Niciun moment de plictiseală

motto: „Pentru mine, oamenii care detestă sau mai rău, ignoră (pentru că nu înțeleg) berea si/sau fotbalul, nu pot fi persoane serioase, de încredere, pe care să te poți baza în situații critice”. (d-l. Goe)

Fotbalul este un fenomen complex, mult mai complex decât ar putea părea la prima impresie, indiferent cărui observator i-ar aparține acea prima impresie, fie că este vorba de un „microbist împătimit”, de un „specialist al fenomenului”, de un outsider ignorant (indiferent si rece sau dimpotrivă, care detestă fotbalul, jocul si spectacolul) sau chiar despre oameni de știință, precum savanții britanici de la Oxford, care declaraseră Campionatul mondial jucat încă înainte de a fi început… jucat la ruleta probabilităților matematice (bune pentru câmpul cuantic dar nu pentru câmpul de joc). Acesti savanți au comis erori de proporții: în privința Belgiei, care era văzută în finala competiției, dar care a fost eliminată în faza grupelor. Apoi, Germania, Mexic, Uruguay, Danemarca, Iran și Ecuador nu au ajuns în optimi așa cum se credea la Oxford. Mai mult decât atât, doar un meci din optimile Cupei Mondiale corespunde cu ce calculase matematicianul britanic. Jocul de fotbal este teribil de complex (chiar dacă nu si complicat) indiferent de unde îl privești, fie că-l privești de la firul ierbii, ca jucător, de pe tușă, ca antrenor, de banca de rezerve, din tribune, de la televizor, sau prin alte instrumente (prin telescop sau prin intermediul părerile altora care ajung inevitabil la tine). Prezența si felul în care se manifestă acești actori-observatori în fenomen, îi sporesc fotbalului complexitatea (înspre infinime). Cum altfel ar putea să fie când variabilele de care depinde rezultatul observabil întrec în număr orice imaginație. Realizezi tu prea cinstit cititor citit si unic al Arcei lui GOE, că numărul „combinaților”, în fotbalul de dat GOL, este cu mult mai mare decât numărul combinațiilor din jocul de GO? Ai tu idee de natura acestor numere, care sfidează închipuirea, întrecând cu mult numărul tuturor atomilor din universul observabil? Poate realizezi, poate nu. Poate ai sau poate n-ai idee ce vrea să însemne în adânc sintagma „balonul e rotund”. Ai?

Ca si jocul de GO, fotbalul se desfășoară pe o suprafață dreptunghiulară plană… doar că începând de aici, celelalte asemănări (unele consistente) dintre GO si GOL se estompează, pălind teribil în fața „micilor” diferențe, care transforma fotbalul într-un fenomen haotic (in sens științific, desigur). Spre deosebire de GO, care este un joc (eminamente) plan, fotbalul are un oarecare grad de libertate in direcția verticală. Mingea se poate mișca in planul terenului dreptunghiular (de dimensiuni fixe), stânga – dreapta, înainte – înapoi, dar se poate mișca „un pic” si in plan vertical, in sus (si, inevitabil, în jos). Conform regulamentului (din fotbal) nu există, nu este prevăzută, nicio limitare în privința a cât de sus poate să fie trimisă mingea de fotbal. De această limitare se ocupa gravitația. Si de aici începe prima dramă a complexității, pentru că fotbalul, spre deosebire de GO, este un joc gravitational, practicat prin intermediul gravitației, iar misterioasa gravitație, după cum poate iți amintești (din prozele anterioare) este sursa unor complicații copleșitoare in lume. Faptul că în fotbal se înfruntă nu doi jucători (umani), ca la GO, ci 22+, fiecare cu complicitățile, libertățile si limitărilor lui (fizice si mentale), amplifică exponential complexitatea jocului si numărul (micro)întâmplărilor care se pot petrece pe terenul de fotbal pentru a genera efectul macroscopic observabil. Ai tu idee în cate feluri poate fi lovită mingea? In cate feluri poate fi atinsă, pentru a-i schimba poziția in teren, viteza, traiectoria, viteza de rotație, altitudinea? Si asta pe un dreptunghi, în care alte 22 de obiecte (plus arbitrul) se mișca după logici cvasi-independente. Rezultatul: o cvasi infinitate, care face fiecare partidă de fotbal unică, precum (de ex) partida Germania – Japonia… Mare noroc cu gravitația si cu limitarea in timp a jocului de fotbal, căci da, spre deosebire de GO, fotbalul este un joc gravitational, temporal… si dinamic. Intr-un joc de o asemenea complexitate, care implică „infinit” mai multe poziții decât la GO, rezultatele sunt întotdeauna cele așteptate: imprevizibile. Cuantic imprevizibile, depinzând adesea de mai puțin decât un fir de păr, precum eliminarea Germaniei, de atingerea imaginară a mingii de tușă, într-o altă zonă de univers, in partida Japonia – Spania, sau de reflexul (inutil pentru sine) al portarului Ghanei care a respins în ultimele minute ale partidei un gol ca si făcut al Uruguayului, eliminat, de la distanță, de Ronaldo si Coreea de Sud.

Ar fi interesantă experiența de a urmări un meci de fotbal de sus, de undeva de deasupra terenului. Altă perspectivă. S-ar vedea altceva, ca si cum ar fi alt sport, alt fenomen. Cum la fel ar fi interesant de urmărit o partidă în care (prin photoshop-are) ar fi eliminați jucătorii si ai vedea doar mingea, mișcându-se de colo, colo pe teren, mai repede sau mai încet, învârtindu-se, încercând să ghicești logica traiectoriilor, prezența jucătorilor, si constrângerile pe care le are mingea in mișcarea ei aparent haotică. Intr-o variantă maxim simplificată fotbalul este un spectacol în care o mică sferă se mișcă în interiorul unui dreptunghi, încercând să evadeze printr-un dintre porți. Ce-ar putea înțelege din fotbal un observator (extraterestru) care, din construcție, nu poate vedea decât obiecte (cât de cât) sferice, privind o partidă de fotbal? Cam tot atât cat ar putea înțelege un iepure din mecanica cuantică si poate nici atât.

In Quatar petrecerea continuă. Încep optimile:

Olanda 3 – 1 SUA
Argentina 2 – 1 Australia
Anglia 3 – 0 Senegal
Franța 3 – 1 Polonia
Japonia 2 – 4 (1 -1 + pen) Croația
Brazilia 4 – 1 Coreea de Sud
Maroc 3 – 0 (0 – 0 + pen) Spania
Portugalia 6 – 1 Elveția

Îndrăznești să oferi vreun pronostic?

… ceea ce nu înseamnă că băutorii de bere si/sau cei ahtiați să joace, să vadă sau să vorbească fotbal sunt musai persoane onorabile…