Contrapunct

Two things that were true in 2022 and that remain true today: Novak Djokovic is still the best tennis player in the world. And he’s still not allowed to play in America.

Djokovic, who holds some strange pseudoscientific beliefs, remains defiantly unvaccinated against COVID. You may recall that last year, his stubbornness led to a drawn-out international incident before the Australian Open, which ended in his deportation. Since then, the pandemic has (largely) receded, and pretty much every country on earth has given up on trying to mitigate COVID spread. Even Australia, which maintained some of the strictest COVID policies in the world for two years, awarded Djokovic a visa to play this year; he received a warm welcome and proceeded to win his 10th Australian Open.

But the U.S., alone among major tennis destinations, continues to bar unvaccinated travelers from its shores, despite the unclear-at-best benefit of doing so. Djokovic couldn’t play in the U.S. Open last year, and six months later, as the American hardcourt season gets underway, he still can’t travel here. Now, lawmakers are getting involved. Djokovic recently applied for a waiver to play in the Miami Open, a Masters 1000 event that begins on March 19, and Florida’s Republican senators, Rick Scott and Marco Rubio, are pleading with President Biden to grant it on economic grounds etc, etc, etc…

În teoria haosului, efectul fluture este sensibilitatea dependenței față de condițiile inițiale, în care o mică schimbare într-un loc dintr-un sistem neliniar determinist poate duce la diferențe mari într-o stare târzie. Numele efectului, inventat de Edward Lorenz, este derivat din exemplul teoretic de formare a unui uragan care este condiționat de faptul dacă un fluture îndepărtat a bătut sau nu din aripi în urmă cu mai multe săptămâni.^[1]

Deși efectul fluture poate părea a fi un comportament puțin probabil, acesta este expus prin sisteme foarte simple. De exemplu, o minge plasată pe vârful unui deal poate coborî la vale în orice direcție în funcție de, printre altele, mici diferențe ale poziției sale inițiale.

Efectul fluture este o figură de stil comună în ficțiune, în special în scenariile care implică călătoria în timp. În plus, operele de ficțiune care implică puncte de la care povestea diferă în timp datorită unui eveniment aparent minor, ducând la un rezultat semnificativ diferit față de cazul în care nu ar fi avut loc aceea divergență, sunt un exemplu de efect fluture.

Undeva, într-un pampas, un fluture bate o dată din aripi. In cealaltă emisferă a planetei se iscă un uragan. Ar părea absurd, ilogic, periculos, să crezi c-ar putea exista vreo relație de cauzalitate sau vreo corelație oarecare, între bătaia din aripi a fluturelui si declanșarea (ca o consecință) a uraganului… si totuși, în genere așa se petrec fenomenele meteorologice în sisteme de complexitatea si dinamica atmosferei unei planete. Declanșarea unor fenomene cu anvergură catastrofică se petrece în marja de acțiune a unor factori de o micime uluitoare. Puțin de-i mai puțin si câte lumi se pierd. Desigur că energia uraganului nu vine din aripa fluturului, dar aportul acestei bătăi din aripă, în sistemele dominate de complexitate si haos, poate fi factorul declanșator, exact necesarul de energie întru amorsarea uraganului. Planeta s-a umplut de fluturi. Omenirea are fluturi în stomac. Pe o arenă sportivă un tenismen nu este lăsat să joace tenis. In altă emisferă a planetei persistă un război devastator.