Despre gravitație (0)

Gravitația s-ar putea revela cândva a fi fiind ceva banal de simplu dar, până atunci, rămâne un ce obscen de complicat, enigmatic, înșelător, de neînțeles. Am avut mereu acces cvasi-direct la observarea manifestărilor gravitației (nemijlocit de nimic altceva decât de simțurile noastre) încă de la bun începutul inteligentei noastre ca specie si încă nu am reușit să-i dam de capăt. Dintre cele patru tipuri de interacțiuni „cunoscute” care compun baza modelului lumii (în varianta științifică), gravitația pare a fi cea mai puțin înțeleasă si cea mai puțin compatibilă cu ideea unei teorii unificatoare a totului. Înțelegem în mod categoric mai bine lumina (electromagnetismul) si interacțiunile nucleare tari si slabe decât înțelegem gravitația.

Nu mă refer desigur la (vreo) înțelegere în sens absolut, ci la faptul că, pe de o parte (a), teoriile științifice si modelele matematice care descriu fenomenele guvernate de către interacțiunile electromagnetice, nucleare tari si nucleare slabe, sunt mai bine articulate, explicând mulțumitor de precis CUM se desfășoară respectivele fenomene (in cadrul modelului științific despre lume) si că pe de alta parte (b), aceste teorii si modele ne oferă o imagine destul de clară in legătura cu rolul acestor (trei) tipuri de interacțiuni în funcționarea lumii (repet, in cadrul modelului uman, științific al lumii celor observabile).

Teoria clasică a electromagnetismului (guvernată de ecuațiile lui Maxwell) împreună cu mecanica cuantică descriu mulțumitor sistemul de relații (stabilul si repetabilul) care guvernează mulțimea lucrurilor observabile in in lume, mai puțin gravitația. Cea mai bună teorie pe care o avem despre gravitație este Teoria relativității generalizate a lui Albert Einstein, care, desi reușește să fie un fabulos pas înainte (in raport cu teoria newtoniana a gravitației (Doamne iartă-mă) universale (…), nu reușește să furnizeze indicii despre sursa primară a gravitației, despre fundamentul elementar ca agent al acestei manifestări, despre felul in care se generează si se propagă. Spre deosebire de mecanica cuantică in care modelul standard se bazează pe existenta unor particule elementare si a unor scheme de interacțiune intre acestea, reproductibile in mare măsura (de ex) in acceleratoarele de particule, teoria generalizată a relativității nu oferă niciun fel de indiciu echivalent. Ideea existenței gravitonului ca agent elementar al interacțiunii gravitaționale nu a depășit niciodată stadiul de ipoteza, si pare a fi din ce in ce mai mult o pista care va fi abandonată. Nu stim nici măcar daca anti-materia manifesta gravitație sau anti-gravitație.

Un al doilea neajuns major al teoriei relativității este profunda incompatibilitate cu modelul cuantic al lumii. Se lucrează, dar cam fără prea mult spor, la o teorie cuantică a gravitației care să amelioreze sau să înlocuiască teoria relativității. Alte discrepanțe între teorie si datele obținute prin observație, în strânsă legătură cu gravitația au forțat savanții să introducă ipotetic noțiuni precum „materie întunecată” si „energie întunecată”. Putem produce lumină, electricitate, magnetism, putem face interacțiunile tari si slabe să se manifeste, stim cum sa le împiedicam să se manifeste, le putem manipula, experimental, în laboratoare sau „in producție”. Nu putem produce si stoca gravitație. Nu putem face gravitația să se manifeste sau să nu se manifeste, ori să-si modifice intensitatea. O putem constata si atât. Abia am fost in stare să detectam niște unde gravitaționale. Este cel mai puțin în controlul nostru.

Toate acestea denotă inconsistența teoriilor pe care le avem pentru gravitație. Desigur că este posibil ca aceasta impresie de „incertitudine” mai mare in privința gravitației, relativ al „certitudinile” referitoare la celelalte trei tipuri de interacțiuni (care guvernează modelul științific al lumii) să fie doar rezultatul faptului că există o abundență mai mare de date noi (neconcordante) la scara macro-cosmosului, si ca „certitudinile” cuantice să se dovedească iluzorii atunci cand (si acolo) se vor adăuga date noi (cand om fi in stare sa vedem mai mult si mai bine si sa lărgim contextul cu date noi si poate neconcordante)… Cine stie. Cert este că si studiul gravitației a avut o astfel de perioadă de glorie care a durat 300 de ani, atunci cand „Legea gravitației lui Newton” era „la putere”. Ce simplu, frumos, elegant si mai ales complet si definitiv părea totul. Până si ideea de demon al lui Laplace părea posibilă si cumsecade. Despre cum „era” gravitația pe vremea lui Newton (si cum de nu mai e) cred că ar merita să pomenim într-un alt episod al periplului intitulat „Veșnica prăbușire”. (va urma)

In cazul in care impresiile de după lectura textului sau pur si simplu vizita pe Arca lui Goe ti-au adus in minte vreun gând pe care ai vrea sa-l redai într-un comentariu, ori chiar ai comentarii aleatorii cu care ai venit in minte de acasă sau din altă parte, recomandarea mea ar fi ca înainte de purcederea la postarea acestora, să-ti îngădui un moment de detașare pentru o scurtă audiție. Si numai dacă si după aceea dorința de a le reda publicului persistă, atunci treci la fapte eroule. 🙂

Daca ai comentarii off topic nu uita ca locul lor este AICI