re-Venire

Spațiu. Să fie oare de mirare că într-un cosmos atât de mare, oamenii își petrec vacanțele pe un pământ atât de mic? Probabil că nu, fiindcă folosind focalizarea potrivită, întregul cosmos încape foarte bine pe planeta noastră albastră, încât să avem mereu ce vedea și revedea, cu surprinzătoare emoție și neașteptată încântare. Timp. Majoritatea timpului (cu excepția unor escapade întâmplătoare despre care nu este vorba în propoziție) suntem acasă sau la serviciu, absorbiți de detalii incompatibile cu vizionarea universului, în genere incapabili să observam cum se cuvine frumusețea lumii, cea aducătoare de emoții, până la urma singurele care contează cu adevărat în economia întâmplării de a fi. Vacanțele în viața noastră sunt precum pământul în Univers, adică mici (aproape insignifiante) oaze de exuberanță în care putem evada din cotidian și rutină. Revenirea acasă, în mediul abandonat, cel înadins uitat, pentru două-trei săptămâni, scos cu entuziasm și detașare de pe listele de priorități, este într-un fel apoteoza vacanței, care se prelungește un pic și aici, înainte ca rutina și obligațiunile casnice și de serviciu să ne ia din nou în stăpânire. Suntem contaminați o vreme de atitudinea din vacanța, având senzația că și în orașul nostru de reședință, în propria casă, în curte sau în gradină, ne-am afla cumva tot în vizită de plăcere, fără nicio grijă, înainte de a ne lasă timid reabsorbiți în peisaj… Așadar… proaspăt revenit din vacanță, după ce-am făcut turul de onoare prin realitatea cotidiană, fac o mica oprire de control și pe puntea Arcei, înainte de a verifica și situația de la US Open… Imi amintesc vag despre tot felul de teme rămase în suspensie, pe care le-om reconsidera pentru sesiunea de toamnă, la vremea potrivită acelor reconsiderări. Deocamdată am de umblat prin cele un milion de poze făcute în vacanță… din care poate voi selecta câteva adecvate în contextul spațio-temporalității virtuale al Arcei lui Goe, încercând să le potrivesc din vorbe la ambianța de pe punte.

Mulțumesc prea-cinstitului cititor citit și unic al Arcei care a survolat goeleta aflată în regim de auto-întreținere, articulând comentarii, acordând like, împiedicând astfel praful să se așeze prea consistent. Cineva trebuia să ude florile, să schimbe apa la pești și să hrănească pisica. 🙂

Update. Dintre toți membrii familiei mele cred că ma pricep cel mai puțin la a face fotografii. Ale mele sunt de obicei cele mai nereușite (în a alege încadrarea, unghiurile si cine mai stie ce), dar totuși nu voi folosi fotografiile de vacanta făcute de familie, pentru a decora cu ele Arca lui Goe, limitându-mă să aleg câteva din cele pe care le-am făcut eu personal, folosind telefonul, pe durata vacantei din care tocmai m-am întors. Pe moment voi începe sa adaug poze, urmând ca mai apoi să le caut titluri potrivite, si poate descrieri în funcție de context si reacțiile posibililor vizitatori… Așadar, vorba lui Sagona (fotograful Costineștiului de alta dată), lovi-v-ar pofta de poze:

Mai selectez si mai adaug. Aștept sugestii pentru titluri.

Amănunt: Eram in vacanță si, urcând să vizitam unul din locurile cu o oarecare popularitate din oraș, am avut surpriza să dăm peste o uluitoare expoziție fotografică, așa că nu am ratat ocazia si am fotografiat câteva dintre exponate. Desigur că am făcut poze si cu panorama vizibilă afară de pe rooftop, fiind si aceasta destul de spectaculoasă. Poate voi adaugă si dintre acestea câteva, cândva. 🙂