeu iți recomand o piesă. De teatru. E cu un personaj numit Goeț care sigur o să-ti placă. Nu-i nevoie să-mi mulțumești.

          Apreciază

        • Aldus said

          Fii pe pace, n-am de gând să fușăresc un asemenea subiect. Sunt multe necunoscute în complexa ecuație a luminii și tenebrelor, dar poate avem și câte rezultate parțiale, iar unele dintre ele intră în contradicție cu afirmațiile lui BN. Mai precis, cu fraza în care zice că convertirea diavolului ar fi o catastrofă cosmică. Ca și cum faptul că diavolul este un instrument al lui Dumnezeu ar implica o relație bijectivă, în care și Dumnezeu ar fi, cumva, dependent de diavol, sau ar avea nevoie de el. O scurtă întrebare: dacă diavolul ar fi absolut necesar pentru testarea sufletelor din creație, ispitele neputând să apară în lipsa lui (și cu siguranță că el joacă acum acest rol, în perfect acord cu voința divină), atunci cum a căzut Lucifer? Dincolo de a fi un simplu opus al luminii (opoziție ce ar implica necesitatea existenței ambilor poli, căci plusul nu poate exista în lipsa minusului iar minusul nu mai are sens atunci când dispare conceptul de plus), întunericul este mai ales absența ei. Ceea ce înseamnă că în esență nu există întuneric, ci doar (grade diferite de) lumină. După cum, de altfel, corect intuiește BN, undeva mai sus. Nu-i nevoie să-mi răspunzi.

          Apreciază

          • Stely said

            Pai asta facusi chiar acum ca de fapt mai mereu.

            fușeri, fușeresc v. t. a face ceva la un nivel calitativ extrem de scăzut, a face un lucru de mântuială

            Apreciază

          • Felul gomos în care își ia papagalul Aldus în serios prostioarele denotă… neseriozitate (eufemistic vorbind).

            Apreciază

          • Aldus said

            Nu, Stely, nu am făcut asta. Dar degeaba aș încerca să-ți explic.

            Apreciază

          • Într-adevăr Aldus, degeaba ai explica că nu ești prost, ci inteligent. Chestia asta nu se rezolva cu explicații.

            Apreciază

          • Aldus said

            Nu am de ce să explic așa ceva. Nu totul se desfășoară în ecuația egoului. Dar dacă ții morțiș, prost este cel care, într-o discuție, în loc să atace ideile (cu argumente) atacă persoana cealaltă. Sigur, sub diverse justificări penibile, cum ar fi că celălalt nu emite idei ci poluare fonică. Iar dacă prostia se repetă la fiecare discuție, atunci se cheamă că e cronică.

            Apreciază

          • Auzi ca să ti se atace ideile nu crezi c-ar trebui să te prezinți cu niște idei? Aldus ești o imensă gargara cu pretenții. Ia zi si mie o idee de-a ta! (Dar nu pe aia cu „Cogito ergo sum”, ca e fumată).

            Apreciază

          • Nu totul se desfășoară în ecuația egoului… Wow! Ma dar cu ce ocazie te întinzi tu la „discuții” pe Arca lui Goe daca singurul lucru care se întâmplă este ca ești atacat la persoana? Persoana trolului sub forma de mascota.

            Apreciază

          • Aldus said

            Poate mă distrează să mă joc cu un insolent ca tine. Iar pentru idei, vezi mai sus.

            Apreciază

          • Ex-act. Bravo! Facem progrese. Asta încerci să faci, să te joci. Dar pretinzi că ai avea idei. Cum nu-ti iese joaca, cum începi să schelălăi si să invoci idei.

            Daca zici ca te si distrezi cu atât mai bine. Imi iese ieftin să țin mascotă.

            Apreciază

  16. Iosif said

    Shal0M, malinelule Goye! Melci pentlu etichetele dlagute. 🙂

    Apreciază

  17. AdAmAmA78901000112 0xyzw said

    Afla Goye ca (999)Noi unA, nu ne întrecem cu gluma, iar „condeiul” tau tocit, limitele-au depasit, judecând pe toti pripit. Te dai mare si voinic, luptându-te cu-n limbric. Te crezi atotstiutor, si nu stii ce-i un tracTorr. 133,322Pa, Punct.

    Apreciază

  18. Stely said

    Off topic :” Avem” trofeul de la Palermo. Felicitari Irina Begu !

    Apreciat de 1 persoană

  19. In prima imagine inclusă in topicul curent Jean Auguste Dominique îl redă pe Oedip în timp ce acesta îi explică sfinxului enigma. Nu se stie care este ghicitoarea pe care i-a cerut sfinxul s-o dezlege, dar mi se pare clar că Oedip nu e prea sigur pe el, întrucât evita s-o privească pe sfinx in față si să aibă eye contact

    Apreciază

  20. Smaranda said

    Am citit cu interes comentariile despre cel bun și cel rău. Mi-am făcut și eu gânduri despre aceste contrarii . Păi, să vedem: dacă pe planetă nu ar exista omul, ar mai exista binele și răul? Eu spun că nu. Deci lupta între cei doi si existența lor este în capul nostru.
    Când omul a început să fie conștient de sine, pt că noaptea era vulnerabil a decis că noaptea e rău iar ziua este lumină și este binele.

    Apreciază

  21. Smaranda said

    Dl Goe, am o întrebare personală. Nu-i banc. Să presupunem că o navă spațială care vine de pe Aldebaran ajunge la planeta pământ în patru ani. Cu ce viteză ar trebui să circule?

    Apreciază

    • @Smaranda – Întrebarea d-voastră (personală) este completă doar in context newtonian, caz in care răspunsul este relativ banal: viteza (medie) cu care ar trebui sa circule o navă pentru a parcurge distanța de la steaua Aldebaran din constelația Lebăda până pe Terra ar fi fiind de cam 8 ani lumină pe an (mai precis 8,125 ani lumină pe an, cam multișor). Dar după cum pot presupune însă, nu banala aritmetică newtoniană vă preocupă pe d-voastră (personal). In condiții relativiste întrebarea ar necesita să includă in formulare mai multe amănunte clarificatoare pentru a fi in mod formal o întrebare completă, coerentă si consistentă. 4 ani pentru cine? Pentru pasagerii navei? Pentru d-voastră? Începând de când? In context einsteinian dacă o navă (sau o rază de lumină) pleacă „acum” (…??!!?…) din Aldebaran, cel mai devreme d-voastră o puteți aștepta peste 65 de ani. Nicio clipă mai devreme. Dacă însă doriți ca cei patru ani să reprezinte durata călătoriei pentru eventualii pasageri ai navei (rudele d-voastră din Aldebaran), atunci niște calcule simple bazate pe formula de contractare a spațiului in acord cu teoria relativități – daca doriții va pot detalia) arată ca nava ar trebui să călătorească cu o viteză constantă de 0.99811186992286807003819331862862 ani lumina pe an (adică un pic sub viteza luminii), viteza pe care o puteți transforma simplu in metri pe secundă, dacă doriții. Calculul acesta este valabil in condiții ideale, in sensul că nu sunt luate in seamă accelerații si decelerații (frânari) ale navei, Adică rezultatul este valabil in cazul in care nava vine de fapt mai de departe si si-a stabilit deja viteza de croaziera constantă (0,998… ani lumina pe an) înainte de a ajunge in Aldebaran. Nava survolează steaua Aldebaran având deja această viteză de croazieră constantă si apoi, după patru ani (cronometrați in interiorul navei) nava va survola Terra, fără să se oprească. Dacă însă aveți in vedere o navă aflată in vecinătatea lui Aldebaran care trebuie să accelereze si să-si mărească viteza de la zero până la o viteză de croazieră, iar apoi să încetinească pentru a se opri in vecinătatea Terrei, lucrurile se complica teribil, pentru că va trebui luata in considerare masa navei, si alte detalii ale echivalentelor dintre accelerare si gravitație. In răspuns (soluția problemei) n-ar mai putea fi vorba de o singură valoare pentru viteză, ci de o formulă, o funcție care descrie felul in care s-ar modifica viteza pentru a le da senzația pasagerilor că durata călătoriei a fost de fix patru ani (atât cât ați comandat d-voastră). Si asta nu este totul. Daca se iau in calcul si alti factori perturbatori precum dilatarea spațiului, si faptul ca punctele de plecare si de sosire se afla ele însele in mișcare, calculele (in context einsteinian) se pot complica un pic. Oricum viteza medie ar trebui să aibă o valoare apropiată de cea calculată in condiții ideale: 0.99811186992286807003819331862862 ani lumina pe an. Mai mare decât aceasta dar mai mica decât viteza luminii, care este de fix 1 an lumina pe an 🙂 Dacă ținem să luăm in con-siderare varianta găurilor de vierme sau sau/si cele referitoare la mecanica cuantică lucrurile ne-ar putea tine ocupați mai multa vreme cu rezolvarea problemei propuse (poate chiar 3- 4 ani 🙂 Desigur că am putea transcende cadrul teoriilor elaborate de știință până acum anticipându-le pe cele viitoare (referitoare la percepțiile noastre) sau chiar ne-am putea gândi la ceea ce se află dincolo de percepții, caz in care răspunsul cel mai precis la o astfel de întrebare ar fi fiind „Dracu stie!” (sau, ca sa ne exprimam mai elegant, „Asta numai bunul Dumnezeu o poate ști”).

      P.S. Dar am si eu o întrebare personala pentru d-voastră: Au trecut deja patru ani? 🙂

      Apreciază

      • Smaranda said

        Să tot fie cam 5 ani de când cei patru au trecut. Mulțumesc mult pentru răspuns.
        Este mai complicat decât m-am așteptat dar am înțeles explicația.

        Apreciat de 1 persoană

        • Referitor la comentariul meu anterior, as menționa că soluția finală… propusă în încheiere, de a-i face pe cei doi „exponenți celești” (apud Aldus) responsabili de cunoașterea (aristotelică si exhaustivă) a răspunsului la întrebarea d-voastră (ajustata si completată aprioric in sensul consistentei, tot de cei Doi, sau măcar de Unul dintre Ei) este un mic abuz retoric lipsit de un minim fair-play. La urma urmei noțiunea de „viteză” este un concept pur uman, nici măcar noțiune primară (ci derivată), cu un sens extrem de firav si provizoriu, așa că nu se face să plasam responsabilitatea pentru el altora (care nici măcar nu-l utilizează fiindu-le, mai mult ca sigur, lipsit de sens). Dar de… trebuie să dăm si noi vina pe cineva (pe altcineva) pentru neștiința noastră. 🙂

          Apreciază

      • Stely said

        🤣🎉

        P.S. Eu il astept pe Aldus sa spuna ca ati gresit la calcule.😀

        Apreciază

        • Aldus vine pe aici preponderent noaptea, ca cârtița. Vorba ceea de duh: „Se luminează de noapte, zise cârtița”.

          … dar i-ați prins bine spiritul de inversionisto-diversionist, bazat pe ideea „nu-i așa, e invers – declarația mea contra declarația ta – argument beton.” E un soi de Bau-Bau, dar mai mic (si mai vesel).

          Apreciază

          • Stely said

            Ma tot intreb si nu gasesc nici un raspuns : care este scopul intrebarii Smarandei ? Vad ca dumneaei este multumita de raspuns , insemnand ca i-a ajutat „explicatia”. Dar la ce i-a ajutat nu stiu, si mor de curiozitate. Marturisesc ca nu auzisem pana acum de Aldebaran si chiar daca am citit despre ea pe wikipedia ,tot nu inteleg de ce si pentru ce a ales-o tocmai pe ea?!!🙄

            Apreciază

          • @Stely – Nu pot crede ca tocmai d-voastră v-a scăpat o conversație de (tare) demult purtată pe Arca lui Goe intre Smaranda si dl. Goe, despre steaua asociata personajului, in acord astral, încă de la ora nașterii….

            Apreciat de 1 persoană

          • Stely said

            Sunt sigura ca mi-a scapat , posibil sa fi lipsit de la apel. Daca gasiti dovada „scaparii conversatiei” ma predau . 🙂 Dar tot nu inteleg :de ce tocmai acum a adus vorba ? Sa fie faptul ca au trecut5+4= 9 ani de atunci ? Adica ce spune dumneaei aici, daca am inteles eu bine: „Să tot fie cam 5 ani de când cei patru au trecut”. Dar nu prea cred, deoarece Smaranda este venita de curand pe Arca lui Goe ,poate doar sa fi fost sub al „steag „.
            Aha , se pare ca dupa varsta si zodie asa sti …

            Apreciază

        • Aldus said

          Păi chiar a greșit, și încă la o chestie elementară. Și alături de el toți și toate cele care n-ați observat că 65:4 e de două ori mai mult decât a zis el. Dacă ar circula cu 8 ani lumină pe an, în 4 ani ar ajunge la jumătatea drumului.

          Apreciază

          • Aldus ești tu nostim in general dar câteodată ești de o naivitate înduioșătoare. Acuma de exemplu te întreci pe tine. In mod firesc ar fi trebuit să sesizezi că d-na Stely observase eroarea de aritmetică elementară motiv pentru care a si găsit de cuviință să-l invite expres pe specialistul potrivit în problema asta, adică că chiar pe tine (clasa a-IV-a B). A doua la mână ar fi că nu era nevoie să zici „toți si toate” referindu-te explicit la „sexe” (ești sexist?) întrucât „toți” le include (gramatical) pe „toate”. Afirmația cu care-ti închei apoteotic viteaza intervenție este si mai monumentală, acreditând ideea că ceva care s-ar deplasa cu o viteza de 8 ori mai mare decât viteza luminii ar putea străbate doar jumătate din vreun drum. Esti puișor.

            Oricum intervenția ta in forță etalează cu claritate (dacă mai era nevoie) până unde se întind competentele tale: aritmetica elementara din scoală primară. Se vede treaba că știi tabla înmulțirii pe sărite. Cât fac mă noua ori opt? Care e mă capitala Portugaliei?

            Aștept cu nerăbdare să ataci inconsistentele referitoare la partea relativistă a calculului. Desi, fiind cu zecimale, s-ar putea să fie mult peste nivelul tău de expertiză. 🙂

            Apreciază

          • Aldus said

            Da, sigur, Stely a observat. E foarte perspicace Stely, a observat foarte multe de-a lungul acestor discuții. E interesant că mă compari nefavorabil cu ea. 🙂 Da’ zi așa, cum de ți-a scăpat eroarea când ai scris? Nu era mai simplu să zici 10x în loc să te înfoiezi și să ataci corectorul? 🙂 Că nu ești într-o poziție de atac, prins cu ocaua mică.

            Afirmația cu care-ti închei apoteotic viteaza intervenție este si mai monumentală, acreditând ideea că ceva care s-ar deplasa cu o viteza de 8 ori mai mare decât viteza luminii ar putea străbate doar jumătate din vreun drum. Esti puișor.

            Parcă respectivul calcul fusese făcut în context newtonian. Tu singur setând acel context. Ești uiticel, este?

            Aștept cu nerăbdare să ataci inconsistentele referitoare la partea relativistă a calculului. Desi, fiind cu zecimale, s-ar putea să fie mult peste nivelul tău de expertiză. 🙂

            Încă de pe vremea liceului, când ajungeam la partea de calcul numeric, ne opream. Așa că nu mă bag la operații cu virgulă. Le fac alții pentru mine.

            Apreciază

          • @Aldus – Mulțumesc pentru confirmări peste confirmări. Esti o scumpete de mascotă ce nu s-a pomenit lume.

            Ce înțelegi prin „calcul numeric”? Cum ești tu ad litteram ar trebui cumva ca prin aceasta sintagma sa se înțeleagă „calcule care folosesc numere”? De ex. 65:4 ? Sau nu? Să știi că exercițiile de aritmetică cu zecimale nu presupun musai „calcul numeric” in accepțiunea asociată în matematica acestei sintagme. Iti place să te auzi vorbind. Bine asta e ocaua mare, dar nu se pune că tu umbli numai cu ocaua mica (umbli cu olița). Cumva trebuie să-ti justifici si tu existenta de mascotă. Si zici c-ai făcut liceul? L-ai terminat?

            Acum înțeleg de unde ti se trage tie preferința la alegere pentru misticisme. Ai impresia că meta-fizica e simplă ca fiindcă nu necesita matematică.

            Apreciază

          • Aldus said

            Ca de obicei, pentru tine sunt necesare explicații în plus. În plus!

            Calculul e calcul, cine își pierde timpul cu el? De aia ai calculatoare. Pe de altă parte, „65:4=8.125” îți sare în ochi. Sau cel puțin mie mi-a sărit. Poate unul din avantajele celor care nu se apleacă asupra calculeor efective. 😉

            Apreciază

          • @Aldus – Întotdeauna sunt necesare clarificări (in plus) in legătura cu „comentariile” tale pentru ca ești într-o relație extrem de relativă cu sensul cuvintelor si expresiilor pe care încerci să le utilizezi. Felul in care te chinui să minimizezi importanta lucrurilor de care n-ai habar, încercând sa-ti ascunzi ignoranta in religiozitate si bășcălie iți consolidează hilaritatea si candidatura la postul de mascotă. Pe Arca lui Goe. Da-i-nainte stimabile.

            Probabil că n-ai nici o idee despre sursa si semnificațiile expresiei „Shut up and calculate”. Nu-i nimic, o să googălesti nițel si-o să devii brusc expert.

            Apreciază

          • Aldus said

            Ioi. Dacă îi scrie un articol despre ea, poate c-o să-l citesc. În rest, fiecare să-și urmeze expresiile pe care și le cunoaște.

            Apreciază

          • @Aldus – Prietene ești idiot si gureș. Plină lumea de tine si de cei ca tine.

            Apreciază

          • „Ioi” ??? Aldus din ce zonă folclorică provii? Mediu rural sau suburban?

            Apreciază

          • Aldus said

            Ioi.

            Apreciază

          • Clar! Esti din rural, mutat în suburban.

            Apreciază

      • Smaranda said

        Hop, că s-a întâmplat o eroare greșită: Aldebaran nu-i în Lebăda ci in Taur. Deci calculele s-ar putea fi bune dar rezultatul fals.
        Teoria relativității tot am încercat să o pricep și parcă ceva îmi rămâne de fiecare dată dar din ea cresc mereu tentacule ca și mai sus cu formula simplă (😳) de contractare a spațiului pe care dacă vă e drag și aveți timp mi-o doresc detaliată.

        Apreciază

        • Dar d-voastră in ce zodie sunteți? Sunteți in Taur? In contextul unei interlocutoare mai degrabă suavă, mi se pare scuzabilă eroare de a confunda Aldebaran cu Deneb si Taurul cu Lebăda… Totuși rezultatele sunt corecte (in marja de eroare) întrucât calculele n-au avut in vedere constelația aparținătoare, ci distanța până la steaua respectiva: 65 de ani lumina. D-voastra ce vârsta aveți? Nu-mi spuneți că știu: 65 de ani lumina minus cei 5 ani scurși de când au trecut cei patru din enunțul problemei. 🙂

          Toate rezultatele sunt false. Ce-i rău in asta?

          Apreciază

        • @Smaranda – Sper sa găsim in curând locul si timpul potrivite pentru o șuetă in legătură cu contractarea spațiului.

          Apreciază

  22. Am impresia că zona comentariilor si-a câștigat autonomia printr-un șuvoi de monologuri care încearcă din greu să întrupeze un dialog. Aștept minunea de la Maglavit.

    Apreciază

    • P.S. Este cumva paradoxal că in subsolul unei proze scurte care a (cam) ratat calea comunicării despre non-comunicabilitate, s-au iscat atâtea energii „verbale” in comentarii extrem de ilustrative (ilustrative si individual si împreună). In mare măsură aceste comentarii abundente (majoritatea fiind explicit „off topic”), nu comunică nimic… decât cel mult dorință de comunicare si… incomunicabilitate, ceea ce însă le face să fie implicit… „on topic”. Paradoxul nu se oprește aici. Felul in care decurg lucrurile indică faptul că propunerea unui topic nou nu e deloc necesară, publicul aflându-se într-o stare de efervescență autonomă, auto-amorsată, care ar fi păcat să fie perturbată cu alt topic. Pe de altă parte devălmășia provocată de prea multele comentarii si tread-uri este un impediment evident in continuarea si dezvoltarea discuțiilor in curs. Probabil că ar trebui să adaug totuși un topic nou, imaculat, intitulat „Nimic” sau „Loc de dat cu capul”, fără niciun conținut, dar cu loc berechet pentru discuții „on topic” in spațiul comentariilor… ceea ce, mai mult decât sigur, ar intimida publicul si ar inhiba glanda „scriboreică” a zănatecului Aldus (motorul acestui perpetuum mobile) 🙂

      Apreciază

  23. Atențiune, atențiune… Aldus discută și combate idei. Lume, lume… Aldus discută și combate idei. Le identifică, le discută si le combate. Dezinteresat. Pentru el acesta este scopul final. Aceasta este ocupația lui Aldus. Pe Arca lui Goe. E un hobby al lui. Omul ține discursuri si combate idei. Asa zice el însuși in persoană. Ce are el cu ideile? Ce urmărește să obțină din asta? Nimic. Doar satisfacție pură. E felul lui de a-si umple existența. Altul n-are. Faptul că el însuși n-are idei, n-are nicio importanta. Se găsesc idei câte vrei. Le culegi, le discuți. le combați. Si gata. Musai cu martori, in public. Asta e tot. Misiune îndeplinită. Vivat Arca lui Goe. Vivat mascota Aldus, aciuată pe aici cu voia Domnului. God, Goe…

    Sursa

    Apreciază

  24. Sfinxul e monolit. Babele grup statuar. Sfinxul e solitar. Babele sunt solidare. Sfinxul tace. Babele șușotesc. Când sunt certate una cu alta tac si ele. Ajung destul de ușor de la dihotomie la dihonie, în special când își dispută sensurile acestor termeni. Sfinxului nu i se întâmplă niciodată așa ceva. 🙂

    De fapt Babele, ca să mai rupă din monotonia ontologică, au făcut o mică-mare șmecherie… Inițial respectivul grup statuar de Babe era un bloc cvasi-monolitic (Babul), după care, cu ajutorul vântului, Babele s-au înmulțit prin diviziune, ca să mai aibă si ele cu cine sta de vorbă si să nu se plictisească. Ce să zic? Mare șmecherie. Si-au împărțit ceea ce știau la început în patru, iar acum încearcă să refacă întregul si sensul primordial prin… comunicare. Zero șanse. Minte de babă.

    Notă: Acest comentariu este o avan-premieră a episodului viitor al prozei scurte despre sfinxo-babologia luciferică.

    Apreciat de 1 persoană

    • La cum se prezintă acum haosul comentariilor, care a reușit să-l bulverseze la cronologie până si pe amicul WordPress, de nu mai știe pe unde să scoată cămașa, am putea zice că episodul viitor va fi adus de viitură.

      Apreciază

      • Stely said

        „Sfinxul tace. Babele șușotesc. Când sunt certate una cu alta tac si ele. Ajung destul de ușor de la dihotomie la dihonie, în special când își dispută sensurile acestor termeni. ”

        Astept cu nerabdare proza despre „sfinxo-babologia luciferică” anuntata mai sus de Arca lui Goe . Iau drept preambul al prozei harjoana (cearta) de la miezul noptii dintre Dl Goe si Aldus care a incetat ( dupa cum se vede) de cateva zeci de ore . Cred ca va fi o proza haioasa cu presonaje in rolul Sfinxului si al Babelor . Eu nu am avut spor la „sosoteli” cu nimeni, desi am incercat cate ceva cu fiecare dintre „babele” prezente , dar nici Sfinx n-am fost intrucat am avut cateva dispute dar care(cred) nu se pun la socoteala , comparandu-le cu altele . 🤣 Cred ca rolul de Sfinx i se cuvine Smarandei care s-a retras pe sest (in tacere) fara sa raspunda la” provocarle ” mele, acestea fiind nimic altceva decat niste raspunsuri lamuritoare .

        Apreciază

  25. Am un fluture (aldus) pe lampă. O molie nefericită si stingheră. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: