The Show Must Go On

Cupa Mondială a suspendat marșul gravitației pe Arca lui Goe. Plutim într-o plăcută stare de imponderabilitate printre meciuri de fotbal, în înfruntări pe teren, în tribune, în presă, social media. La televizor. Spectacolul este fascinant. Actori cât cuprinde, aproape toți oamenii de pe planetă. In spatele scenei gravitația continuă să-si facă neperturbată mendrele si să-si intoneze în surdina simfonia nepieritoare… imnul gloriei universului schimbător. Curat schimbător. Panta rhei, toate curg, inclusiv campionatul mondial de fotbal din Quatar, ajuns iată, deja, în sferturi. Două zile de acalmie, fără fotbal, ne îngăduie să băgam de seamă (dacă mai era nevoie) că si in restul lumilor gravitația își vede de treabă ținând timpul în curgere si lucrurile in mișcare. In Ucraina tot război, agresiunea Rusiei împotmolită in propria-i iraționalitate continuă. Putin, un om pe niște scări, s-a căcat pe el, si a împuțit toată planeta. In subsidiar republicii sovietice Austria i s-a năzărit să facă greutăți României la intrarea în Schengen. In democratica Americă (a ogarului ce nu stie), neomarxismul îi face greutăți vizionarului Elon Musk in contra libertății de exprimare. In China totalitară, poporul arată că (mai) stie să se revolte, iar atotputernicul guvern că mai stie să ia aminte la vox populi (cu toata inteligența lui artificială din dotare).

In Quatar, pe planeta Terra, se întâmplă fotbal. Încă se poate. Încă e minunat. Toată lumea vizionează fotbal. In orice afund de lume oamenii sunt atenți la fotbal. Toți se uită, toți știu, toți se emoționează. Inclusiv rușii, inclusiv chinezii. Inclusiv americanii, care peste an cască gura la baseball si/sau fotbal (pardon de expresie) american… Cu toții înțeleg jocul, spectacolul, miza, driblingul, fenta, șuturile, ratările, golul. Niciodată golul n-a sunat mai tare. E fotbal. E bine. Data trecută s-a jucat în cea mai mare tară gazdă, iar acum în cea mai mica, practic într-un singur oraș, dar fotbalul a rămas la fel de mare, mereu în transfer de putere de la vechii zei către noii zei. La Doha Lionel Messi, Cristiano Ronaldo…predau ștafeta către Kylian Mbappe, Gonçalo Ramos…

Danemarca vrea sa se retragă din FIFA. Eh, ce să mai zică Spania, Belgia, Germania, Uruguay… sau Italia… Supărări mari. Enorme. Lipsește foarte tare la apelul nominal Ioan Chirilă, omul care după ce vedea pe viu faptele, de la fața locului, transforma fiecare campionat mondial de fotbal într-o carte, o capodoperă. Cărțile sale sunt niște monumente în onoarea fenomenalului fotbal, niște driblinguri uluitoare în calea uitării. Vom mai avea ocazia să-l pomenim pe tatăl lui Ionut si Tudor Chirilă. Deocamdată spectacolul trebuie să continue. Urmează sferturile.

Croatia 5 – 3 (1 -1 + pen) Brazilia
Olanda 5 – 6 (2 – 2 + pen)  Argentina
Maroc 1 – 0 Portugalia
Franța  2 – 1 Anglia