(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Încotro?

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 3, 2023

Voi (ceilalți) credeți oare că d-ni Goethe si Goebbels purtau aceste nume din întâmplare? O asemenea credință ar fi fiind pur întâmplătoare, pentru că, întâmplător, pe lumea aceasta, nimic nu se întâmplă la voia întâmplării, ci la ne-voia acesteia. Pe Wolfgang si pe Joseph trebuia să-i cheme musai așa si nu altminteri… Nici chiar principiile cuanticii si principii Uriei n-ar putea schimba vreun pic, pe lumea aceasta, nici măcar infinitezimal, realitățile onomatopeice ale poetului si/sau propagandistului de mai sus, amintiți întâmplător în acest debut de schiță de d-l Goe. Orice detaliu, oricât de mic, fie el infinit mic, precum un epsilon din poveste, care ar fi fost cumva schimbat, ar fi produs automat o altă lume, completamente diferită de aceasta pe care, întâmplător, vă aflați si voi (ceilalți). Pe scurt, orice literă schimbată in Goethe sau Goebbels ar fi dus la neantizarea voastră instantanee, din postura de observatori novici la bordul acestei goelete virtuale, într-o lume alternativă, în care voi (ceilalți) ați fi fost din rândul celor ce n-au fost niciodată (…altceva decât cel mult ipoteze, închipuiri imaginare).

Ca să fiu si mai pe înțeles, as veni cu un exemplu si mai clar, din zona folclorica carpato-danubiano-pontică. Voi (ceilalți) credeți că întâmplător în Miorița un ciobănaș era moldovean, altul vrâncean si altul ungurean si nici unul nu era oltean? Ei bine nu, nici vorbă. Încă de la momentul t-zero (la Big-Bang), ciobănașul oltean a fost distribuit în altă baladă: Balada minunii de la Maglavit a omului care a vorbit cu Dumnezeu, fiind pur si simplu perfect potrivit în aceasta postură si deloc în cele din Miorița sau Baltagul. Dacă mai exista cineva (pe această lume) care are vreo îndoială că lucrurile ar fi putut sta altfel decât stau, as aminti că pe ciobănașul oltean (de la Maglavit) îl chema (cum altfel?) Petre Lupu!!! Ciobanul era lupul. Petrică si Lupu… O atingere deloc accidentală cu snoava despre fluctuațiile cuantice care pot aduce lupul din neant spre neantizarea lui Petrică. De la Maglavit. Maglavit? Voi (ceilalți) auziți cum sună cuvântul asta? Maglavit? Maglavit si Calafat. Hal de sonorități valahe, he-he.

In fine nu insist pentru că nu despre asta este vorba in schița de față, ci (mai degrabă) despre faptul ca intre teorema incompletitudinii sistemelor formale, teorema imposibilității demonstrării noncontradicției sistemelor formale cu mijloacele sistemului însuși si denumirea (simbolică) pe scurt „Kurt Gödel” a acestora nu-i loc de întâmplare. Gödel trebuia să fie. Noi (noi?) am mai discutat despre asta cândva, fără însă sa fi ajuns la vreo concluzie coerenta sau la pasul următor al demonstrației care-l echivalează pe micuțul Gödel (un diminutiv) cu numele său la maturitate: Godot. Vă rog din suflet să nu-mi veniți cu ideea aberantă că intre Gödel si Godot n-ar fi nicio altă legătură decât cea de sonoritate si poate nici aceea. In mod categoric Vladimir si Estragon s-au aflat cândva (se află încă) în așteptarea lui Gödel denumit (în mod conspirativ) Godot de către Samuel (din Bechet, nu din Dăbuleni, nu din Calafat, nu din Maglavit). Ceea ce mi se pare absolut de neînțeles în toată această poveste (în care „Godot pare a fi cel mai probabil Dumnezeu, (God ?!) dar în același timp poate fi interpretat ca o eroare logică, o speranță deșartă, o salvare incertă sau chiar nimicul.”), este cum de n-a remarcat nimeni un lucru simplu si evident in legătură cu identitatea misteriosului Godot. Publicul, criticii literari, lumea întreaga si chiar Samuel el însuși in persoana, se tot întreabă cine este în fond acest Godot (Gödel), care este așteptat (precum Mesia) de către anonimii lumii Vladimir si Volodymyr, si nimeni nu pare să-i ia in serios si să catadicsească să le ofere un răspuns formal, si anume răspunsul corect. Orice om normal la cap, care a citit în copilărie „Amintiri din Copilărie”, de Ion Creanga (Nica Lume), stie foarte bine ca Godot este nimeni altul decât unul si același cu Micul prinț, despre care a povestit si un oarecare Antoine de Saint-Exupéry într-un prequel al piesei absurde in care omenirea tot așteaptă ceva, nu se stie ce si de ce, amânad sine die soluție finală, din lipsa unei frânghii.

Piesa „In așteptarea micului prinț Godot” (sparta forțat, cu de-a sila, dihotomic, în doua părți, pentru a satisface dorința drepturilor de autor către cei doi abominabili anonimi Antoine Et Samuel) a mai fost ecranizată, după alt scenariu, într-un film cu titlul „Isus din Nazaret”, dar există si o variantă autohtonă, admirabilă am putea zice, cu titlul „Iona”, a unui văr de-al lui Shakespeare din Bulzești. De altfel se zice ca Micul prinț ar fi fiind a doua cea mai tradusă carte după Biblie. Normal. Eu de fapt aici am vrut să vă aduc cu vorba, la bază, la mesajele tematice cheie ale vulpii: (a) „Devii responsabil, pentru totdeauna, pentru ce ai îmblânzit.” și (b) „Numai timpul petrecut cu arca ta face ca ea să fie atât de prețioasă.” Iar dacă ați străbătut voi labirintul până la aceasta ieșire, printre sonoritățile cuvintelor înșirate cvasi-aleatoriu, în aceasta pseudo-proză scurtă, atunci (iar dacă nu, nu) n-ar mai fi de făcut decât invitația: Gândiți-vă cu mintea voastră, cum ar fi dacă ați exista (pe o lume) în varianta micului prinț, într-o lume mică (Mica Lume), formată exclusiv dintr-un asteroid si atât, pe care ați trai doar voi doi (tu si oaia ta). O lume în care viteza luminii ar fi infinită, si orice comunicare instantanee. Si, după ce veți rumega bine acest gând să ne întoarcem, la ALMA si să vedem cum compensează mintea omului vastitatea de nestrăbătut a unui Univers enorm (o enormitate), mult mai mare decât un asteroid pe care l-am putea înconjura, fără probleme, mergând o oră pe jos. Un univers infinit, pe care însă l-am putea umple cu sufletele noastre. ALMA înseamnă (nu-i așa?) si suflet. (va urma).  

Nu știu alții cum sunt (bunăoară voi, ceilalți), dar eu, când mă gândesc la acel Godot pe care-l așteaptă în zadar Vladimir si Estragon, mi-l imaginez ca fiind (de ce nu?) Micul prinț (ajuns între timp om mare), capabil încă de jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, la care parcă-mi saltă și acum inima de bucurie! Trebuie să fie vorba despre a doua venire pe pământ a Micului Print (Gödel), primă petrecându-se (cu schepsis) în desert, pentru a-l salva pe om (pilotul Antoine de Saint-Exupéry e un om nu?) de la naufragiu, eșuare si război… Vladimir si Estragon sunt niște personaje ignare si ar fi păcat să-l judecam pe absentul Godot doar prin prisma a ceea ce reiese din vorbele lor de oameni proști si stricați.

Întrebarea (retorică) din titlul primului post pe anul nou poate suna fie pesimist, fie optimist, în funcție de cum ești dispus s-o auzi. Faptul de a ne afla într-un context care face potrivită (necesară ?!) adresarea unei astfel de întrebări ambigue, poate induce o atare dilemă. Cum adică „încotro?”? Suntem cumva în vreun blocaj? La vreo răspântie? In vreo confuzie? Ne confruntam cu vreo situație în care trebuie să luăm decizii radicale? De ce-ar fi adecvată adresarea unei asemenea întrebări neliniștitoare? E o întrebare căreia oricum nu catadicsește nimeni (neavând cine) să-i răspundă, fiind pe deasupra si eminamente retorică. Când te îndrepți spre nicăieri, întrebarea „încotro?” e lipsită de sens, de semnificație, de miez. Iar dacă nu spre nicăieri mergem (ci spre ceva) atunci brusc întrebare devine veselă si optimistă. Adică ce? Avem de ales? E după preferință? Da? Si ce opțiuni am avea? Să ne deslușim. In contextul arcagoeologic al debutului de an, întrebarea (vagă) se referea la direcția tematică de urmat în eventualele proze de dat la public la început de an, principala alegere de făcut fiind între răspândirea din aproape-n-aproape, din punctul de referință (acum-aici), pe orizontală (ca Adore, de ex) sau pe verticală (ca pomul din ilustrația de mai sus), or să practicam (ca de obicei) teleportarea în diverse zone distante ale universului (închipuit). Întrebarea nu-i așadar o întrebare, ci un îndemn: (gen) Stați pe aci că se filmează. Așadar „încotro?”? Om vedea. Pentru că oricum altminteri n-avem încotro. 🙂

23 răspunsuri sa “Încotro?”

  1. JoSePh said

    Si totusi (totul) se misca, organizat (controlat-programat) în toate directiile spatio-temporale…Un perpetuum mobile fizico-chimic, material, universal, paradoxal & paranormal…infinitezimal.

    Apreciază

  2. Florin said

    Nimic nu este întâmplător, dar totul este doar deșertăciune. Cum spune un prieten, totul e cenușă. Trebuie o pagină pe tema asta deși, am mai abordat-o.

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu știu daca aveți in vedere omul sau cosmosul in privința „deșertăciunii”, dar cu siguranță că, indiferent de ținta vizata de către aceasta judecată severă si pesimistă, perspectiva este cât se poate de validă si de consistentă. Cel puțin la fel de consistentă precum cea opusă, cea optimista, care afirmă că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile. „Cum spune un prieten, totul e cenușă” – mi se pare o zicere emblematică în acest sens, pentru că face o trimitere discretă către prietenie. La urma urmei o „deșertăciune” care poate acomoda in interiorul ei entități precum prietenia (si altele si mai dihai) nu-i chiar așa de rea, nu? Până la urmă totul e o simplă problemă de psihic, de atitudine, de percepție. Raiul si iadul sunt doar simple perspective asumate ale unuia si aceluiași univers. In funcție de cum ne vine, cum ne pică. Poate că după ce scăpați totalmente de covid veți reveni la o notă mai optimistă, înlocuind „totul este doar deșertăciune” cu un „totul este provizoriu”. Inclusiv deșertăciunea. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  3. Nu știu alții cum sunt (bunăoară voi, ceilalți), dar eu, când mă gândesc la acel Godot pe care-l așteaptă în zadar Vladimir si Estragon, mi-l imaginez ca fiind (de ce nu?) Micul prinț (ajuns între timp om mare), capabil încă de jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, la care parcă-mi saltă și acum inima de bucurie! Trebuie să fie vorba despre a doua venire pe pământ a Micului Print (Gödel), primă petrecându-se (cu schepsis) în desert, pentru a-l salva pe om (pilotul Antoine de Saint-Exupéry e un om nu?) de la naufragiu, eșuare si război… Vladimir si Estragon sunt niște personaje ignare si ar fi păcat să-l judecam pe absentul Godot doar prin prisma a ceea ce reiese din vorbele lor de oameni proști si stricați.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Stely said

    Hello,Again in the New Year !😊

    Pe mine va rog sa ma scuzati ca la ora actuala nu-mi permite timpul sa comentez on topic. Am inceput anul nou cu un succes” rasunator” la Duolingo , insemnand ca sunt pe locul 1 in Liga de diamant ,singurul trofeu care imi lipsea. Trebuie(musai) sa ma mentin pe locul 1 toata saptamana ca sa bifez tofeul. Asta implica multe puncte (XP) obtinute din lectii asijderea ca sa nu-mi ia locul unul dintre cei 25 din clasamentul ligii de diamant. La ora actuala am un avans de 200 puncte fata de cel de pe locul doi, dar nu se stie cum va fi pana la sfarsitul saptamanii .😆
    Plus de asta mai am o problema : am inceput un serial lung desi pana acum m-am ferit sa intru intr-o asemenea capcana ,a serialor lungi si captivante. Serialul are vreo 9 sezoane cu cate 22 episoade . Sunt la sezonul 6 . As vrea sa-l abandonez dar nu pot … A, poate l-ati vazut . Ma gandesc la d-l Florin , detinatorul blogului „M-am nascut pe lista neagra” . Serialul se numeste „The Blacklist” . Unii spun ca este la fel de bun precum „Prison break” sau” Breaking Bad . Am vazut doar Prison break si mi-a placut.
    Asadar, voi intra pe Arca lui Goe doar sa citesc ” serialul „(proza scurta) Incotro” care este foarte atragatoare : personajele , conexiunile dintre ele , modul ingenios de a le interpreta (ce au ele in comun) legatura cu fizica cuantica , univers etc , nu fac decat sa puna mintea, inima si sufletul la bataie , pentru a le intelege cum se cuvine si pentru a te simti bogat din toate pdvd. 😇

    Apreciat de 1 persoană

    • Spor si bafta să aveți… si la serial si la Duolingo. Dar ce limbă studiați?

      Apreciază

      • Stely said

        Mi-am facut cont la Duolingo (engleza) mai mai mult pentru exersarea memoriei si nevoia de competitie (un joc) dar „exersand ” de doi ani fara intrerupere ,am si invatat (mai bine). Am devenit chiar dependenta , nu stiu cat va mai dura, dar sper sa ma retrag incet incet, insa dupa ce voi atinge toate obiectivele (nivelul expert si locul 1 in Liga de diamant). Sunt 36 de sectiuni cu cate 7 lectii (15 intrebari), la sfarsitul fiecarei sectiuni sunt 8 lectii care o data facute atingi nivelul expert . Nu ai voie sa faci mai mult de trei greseli per lectie . Am ajuns cu nivelul expert pana la sectiunea 15 . 😀
        P.S. Ati vazut serialul ?

        Apreciat de 1 persoană

        • Dintre serialele menționate am văzut doar „Breaking Bad”… Foarte tare. Problema este ca cine vede cele cinci sezoane de „Breaking Bad”, trebuie apoi musai sa le vadă si pe cele 6 din „Better call Saul”… o întreagă nebunie, care creează dependență…

          Apreciază

  5. Întrebarea (retorică) din titlul primului post pe anul nou poate suna fie pesimist, fie optimist, în funcție de cum ești dispus s-o auzi. Faptul de a ne afla într-un context care face potrivită (necesară ?!) adresarea unei astfel de întrebări ambigue, poate induce o atare dilema. Cum adică „încotro?”? Suntem cumva în vreun blocaj? La vreo răspântie? In vreo confuzie? Ne confruntam cu vreo situație in care trebuie sa luam decizii radicale? De ce-ar fi adecvată adresarea unei asemenea întrebări neliniștitoare? E o întrebare căreia oricum nu catadicsește nimeni (neavând cine) să-i răspundă, fiind pe deasupra si eminamente retorică. Când te îndrepți spre nicăieri, întrebarea „încotro?” e lipsită de sens, de semnificație, de miez. Iar dacă nu spre nicăieri mergem (ci spre ceva) atunci brusc întrebare devine veselă si optimistă. Adica ce? Avem de ales? E după preferință? Da? Si ce opțiuni am avea? Să ne deslușim. In contextul arcagoeologic al debutului de an, întrebarea (vagă) se referea la direcția tematică de urmat în eventualele proze de dat la public la început de an, principala alegere de făcut fiind între răspândirea din aproape-n-aproape, din punctul de referință (acum-aici), pe orizontală (ca Adore, de ex) sau pe verticală (ca pomul din ilustrația de mai sus), or să practicam (ca de obicei) teleportarea în diverse zone distante din universul (închipuit). Întrebarea nu-i așadar o întrebare ci un îndemn: (gen) Stați pe aci că se filmează. Așadar „încotro?”? Om vedea. Pentru că oricum altminteri n-avem încotro. 🙂

    Apreciază

    • Smaranda said

      Stăm pe aproape dl Goe, să vedem că, care- i direcția. Am răbdare. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • @Smaranda – De la d-voastră, o observatoare veche a „fenomenului”, mă aștept să nu aveți așteptări… prea categorice… în legătură cu direcția de navigare a b-Arcei, pe crestele înspumate ale talazurilor tematice, întrucât direcția va rămâne aceeași ca-întotdeauna: hâț încolo, hâț încoace, în acord cu fluctuațiile cuantice care ne îndeamnă să fim mereu în super-poziție, mereu pretutindeni, în acest vast univers plin de straturi, având mereu ca rezultatul al colapsului cuantic ipostazele azi aici, mâine-n Focșani.

        Apreciază

    • Stely said

      „Quo vadis ,Domine? „Ar fi sa fie ca ma aflu intr-un fel de neliniste pentru ce va fi mai departe … Neliniste, insemnand ca nu stiu ce ma asteapta . Nu sunt insa in asteptarea unui Godot care sa-mi aduca linistea pe tava .Desigur, nu depinde numai de mine sa merg linistita tot inainte fara niscaiva obstacole. Dar ceea ce-mi va fi in putere voi face tot ce trebuie pentru a le trece cu bine daca vor fi.

      In ce priveste „directia” temelor viitoare pe Arca lui Goe , da, sunt mereu in asteptarea unui Godot 😉 care de multi ani incoace va veni cu noi teme pentru a-mi aduce un plus de liniste precum si satisfacerea unor nevoi intelectuale. 🙂

      Mai sunt in asteptarea a ceva frumos. Ar fi(de ex) ridicarea suspendarii Simonei Halep de la competitiile de tenis . Au inceput , da, dar fara ea . 😦
      Apropo , vad ca Djokovic l-a batut serios pe Medvedev , dar din pacate , nu am vazut meciul la TV .Nu este transmis de nici o televiziune din Romania. 😦

      P.S. Cu intrecerea la Duolingo sunt intr-o mare lupta cu un tip care a venit dim urma si m-a intrecut ,desi aveam un avans de 300 puncte . Am” muncit” azi toata ziua ca sa recuperez si sa am si un avans de 100 de puncte . 🙂 Aoleu , in timp ce scriam aici tipul este aproape sa ma ajunga !! Fug repede .

      Apreciat de 1 persoană

  6. JoSePh said

    MÉNÉ, MÉNÉ, TEKEL, UPHARSIN
    Définition biblique de Méné, Méné, Tekel, Upharsin :

    Ce sont les quatre mots inscrits par une main mystérieuse sur le mur de la salle où Belsatsar donnait un festin aux grands de son royaume. D’après certains exégètes modernes, il s’agirait de quatre noms de poids usités chez les juifs : « Une mine, une mine, un shekel, et une demi-mine. »

    Apreciază

  7. JoSePh said

    07/01/2023/11/22
    https://www.bing.com/images/search?q=Calendrier%202023&FORM=IQFRBA&id=5F851A19C9FC7B2CD40559ED9882FE0FA3D1E49F

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: