(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Știința, știința

Posted by Arca lui Goe pe septembrie 20, 2022

Motto: „Știința, știința, orice-ar fi, noi mereu te vom iubi !

„orice-ar fi” denotă desigur perspective mai degrabă sumbre, eșec, ratare, pierderea partidei si poate chiar a competiției, dar îndemnul în sine, mustind aparent de defetism păgubos, oferă „savanților” (veritabili) garanția că nu-i amenință nimic catastrofal (precum ar fi pierderea iubirii, admirației si încurajărilor publicului) si că la adăpostul acestor garanții ei pot continua să lucreze în liniștite pentru punerea în operă a viitoarelor succese ale omului, ca reprezentant autoreflexiv al Universului pe Pământ. Apoteoze, chestii, socoteli… Nu evidențierea acestor apoteoze, chestii, socoteli este scopul acestui expozeu divinator.

Intentia de bază a prezentei proze scurte, intercalată cvasi-abuziv pe firul apei înaintea promisul topic despre gravitație ( – mama tuturor lucrurilor, aflată în toate cele ce sunt si-n cele ce mâine vor râde la Soare) este de a mai încerca încă o dată clarificarea terminologică a noțiunii de știință, în legătură cu care exista grave confuzii semantice, lexicale, filozofice (si nu numai), care introduc obstacole epistemologice majore in orice discuite care s-ar dori purtată în context științific.

Întrucât speranța moare ultima (si nu se predă) trag nădejde că textul si comentariile pe care le vor propune cu curaj cei timizi din siaj, pot alcătui împreună bazele unei maieutici care să ne lămurească mulțumitor ce este știință, cu ce se ocupă, cu ce nu se ocupă, cu ce scop si cu ce mijloace. Abia apoi, înarmați cu acest bagaj de cunoștințe științifice despre știință 🙂 vom putea aborda cu mai mult curaj tema gravitației (cea care ține si menține lumea, în drumul inexorabil al acesteia către neant).

Pentru început aș veni cu o ilustrare simplă pe înțelesul oricui (cred, sper), în care este vorba despre un fenomen repetitiv.

Să tot fie vreo 5 – 6 ani de când, indiferent de anotimp, repet, cu rigurozitate si ritmicitate, micul meu antrenament (cu public… sau fără, după cum devine), prin care urmăresc să-mi mențin si chiar să-mi îmbunătățesc abilitatea de a înscrie coșuri la baschet. Imi place baschetul. Știai, nu? (Si nu, nu sunt Victor Ponta). Dimineața devreme, sau seara târziu, sau si/si uneori, mă prezint pe terenul de baschet pentru respectivul antrenament, care vizează în primul rând aruncările de trei puncte de la distanță (de dinafara semicercului). Antrenamentul meu nu are limită de timp sau de calorii consumate, ori de lucru mecanic ori altceva de acest gen (fiind mai degrabă „indeterminist” precum partidele de tenis) desfășurându-se după un set de reguli relativ simple.

Exersez aruncările de la distanță (din afara semicercului), până înscriu 33 de coșuri, din oricâte încercări este nevoie si în oricât timp este necesar. Mi le număr în gând. In plus e musai ca măcar 3 dintre coșurile reușite să fie din 3 aruncări consecutive. Daca am înscris 33 de coșuri dar n-am reușit să marchez din măcar 3 aruncări consecutive, continui să arunc până reușesc să înscriu de trei ori la rând. Constanța este extrem de importantă, iar a înscrie de trei ori la rând poate fi mai elocvent decât a înscrie de 50 de ori din aruncări disparate. De obicei reușirea celor trei aruncări consecutive este banală, iar evenimentul se pierde în ansamblul acestei părți a antrenamentului meu, finalizat după ce înscriu de 33 de ori, dar mai sunt si zile proaste, ori cu ploaie ori cu vânt, când înscrierea a trei coșuri consecutive devine problematică încât, în loc de 33, înscriu 60-70 până să-mi iasă cele trei la rând.

Mai am si alte reguli. Dacă de ex. ratez 13 aruncări consecutive atunci (ghinion) mi se scade un coș din cele înscrise. Mi s-a întâmplat asta de vreo câteva ori 😦 iar dacă înscriu de 14 ori la rând mi se adaugă automat încă un coș (ceea ce însă nu mi s-a întâmplat încă niciodată, maximul reușit fiind înscrierea consecutiva a 11 coșuri de la distantă, așadar o regulă existentă care însă n-a avut încă ocazia să fie aplicată).

După ce termin această parte din antrenament trec mai departe. Am de înscris o aruncare de 3 punte (de la distanță) din cârlig (presupun ca toată lumea stie ce înseamnă la baschet aruncare din cârlig), iar apoi am de înscris măcar o dată, cu orice preț, dintr-o aruncare de dincolo de mijlocul terenului. Cel mai adesea numărul de aruncări necesare acestei reușite este destul de rezonabil, astfel încât timpul petrecut cu această parte a antrenamentului este considerabil mai scurt decât cel consumat cu înscrierea celor 33 de trițe. Mi s-a întâmplat de destule ori performanța de a înscrie aruncarea de dincolo de centrul terenului din prima încercare 🙂 … Dar există si zile proaste (ori cu ploaie ori cu vânt, ori… 😦 ) în care mingea nu vrea si nu vrea să intre in coș aruncată de dincolo de centrul terenului… iar in aceste zile, aceasta parte a antrenamentului poate dura mult mai mult decât prima faza. Norocul este că-i ca-n tenis, fără limită de timp.

In fine după ce înscriu de dincolo de centrul terenului, revin sub coș, în poziția din care în mod normal se poate înscrie cel mai ușor si arunc până îmi reușesc 33 de coșuri consecutive (de obicei din prima încercare, dar… …nu vreau să-mi amintesc de situațiile în care am ratat de două-trei ori la rând aruncarea cu numărul 32 sau 33 din serie). Si asta e tot. Când sunt gata îmi iau mingea si plec negreșit acasă.

Probabil că în cei 5-6 ani de cand fac acest gen de antrenament, fenomenul trebuie să se fi repetat, cred, în condițiile descrise mai sus, de vreo o mie de ori. Acuma că ti-am spus regulile, dacă s-ar întâmpla să fi prin zonă, ca spectator aleatoriu, cred că nu ti-ar veni extrem de greu să mă observi, să mă verifici (dacă-mi respect regulile), si să știi (cu anticipare) ce se întâmplă în peisaj. Nu?

Dar, vin si te întreb, pe tine, ce șanse crezi tu (si de ce) că ar avea un observator (perseverent) aflat constant prin zonă, căruia nu-i spune nimeni nimic, si nu-i vinde nimeni pontul cum că eu as urma vreo regulă anume în joaca mea din preajma coșului de baschet, să intre la idei (ideea că întâmplarea care se tot repetă este guvernată de niște reguli), să ajungă să înțeleagă singur ce se întâmplă si să deducă sistemul meu de reguli descris mai sus? Ce fel de observator ar trebui să fie insul si pentru ce strategie ar trebui să-i fie capabilă mintea pentru a deduce regulile?

Ca lectură facultativă ajutătoare as recomanda „Numele trandafirului”, romanul „polițist” al lui Umberto Eco. Metoda științifică ar fi cred cea mai eficientă. Iar despre asta om putea vorbi, cei de-om avea chef si cu cine. In rest nu. 🙂

Epilog: „Știința, știința, orice-ar fi, noi mereu te vom iubi !

Pentru a putea evalua (cât de cât rezonabil) șansele pe care le-ar avea un potențial observator (perseverent) aflat constant prin zonă să deducă singur, singurel, regulile după care-mi desfășor exercițiile de aruncare la coșul de baschet, ar trebui probabil să luam în considerare ipoteza vacilor sferice plasate în vid, referitoare la respectivul observator (pe care-l avem de observat) si la condițiile sale de observare. Presupun că oricare dintre cititorii care vor fi luat în serios întrebarea (adresată ție) au făcut deja presupuneri simplificatoare vizavi de observatorul ipotetic ce încearcă să deslușească „taina”. Așadar presupun că ai presupus că este vorba despre un observator uman, care stie (deja) ce este baschetul si care are expunere la un număr oarecare de „antrenamente” ale d-lui Goe, dintr-o poziție cu vizibilitate care-i îngăduie să observe omul, mingea, panoul, inelul, coșul… si ca nu-i vorba nici despre tanti Aglaia (care obișnuiește să-si bea cafeluța in balconul ei dintr-un bloc aflat departe de terenul de baschet de unde nu se poate distinge decât cel mult silueta „baschetbalistului” mișcându-se de colo-colo pe teren si nici de vreun reprezentat al vreunei civilizații microscopice localizat in vreo moleculă de aer din interiorul mingii de baschet. Nu?

Dacă ar exista unul sau mai multi observatori cu o expunere consistentă, indefinită, la antrenamentele d-lui Goe si care ar deveni la un moment dat interesați de existența unor eventuale șabloane după care se desfășoară exercițiile de baschet repetitive ale d-lui Goe (si statistica, inclusiv cea termodinamică si/sau cuantică sugerează categoric posibilitatea existentei acestor observatori), atunci punctul „critic” în care aceștia ar sesiza că există o regulă în joaca aparent haotică a d-lui Goe pe lângă coșul de baschet, ar fi aruncarea de la mijlocul terenului. S-ar putea sesiza relativ ușor că după ce zburdă ce zburdă pe teren aruncând la coș, d-l Goe ia obiectul si se duce la centrul terenului de unde se străduiește să înscrie si că de îndată ce înscrie se oprește din încercare si revine sub coș. Este un fapt ușor de observat si remarcat, iar consistența cu care se tot repetă în ani de zile îl face aproape imposibil de scăpat din vederea spectatorilor accidentali.

(Ca o paranteză as menționa că în special în serile de vară, când se întâmpla ca afluxul de spectatori aleatorii să fie destul de mare, sunt mulți care trag cu coada ochiului la aruncările de la mijlocul terenului si nu rareori izbucnesc în urale când mingea intră în coș. Probabil că prea cinstitul cititor citit si unic își amintește de proza în care am descris uluitoarea întâmplare în care un astfel de observator se afla într-o mașină care circula pe stradă în vecinătatea terenului, asistând la exact momentul înscrierii coșului din aruncarea de dincolo de centru terenului, claxonând apoi spontan în semn de „bravo mă”).

Al doilea detaliu (în ordinea observabilității) care ar fi relativ ușor de remarcat ar fi fiind aruncarea din cârlig de dinaintea aruncării de la centrul terenului. Cu destulă ușurință un observator ar baga de seamă că aruncarea din cârlig, odată reușită, conduce la pasul următor, al aruncării de la centrul terenului.

Primul model de interpretare al realității observate care poate prezice desfășurarea lucrurilor oferind si descrierea acestora în reguli ne inefabile, care s-ar putea închegă în mintea observatorului (care n-are altă treabă), ar fi că: „Omul vine pe teren, se încălzește aruncând o vreme la coș aruncări de la distanță (de trei puncte), apoi aruncă din cârlig de la distanță până înscrie o dată, apoi aruncă de la centrul terenului până înscrie odată, si apoi mai aruncă un pic de sub coș, apoi pleacă„. Iar aceasta este deja o (primă) teorie. Aproape științifică. Si o teorie, ca orice teorie, evoluează, până la un punct de maxim. Oare care ar fi fiind următorul pas în evoluție acestei „teorii”?

***

Cel mai probabil pasul următor ar fi fiind observarea mai atentă a episodului final de după aruncarea de la mijlocul terenului. Este posibil ca vreun curios să se apuce să numere câte aruncări si câte puncte înscrie d-l Goe din aruncările de sub coș. Inevitabil numărul 33 va ieși la iveală, ceea ce va conduce la câteva ipoteze, inclusiv la ipoteza că intenția este de a înscrie de 33 de ori consecutiv. Odată ce s-a conturat o astfel de ipoteză, va fi verificată si confirmată în câțiva sesiuni devenind parte a teoriei. De aici si până la numărarea aruncărilor si a coșurilor înscrise (de la distanță) în prima parte a antrenamentului nu-i decât un mic pas pe care este foarte probabil ca cineva să-l facă. Numărul 33 va ieși iarăși la iveală, dar împreuna cu anumite excepții care vor arunca bănuială ca d-l Goe e neserios si nu-si respectă regula. Probabil că deducerea cerinței ca măcar trei coșuri să fie înscrise din trei aruncări consecutive va fi o provocare care va lua un oarecare timp si efort înainte de a fi elucidată. Foarte probabil că regula celor 13 ratări consecutive va scăpa multa vreme din atenție si nu va fi inclusă prea curând în teorie, iar regula (existentă dar practic inobservabilă) a celor 14 reușite consecutive nu va fi deloc parte a teoriei, chit că cineva suficient de perspicace, care va fi observat regula celor 13 ratări, ar putea face anumite speculații despre posibilitatea existentei unei reguli asemănătoare în legătură cu un număr oarecare de succese consecutive. Cam aceasta ar fi calea de a transforma observarea unei realități (musai) repetitive într-o teorie științifică.

Înainte de prezentarea concluziilor (parțiale) as menționa obligatoriu bibliografia facultativă musai de re-văzut si re-capitulat: AICI

…iar ca anti-bibliografie obligatorie se recomandă orice text sau videoclip al unui idiot îngândurat numit Donald hOFFman. Desigur că recomandarea îi vizează pe cei care au simțul umorului, capabili sa extragă hilarul din mâhnirile epistemologice ale idiotului mai sus pomenit. 🙂

Un exemplu (ilustrativ) de studiu științific poate fi cel in care un observator încearcă sa deducă regulile care descriu șablonul după care se desfășoară anumite secvențe ale unui sir repetabil de evenimente, într-un domeniu observabil, precum setul de exerciții de baschet al d-lui Goe, ori partidele de tenis si/sau șah ori alt joc in general. Sunt cred acestea exemple potrivite, destul de simple, care pot da de înțeles ce fel de „realități” sunt pretabile studiului științific si de asemenea care sunt mijloacele utilizabile in aceste procese de cercetarea precum si natura teoriilor rezultate. O imagine completă trebuie să includă însă si înțelegerea lucrurilor care nu sunt abordabile științific, a metodelor care nu sunt științifice si a teoriilor care nu sunt științifice. Cu alte cuvinte ca să stim ce este știința trebuie sa stim si ce nu este știința. Trebuie să stim care ar fi limitele si limitările acesteia (cu atât mai mult cu cat știință operează preponderent la limita dintre „cunoscut” si „necunoscut”), să avem idee care sunt așteptările potrivite in privința rezultatelor cercetărilor științifice si care dintre lucrurile cărora le se asignează o aură științifică nu sunt de fapt științifice. Aplicând metode științifice am putea deduce regulile jocului de șah observând desfășurarea unui număr oarecare de partide de șah. Am putea chiar sa deducem si sa dezvoltam strategii de joc, dar in niciun caz nu am putea (doar privind desfășurarea partidelor) să aflam cine, cand si cum a inventat jocul de șah.

***

Strategia maieuticii (bazată pe faptul că, vorba lui Henry Wald, ideea vine vorbind) n-a prea avut succes de data aceasta, în sensul că, na acuma, așa… din vorbă-n vorbă, n-am prea ajuns la nicio concluzie clară si indubitabilă în legătură cu ce-ar fi fiind si ce n-ar fi fiind știința. Chit că am cam avea datele care să forțeze trecerea de la acumulările cantitative la saltul calitativ. După cum muzica este care cântă (sau care ne gâdilă urechile într-un mod plăcut), tot așa ar trebui să fie si știința ceva, simplu si concis. O definiție la care (încă) n-am ajuns. Dar, nu-i așa că Pământul este rotund? Si că se învârtește in jurul Soarelui? O să încercam si strategia Pământului rotund care se învârtește in jurul soarelui, pentru a ne procura o listă de enunțuri definitorii, ca răspuns la întrebarea „ce este știința?”. Un fel de ghid de utilizare înainte de a intra in luptă dreaptă cu gravitația si cu ororile pricinuite de aceasta. (P.S. ideea de „noi”, cuprinsă implicit si explicit in propunerea de a ne procura lista enunțurilor care clarifica epistemologic definiția științificității, se referă exclusiv la noi doi, la mine si la tine, si, mai ales, la nimeni altcineva. Sper să rămânem înțeleși)

91 răspunsuri sa “Știința, știința”

  1. In pregătirea prozei despre gravitație (ce va să vină) as recomanda celor interesați (în vreun fel) de perspectiva arcagoeologica asupra subiectului, o încălzire ușoară prin vizionarea unor clipuri care fac trimiteri interesante spre „gravitație” si spre relația omului (ca reziduu de lux al gravitației) cu aceasta, mama sa.

    1.

    Apreciază

  2. 2.

    Apreciază

  3. 3.

    Apreciază

  4. Legea atracției universale mi-a adus deja un like accidental si inexplicabil. 🙂 As aminti că în context „științific” newtonian (obsolet) forța de atracție gravitațională dintre două corpuri cu masele „m1” si „m2” aflate la distanța „d” unul de altul este F = G x (m1 x m2) / (d x d), unde G este constanta gravitației universale, iar x denotă operație matematică de înmulțire. 🙂 Ținând seama de distanța enormă dintre cele doua corpuri cu atât mai inexplicabil este like-ul. 🙂 De unde se vădește introducerea obligatorie a materiei întunecate in ecuație. 🙂

    Apreciază

  5. Aldus said

    Comentariu off topic mutat AICI

    Apreciază

    • @Aldus (dragă), știu că tu nu ai nicio șansă să realizezi pe cale logică, rațională, dacă mesajele care-ti răsar ție spontan în minte (!?), prin atingere accidentală si reflex pavlovian, sunt sau nu sunt on topic… dar te rog totuși să-ti folosești intuiția (…), iar dacă intuiția-ți va spune că există riscul ca d-l Goe să le găsească off topic (atâta cât si cum îl cunoști tu pe d-l Goe, pe mine cum ar veni), fă pustiul de bine si nu mai irosi timpul nimănui si postează-le direct la Groapa de Gunoi sau (si mai bine) într-O Poziție. Iti promit să arunc eu o privire pe acolo din când in când. Am dronă. Mulțumesc anticipat pentru înțelegere.

      Apreciază

      • Aldus said

        În comentarii, ai recomandat un film al cărui subiect are legătură cu știința. În particular, cu gravitația.

        Mai sus, ți-am recomandat un serial care are legătură cu știința. În particular, și cu gravitația. Dacă mi-ai mutat comentariul la coșul de gunoi, de ce n-ai mutat și comentariile tale în care recomandai filmul respectiv?

        Să notăm deci că așa-numita toleranță cu care accepți orice comentarii nu este decât o fațadă pentru ipocrizie.

        Apreciat de 1 persoană

        • dooorel said

          a naibilui hahaleră! ai sărit și tu de cur de fațadă și cu maximă ipocrizie.
          păi pe blogul coabitantului ren n-ai purces la lobby întru așa-numita toleranță.
          cel puțin aici ți se pot citi parascoveniile, nebuno

          Apreciază

          • Aldus said

            Așa, și? Renata a declarat undeva că acceptă necondiționat orice comentariu? Unde-i ipocrizia ei, în acest caz?

            Apreciază

          • Întrebarea Aldus, este de ce nu stai tu acolo la Renata cea ne ipocrită (mica jigodie) si insiști să postezi aici comentarii off topic?

            Faptul că insiști să acreditezi ideea stupidă cum că rahatul ăla de serial la care caști tu ochii ar avea vreo legătură cu topicul curent, cu discuția intenționată ori cu gravitația (ca tema de discuție in pregătire, in context științific), denotă din partea ta prostie, nesimțire, proastă creștere. Esti un fel de iosif cu fustă. Partea cea mai gravă nu constă in carențe tale morale si de educație, ci in faptul că ești tot timpul pe dinafară, paralel cu discuția, un zgomot, o poluare. Este motivul pentru care n-ai ce caută pe aici. Insistând să cauți vei găsi ceea ce se cuvine unei creaturi de doi bani ca tine. Be my guest.

            Apreciază

          • Aldus, a declarat Renata undeva că va șterge, elimina, bloca, comentariile care-i sunt incomode, dacă așa i s-o năzări?

            Apreciază

          • Aldus, dar d-l Goe a declarat undeva că nu va muta la Groapa de Gunoi mesajele off topic ale gargaragiilor?

            Apreciază

          • Aldus said

            > Aldus, a declarat Renata undeva că va șterge, elimina, bloca, comentariile care-i sunt incomode, dacă așa i s-o năzări?

            A declarat undeva contrariul? Câtă vreme nu îți asumi un lucru, nu ești bound by it. Tu ți-ai cam asumat, sus și tare, faptul că ești tolerant și accepți orice opinii. Pentru ca acum să publici ditamai justificarea în subsolul paginii, nici măcar ca răspuns la comentariul pe care cred că l-ai muat la groapa de gunoi. Se poate oare mai lipsit de coloană decât dvs?

            Apreciază

          • Aldus – faptul ca ești si insistent nu te face mai puțin idiot. Faptul ca n-a spus Renata despre tine in mod explicit ca nu ești idiot ar înseamnă musai (in acord cu logica ta) ca nu te considera idiot. Ori ca n-ai fi. Ceea ce nu a spus Renata si in genere ceea ce nu s-a spus nu înseamnă nimic. Insistenta ta de a lua in considerare lucrurile ne spuse in dauna celor sub-înțelese prin common sense denota ca ești idiot. Si stie si Renata, oricum.

            Nu exista nicio contradicție cu afirmația ca pe Arca lui Goe libertatea de exprimare este deplina, ca nimeni nu este interzis, cenzurat, banat, si ca nimanui nu-i sunt șterse, sau invizibilitate mesajele. Inca o data dovedești ca ești idiot încercând sa acreditezi ceva împotriva evidentei. Mesajele tale sunt publicate la vedere si li se mai si face trimitere explicită cu link pentru a fi vizionate de oricine ar putea avea curiozitatea să le vadă (unora le-o plăcea in secret să vadă imbecilitatea aldusiana exprimată in cuvinte). Libertatea ta de exprimare, asigurată pe Arca lui Goe (spre deosebire de ceea ce se întâmplă in gara pe blogul micii jigodii Renata Carageanii) nu presupune că ar trebui ca trolilor, nesimțiților, imbecililor gen Aldus-Iosif să li se permită interferențe stupide care să abată discuțiile si/sau atenția într-o direcție aiurea, alta decât cea intenționată. Nu-i nicio contradicție, iar faptul că vezi tu una iți denota idioțenia, iar dacă de fapt ții sa inventezi o asemenea contradicție asta iți denota nesimțirea si intenția de a fi troll. Esti doar o căcărează gureșă.

            Apreciază

        • Stely said

          @Aldus ,
          Intuitia ar fi fost dupa ce ai fi citit topicul cu atentie si ai fi cautat sa raspunzi la intrebarile de aici…
          „Dar, vin si te întreb, pe tine, ce șanse ar avea un observator (perseverent) aflat constant prin zonă, căruia nu-i spune nimeni nimic, si nu-i vinde nimeni pontul cum că eu as urma vreo regulă anume în joaca mea din preajma coșului de baschet, să intre la idei (ideea că întâmplarea care se tot repetă este guvernată de niște reguli), să ajungă să înțeleagă singur ce se întâmplă si să deducă sistemul meu de reguli descris mai sus? Ce fel de observator ar trebui să fie insul si pentru ce strategie ar trebui să-i fie capabilă mintea pentru a deduce regulile?”

          …iar filmul a fost recomandat ,daca inteleg eu bine , „in perspectiva unei viitoare teme despre gravitatie care nu are legatura cu tema, dar intuiesc ca ar putea avea .
          In concluzie, faptul ca tu ai eludat topicul desi este destul consitent , recomandand hodoronc tronc un alt film , inseamna ca ai fost „off topic”. Daca vrei sa fii „on topic” raspunde macar la chestiunea cu” ipoteza vacilor sferice plasate în vid” ca eu nu intuiesc ce legatura ar avea cu regulile din jocul de baschet al dl-ui Goe.

          Apreciază

          • Aldus said

            Păi am făcut același lucru pe care l-a făcut și Goe în comentariile precedente. Nici el n-a răspuns la întrebarea pusă de el în articol și pe care tu o citezi aici, preferând să recomande un film. Adică fix ce am făcut și eu. Dar comentariile lui nu și le-a mutat la coșul de gunoi.

            Apreciază

          • Aldus te străduiești in van. N-ai înțeles nimic nici din topic, nici din clipurile Gravity, si n-ai fi înțeles nici dacă te-ai fi străduit (pentru că ești idiot), cu atât mai puțin ai înțeles așa pe scurtătură, prin reflex pavlovian, din sonoritate. Un om normal care nu înțelege si realizează ca nu înțelege ori întreabă ori își vede de treabă si se abține de la comentarii, asta in caz ca nu-i idiot si/sau nesimțit ca tine. In niciun caz nu vine cu hodoronc-troncuri si cu recomandări de filme bune pentru gospodine infantile in șomaj tehnic. Nu mă interesează persoana ta si tâmpeniile la care te uiți tu. Ce-i așa de greu de priceput? Esti retardat? Du-te măi si povestește-le la tine pe blog sau in gară, unde orice zgomot este preferabil (..) si binevenit, in timp ce opiniile inconvenabile sunt cenzurate, eliminate, blocate, invizibilitate, la cererea maidanezilor de pripas.

            Apreciază

          • Aldus said

            Comentariu off topic mutat AICI

            Apreciază

        • Aldus, ești idiot. Nimic nou. Redundanță pe toată linia. Orice are legătură cu orice si poți găsi relații tainice între ciorba de burtă si efectul de seră pe Venus, dacă ții neapărat, dar nu așa se evaluează dacă un comentariu este sau nu off topic. Mă plictisești teribil cu dorința ta de a te baga în vorbă, totalmente idiot, complet pe lângă subiect, cu comentarii care ilustrează repetitiv aceiași ființă plată, superficială, stupidă, insipidă. Impresia c-ai fi find trebuincios pe care ti-o dă participarea pe alte bloguri unde gazdele sunt ahtiate să aibă comentarii, orice comentarii, este falsă, greșită. Esti un zgomot totalmente inutil, o pagubă, o poluare. Fii te rog atât de bun si dispari in ceață, mulțumindu-te să-ți re/produci rumegușurile tale verbale acolo unde e nevoie de zgomot. Faptul că sunt acceptate toate comentariile pe Arca lui Goe nu înseamnă că oricine ar trebui să comenteze.

          Apreciază

        • @Stely – Despre ipoteza vacilor sferice am avut ocazia să pomenim pe Arca lui Goe cu ocazia prozelor scurte in care-i adresam întrebări d-lui Sean. Vă mai amintiți?

          Vaca sferică este o metaforă plină de umor pentru modele științifice extrem de simplificate ale fenomenelor complexe. Originară din fizica teoretică, metafora se referă la tendința fizicienilor de a reduce o problemă la cea mai simplă formă imaginabilă pentru a face calculele mai fezabile, chiar dacă simplificarea împiedică aplicarea modelului la realitate. Metafora și variantele au fost ulterior folosite în alte discipline.

          Expresia provine dintr-o glumă care falsifică ipotezele simplificatoare folosite uneori în fizica teoretică. Producția de lapte la o fermă de lapte era scăzută, așa că fermierul a scris universității locale, cerând ajutor din partea mediului academic. S-a format o echipă multidisciplinară de profesori, condusă de un fizician teoretician, și au avut loc două săptămâni de investigații intensive la fața locului. Savanții s-au întors apoi la universitate, cu caiete ticsite de date, unde sarcina de a scrie raportul a fost lăsată în sarcina șefului echipei. La scurt timp după aceea, fizicianul s-a întors la fermă, spunându-i fermierului: „Am soluția, dar funcționează numai în cazul vacilor sferice în vid”.

          Există mai multe variante, inclusiv o glumă despre un fizician care spunea că poate prezice câștigătorul oricărei curse de cai, cu condiția să implice cai sferici care se mișcă printr-un vid. O scrisoare din 1973 către editorul revistei Science descrie „povestea faimoasă” despre un fizician a cărui soluție la problemele de producție de ouă ale unei ferme de păsări a început cu „Postulează un pui sferic”.

          Ca să sesizezi deplin sensul, umorul, ironia si natura acestei „ipoteze a vacilor sferice” trebuie să fi avut un pic de contact cu lumea fizicii teoretice sau măcar să-ti amintești de formulările întâlnite în scoală si în facultate în cursurile de fizică (inclusiv in cele de fizică elementară din liceu). In cazul nostru, al topicului curent, am propus utilizarea ipotezei vacilor sferice nu ca s-o adopte observatorul ipotetic ce ar încerca să deslușească regulile după care-si desfășoară d-l Goe exercițiile de baschet, ci (chiar) nouă înșine, în privința stabilirii naturii acelui observator potential. Adică că nu-i vorba despre vreun extraterestru, despre o albina, ori despre vreo entitate inteligentă oarecare, picată din lună, ci de un caz extrem de simplificat, un observator uman care percepe antrenamentul d-lui Goe intr-o manieră strict umană, antropologică, care observa fenomenul in spectrul luminii vizibile (nu in infraroșu, nu in ultraviolet, ori altminteri), (care stie deja ce este un om, un teren de baschet, o minge si ce este baschetul), capabil să se focalize pe detaliile care contează în problema dată, ignorând viteza, masa si temperatura mingii ori ale d-lui Goe, ori alte chestii irelevante in context, inclusiv gravitația care face posibil antrenamentul cu public al d-lui Goe. Era absolută nevoie să facem această precizare simplificatoare, pentru că altminteri, in cazul in care am fi avut in vedere un observator oarecare, inteligent dar cu zero cunoștințe preliminare (despre om si umanitate), care încearcă să se dumirească despre ceea ce se întâmplă din cand in cand pe un teren oarecare de baschet, am fi complicat inutil problema, poluând-o cu detalii irelevante in context. Așadar observatorul care încearcă să rezolve problema enunțată este o vacă sferică. Adică un om, oarecare, cu aplecare către metoda științifică. Nu e Aldus, nu e Iosif. 🙂 Indiferent cât de tentantă ar fi fiind asocierea acestora cu niște vaci.

          Apreciază

          • Stely said

            Of, da mi-o amintisem dar am vrut sa-l provoc pe Aldus sa intre in topic cu un raspuns la obiect. Am crezut ca de data asta dupa atata tevatura de aici si de la „Gara pentru noi” va dori sa spuna ceva la tema. Nu fu sa fie. 😦
            P.S. Mai este un topic pe Arca in care posibl sa se fi pomenit de ipoteza cu pricina . Este vorba de „Zer0,o(o)” acolo unde era vorba de „aparitia mancarii din nimic” in frigider , o tema extrem de laborioasa care presupunea mai multe ipoteze de lucru pentru a afla „miracolul”.
            Pentru cine are rabdare si interes ,aici se gaseste tema:
            https://arcaluigoe.wordpress.com/2015/11/04/zer0oo/

            Apreciază

          • Aldus said

            La ce anume ai fi dorit să răspund, Stely? Mă poți întreba direct. Gen: Aldus, ce părere ai în legătură cu asta sau ce crezi în direcția cutare sau ce zici despre asta? Nu-i așa de greu să pui o întrebare. Explicită, nu așteptându-te să vadă nu-știu-cine nu-știu-ce aluzie. Eu nici nu vă citesc toate comentariile. Dar mai dau Search după numele meu, așa că dacă o să mă întrebi ceva direct, posibil să văd.

            Dar formulează întrebarea cu cuvintele tale, nu o da pe „ce crezi tu despre articolul ăsta”. Că ce cred eu despre articol rezultă din ceea ce comentez din proprie inițiativă la el, atunci când doresc să comentez. În cazul de față, poți căuta ce-am comentat la coșul de gunoi.

            Apreciază

          • @Stely – Aldus n-a priceput că l-ați invitat să comenteze on topic si atât. Omulețul nu face decât să caute cu Google dacă a apărut pe undeva menționarea cuvântului „aldus”. Nu contează contextul. Ai zis „aldus” gata, asta înseamnă automat că orice o spune căcăreaza Aldus e musai on topic, by default, că e vorba despre aldus. 🙂 Minune mare de o așa sfârlează cu fofează, mascotă pe mai multe bloguri concomitent.

            Oricum măscăriciul a recunoscut literalmente, sincer, că el scrie mesajele așa… ca să fie scrise 🙂 in caz că l-o caută cineva cu google peste un an. 🙂

            Apreciază

          • Măcar se pare că „aldus” a priceput aluziile, alegând cuminte să dispară din peisaj. In compensație s-a revărsat si mai abundent în alte locuri în care prostia-i fluvială si zglobie (etalată in auto-hârjoane, în care „el” centrează si tot „el” dă cu „capul”) îi este acceptată cu mare bucurie fiindcă maschează angoasele grele si mâhnirea din desertul de cenușă. De ce nu? 😉

            Apreciază

  6. dooorel said

    Se pare c-a reapărut duamna Lotus.
    Mă întreb (on topic!): oare de câte ori este nevoie să-i spui cât de proastă e, până s-apară Coabitantul Ren cu alaiul de oligofreni din gara pentru proști? Nu cred că-i vreo mare știință. Dar nici întâmplare n-o fi.

    PS. dau și eu un like dorelian. Nu de alta, dar să nu se simtă singuri ceilalți doi scriitorași de nimicuri.

    Apreciază

    • Nu-mi fac absolut nicio grijă în privința „alaiului” (5 creaturi cu totul, 6 cu Aldus). Nu părăsesc ei rezervația unde li se asigură protecție, adăpost si supă. Că au d-lor obiceiul de a supa 😉

      Apreciază

      • Aldus said

        > Nu-mi fac absolut nicio grijă în privința „alaiului” (5 creaturi cu totul, 6 cu Aldus).

        Nu ca zecile de mii de comentatori iluștri de pe acest blog legendar.

        Apreciază

        • Absența unor eventuali comentatori iluștri de pe Arca mă îngrijorează infinit mai puțin decât mă îngrijorează insistența de a se manifesta a unor entități precum Aldus & Iosif. Existența acestei atracții irezistibile pentru genul acesta de muște îmi spune că mai am mult de lucru la formulele pentru flit si/sau pentru dezvoltarea unor soluții durabile de protecție împotriva gângăniilor. Abia într-un mediu curat, fără muște, as putea să-mi pun eventual problema atragerii unor comentatori mai de soi.

          Apreciază

          • Aldus said

            Interesant. Așadar, dispui de resurse infinite de îngrijorare?

            Apreciază

          • Aldus – Esti idiot. Numărul 1 este infinit mai mare decât 0. Nu înseamnă ca este infinit.

            Apreciază

          • Aldus said

            Afirmația că 1 este infinit mai mare decât 0 are la bază existența unei infinități de numere cuprinse între 1 și 0. Axa numerelor reale, așa cum o definim noi în matematică, dispunde de o infinitate de valori între 1 și 0, care-ți permit ție să spui că 1 este infinit mai mare decât 0. Tu dispui de o infinitate de trepte sau resurse de îngrijorare, care să-ți permită să spui că ceva te îngrijorează infinit mai mult sau mai puțin decât altceva? Pentru că dacă nu dispui, atunci translația corectă ar trebui să se facă de la scara ta de îngrijorare la o altă axă, nu la cea a numerelor reale. De exemplu, dacă dispui doar de două trepte de îngrijorare, analogia corectă e cu intervalul [0,1] de pe axa numerelor naturale. Care conține fix două valori. Sau dacă dispui de 11 trepte de îngrijorare, atunci comparația corectă este cu mulțimea {0, 0.1, 0.2, …, 0.9, 1}.

            Uite cine publică articole despre știință și vede idioți pretutindeni în jurul lui, mai puțin în oglindă! Aveau dreptate restul, nici măcar logică elementară n-ai, împăratul este de-a dreptul gol.

            Apreciază

          • Aldus nu e nevoie să te chinui in plus să-ti etalezi idioțenia. Inventivitatea cu care găsești fațete noi ale imbecilizații tale si dezinvoltura cu care le etalezi, iți asigură ce-i drept umorul involuntar, dar nimic altceva. „Afirmația că 1 este infinit mai mare decât 0 are la bază existența unei infinități de numere cuprinse între 1 și 0” 🙂 Wow. Ce i-a dat prin „cap”! Nu Aldus, nu este asta baza afirmației respective. Faptul că mica ta minte caută cu disperare să-si ostoiască durerea si aleanul ramase pe stoc adâncește acest comic de situație. Ia te uita unde s-a dus tâmpitul cu imaginația la numărul numerelor zecimale (dintre 0 si 1). Aldus predispoziția ta pentru citirea ad litteram frizează ridicolul absolut. Aldus orice număr pozitiv (mai mare decât 0) este infinit mai mare decât 0 pentru că in mod convențional se acceptă că rezultatul împărțirii oricărui număr strict pozitiv (ne nul) la zero este egal cu infinit. In fapt la originea poliloghiei pe care o bese mintea aldusiană era sugestia figurată, într-o maniera pe care orice ființă cu un pic de creier ar fi priceput-o din prima, si anume că îngrijorarea mea pentru ceea ce semnalai tu este zero, nulă, inexistentă (motiv pentru care orice alta îngrijorare nenulă este infinit mai mare). Atât. A fost in schimb pentru tine un prilej de a-ti da in petic, de a-ti etala ridicolul ființei si prostia abisală, si la aritmetică si la semantică si așa in general, plus nesimțirea de a continua să te comporți (prin mimetism) cu un troll. Nici măcar ca trol nu denoți autenticitate. Esti căcăreaza patetică care se tot chinuie sa imite, să minimize vorbirea, participarea, hârjoana. Un zgomot.

            Apreciază

  7. AdAmAmA78901000112 0xyzw said

    „Materia întunecata” chintesenta universala atemporala în care graviteaza TOTUL. Al cincilea și cel mai subtil element material al lumii, neschimbător, care intră în componența corpurilor cerești.

    Apreciază

  8. Pentru a putea evalua (cât de cât rezonabil) șansele pe care le-ar avea un potențial observator (perseverent) aflat constant prin zonă să deducă singur, singurel, regulile după care-mi desfășor exercițiile de aruncare la coșul de baschet, ar trebui probabil să luam în considerare ipoteza vacilor sferice plasate în vid, referitoare la respectivul observator (pe care-l avem de observat) si la condițiile sale de observare. Presupun că oricare dintre cititorii care vor fi luat în serios întrebarea (adresată ție) au făcut deja presupuneri simplificatoare vizavi de observatorul ipotetic ce încearcă să deslușească „taina”. Așadar presupun că ai presupus că este vorba despre un observator uman, care stie (deja) ce este baschetul si care are expunere la un număr oarecare de „antrenamente” ale d-lui Goe, dintr-o poziție cu vizibilitate care-i îngăduie să observe omul, mingea, panoul, inelul, coșul… si ca nu-i vorba nici despre tanti Aglaia (care obișnuiește să-si bea cafeluța in balconul ei dintr-un bloc aflat departe de terenul de baschet de unde nu se poate distinge decât cel mult silueta „baschetbalistului” mișcându-se de colo-colo pe teren si nici de vreun reprezentat al vreunei civilizații microscopice localizat in vreo moleculă de aer din interiorul mingii de baschet. Nu?

    Apreciază

  9. Întrebarea ne retorică, plasată pe fond ocru si adresată ție anume, nu este o întrebare capcană, cu intenții ascunse, ci este una cât se poate de directă, simplă si la obiect. Pot presupune că absența de până acum a oricărei tentative de răspuns denotă sau-sau-si timiditate, neatenție, deplina absență a interesului de a clarifica terminologic noțiunea de știința (pe calea maieuticii ludice), sau pur si simplu absența din zona a publicului cu priză la acest subiect, sau a publicului în general 🙂 … Adică că denotă un topic off topic în raport cu agenda de lucru a vizitatorilor, pasageri cvasi-clandestini pe Arca lui Goe, care fac naveta spre cu totul alte destinații decât cele intenționate de Arcă. Probabil că ar trebui să mă simt ca un șofer de taxi care ține musai să le împuie capul pasagerilor cu tot felul de teorii despre orice, si care, din cauza asta, la destinație, nu primește bacșiș. 😦

    ***

    P.S. In atenția comentatorilor potențiali, auto-selectabili din mulțimea ne vidă a vizitatorilor, pasagerilor, martorilor si a altor genuri de observatori vorbitori – cuvântători si de realitate creatori, as aminti că după cum nu exista mesaje care sa fie 100% on topic tot așa nu exista nici mesaje care sa fie 100% off topic. Si nu există nici o limita standard prestabilită care sa facă inacceptabil un comentariu (ceva de genul, 51% off topic)… Un comentariu off topic este totalmente acceptabil si trecut cu vederea daca vine de la un comentator care de obicei comentează on topic. De asemenea un comentariu off topic este acceptat si tolerat cu ușurință dacă este o remarcă închisa, finită, care nu deschide cale spre infinite alte discuții colaterale off topic. Cu mesajele off topic care nu se încadrează in aceste doua categorii excepționale, chiar nu am ce alta sa fac decât sa le mut in altă parte, pe Arca lui Goe, într-un loc in care să nu perturbe eventualele discuții on topic. In caz că nu se află discuții on topic (penurie), asta nu înseamnă in niciun caz in mod implicit vreo schimbare de atitudine fata de comentariile off topic, precum ar fi încurajarea lor, pe principiul (drag multor „bloggeri”) cum că „orice comentariu e mai bun decât niciun comentariu”. Nu, nu e. 🙂

    Apreciază

    • Stely said

      Fiindca tot am zabovit ceva pe„Zer0,o(o)” aduc in atentia Dlui Goe un comentariu al amicului nostru D’Artagnan de unde s-ar putea deduce foarte multe ipoteze cu privire la „disparitia „lui de pe Arca lui Goe, plus momentul cand mi-a luat apararea . 🙂

      ‘Artagnan said
      noiembrie 10, 2015 la 4:17 pm
      DlGoe, asta-i ”plata” sincerității dumneavoastră. Credeți că ne este ușor să conviețuim pe aceeași (b)arcă cu un geniu plin de hachițe? Că nu ne e ușor. Azi ne lăudați, mâine ne felicitați, poimâine ne stresați. Credeți că e ușor să tot primești adevărurile în față, ca niște directe și upercuturi la figură și ficați? Și vă mai mirați că sunteți cenzurat în aproape tot Universul vizibil… Nu vedeți că numai un mușchetar cu nervi de oțel și bine antrenat face față presiunii? C-aici trebuie să fii mereu în gardă, să ai reacții rapide și riposte pe măsură. Plus o cultură generală de excepție sau cel puțin abilitatea de a căuta pe google. Că ce nu se dezbate aici: mecanică cuantică, filozofie, geologie, zoologie, filologie, cinematografie, defectoscopie, bucătărie, astronomie, magie…”

      Apreciat de 2 persoane

      • Intre timp spadasinul a fost lăsat la vatră sau s-a pensionat la cerere, fiind acum muschetar in retragere, ceea ce justifică pe deplin absența sa consistentă de pe punte. Noi unul nu avem în plan să decretam vreo mobilizare parțială a rezerviștilor. 🙂

        Apreciază

  10. Dacă ar exista unul sau mai multi observatori cu o expunere consistentă, indefinită, la antrenamentele d-lui Goe si care ar deveni la un moment dat interesați de existența unor eventualele șabloane după care se desfășoară exercițiile de baschet repetitive ale d-lui Goe (si statistica, inclusiv cea termodinamică si/sau cuantică sugerează categoric posibilitatea existentei acestor observatori), atunci punctul „critic” în care aceștia ar sesiza că există o regulă în joaca aparent haotică a d-lui Goe pe lângă coșul de baschet, ar fi aruncarea de la mijlocul terenului. S-ar putea sesiza relativ ușor că după ce zburdă ce zburdă pe teren aruncând la cos, d-l Goe ia obiectul si se duce la centrul terenului de unde se străduiește să înscrie si că de îndată ce înscrie se oprește din încercare si revine sub cos. Este un fapt ușor de observat si remarcat, iar consistența cu care se tot repetă în ani de zile îl face aproape imposibil de scăpat din vederea spectatorilor accidentali.

    (Ca o paranteză as menționa că în special în serile de vară, când se întâmpla ca afluxul de spectatori aleatorii să fie destul de mare, sunt mulți care trag cu coada ochiului la aruncările de la mijlocul terenului si nu rareori izbucnesc în urale când mingea intră în coș. Probabil că prea cinstitul cititor citit si unic își amintește de proza în care am descris uluitoarea întâmplare în care un astfel de observator se afla într-o mașină care circula pe stradă în vecinătatea terenului, asistând la exact momentul înscrierii coșului din aruncarea de dincolo de centru terenului, claxonând apoi spontan în semn de „bravo mă”).

    Al doilea detaliu (în ordinea observabilității) care ar fi relativ ușor de remarcat ar fi fiind aruncarea din cârlig de dinaintea aruncării de la centrul terenului. Cu destulă ușurință un observator ar baga de seamă că aruncarea din cârlig, odată reușită, conduce la pasul următor, al aruncării de la centrul terenului. Primul model de interpretare al realității observate care poate prezice desfășurarea lucrurilor oferind si descrierea acestora în reguli ne inefabile, care s-ar putea închegă in mintea observatorului (care n-are altă treabă), ar fi că: „Omul vine pe teren, se încălzește aruncând o vreme la coș aruncări de la distanță (de trei puncte), apoi aruncă din cârlig de la distanță până înscrie o dată, apoi aruncă de la centrul terenului până înscrie odată, si apoi mai aruncă un pic de sub coș, apoi pleacă. Iar aceasta este deja o (primă) teorie. Aproape științifică. Si o teorie, ca orice teorie, evoluează, până la un punct de maxim. Oare care ar fi fiind următorul pas in evoluție acestei „teorii”?

    Apreciază

    • Cel mai probabil pasul următor ar fi fiind observarea mai atentă a episodului final de după aruncarea de la mijlocul terenului. Este posibil ca vreun curios să se apuce să numere câte aruncări si câte puncte înscrie d-l Goe din aruncările de sub coș. Inevitabil numărul 33 va ieși la iveală, ceea ce va conduce la câteva ipoteze, inclusiv la ipoteza că intenția este de a înscrie de 33 de ori consecutiv. Odată ce s-a conturat o astfel de ipoteză, va fi verificată si confirmată în câțiva sesiuni devenind parte a teoriei. De aici si până la numărarea aruncărilor si a coșurilor înscrise (de la distanță) în prima parte a antrenamentului nu-i decât un mic pas pe care este foarte probabil ca cineva să-l facă. Numărul 33 va ieși iarăși la iveală, dar împreuna cu anumite excepții care vor arunca bănuială ca d-l Goe e neserios si nu-si respectă regula. Probabil că deducerea cerinței ca măcar trei coșuri să fie înscrise din trei aruncări consecutive va fi o provocare care va lua un oarecare timp si efort înainte de a fi elucidată. Foarte probabil că regula celor 13 ratări consecutive va scăpa multa vreme din atenție si nu va fi inclusă prea curând în teorie, iar regula (existentă dar practic inobservabilă) a celor 14 reușite consecutive nu va fi deloc parte a teoriei, chit că cineva suficient de perspicace, care va fi observat regula celor 13 ratări, ar putea face anumite speculații despre posibilitatea existentei unei reguli asemănătoare în legătură cu un număr oarecare de succese consecutive. Cam aceasta ar fi calea de a transforma observarea unei realități (musai) repetitive într-o teorie științifică.

      Apreciază

  11. Stely said

    „Omul vine pe teren, se încălzește aruncând o vreme la coș aruncări de la distanță (de trei puncte), apoi aruncă din cârlig de la distanță până înscrie o dată, apoi aruncă de la centrul terenului până înscrie odată, si apoi mai aruncă un pic de sub coș, apoi pleacă. Iar aceasta este deja o (primă) teorie. Aproape științifică. Si o teorie, ca orice teorie, evoluează, până la un punct de maxim. Oare care ar fi fiind următorul pas in evoluție acestei „teorii”?

    Pai, daca am ajuns pana aici cu observatiile si mi-am formulat ipoteza (teoria) ca Dl Goe se antreneaza periodic la aruncarea cu mingea la cos din toate pozitiile ,cu o regularitate stricta, pana ce isi atinge obiectivul propus , as incepe din pura curiozitate niste investigatii ca sa aflu cate ceva despre d-lui: cine este si ce preocupari are . Si asta nu intreband pe altii in dreapta si’n stanga ,ci cu ajutorul rationamentelor logice si chiar cu intuitia din dotare. Urmaresc( deci) sa descopar „adevarul „despre ce om este si daca are vreun scop in afara faptului ca este pasionat de baschet ,ca este un om perseverent, riguros si dornic de perfectiune (performanta).
    In concluzie as folosi aceleasi rationamente pe care le-am folosit timp de aprox. 12 ani de cand sunt prezenta pe Arca lui Goe ca vizitator observator -” jucator” ca sa stiu ce fel de om este Dl Goe din virtual. Ce fel de observator sunt ? Pai n-ar fi cazul sa ma laud . 😁

    P.S. Hai Nole!

    Apreciat de 1 persoană

    • D-voastră il observați pe d-l Goe pe Arca, ca autor de comentarii. Observatorul invocat in prezentul topic il vede in alt context, pe terenul de baschet, fără vorbe. E altceva. Si un observator si altul pot să-si formeze si cultive impresii despre d-l Goe, construindu-si un model mental personal al entității respective. Simpla colecție a impresiilor asupra percepției avute, strânse într-o entitate imaginară unică (modelul de d-l Goe din mintea fiecărui observator), nu constituie o teorie științifică, ci mai degrabă un basm, o legendă personală, in care ingredientul principal este observatorul însuși. O teorie științifică are nevoie de un pic mai mult. 🙂

      Da, da, da, hai Nole!

      Apreciază

      • Stely said

        Ati scos in evidenta numai ultima parte , dar daca nu ar fi fost aceasta, cea din prima parte nu este o „teorie” buna? Adica ce am spus aici : „Urmaresc( deci) sa descopar „adevarul „despre ce om este si daca are vreun scop in afara faptului ca este pasionat de baschet ,ca este un perseverent, riguros si dornic de perfectiune (performanta).”
        Si , da da … acum, hai Tsitsi ca Nole si-a facut datoria ieri .

        Apreciază

        • Țineți cu Europa! Nu cu Lumea?

          Ați reușit sa mai aduceți la lumina (maieuticii) un punct important: scopul. Știința nu caută un scop in lume (lumea lucrurilor observabile). Nici măcar nu presupune existența (sau inexistenta acestuia). Un observator (care are profilul omului de știință) va deduce regulile după care se desfășoară antrenamentul d-lui Goe, încropind o teorie (exprimată în cuvinte si numere), care ignoră eventualele scopuri ale d-lui Goe. Desigur că „în realitate” nu există oameni sută la sută „de știință”, si prin urmare în timpul lor liber „oamenii de știință”, devin oameni simpli care pot avea preocupări extra-științifice, cum ar fi fiind meditarea la scopuri, precum sensul vieții, ori al existentei, ori a finalității, or a te-ai mira ce. Atunci când omul de știință Albert Einstein a compus simfonia ulterior numită Teoria Generalizata a Relativității, nu a făcut-o cu un scop anume si nu a presupus că ar exista un scop anume pentru care o anumită parte a „realități percepțiilor” se comportă într-un soi de acord armonic cu simfonia sa. Însă în timpul său liber omul Albert Einstein spunea că scopul său este de a înțelege maniera in care gândește Dumnezeu, felul in care Acesta a gândit atunci când a construit Lumea, Universul, fiind convins că lumea a fost construită în baza unul plan aprioric, riguros, coerent si consistent, si nu (improvizată) la întâmplare. Omul (de neștiința) Albert Einstein avea convingerea mistică că Dumnezeu nu joacă zaruri. Si că in genere Dumnezeu nu se joacă. Abaterile d-lui Albert Einstein de la disciplina specifică profilului omului de știința nu au fost însă atât de ample încât sa perturbe major activitatea omului de știința in exercițiul funcțiunii, care a reușit sa facă multă știință (până pe la 30 si ceva de ani). Desigur că o teorie științifică construită prin mijloace științifice, pe baza observației si măsurătorilor, care descrie (semantic si matematic) setul de reguli după care se desfășoară exercițiile d-lui Goe, poate fi folosită extra-științific pentru a-l ajuta sau stimula pe observator să-si facă impresii despre ce fel de om ar fi fiind dl. Goe si/sau despre scopurile prezumate ale acestuia… dar aceasta parte nu face parte din intențiile topicului in curs. In plus că prea cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe stie deja regulile antrenamentului (fiindu-i divulgate cu complicitatea d-lui Goe). Noi aici încercăm să aflăm cum ar face un observator, care nu stie regulile, să le afle singur, observând, lucrurile care se tot repetă pe terenul de baschet. Ce impresii si-o face d-lui despre d-l Goe cu ocazia asta este totalmente irelevant in context. D-voastra credeți că ați fi fost in stare sa deduceți care sunt regulile folosite de d-l Goe in exercițiile sale de baschet, daca n-ați fi avut nicio informație apriorica despre existenta acestor reguli? Doar observând antrenamentele de pe margine. La cam câte antrenamente credeți că ar fi trebuit să asistați pentru a ajunge să deduceți regulile descrise in topic? O altă persoană (importantă, nu spun cine) mi-a zis că probabil i-ar fi fost necesar să vadă vreo 15-20 de astfel de antrenamente ca să se prindă ce fac eu acolo pe teren.

          Apreciază

          • Stely said

            Am tinut cu Europa dar am mizat pe Tsitsipas ca va recupera. Am spus de Djokovic ca si-a facut datoria intrucat a castigat 4 puncte fata de ceilalti . Acum ce sa zic ? Imi pare rau, dar merita sa castige si lumea macar odata la 4 ani, ca din „Lumea „asta facem si noi parte.
            Imi pare rau de Tsitsipas mai mult decat de Andy Murray care nu a castigat nici un meci. 😦

            Apreciază

          • Stely said

            Am vrut sa aduc in discutie chiar acest aspect ca nu as sti nimic de regulile pe care le-a stabilt dl Goe, intrucat nici despre jocul in sine nu stiam . Dar asta ar fi trebuit sa o fac mai devreme nu cand le-ati divulgat ca fiind „o prima teorie”.
            Si da, as fi spus ca fi observat decat ca Dl Goe se joaca sau ca miscare in alt mod decat joggingul de dimineata. As fi spus insa ca dupa catva timp m-as fi uitat mai atenta sa vad cum se desfasoara activitatea si la reactiile d-lui in anumite momente . De ex. atunci cand se bucura (banuiesc) la reusita de trei mingi consecutive sau cand se oftica la sirul de nereusite . M-as fi uitat mai atenta la aruncarea de tip „carlig” intrucat mi se parea ciudat ca acesteia i se acorda mai putina importatnta desi , zic eu, aruncarea necesita rabdare si pricepere. As fi fost nedumerita de ce nu face mai multe aruncari de genul acesta si de ce nu se bucura de reusita ei. Abia atunci cand as fi observat ca nu le acorda mai mult timp decat „tritelor” as fi luat in calcul existenta unor reguli . Mi-ar fi trebuit insa sa observ mai mult de 15-20 de antrenamente decat „persoana importanta”. Asta dupa ce as fi inceput eu insami sa-l monitorizez pe Dl Goe de la inceputul jocului si pana la sfarsit . In primul rand sa vad dupa cat timp trece la aruncarea de tip carlig , de la mijlocul terenului , apoi la celelalte 33 de sub cos. Dupa ce as fi facut asta m-as fi concentrat pe „trite” si le-as fi numarat ca sa vad cum se repeta . Nu as fi putut observa nicicum insa chestiunea cu adaugatul unui cos in plus(auomat) in caz de reusita de 14 ori consecutiv si scaderea unui cos in caz ca nu reusea sa puncteze dupa 13 aruncari consecutive . Adica ce insemna ” mi se scade” si „mi se adauga”? Cine adica facea treaba asta ?
            In concluzie , in cazul acesta daca as fi reusit sa observ existenta reguluilor m-as fi mandrit cu mine ca observator iar despre Dl Goe as fi zis aceleasi lucruri de mai sus. Plus ca m-as fi contaminat si eu de joc si posibil m-as fi antrenat in secret. 🙂

            Apreciază

          • Stely said

            P.S . Niste mici corectari:”as fi spus ca nu am observat decat…” si „sau ca face miscare in alt mod”

            Apreciază

          • De ex. atunci cand se bucura (bănuiesc) la reușita de trei mingi consecutive sau cand se oftica la șirul de nereușite ” – Super-pertinentă observație. Cu siguranță că includerea reacțiilor d-lui Goe in lista datelor observate poate contribui la coagularea mai rapidă a unei teorii.

            Apreciază

        • P.S. Mi se pare super-simpatic felul cum s-a coagulat spontan spiritul de echipă si senzația apartenenței la grup in cele două formațiuni de tenismeni Europa si Lumea, toți mari individualități, mari jucători, cu personalitate si caracter, obișnuiți să joace exclusiv pe cont propriu, care par a se bucura sincer si intens la reușitele coechipierilor in interesul echipei. 🙂

          Apreciază

        • Cine ar fi crezut că Lumea va reuși să învingă Europa? La tenis !!!

          Apreciază

  12. I0'S said

    Comentariu off topic mutat AICI

    Apreciază

    • Iosif Greblea cel sărman. O gânganie fără creier, fără țară, fără lume. Unde să se ducă? N-are unde. Atras irezistibil de Arca lui Goe ține morțiș să se strecoare în menajeria din cală, spre conservarea speciei sale, secțiunea insectar. Un sectar în insectar. 🙂

      Apreciază

      • I0'S said

        Mai bine viu si „sectar”, decât mort în galantar, pe o (b)Arca în deriva, virusata si nociva.

        Apreciază

        • Greblea faptul c-ai fi mort în galantar poate fi o explicație validă a faptului că nu ești în stare să iei distanță față de (b)Arca în derivă, virusată si nocivă, fiind captiv aici, insistând cu dizgrație să-ti etalezi cadavrul, probabil în interesul științei si anatomiei. Păcat că ți-a fost extirpat deja creierașul, pe care presupun, cu un optimism exagerat, că l-ai avut cândva în micuța tărtăcuță. Stai cuminte în formolul tău si nu mai bolborosi bobote, te-aș ruga.

          Apreciază

  13. Înainte de prezentarea concluziilor (parțiale) as menționa obligatoriu bibliografia facultativă musai de re-văzut si re-capitulat:

    AICI

    Apreciază

    • …iar ca anti-bibliografie obligatorie se recomandă orice text sau videoclip al unui idiot îngândurat numit Donald hOFFman. Desigur că recomandarea îi vizează pe cei care au simțul umorului, capabili sa extragă hilarul din mâhnirile epistemologice ale idiotului mai sus pomenit. 🙂

      Apreciază

  14. raduprajan said

    Comentariu off topic mutat AICI

    Apreciază

  15. raduprajan said

    Comentariu off topic mutat AICI.

    Apreciază

  16. Un exemplu (ilustrativ) de studiu științific poate fi cel in care un observator încearcă sa deducă regulile care descriu șablonul după care se desfășoară anumite secvențe ale unui sir repetabil de evenimente, într-un domeniu observabil, precum setul de exerciții de baschet al d-lui Goe, ori partidele de tenis si/sau șah ori alt joc in general. Sunt cred acestea exemple potrivite, destul de simple, care pot da de înțeles ce fel de „realități” sunt pretabile studiului științific si de asemenea care sunt mijloacele utilizabile in aceste procese de cercetarea precum si natura teoriilor rezultate. O imagine completă trebuie să includă însă si înțelegerea lucrurilor care nu sunt abordabile științific, a metodelor care nu sunt științifice si a teoriilor care nu sunt științifice. Cu alte cuvinte ca să stim ce este știința trebuie să stim si ce nu este știința. Trebuie să stim care ar fi limitele si limitările acesteia (cu atât mai mult cu cat știință operează preponderent la limita dintre „cunoscut” si „necunoscut”), să avem idee care sunt așteptările potrivite in privința rezultatelor cercetărilor științifice si care dintre lucrurile cărora le se asignează o aură științifică nu sunt de fapt științifice. Aplicând metode științifice am putea deduce regulile jocului de șah observând desfășurarea unui număr oarecare de partide de șah. Am putea chiar sa deducem si sa dezvoltam strategii de joc, dar in niciun caz nu am putea (doar privind desfășurarea partidelor) să aflam cine, cand si cum a inventat jocul de șah.

    Apreciază

    • I0'S said

      Foarte simpatic personajul Go(y)e, în calatoria (de voie de nevoie) spre Sabadell, în miscarea-i (mutarea-i) browniana haotica, de la tenis spre baschet, finalizându-se lamentabil într-un nesemnificativ pi0n topic, pe tabla de sah imaginara, virtuala, ireala, planetara… c’asa’i în tenis(i)…!

      Apreciază

  17. Strategia maieuticii (bazată pe faptul că, vorba lui Henry Wald, ideea vine vorbind) n-a prea avut succes de data aceasta, în sensul că, na acuma, așa… din vorbă-n vorbă, n-am prea ajuns la nicio concluzie clară si indubitabilă în legătură cu ce-ar fi fiind si ce n-ar fi fiind știința. Chit că am cam avea datele care să forțeze trecerea de la acumulările cantitative la saltul calitativ. După cum muzica este care cântă (sau care ne gâdilă urechile într-un mod plăcut), tot așa ar trebui să fie si știința ceva, simplu si concis. O definiție la care (încă) n-am ajuns. Dar, nu-i așa că Pământul este rotund? Si că se învârtește in jurul Soarelui? O să încercam si strategia Pământului rotund care se învârtește in jurul soarelui, pentru a ne procura o listă de enunțuri definitorii, ca răspuns la întrebarea „ce este știința?”. Un fel de ghid de utilizare înainte de a intra in luptă dreaptă cu gravitația si cu ororile pricinuite de aceasta. (P.S. ideea de „noi”, cuprinsă implicit si explicit in propunerea de a ne procura lista enunțurilor care clarifica epistemologic definiția științificității, se referă exclusiv la noi doi, la mine si la tine, si, mai ales, la nimeni altcineva. Sper să rămânem înțeleși)

    Apreciază

  18. J0*el said

    Comentariu off topic mutat AICI

    Apreciază

  19. J0*el** said

    Comentariu off topic mutat de AICI

    Apreciază

  20. Stely said

    Comentariu off topic mutat AICI

    Apreciază

  21. Stely said

    Of , am uitat sa spun ca respectivul comentariu a stat o vreme la moderare si nu a fost publicat. De fapt i-am spus „doamnei” ca ma astept sa nu-l publice si ca isi va gasi, totusi, locul aici. Multumesc pentri ingaduinta.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: