(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Sfinxo-babologia luciferică (III)

Posted by Arca lui Goe pe iulie 29, 2022

Abstract. Titlul acestei proze scurte denotă continuarea temei din episoadele anterioare, având ca protagoniști tot instanțieri polimorfice ale sfinxului și babelor bucegiene, între care însă, între timp, si-a băgat dracul coada. Adică Mefisto, încă din episodul trecut. Prin urmare în episodul de astăzi mi-ar plăcea să evoc non-comunicabilitatea de rit babilonian, oarecum deosebită de cea în varianta pur minerală, practicată în mod natural de către bolovanii inanimați. Intervenția mefistofelică se poate dovedi un factor animator miraculos, chiar si, sau mai ales, în cazul amorfilor bolovani antropoizii si/sau mioritici, chit că sunt și aceștia esențialmente echivalenți sfincșilor și babelor carpatine. Pe scurt, în episodul de azi va fi vorba despre non-comunicabilitatea cvasi-pseudo-si-meta verbală, cu exemple si, desigur, cu auto-exemplificare, inclusiv (si preponderent) în zona rezervată minunatelor comentarii și bravilor comentatori (din siaj) și pe care, iată, încercam astfel să-i de/motivam discret și cu anticipare, încurajându-i să tacă elocvent… dacă n-or avea nimic de zis, așa în general sau sau/si-n particular, și viceversa în caz contrar. Înainte de a intra cu elan și pasiune în subiect, as vrea să precizez că nici șarmantul Sfinx și nici distinsele Babe nu sunt chiar așa de silențioși pe cât s-ar putea crede și nici totalmente refractari la provocările universului (care are mania perversă de a întreba pe toată lumea de vorbă). Sfinxul și Babele răspund și ei activ și reactiv provocărilor, ca tot Omul (Negoiul, Moldoveanul, Caraimanul și Piatra Goznei sau a gnozei). Chiar dacă din perspectiva ultra-precipitată a unor observatori umani (niște primate antropoide, mai cu moț sau mai cu chelie – apropo cum se face că omul este singura maimuță care posedă gena ereditară a cheliei? – cine știe răspunde, și noi cam știm cine știe 😊 ) Sfinxul și Babele tac din gură si-si văd de treabă (?! …), aceștia „comunică” totuși, bine-merci, cu restul universului, receptând și emițând semnale, oglindindu-se în univers și oglindind auto-reflexivul univers, aproape la fel ca tine, ca mine și ca oricine. Nu-i aceasta direcția în care vreau să insist în episodul de azi, dar țin s-o menționez ca ancoră în minte (a ta dar si-n a mea), pentru a reveni (mai ușor) la acest punct de răspântie, într-un episod viitor (despre inteligența materiei).   

Prolog. Ne naștem nevorbitori dar deprindem vorbirea și, odată cu ea, iluzia comunicării. Vă comunic că nu putem comunica. Desigur că nu am în vedere doar vorbirea cu vorbe, ci toate felurile de vorbire (cu trupul, cu sufletul, cu mintea) disponibile (prin învățare), ca vehicule ale himericei comunicări. Totuși, atunci când se întâmplă să ni se pară că s-ar putea comunica și chiar ni se nălucește c-am avea parte de acest miracol divin, experimentăm intens agonii și extaze uluitoare, având senzația intensă și persistentă că ne-am regăsi cumva pe noi înșine în afara noastră, undeva brambura prin Univers. (Te aștept cu exemplele tale personale, reale sau imaginare. Ai, nu?) Cert este că prin vorbire se poate non-comunica mult mai spectaculos, mai abscons, mai eficient, mai absurd, mai aberant și mai abstract decât se poate non-comunica prin tăceri (de piatră), precum o fac sfincșii și babele carpatine. Stai să vezi (si să nu crezi):

Iluzia unu: Unul dintre interlocutorii cei mai constanți cu care întreținem aproape toată viața conversație și cu care pseudo-comunicam destul de constant, mai dihai decât cu alții, este nimeni altul decât propriul nostru trup (numai pe tine te am, trecătorul meu trup, și totuși flori albe și roșii eu nu-ți pun pe frunte și-n plete, căci lutul tău slab mi-e prea strâmt pentru strașnicul suflet ce-l port). Conversația omului cu trupul său este o artă fluidă și inefabil de complicată, purtată în limbaje bizare, diferite rău de la o vârstă la alta, limbi străine. N-avem noi acum vreme de zăbovit pentru a compune poemele de rigoare (sau măcar niște proze rimate) care sa redea simbolic universul unor asemenea conversații purtate de fiecare (genii mari și frunți tembele, și martiri dar și lichele etc) cu huma care-i compune trupul din miriade de celule, molecule, atomi, quarcuri, electroni si, hă-hă, așa mai departe, mult mai departe. Poate altă dată. Oricum trupul își are socotelile lui, căile lui, nevoile lui, trucurile lui, metodele lui si-si cam poartă singur de grijă. Relația noastră cu el (abia înțeleasă, plina de-înțelesuri) pornește de la zero, pentru a ajunge curând la o perioadă de apogeu și înflorire, în care suntem făcuți să credem c-am fi fiind unul și același lucru noi cu body-ul (you are my body), ființând împreună (trup și suflet) în aceeași entitate cosmică, unică și irepetabilă, ceea ce induce și întreține iubirea de sine și bucuria de a fi (fiind). Deh, ontologisme. Dar, ca în orice relație, mai devreme sau mai târziu intervine trădarea (si apoi momentul de luciditate aferent). Niciodată nu se știe cine pe cine a trădat primul, când, cum și de ce, cine a clipit primul și cine e afectat mai tare de uluitoarea întâmplare, care are darul de a ne face să înțelegem, să reconsideram și să actualizăm relația cu respectivul interlocutor, cu care continuam să partajam casa, masa, mașina, nevasta, banii, copiii și (multe) altele (pe care le omit din enumerare). Tu crezi c-a fost iubire adevărată. Eu cred c-a fost o scurtă nebunie. Cu timpul ajungem să înțelegem cât de falsă va fi fost comunicarea noastră cu trupul nostru, chiar și în momentele de magie și extaz când ne credeam unul singur, unul și același. Fost-am mereu doi, într-un dialog de-a surda, o potriveală, o nimereală, plină de vrajă si de avantaje reciproce. Voi doi, prietene, cum stați cu relația? Merge, merge? Zice-se că ne-ar prinde bine să fim toleranți, îngăduitori și altruiști unul cu altul. Vorba ceea mai las eu, mai pui tu (caci numai pe tine te am, trecătorul meu trup, și totuși flori albe și roșii eu nu-ți pun pe frunte și-n plete, căci lutul tău slab mi-e prea strâmt pentru strașnicul suflet ce-l port).     

Intriga. Desigur că din poveste mult mai este, dar deh, proza e scurtă și așa trebuie să rămână… motiv pentru care punem punct, abrupt și intempestiv, acestui episod, finalizând deci, en-fanfare și în confuzie, non-comunicarea despre drama turnului Babilon (o babilonie în orice caz) în care omul și trupul său stau de vorbă (de taină) folosind însă limbi diferite și incompatibile. Scuzați, d-voastră vorbiți trupeasca?

Epilog. Detaliile acestei aventuroase povești a încleștării dintre om și trupul său, plină de peripețiile și încurcăturile non-comunicării, le vom atinge eventual în comentarii auto-ilustrative pline de patos și ambiție, iar despre alte iluzii ale non-comunicării (de exemplu dragostea… 😊 dar nu numai) va fi vorba în debuturile altor episoade ale sfinxo-babologiei luciferice.

Deznodământ. Va urma.

Update 1. Am citit cândva, undeva, nu mai știu când si pe unde, un articol scris (parcă) de Horia Roman Patapievici, despre până unde s-ar întinde ființa… Dacă în loc de mână as avea o proteză funcțională (dintre cele moderne conectate cu sistemul nervos, capabile să răspundă impulsurilor venite de la creier), as putea s-o consider parte din mine? Mai mult sau mai puțin decât as putea considera o mână naturală dar complet paralizată? Din câte-mi amintesc (cu memoria mea, – deci… cu mine (???)) aceasta era o întrebare retorică pe care Patapievici (nu) o adresa potențialului sau public (aka cititorii). Acuma a devenit meta-retorică. Mă rog, putem continua ideea cu înlocuirea tuturor membrelor si organelor cu proteze artificiale inteligente (alimentate de la o baterie reîncărcabilă), capabile să suplinească funcțiile celor originale fără probleme. La urma urmei până unde ni se întinde ființa si ce include în compunerea ei? Tu ce crezi? (Mă adresez în principal acelora care vorbesc trupeasca, cât de cât corect, sub aspect gramatical, morfologic si sintactic). Celorlalți mă adresez în secundar. Si nu, nu este vorba despre secundarul de la ceas, ci despre cel de la transformator (inginerii știu de ce! De ce, ce?) 🙂

114 răspunsuri sa “Sfinxo-babologia luciferică (III)”

  1. Stil said

    Ce reprezintă prima poza,? Pare un pui la rotisor tranșat…..

    Apreciat de 1 persoană

    • Poftă bună !

      P.S. Presupun ca asta e singura ta nelămurire, restul pozelor si textul deslușind-le fără nicio problemă.

      Apreciază

    • După ingestia si metabolizarea puiului tranșat, ca sa nu te plictisești de claritate si să intri în vreo transă, iți pot sugera un desert. Se consumă pe burta goală:

      Apreciat de 1 persoană

      • Stil said

        Interesant. Fără scop și fără sens ….sigur crede in reîncarnare………să experimentezi totul e destul de dubios tipul…..ce sa zic pare înțelept are cuvintele la dânsul dar eu nu empatizez cu el. Chestie de mentalitate eu sunt jos și nu vreau sus……in echilibru sunt iar nebunii nu fac.

        Apreciază

    • Aldus said

      Ce poză? Ce poze??? Există vreo poză în articol? Sau a fost și între timp a dispărut?

      Apreciat de 1 persoană

      • Stil said

        E culmea, culmilor……omuletul a sters pozele. Nu imi vine a crede ce a putut sa faca?

        Apreciat de 1 persoană

      • Atențiune! – A venit intelectualul Aldus. Si nu doar că a venit dar s-a si manifestat. Si nu cu epopei ca de obicei, ci conci sss. Cu perspicacitatea specifică a sesizat si semnalat esențialul, carența si inconsistența. Nimic altceva. Atențiune! A plecat intelectualul Aldus.

        Apreciază

        • Aldus said

          Oare un răspuns normal la o întrebare firească se poate de la tine? Și nu mai face pe ușierul, că nu-s chiar așa de important.

          Apreciază

          • Normalul tău si normalul meu sunt două lucruri total diferite. Asta in afară de faptul nu prea înțeleg de ce aștepți de la mine răspunsul pentru o întrebare pe care ai adresat-o colegei tale Ol-ga. Confunzi comentariul meu cu un răspuns sau doar cauți prilej de vorbă ca să faci mai natural schimbul de tură cu mascota in funcție?

            Te-ai simțit important? Vai!. In preajma sărbătorilor pascale, într-un magazin, unul o întreabă pe vânzătoare: „Domnișoară aveți vopsea de ouă?” Vânzătoarea îl privește șăgalnic si-i zice: „Dichisitule !” Dar, Alduse, cât de important ești?

            Apreciază

          • Aldus said

            Păi tocmai că nu sunt important, de aia-ți ziceam să nu mă mai anunți. N-am nici bani să te plătesc, sunt sărac.

            Cât despre neînțelegerea pe care ai exprimat-o, ei bine, află că, la fel cum deseori afirmi despre întrebările pe care le lași în replică la comentariile mele că nu mi-s adresate mie ci-s retorice, nici întrebarea de mai sus nu-i era adresată (strict) lui Stil, ci era adresată inclusiv ție. Adică exact la fel, doar că invers. Cred că poate fi și ăsta un exemplu de (non)comunicare.

            Apreciază

          • @Olga, Olga… Te-am pus dracu să-l invoci pe michiduță vorba multă, plată, fără sens si uite că l-ai făcut să se prezinte la datoria de mascotă mai devreme decât era prevăzut.

            Apreciază

          • @Aldus – ești victima unei grave neînțelegeri. Comunicarea dintre noi funcționează perfect. La fel (sau mai ales) meta-comunicarea. Nimic nu rămâne ascuns si/sau ne-comunicat. Bine asta nu-i mare brânza fiindcă nici n-ar prea avea ce (cu toate iluziile de care te tot agăți).

            Apreciază

          • Aldus said

            Ce iluzii? Ce tot vorbești?

            Apreciază

          • Stil said

            Să știi Aldus că nici eu nu prea îl înțeleg ciripește uneori ca o păsărică alteori că un pitpalac dar mă străduiesc

            Apreciază

          • @Olga – si acesta nu-i singurul lucru în care te potrivești cu-cu-cu Aldus.

            Apreciat de 1 persoană

          • Stil said

            Posibil……nu am de unde sa stiu. Oricum ma potrivesc cu toata lumea in aceeasi masura in care si lumea se potriveste stilului meu.

            Apreciază

          • @Olga – Na acuma, desigur că pot exista unele potriviri între oricare doi oameni „aleși la întâmplare” (în acord cu părțile partajate din fondul genetic si socio-cultural ancestral, sau după gradul de rudenie, că toți ne tragem din (nu cu) Adam si Eva). Nu la asta mă refeream. Ci la compatibilitatea ta înnăscută cu alde Aldus, Iosif sau Sperling… pe care te străduiești aspirational s-o depășești. O Olgă plină de ab-negație. 🙂

            Apreciază

          • @Aldus – Iluzia c-ai fi victima unor neînțelegeri. Complicatule.

            Esti tratat cum ești tratat tocmai pentru că ai fost „ginit” dar insiști să vinzi brașoave.

            Apreciază

          • Stil said

            De ce ați șters pozele?

            Apreciază

          • @Ol-go – Pentru că (am constatat) că nu se potriveau. Nu (de)serveau narativ firul epic al topicului, ci dimpotrivă. 🙂 Pur si simplu tâmpeau o parte din public, ceea ce am considerat că este excesiv si nenecesar. Avem si public care numai de asta n-are nevoie. (Uite Aldus a scăpat la mustață, dar alții n-au avut norocul ăsta – vezi comentariile)

            Apreciază

          • Stil said

            Ce-i drept erau oarecum interesante mai ales poza cu fetița cu bentiță dezgratioasa era doar poză fără cap și fără coadă iar horror pulpanoasa în rest nu îmi aduc aminte dacă mai era ceva parcă un cap sculptat din profil…..

            Apreciat de 1 persoană

          • E clar, distrăgeau atenția într-o direcție nepotrivită. Si iată că s-a rezolvat. Ca bonus s-a edificat si Aldus in legătură cu singura neconcordanță pe care o sesizase de semnalat.

            Apreciază

          • Aldus said

            @Goe

            > Esti tratat cum ești tratat tocmai pentru că ai fost „ginit” dar insiști să vinzi brașoave.

            Adică ești tributar unor prejudecăți. Bine de știut.

            Apreciază

          • @Aldus – desigur că tu ești un personaj elevat, erudit, inteligent, pragmatic, realist si chiar cu simțul umorului, dar din păcate, din cauza unor prejudecați (cărora le sunt… ăăă, astaaaa… zi să-i zic, … tributar), eu te văd invers. Asta ai vrut să spui. nu? wow! QED.

            Bine de știut pentru ce?

            Apreciază

          • Aldus said

            Comentariu off topic mutat AICI

            Apreciază

          • dedicație muzicala trolilor de zi si de noapte:

            Apreciat de 1 persoană

          • Stil said

            Multumim din suflet!

            Apreciat de 1 persoană

          • Ați apreciat muzica sau v-ați identificat cu personajul animat?

            Apreciază

          • Aldus said

            Să notăm, așadar, că Goe, aici de față, probabil în numele igienizării propriului blog pe care o aducea în discuție când îl întrebam de ce-și insultă interlocutorii, a început (sau continuă) să-și șteargă propriile comentarii (ce conțineau insulte). Zic că-i un început bun.

            Apreciază

          • @Aldus – Fecior ești idiot ! Si insistent – vrei sa risipești orice dubiu. 🙂

            P.S. Ceva, ceva ai mirosit tu in legătură cu igienizarea care ar cam fi necesară, că s-a umplut locul de poluare, de zgomot, de tentative de trolling, de gargarele stupidul Aldus (că până si Greblea a prins mesajul si l-a asimilat). Tu văd că ai ajuns la faza ipotezelor fanteziste… (fantezia bufă).

            P.P.S. Ce interlocutori zici c-as fi insultat măi trolule? Poti da vreun exemplu?

            Amice ești dereglat rău de tot, de vreme ce tu te consideri si interlocutor si insultat dar insiști să te manifești aici cu zgomote in proze abundente nesolicitate si nedorite. Tu însuti ești propria ta insultă. O caricatură umană care tine să fredoneze pe unde apucă, platitudini si infantilisme. En gross. Iar pentru asta ar fi vina Arcei lui Goe (si a altor arce) care îngăduie neîngrădit libertatea de exprimare. Rebuturile astea gen Aldus sunt efectele secundare ale libertății de exprimare. Amice o pauza de re-creație de 10-15 ani, departe de „social media” ar fi singura șansă de a te maturiza un pic la mintea aia care ti-a rămas mică. Mică de tot. Si cu cat e mai mica cu atât ti se pare tie mai mare si mai cuprinzătoare.

            Apreciază

          • Aldus said

            Când ficior, când domnișoară. Măcar ești hotărât cu privire la idioțenie. Aia apare constant în comentariile tale.

            Apreciază

          • @Nu e nicio contradicție Aldus, ești si fecior si domnișoară. Faptul că încerci să te ascunzi in disimulări din astea frivole, in contra-comentarii vădit infantile, e mai mult așa un fel de a-ti da singur/ă impresia că n-ai rămas fără replică.

            Să deduc că asta era singura inadvertență din comentariul căruia ai ținut să-i dai replică? In rest n-ai găsit nimic de contestat? Ai un momente de luciditate, presupun. 🙂

            Apreciază

  2. Stil said

    Ce frumoasa poza Am și eu una pe diploma de bac cu bentiță restul pozelor le-a rupt mama într-o criza de furie pe tata.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Eu sunt un personaj important pt mine. Dar, veche butada, destul de des nu sunt de acord cu parerea mea, astfel ca ajung sa ma cert cu mine, fapt care-mi produce o stare incomfortabila.
    Poate ca ar fi bine sa fiu sfinx, cred ca mi-ar sta bine, chiar detin o anumita statura care m-ar califica. Sa stau asa si sa infrunt stihiile naturii cu pieptu-mi de otel carbon atit iarna cit si vara.
    Cu babele insa, oricit m-as cazni sa fiu corect politic… Dar ma bine incetez, iar incep sa ma cert cu mine!

    Apreciat de 1 persoană

    • Stil said

      Dau si eu laic, ca si eu ca tot omul ma cert cu mine, rar dar bine, dar numai in fata oglinzii sa imi vad si moaca……

      Apreciază

      • Neamtu, Tiganu, Still gen, comentariile d-voastră anticipează teribil (prin extrapolare) apogeul non-comunicării dihotomice generatoare de dihonie (pseudo-dihonie, mă rog, același lucru), care dă sens (non-sens, mă rog, același lucru) existenței [căci vorba ceea contradicția este motorul evoluției (involuției, mă rog, acilași lucru), iar evoluția (adică că schimbarea, transformarea) este singurul sens al existentei, adică că sunt unul si același lucru], avut in vedere ca punct culminant în epopeea sfinxo-babologiei luciferice în plină desfășurare. Adică că săriți de la intriga propusă literar în acest debut, direct la apogeul planificat mai spre finalul epopeii, de la prima non-comunicare (a omului cu trupul sau), la ultima (a omului cu sine însuși). Nu știu dacă ați văzut deja filmul (sau poate ați citit cartea), but please don’t propose such of comments without a warning that an important detail of the plot development is about to be revealed: Menționați explicit „spoiler alert„. Poate că unii spectatori vor să urmărească filmul fără să știe dinainte cum se termină. 😦 🙂

        Revenind la episodul (re)curent, sunt sigur că aveți in d-voastră proze, poze, amintiri, poeme, care ilustrează literar peripețiile non-comunicării inșilor care sunteți cu trupurile pe care le aveți (sfinx si respectiv babă) pe care minunatul nostru public le-ar aprecia cu siguranță (inclusiv cu like-uri).

        Apreciază

  4. Smaranda said

    Dau și eu un laic, cu tot dragul.👍

    Apreciază

    • O minunată ilustrare a ne-trecerii timpului pe Arca lui Goe. Ați reluat „discuția” despre laic, firesc, natural, exact din punctul in care ați lăsat-o („cu mult „timp” in urmă), ca si cum nimica nu s-ar fi întâmplat intre timp. Ceea ce înseamnă ca chiar nu s-a întâmplat absolut nimic pentru ca Arca circula de fapt cu viteza luminii. In vid (in zadar, ma rog, același lucru). 🙂 .

      Apreciază

  5. Am citit cândva, undeva, nu mai știu când si pe unde, un articol scris (parcă) de Horia Roman Patapievici, despre până unde s-ar întinde ființa… Dacă în loc de mână as avea o proteză funcțională (dintre cele moderne conectate cu sistemul nervos, capabile să răspundă impulsurilor venite de la creier), as putea s-o consider parte din mine? Mai mult sau mai puțin decât as putea considera o mână naturală dar complet paralizată? Din câte-mi amintesc (cu memoria mea, – deci… cu mine (???)) aceasta era o întrebare retorică pe care Patapievici (nu) o adresa potențialului sau public (aka cititorii). Acuma a devenit meta-retorică. Mă rog, putem continua ideea cu înlocuirea tuturor membrelor si organelor cu proteze artificiale inteligente (alimentate de la o baterie reîncărcabilă), capabile să suplinească funcțiile celor originale fără probleme. La urma urmei până unde ni se întinde ființa si ce include în compunerea ei? Tu ce crezi? (Mă adresez în principal acelora care vorbesc trupeasca, cât de cât corect, sub aspect gramatical, morfologic si sintactic). Celorlalți mă adresez în secundar. Si nu, nu este vorba despre secundarul de la ceas, ci despre cel de la transformator (inginerii știu de ce! De ce, ce?) 🙂

    Apreciază

    • Stil said

      Eu le am pe toate funcționale așa că nu mă plâng poate că o proteză cu IQ nu mi-ar strică dar oricum nici un geniu parcă nu mi-aș dori să fiu.

      Apreciază

      • Stil said

        Răspunsul 3 Dacă din motive independente de voința ta o mână paralizează ea este a ta e nefuncțională dar o iubești chiar dacă ești mâhnit și trăiești cu speranța că într-o zi poate că va reveni la normal

        Apreciază

        • Dorin Tudoran spunea in cartea „Numai copilaria e glorioasa” ca Stephen Hawking este geniul care a putut, in citeva rinduri, sa elaboreze o teorie care contrazice o teorie anterioara elaborata tot de el; amindoua la fel de convingatoare si seducatoare.

          Apreciat de 1 persoană

          • Conul Dorin a fost mereu si a rămas, in mod incurabil, un copil mare (de talie mijlocie). Unele dintre lucrurile pe care le spune îi ies fenomenal. Surprinzator de fenomenal. Are muze geniale pe alocuri. Capricioase foc. Asta cu copilăria este una dintre acele ziceri meta-tudoriene, Tudorițo nene. Este acesta un exemplu minunat de non-comunicare magistrală care produce eficient efecte (foarte) asemănătoare cu cele pe care le-ar fi produs comunicarea sadea. Fostul poet, dizident, blogger, moderator si cenzor, n-are nici cea mai vagă idee despre teoriile lui Hawking (nici măcar cât Mircea Cărtărescu), dar totuși a produs un enunț emoționant in care se refera destul de pertinent la una dintre performanțele uluitoare ale handicapatului Hawking. Omul a fost într-adevăr capabil să se extragă din captivitatea narcisistă a splendorii teoriei sale, de o eleganta si o frumusețe răpitoare, (nu ca alții care au rămas captivi toata viața unui căcat de poem de otel si-o planeta ou) si să se încordeze in contra lui însuși pentru a produce o teorie care o contrazice pe prima. Dl. Bolzman, de exemplu, pus într-o situație asemănătoare, n-a reușit aceasta performanță rară si s-a sinucis. Oare dl. Newton, dacă ar fi trăit destul, ar fi fost în stare să elaboreze si să propună teoria relativității si să arunce la lada de gunoi Principia Mathematica? Cine stie? Dar conul Dorin ce părere o avea despre asta?

            Apreciază

          • tot conului Dorin i-a ieșit una încă si mai magistrală, o mică simfonie. I-auzi:

            Murdărit de toate clipele zilei, am uitat gustul eternități„.

            Vă imaginați ce de (non)sens i-ar non-comunica zicerea aceasta a conului Dorin, d-lui Iosif Greblea (de exemplu)? Sau mai rău, d-lui Aldus? Realizați d-le Mihai (Neamțu) ce încerc să vă (non)comunic? Sunt sigur că du sau na. Din două una. Sau trei. 🙂

            Apreciat de 1 persoană

          • Este tare trist sa dezvolti o teorie, sa ai o inventie, sa construiesti o casa, sa plantezi un pom si dupa aia sa te uiti la ele si sa te intrebi si acum ce fac? Si sa spunem ca ar fi perfecte, ar fi si mai trist, nici macar nu le mai poti perfectiona.
            Eu tocmai am taiat un prun si am plantat un corcodus.

            Apreciat de 1 persoană

          • Ce-o sa va faceți, domnule amic de taine, când o sa con-statați că si corcodușul e perfect?

            Apreciază

          • Apropo de corcoduși…am niște amintiri uriașe si niște senzații amestecate, încă intense in privința acestora. Bunica la care-mi petreceam mari parti din vacanta mare avea, in afara grădinițelor de pe lângă casă, doua grădini mari: grădina din deal, si grădina din vale. Gradina din vale era cu vie (pe partea ei din deal) si cu zarzavaturi, pe partea ei din vale, la pârâu si la gâldan. Grădina din deal era in principal cu pruni, dar, in mijlocul grădinii, chiar in centru de greutate al acesteia trona un corcoduș uriaș, cu niște corcodușe galbene si gustoase, o nebunie. Drama cea mare se petrecea la cules când, conform tradiției, noi nepoții trebuia s-o ajutam pe bunica să culeagă prunele si corcodușele. Cu prunele mai mergea cum mai mergea, dar corcodușele alea păreau a fi milioane, pentru care trebuia să te apleci de milioane de ori, să le culegi de pe jos, sa le pui în găleată să duci găleata hăt departe, la putina aflat în pivnița. Eram de o lene proverbială, iar migala adunării corcodușelor era pentru mine o corvoadă si un chin ieșite din comun. Senzația de atunci îmi revine de fiecare dată când văd un corcoduș plin. Ceea ce vă doresc si d-voastră. 🙂

            Apreciază

          • De abia acum la batrinete mi-am dat seama ca toata viata mi-am dorit un corcodus. Am avut de toate, si mai bune si mai rele, dar simteam ca-mi lipseste ceva, si nu stiam ce. Da, un corcodus, unul sa fie numai al meu, acum il am, il privesc in ochi zilnic, il mingii, creste, creste.
            De abia astept, in zece, douazeci de ani cind va face recolta aia mare, ii voi pune sub el, asa cum am vazut la greci cu maslinii, o plasa si acolo se vor stringe toate acele luminite de soare. Si va fi pace, ca d-aia e coronita aia de maslini.

            Apreciat de 1 persoană

          • Foarte on topic. Trup si suflet.

            Apreciază

    • Stil said

      Răspunsul 2 Dacă în urma unui accident nefericit pierzi o parte din tine sau dacă Doamne ferește te naști fără părți din trup o proteză te ajută dar numai dacă îți crește din nou lipsa sau se reconstruiește din carnea ta o poți considera parte din tine dacă e doar un substitut e doar un ajutor

      Apreciază

    • Stely said

      Sunt multe proteze de care multi oameni au nevoie pentru a se simti liberi (independenti ) pentru a-si intregi fiinta si a-si pastra demnitatea intacta . Oare Stephen Hawking si-a pus vreodata problema ca, la ce bun sa mai „fiinteze” cu trupul schilodit ?El este un exemplu de fiinta ce s-a intins pana dincolo de moarte .Cat a fost in viata a continuat sa scrie , sa faca descoperiri epocale , sa colinde lumea in lung si -n lat , sa comunice cu ea, iubind-l pentru sufletul, mintea si inima lui strasnice si nu pentru trupul lui.

      Apreciat de 1 persoană

      • Sunt convins că dl. Hawking a avut discuții foarte interesante cu corpul sau. Si chiar dispute. Cert este că s-au înțeles până la urmă. Si asta, culmea, fără să fi reușit să comunice (nici măcar prin dispozitivul acela de vorbit). Rămâne uluitor felul în care reușim să ne înțelegem unii cui alții (te-ai mira cine cu cine) fără să comunicam, practicând pseudo-comunicarea, un surogat surprinzător care chiar merge, funcționează (whatever works).

        O dată un câine sălbatic (o femelă) s-a pierdut de haita. E un caz real petrecut in Africa. Câinii sabatici din Africa sunt (de departe) vânătorii ce mai eficienți dintre carnivore, rata succesului fiind cam de 9 reușite din 10 încercări (fata de lei, de exemplu, care au o rată de 4 din 10). Dar asta numai in haită, perfect coordonată, fiecare membru al haitei având o specialitate anume. Comunicarea întocmai si la timp este esențială. Acuma un leu (sau o leoaica) rămas singur se mai descurca, dar un câine sălbatic fără haită nu are nicio șansa. Ce credeți că i-a dat prin cap cățelei respective? Să-si facă alta haită. S-a înhăitat cu niște șacali foarte tineri (si ei ramași singuri) si cu o hienă (o hiena mascul, un hien, ca să zic așa) pe care i-a învățat câineasca. Un dialog de-a surda, distorsionat, care a reușit totuși sa producă niște rezultate si să transforme ceata lui papuc într-o haită si chiar să aducă fericire. Presupun că doamna aceea a fost forate mândră de ea însăși si de reușita ei, si trebuie să fi simțit o mare bucurie si o mare fericire imaginându-și că chiar reușește să comunice cu hiena si șacali. Probabil că o bucuria asemănătoare trebuie să fi avut si Stephen Hawking pentru felul in care a reușit să se înhăiteze si sa se înțeleagă cu trupul său. De la tinerețe pân-la bătrânețe. Dar nu mai mult. 🙂

        Apreciază

  6. Stil said

    Mă gândesc că dacă Buhnici ar vedea pozele ar sări că ars și cu siguranță ar căuta artistul să îl beștelească în toată social media. Bine că nu-i pe bArca….

    Apreciat de 1 persoană

  7. Smaranda said

    Până unde se întinde ființa? Urcasem în tren. Mergeam la lucru și mă simțeam foarte rău. Energie avem către zero. Am fost surprinsă să simt că de undeva din dreapta curgea spre mine o energie proaspătă ca o apă vie. Am inspirat-o cu nesaț și am căutat cu privirea izvorul. Un bătrân boschetar înalt și slab, cu plete lungi și slinoase, ocupa un loc in celălat capăt al vagonului. În el locuia un înger imens. Atât de mare că ocupa jumate din vagon iar capul depășea înălțimea vagonului cu cel puțin un metru și jumătate.

    Apreciat de 2 persoane

    • Probabil că acesta era boschetarul:

      si d-voastră erați ceva mai tânără, după cum se vede in clip.

      Apreciază

      • Smaranda said

        Ce imaginație brutală.

        Apreciază

        • A cui imaginație?

          Eu am încercat să aduc un pic discuția mai on topic, mai spre trup, dinspre suflet. In filmulețul propus este vorba, în egală măsură, despre trup si suflet. Si despre aura unui înger imens locuind într-un boschetar. N-am sperat că aceasta imagine să se suprapună total peste comentariul d-voastră, ci doar un pic. nițel, oleacă, o țâră, o câtime… chiar si infinitezimală fiind (necesar si) suficient. Oricât de brutală ar fi fiind o imaginație (din imaginar) nu se poate sa nu fie corectata si compensată cu altă imaginație (egală si de sens contrar). Imaginați-vă si d-voastră că derbedeii ăia din autobuz era durerile si suferințele d-voastră interioare pe care le-a com-bătut un pic îngerul adăpostit in boschetar. Ce? Nu se poate?

          Apreciază

  8. Apreciază

  9. Cartea

    mii de ani am citit

    – toate cărțile lumii –

    amânând clipa în care

    voi adăuga lumii

    propria mea carte.

    am tras de timp

    mileniu după mileniu

    recitind toate cărțile lumii

    doar spre a nu vedea cum se naște

    propria mea carte.

    limbile tuturor neamurilor

    se deschideau privirii mele

    atinse parcă de iarba fiarelor

    așa că nu mi-a scăpat

    nicio carte a lumii.

    când a trebuit să adaug lumii

    propria mea carte

    toate cărțile lumii au dispărut

    și cartea mea a rămas

    cumplit de singură.

    am înțeles atunci

    că nu există alte cărți

    există doar Cartea mea

    cu milioanele ei de ani

    între pagini.

    Dorin Tudoran

    Apreciat de 1 persoană

    • Înțeleg de ce va place de conul Dorin (…că si mie-mi place de dânsul), pentru că începând să citesc poemul aveam impresia crescătoarea că este un poem de d-voastră însevă. V-ați regăsit. iată, într-un altul prin cea mai pură (non)comunicare cu putință, cea artistică: poezia. Abia finalul, ultima frază de dinainte de semnătură, a lămurit lucrurile, despărțind apele, căci până la urnă, totuși, conu-i con si Neamțu-i Țigan. Că vorba ceea, sângele apă nu se face. 🙂

      Oare ce-ar crede conul Dorin dacă ar știi că e promovat pe Arca lui Goe (undeee?) de către Neamțu Țiganu (de cineeee?)? Comedia del Arte 2.

      Apreciază

    • Apreciază

  10. Foarte on topic: Trup si dictatură – Se tot vehiculează zvonul că, în mare secret, 🙂 Novak Djokovic, plănuiește să mai continue marșul prin Univers alături de trupul său (sau mai bine zis călare pe acesta), pentru încă 4-5 ani, până când o ajunge la un total de 30 de titluri de mare slam in palmares. Este aceasta o mostră de dialog extrem (ist) purtat de om cu trupul său. Nole pare să stie foarte bine ce si cum sa ceară (de albine) de la trupul său, si ce să-i ofere acestuia in schimb (nu mare lucru pentru ca d-lui e vegan si nu numai) si ce să-i refuze. Eu alui meu nu-i refuz mai nimic. Sunt slab de înger si-i ofer (aproape) tot ce-mi cere. Abia dacă mă chinui un pic cu el să-l educ ca să-l învăț ce să (nu) ceară (de la albine). Probabil că acesta este unul dintre motivele pentru care Novak e campion, iar eu nu. Exemplul de (non)comunicare din dialogul lui Nole cu trupul său denotă o operă de artă, un elogiu poetic adus dictaturii eului in contra humei… extazul si agonia unei încleștări. Faptul că există o mulțime de martori gură-cască ce asistă la acest spectacol in desfășurare, fără să înțeleagă nimic (inclusiv de ce anume își protejează Nole ca pe ochii din cap trupul in contra vaccinului si a altor perturbații aleatorii venite de la lume, lume), este un spor de emoție artistică adăugat capodoperei…

    Apreciază

    • Limitele mele sunt limitele limbajului meu„, iar in tentativa de a ieși pe punte cu o alcătuire de cuvinte capabilă să ilustreze elocvent (non)comunicarea omului cu trupul său, sau măcar să inducă martorilor senzații capabile să-i transporte la localitate (in zona in care-si tin ei înșiși instrumentarul de dialog cu propriul trup), pentru a le produce un mini-extaz care să-i socată din sine, din inerție, si confuzie, făcându-i să li se pară c-ar înțelege despre ce-i vorba (nu, nu e, dar nu contează), se vede treaba că limitele astea au fost atinse mai devreme decât mă așteptam (mama lor de muze lăuze), așa incit mă văd forțat în niște împrejurări ca acestea, să apelez la exemple ajutătoare pescuite pe la alții. Dupa d-l Nole, d-l Alex:.

      Pe vremea când n-avea nici jumătate din vârsta ei de acum (șaizeci şi unu de ani, pe care i-a împlinit la 19 martie 2011), și era atât de frumoasă, încât la Brigitte Bardot te puteai uita, dar la dânsa – ba, Carolina Ilica, impresionată de curtea neobosită (ușor parodică) pe care i-o făceam, mi-a promis solemn:
      – Alex, voi fi a ta. Dar numai dacă slăbești. Propunerea m-a tulburat. Mi-a tremurat mâna cu care scriam critică literară. Pentru o clipă… continuarea:
      Silueta lui Alain Delon.

      Apreciază

      • Limitele mele sunt limitele limbajului meu
        Eu imi gasesc f greu cuvintele, de multe ori intreb nefasta, cum se zice la xxyy pe romaneste!? Nerabdator din fire insa bag si eu ce-mi vine si-mi ies uneori cele mai misto calambururi. (Exista cuvintul calambururi?) Multe cuvinte nemtesti mi se par romanesti neaose.
        P.S Am slabit 5 kg. Nu, nu pt doamna Carolina ci asa, am 85 la 1,79, mai trebuie sa dau inca vreo sase jos si prind si pasarica din zbor.

        Apreciază

      • Stely said

        Tare amuzant D-l Alex . Carolina a fost cam dura sau poate nu l-a iubit de ajuns la vremea aceea ca sa-l accepte asa cum era : cu umor, pasionat (l) inteligent, cam grasut insa. Dar nici d-lui nu s-a omorat cu dieta ca sa-i faca pe plac . Pana la urma tot destinul a facut totul .

        Apreciat de 1 persoană

    • Stely said

      Frumos omagiu adus lui Djokovic , mai bine zis trupului sau. Este adevarat ,l-a tinut sub control atat cat a fost necesar si bine, dar si cu dragoste, cred. Altfel numai cu tinutul de la bucurii si placeri e pacat . 🙂 Si totusi, macar de dragul fanilor sa-si ademeneasca trupul sa primeasca vaccinul. Daca mintea si sufletul sunt de acord, va fi si trupul. Plus ca i-ar face fericiti pe aproape toti fanii.Zau ! Hai Nole , fa-ti vaccinul si ia-le Gtand Slam-ul cu nr 22!! Daca nu , adio ! 🙃

      Apreciază

      • Să facă tâmpenii de dragul „fanilor”??? Asta nici de glumă nu-i bună. De ce-ar fi nimerit să facă Nole aceasta „manevră” numai d-voastră ați putea știi si absolut nimeni altcineva. Djokovic este ceea ce este tocmai pentru că fost mereu nealiniat, un ins care si-a urmat riguros ordinea sa interioară si nimic altceva. Ar fi chiar culmea să se apuce acuma de compromisuri stupide. Probabil US Open va rata șansa de a-l avea la start pe cel mai mare tenismen al tuturor timpurilor (si va fi asta o meschinărie în plus pe care o are de suportat Nole, nici prima, nici ultima). Dar de aici si până la un ultimativ „adio” e cale lungă. Despre ce adio ar fi fiind vorba? Uneori am impresia că planeta Slobozia este în cu totul altă galaxie.

        Apreciază

        • Stely said

          „Să facă tâmpenii de dragul „fanilor”???Ar fi chiar culmea să se apuce acuma de compromisuri stupide.
          Daca a face un compromis (de dragul fanilor) este o stupiitate, atunci la ce bun acea simbolica imbratisare(cu dragoste) la fiecare victorie obtinuta, iar la premier nu uita sa multumeasca publicului fan pentru sustinerea frenetica ? Cred ca din povestea asta si el are de pierdut. Se va vedea tocmai la vara ,daca vom mai fi pe-aci , cu ce s-a ales . Doar cu doua Grand Slam-uri jucate pe an nu va ajunge in veci la treizeci cum crede el ca va fi. ” Adio” este ca un semn ca dezamagirea lor va lasa urme.
          A, chestia cu galaxia pe care ati introdus-o in ecuatie ,vrand sa fiti malitios, nu ma deranjeaza . Pai ce, fanii din Slobozia nu au dreptul sa-si exprime sentimentele de ciuda ?

          Ehe acolo lucrurile stau mult mai bine decat in Bucuresti de ex. Ma si mir de bucuresteni cum de nu sunt in stare sa renunte la sistemele vechi (centralizate) de incalzire si apa calda, precum si cele de aprovizionare cu apa potabila ? In Slobozia aproape toate apartamentele( 85%) au centrale individuale , la fel si apa potabila . Au aproviziunare prin instalatii individuale cu contor propriu, citit de firma contractanta , fara grija ca apa s-a pierdut pe drum. Cat ai consumat atat platesti . La fel si gazul. In concluzie aveti dreptate cu „planeta” Sobozia… 🙂

          Apreciază

          • Fanii reali sunt ăia cărora le place ce face un campion nu ăia care aia care se așteptă ca campionul lor sa facă ceva doar fiindcă „așa ca vrea mușchii lor”. Un fan are libertatea să contabilizeze in orice moment lucrurile care-i plac si pe cele care nu-i plac la un campion, sa facă totalul si sa decidă daca rămâne fan sau nu. Ideea că campionul ar avea vreo obligație fata de fani e glumeață. O fi valabilă la „campionii” din politică pe care fanii i-au pus acolo prin „suffragele lor”. Probabil ca asta si este sursa confuziei in in cazul de fata (politica). Un campion, un talent, un geniu care muncește si face sacrificii ca sa obțină rezultate remarcabile nu are de ce facă hatâruri fanilor. E suficient sa-i prețuiască, sa-i respecte si sa-i salute… Asta una la mana. A doua e aia cu faptul fanii si-ar dori ca Nole sa se vaccineze. Nimic mai fals. Care fani? Fanii vaccinării poate? Fanii reali ai lui Nole ar fi bucuroși să-l stie pe Djokovic capabil să decidă ce crede ca e mai potrivit pentru el si sa-si urmeze deciziile. Mă bucur că aveți centrală termică in apartament dar să știți că acest fapt nu vă face mai îndreptățită in a solicita vaccinarea, nici măcar a vecinilor de palier (cei 15% care n-au centrala) si cu atât mai puțin a lui Nole, in baza faptului ca la sfârșitul meciurilor pe care le câștigă își împarte bucuria cu fanii. Iar a treia este aia cu om vedea ce se alege până la vară lelițo Ioană… Ce-a fost de ales s-a ales deja. Nole nu are de dovedit nimic in plus fata de ceea ce a dovedit deja cu vârf si îndesat.. Dacă va fi sănătos, cu toate piedicile care i se pun in cale, va mai putea juca 3-4 ani si chiar va fi posibil să mai câștige câteva turnee de mare slam. Oricum cunoscătorii știu cine este cel mai mare tenismen al tuturor timpurilor. 🙂

            Apreciat de 1 persoană

      • @Stely – Dar ce părere aveți despre duelul Popescu – Cosac?

        Popescu: ”În afară de greșelile neforțate, mi-au displăcut la Simona, parcă mai mult ca niciodată, țipetele pe care le scoate pe lovitură. După părerea mea, aceste strigăte intense și lungi induc celei care le scoate o falsă impresie de forță și eficiență în lovitură, care se întoarce împotriva ei, psihic vorbind, îndată ce primește înapoi mingi pe care le credea dărâmătoare. Pe scurt, vocalizele nu o ajută pe Simona, dimpotrivă.

        Nu mai vorbesc de aspectul dizgrațios, mai ales prin comparație cu o jucătoare elegantă și silențioasă cum e Cristina Bucșa. Până atunci, aș considera un semn bun din toate punctele de vedere o Simona mută ca o lebădă pe teren. Fie și pentru că acela căruia îi mulțumește închinându-se când câștigă o aude mai bine dacă tace”

        Cosac: „În calitate de președinte (interimar) mă simt nevoit să intervin și să-mi arăt disprețul total față de un reputat gazetar și analist politic, care se simte deranjat și consideră că Simona Halep a devenit “dizgrațioasă” cu sunetele scoase în momentul când lovește mingea!

        Îmi exprim susținerea față de marea noastră campioană și sper să obțină noi performanțe deosebite cu aceste sunete care o ajută în respirație, atâta timp cât nu sunt interzise. Majoritatea romanilor este alături de Simona și toți ii țin pumnii strânși”

        Apreciază

        • Stely said

          Îi dau dreptate lui CTP . In ce priveste replica lui Cosac nu pot sa spun decat ca a fost cam hodoronc tronc . Cred ca nici Simonei nu i-a placut . Banuiesc ca , daca va fi receptiva, va inceta cu vaicarelile de pe teren. Nici eu nu le agreeez Am impresia ca din moment in moment este gata sa se prabuseasca pe teren. Dar de, cred ca -i va fi greu sa se dezbare de obcei. Si i le-as trece cu vederea daca ar juca bine .Asa cum a jucat cu fetiscana aceea n-o vad bine . Parca vad ca daca va trece de Kalinskaia , in sferturi va abandona turneul . Posibil s-o astepte Kanepi la cotitura.

          Apreciat de 1 persoană

          • Si mie mi s-a părut funny „disprețul total” clamat de către d-l Cosac. Dar ce părere aveți de faptul ca in America nu sunt primiți nevaccinații dar sunt primiți rușii? Era mai bine in Anglia unde erau primiți nevaccinații si neacceptați rușii? Sau eram mai bine in Franta unde au fost acceptați si nevaccinații si rușii? Fara discriminare. D-voastră cum considerați? Slobozia cum stă in privința asta? 🙂

            Apreciază

          • Stely said

            Acum nu pot sa spun nimic ca ma enerveaza Simona . 😠4- 1 pentru Kalinskaia Ati auzit de ea ?

            Apreciază

          • Nu, n-am auzit. Trebuia?. E suficient ca e rusoaică. 🙂

            Apreciază

          • Stely said

            A abandonat mai devreme decat ma asteptam : 5-7 , 0-2 . ☹

            Ma infurie ideea ca rusii vor veni in corpore la US Open , posibil sa castige si trofeul. Ce sa zic ? Idiotenia este a guvernului pe care nu-l intereseaza decat tinerea sub control a pandemiei, si asta ( cred ei) o poate face doar vaccinul. Dar nu s-o gasi nimeni sa aiba curajul sa recunoasca existenta pericolului de contaminare chiar si cu cele trei doze de vaccin ? Pai ce s-a intamplat la Wimbledon ,cand au existat cativa tenismeni care la testare au iesit pozitiv fiind vaccinati, iar Nole, nevaccinat , in contact cu unul dintre ei nu s-a imbolnavit ? Nu are nimeni curaj , asta e. Aud ca mii de fani i-au trimis lui Biden o petitie in care ii cer sa-l dea voie sa intre in tara fara vaccin, dar cu toate testele la zi, Hmm , o fi vreo speranta ? Nu cred, ca am inteles ca sunt si la ei alegeri si nu risca sa-si puna in cap votantii. Vorba lui Isner : nebunie totala!
            https://www.eurosport.ro/tenis/nebunie-totala-novak-djokovic-sustinut-in-circuitul-atp-in-vederea-participarii-la-us-open_sto9072865/story.shtml

            Apreciază

          • Simona noastră are si ea dialoguri, dezbateri, dispute, cu trupușorul ei de fată, care de regulă o cam pune la punct una-două, cu botul pe labe.

            Știam că o să vă înfurie francezii cu a lor liberte-egalite… Impulsurile politice (geo-politice) care vă animă anima au șarmul lor dar n-au aplicare in tenis. Fair-play este să câștige cel mai bun si mai ales sa fie lăsat sa joace. Fără discriminări. Turneele de tenis sunt intre indivizi nu intre națiuni.

            Faptul că se încearcă acreditarea ideii că dacă Djokovic ar fi admis la US Open asta ar însemna favoritism si o abatere de la principii denotă o stare de degradare morală foarte subtilă. Ca bonus US Open este un turneu la care jucătorii americani pot participa nevaccinați…

            Apreciază

  11. „…suntem în trup, dar nu trăim după trup. Locuim pe pământ, dar suntem cetățeni ai cerului.” – Ghici ce e! (din trei încercări)

    Apreciază

  12. Stely said

    ” Sunt în trup, dar nu trăiesc după trup. Locuiesc pe pământ, dar sunt cetăţeni ai cerului. Se supun legilor rânduite de stat, dar, prin felul lor de viaţă, biruiesc legile. Iubesc pe toţi, dar de toţi sunt prigoniţi. Nu-i cunoaşte nimeni, dar sunt osândiţi; sunt omorâţi dar dobândesc viaţa. Sunt săraci, dar îmbogăţesc pe mulţi sunt lipsiţi de toate, dar în toate au de prisos.”

    https://sfantulmunteathos.wordpress.com/2020/03/23/cine-sunt-crestinii-fragment-din-epistola-catre-diognet/

    Apreciază

  13. Studii recente au arătat ca exista o corelație numerologica foarte puternica intre preferințele noastre pentru anumite numere si modelele umane pe care le avem. Parcurgând (in 10 secunde) algoritmul am aflat ca modelul meu in viată este Marie Curie. Al tau care este? Pentru a afla nu aveți altceva decât de urmat in 10 secunde algoritmul de mai jos care s-a dovedit incredibil de exact:

    1) Alege numărul tău favorit intre 1 si 8
    2) Înmulțește numărul ales cu 3
    3) La rezultatul obținut adaugă 3
    4) Înmulțește din nou cu 3
    5) Dacă numărul obținut este format din 2 cifre adună aceste cifre între ele (de exemplu dacă ai obținut 42 – aduna 4 + 2 = 6)

    Afla care este adevăratul tau model in viată vizitând pagina de AICI.

    Apreciat de 1 persoană

  14. Dedicație on topic adresata tuturor acelora care-si au un trup al lor, dar si o minte cu care se întrupează câteodată din prea-plinul lor de gânduri, spre însuflețirea acestei Arce imponderabile:

    Apreciază

  15. […] Sfinxo-babologia luciferică (III) […]

    Apreciază

  16. Cazul uluitor al căpitanului de la FCSB vindecat de un vraci în doar cateva zile. În mod normal, ar fi trebuit să joace din nou după două luni Căpitanul FCSB s-a accidentat grav în tur, după ce a suferit o ruptură musculară. Deși ar fi trebuit să stea o lungă perioadă în afara gazonului, fotbalistul a apelat la serviciile unui vraci care l-a pus pe picioare în doar câteva zile. Imediat după partida din Slovacia, Coman a plecat în Serbia la celebra Marijana Kovacevic, care a mai vindecat în trecut și alți jucători români.

    Iată un caz demn de cercetătorii britanici. Ar trebui musai elucidat cum anume se vindecă ruptura musculară in doar câteva zile. Este caz clar de dilatare a timpului. Si mai ales trebuie aflat de ce vrăjitoarea sârboaică (e sârboaică tot atâta cât e tiganul neamț) vindecă doar „români” pe criterii etnice.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: