Dezvoltare impersonală (de-a valma)
Posted by Arca lui Goe pe martie 26, 2023
Am o oarecare idee despre cum va arăta „articolul” acesta în forma sa finală, dar nu știu încă pe ce cale anume voi ajunge pas cu pas acolo. O să-l programez în avans să apară la o dată oarecare, la întâmplare, apoi voi începe sa-l scriu, continuând să revin asupra lui, să-l completez, să-l refac, să-l tot schimb pe ici pe colea, si anume prin părțile esențiale, continuând să mă documentez, să mă informez să mă inspir, să mă lămuresc eu însumi în legătură cu tema dată si poate (de ce nu?) să-mi ajustez ori chiar să-mi schimb substanțial intențiile, chiar si cu 360 de grade dacă va fi nevoie.
Presupun că (si) tu, prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe, sau/sau (si) tu martor întâmplător al acestor rânduri, poți avea uneori melancolii, frustrări, decepții, zile sau momente proaste, tristeți inexplicabile, sau dimpotrivă explicabile, imperfecțiuni care umbresc vreo bucurie sau vreo fericire care ți s-ar cuveni deplină, precum (de ex) bucuria de a fi, si că prin urmare momentan ți-ar prinde bine ceva care să-ti ridice moralul, să-ti redea încrederea, în tine însuți si în ceilalți oameni, în sensul vieții, în orice, ceva care să-ti diminueze temerile, neîncrederea, teama că absurdul, ridicolul, prostia, non-sensul, ar fi fiind esența omenirii, într-un univers preponderent ostil, dușmănos, sau, în cel mai bun caz un univers indiferent si rece în raport cu dorințele si așteptările sădite în tine.
Poate ești aici întâmplător într-un astfel de moment în care nu ți-ar strica, ba chiar ți-ar prinde bine să citești ceva emoționant, tonic, care să te facă să zâmbești, si să-ti redea convingerea că oamenii sunt, în genere, bine-merci, inteligenți, drăguți, cu haz si cu umor… iar nu altminteri… Dacă „tu” ești întâmplător într-un astfel de moment află că mă gândesc să-ti fac niște recomandări în acest sens, lucrez la asta, si voi tot reveni… E posibil ca articolul să apară la un moment dat, să dai cu ochii peste el într-o bună zi si să-l găsești într-o formă oarecare provizorie, preliminară, poate departe de starea lui finală, în legătura cu care (acum) am o oarecare idee… Dacă se va întâmpla așa, tu nu dispera. Eu voi continua să lucrez la el, să-l ameliorez, si să-l scot la un liman. Vom continua împreună… 🙂
Să continuăm așadar. Să idealizăm nițel. Stim cu toții că pe lume există tâmpiți, jigodii, javre, cocălari, țoape, bombardieri, jivine, curve, cutre, spălați pe creier, demenți, psihopați, sociopați, habotnici, nimicuri, rateuri, ticăloși, nesimțiți, narcisiști, caricaturi umane, gunoaie, rebuturi, fufe, idioți. Stim asta așa în general dar pe unii (ghinion) îi stim si în particular. Stim cu toții că pe lume există si oameni normali, drăguți, inteligenți, buni, empatici, talentați, cu bun-simț, cu umor, cu haz, cu common sense, articulați, cu suflete si cu minți deschise, raționali, comunicativi. Stim asta așa în general dar avem norocul ca pe unii să-i stim si așa în particular. Există desigur în acest peisaj fluctuații si, în plus, o mare de „gri”… pe care, pentru simplificare le-om ignora în proza de față, considerând-ne noi înșine, care cum, ca parte integrată într-una si numai una dintre cele două (si numai două) tabere reprezentative descrise mai sus, adică ceilalți si noi (si ai noștri), care cum. Frumos, confortabil, optimist, normal ar fi ca fondul umanității să fie format din cei din aceeași categorie cu noi înșine (indiferent unde ne încadrăm), iar ceilalți să fie cumva izolați, în insule, oaze, zone delimitate… așa încât atunci când umblăm prin lume, de oriunde, oriunde, să ne putem alege traseele liber încât să nu fim forțați să trecem printre ceilalți, sau peste ei. Nu contează care, câți suntem (na acuma, fiecare cu prolificitatea sa), ci contează felul în care-i desenată lumea, cine-i fondul si cine-s insulele, fie ele si groenlande sau australii… Dacă ești într-o pasă proastă si te simți pesimist si insular si vrei măcar un motiv pentru un zâmbet (care să-ti aplaneze conflictul interior) as avea, pentru tine, o soluție, punctuală, simplă si elegantă. Ia un zâmbet: Citește-o pe Simona Tache, ca să afli (de ex) „Ce frumos a fost în 1990„. Simona este o persoană admirabilă, un paragon de decență, de inteligență, normalitate si umor, o comoară, n-ai cum să n-o iubești. Si n-ai cum să nu zâmbești citindu-i prozele si să te minunezi: uite domne că mai există si oameni normali pe lume.
Acuma desigur că dacă ești într-o stare extrem de proastă si un zâmbet nu-i de ajuns ca să te întremezi si ai nevoie de o terapie de șoc, adică de ceva care să te facă să te caci pe tine de râs, atunci n-ai încotro si trebuie să citești (de ex) blogul Andreei Raicu, unde în lipsă de altceva, sunt re-postate panseurile unei oarecare Teodora Trică, care etalează teorii inspirate de consilierul intuitiv si designerul de spațiu sacru Kilkenny si de consilierul spiritual Kaiser, de unde o să afli perplex că Selena Gomez (Who the fuck is Selena Gomez)? a devenit prima femeie care a depășit 400 de milioane de urmăritori pe Instagram, după scandalul cu Hailey Bieber, – chiar daca nu a fost niciodată intenția ei, detronând-o rapid pe fosta deținătoare a titlului, Kylie Jenner (who the fuck is Kylie Jenner), când utilizatorii au început să graviteze către profilul ei după zvonurile unui scandal cu Hailey Bieber si Kylie. 😦 Ca bonus o sa afli despre divinul masculin (care înseamnă agresivitate si dominație) si de divinul feminin (care înseamnă lipsă de putere si stagnare). Sau despre cele cinci calități pe care doar femeile le pot avea : 1. Răbdarea feminină, 2. Centrarea pe inima, 3. Intuiția feminina, 4. Grația si… 5. Înțelepciunea feminina. In fine pentru completare poți citi despre O sondă extraterestră care a căzut pe Pământ, dupa cum spune un fizician (musai britanic) de la Harvard. Dacă nici așa nu mori de râs, mai vorbim.
Știrea este absolut serioasă pentru că se dă si poza sondei:

Cred ca este acesta locul potrivit pentru a insera un sondaj de o opinie:
Pe cine (…) mai mult… si de ce(!) dintre…
(a) Jordan Peterson
si…
(b) Elon Musk?
iubești / detești / admiri / urăști… !
Alexandria Ocasio-Cortez sau Denise Rifai
Răspunde simplu cu da sau nu!
Arca lui Goe said
Hopa!
ApreciazăApreciază
Smaranda said
Parcă ar fi o coincidență planificată. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Arca lui Goe said
Pai cum altfel? 😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stil unic! said
Greu de pus in practica pentru mine ca element slăbuț spre nulisimo la vreo dezvoltare fie ea personală, intelectuală sau spirituală. Dar urmăresc firul articol.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stil unic! said
Rectific firul articolului. Na că am greșit. Scuze
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
😎
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Desigur că in acord cu profilul utilizatorului poate fi reconfortant si altceva, ca de exemplu să urmărești o partidă de tenis fabuloasă precum cea dintre coloșii/vlăjganii Hurkacz si Kokkinakis:
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Cred ca este acesta locul potrivit pentru a insera un sondaj de o opinie:
Pe cine (…) mai mult… si de ce(!) dintre…
(a) Jordan Peterson
si…
(b) Elon Musk?
iubești / detești / admiri / urăști… !
Alexandria Ocasio-Cortez sau Denise Rifai
Răspunde simplu cu da sau nu!
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Fiind vorba despre un sondaj simplu si clar mă aștept să fie pre-luat benevol pe multe alte bloguri (nu le mai înșir), unde navigatorii locali să-si poată exersa în voie libertatea de o opinie. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Sau nu 🙂
ApreciazăApreciază
Stely said
Hop si eu la miezul noptii :
Dupa ce am citit pogoanele de prezentari de pe Wikipedia as spune ca fiecare in domeniul lui merita admirat. Este adevarat ca 1) Elon Musk este cu mult mai vizibil decat Jordan Peterson punandu-si amprenta pe tot ce inseamna tehnologie avansata dar mai ales pentru pozitia lui de cel mai bogat om din lume. A stiut sa faca bani si i-a investit cu curaj si folos in mai toate domeniile .
2)Jordan Peterson este un intelectual desavarsit cu scrieri de carte si aparitii pe youtube, iar daca stai sa-l asculti , pe el, sau pe cei care i-au citit cartile nu poti fi decat incantat.
2)Alexandria Ocasio-Cortez sau Denise Rifai
Din ceea ce am citit pe Wikipedia as spune ca Alexandria are mai multe calitati demne de admirat decat Denisa. Din pacate pe Denisa nu am vazut-o la emisiunile ei (zice-se de succes) dar cand am vazut-o pret de cateva minute 🙂 mi-a placut.
P.S.Marturisesc ca nu am auzit pana acum de Justine Siegemund si
de meritele ei deosebite. Cred si eu ca Google se comporta ciudat in ce priveste modul de alegere al personalitatilor pe care le celebreaza. Dar cand esti prima (ca femeie) intr-un domeniu care necesita curaj , pasiune , pricepere si talent merita sa fie celebrata.
P.S. Cam simplut dar asta e … Ii rog pe cei care sunt in posesia cunostintelor de mare complexitate sa participe on topic …
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stely said
Pentru cine doreste sa afle :
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Foarte la obiect introducere în universurile celor 4 amintiți in propunerea noastră de sondaj de o opinie. Poate fi un punct de plecare… Cred că fiecare dintre cei 4 pot fi prilej de vorbă si punct de intrare în felurite teme de… interes. 😉
Ocazia este (cumva) un soi de Elena Udrea care tot așa ca Udrea a noastră îl amuză si-l agasează în egală măsură cu asupra de măsură pe conul Dorin Tudoran, transplantat din Baragan în mediul american.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Stăruința celor de la Google de a fi mai catolici decât papa in materie de corectitudine este din ce în ce mai hilară. Să vedem ce răspuns o să dea amenințării dinspre ChatGPT, care le amenința supremația în materie de „căutare”.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Si daca americanii au si ei Udrea a lor, nu-i mai puțin adevărat ca avem si noi Selena Gomez a notară:Influencerul Ana Morodan, reținută după ce a fost prinsă la volan băută, sub influența drogurilor și cu permisul suspendat. Ana Morodan este un cunoscut influencer în România, cu 470.000 de urmăritori pe Instagram. Femeia ar fi fost reținută de poliție în trafic marți, 28 martie, potrivit unor surse judiciare. Polițiștii au reținut-o marți seara și au deschis dosar pentru trei infracțiuni: conducerea mașinii cu permisul suspendat, consum de substanțe stupefiante interzise și refuzul recoltării de probe biologice… Mă întreb cum o fi sa fii urmăritor Ana Morodan?
ApreciazăApreciază
Aldus said
> Frumos, confortabil, optimist, normal ar fi ca fondul umanității să fie format din cei din aceeași categorie cu noi înșine (indiferent unde ne încadrăm)
Nu-i așa.
În primul rând, obiectiv e clar că nu-i așa (căci dacă binele și frumosul se raportează la un principiu atunci o lume de oameni răi nu-i ceva bun) și deci aici nu insistăm, dar nici măcar dintr-o perspectivă subiectivă nu-i așa.
Chiar dacă în general suntem atrași de oameni care ne seamănă, asta într-o lume normală cu diverse nuanțe de gri, niciun criminal nu și-ar dori să fie omorât și niciun hoț nu și-ar dori să fie furat. Atunci când împarți societatea în alb și negru sau superlativ și zgură, așa cum ai făcut-o tu zicând că ignori zona din mijloc, mă îndoiesc că cineva și-ar dori să trăiască în lumea de jos. O jigodie într-o lume de jigodii (care-i va confirma sau justifica natura proprie) se va înrăi. Pe când o jigodie într-o lume de oameni corecți, toleranți, decenți, cu bun simț etc va avea șanse să se reabiliteze.
Deși pare minoră, observația mea duce, cumva, spre un adevăr de profunzime: la nivel esențial, chiar și ultima scursură și-ar dori, într-un anumit fel, binele. Altfel spus, nu există rău sau întuneric absolut, implacabil, obiectiv, ci doar diverse grade de absență și pervertire a binelui sau a luminii.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Aldus – tu vorbești (…) despre o categorie extrem de rară de indivizi: aceia care se recunosc si se considera pe ei înșiși drept jigodii si/sau tâmpiți. Atât de rară încât ești (iarăși) off topic. Tu cu siguranță te consideri isteț, inteligent, bun, etc…
… chiar si… Ultima scursusă se identifică cu binele… „Altfel spus, nu există rău sau întuneric absolut, implacabil, obiectiv, ci doar diverse grade de absență și pervertire a binelui sau a luminii.„… ce-ti mai place sa faci gargară cu martori…
Ideea pe care o escamotezi cu gargarele tale involuntare si inofensive este că exista „oameni” si „loaze”, si că dincolo de o limită, cele două categorii sunt nemișcabile, având tendința de a se coagula separat, precum uleiul pe apa… In acest context unii vor fi fondul, ceilalți insulele… Schimbul liber de idei si progresul se poate face numai între inși compatibili, care pot ajunge unul în vecinătatea altuia în cazul în care exista trasee valide (printre insule) pe care se poate circula în siguranță, fără riscul de a tot da peste jigodii/tâmpiți care țin să se ia în seamă. Când locuiești pe o insulă poți fi solidar si poți comunica confortabil cu cei de pe insulă, iar dacă vrei să călătorești pe altă insulă, nu-i prea confortabil, având de trecut prin „jeg”, „deșert” (relative desigur)… Din păcate, în Romania fondul sunt jegurile, cei normali sunt izolați în țarcuri, de aceea se si progresează așa de greu. Este greu de străbătut prin fondul jigodiilor care manifesta o solidaritate remarcabilă (gregarism) si care se consideră cei buni, cei deștepți, cei drepți, cei oropsiți si îndreptățiți la „descurcare”… având o pică specială pe „ăialalți – jegurile elitiste”…
Acum tu, Aldus, cand te uiți așa in jur, inclusiv pe bloguri, ce vezi preponderent? Oameni normali sau caricaturi? De curiozitate. 🙂
ApreciazăApreciază
Aldus said
Evident că fiecare proiectează asupra lui însuși o imagine care să-i fie cât mai convenabilă. Dar dincolo de percepția noastră subiectivă, eu am afirmat că răul obiectiv nu există, nefiind altceva decât absența binelui. La fel cum întunericul nu este decât absența luminii, neavând consistență prin el însuși.
Nu escamotez. Tocmai că merg pe premisele tale. Tu ai împărțit lumea în alb și negru și ai propus să facem abstracție de zona de gri. Dar discutând în acești termeni, cui crezi că i-ar plăcea să trăiască într-o lume neagră? Nici celor care fac parte din ea nu le-ar plăcea. Ce se aseamănă se adună, spune o vorbă înțeleaptă din popor, dar ce scriam eu este că deși e firesc ca „păcătosul să meargă în iad și virtuosul în rai” – asta fiind o reformulare în termeni religioși a proverbului anterior, nimănui nu-i place iadul. Acum sper că e mai clar.
Și atunci problema celor răi nu-i atât una de răutate cât mai ales de neștiință. Nu-i atât una de intenție cât mai ales de nereușită a corectei ei formulări. Ceea ce, dacă nu mă înșel, este și premisa din spatele oricărui sistem de drept. Că dacă nu ar fi așa, i-ar lua pe toți infractorii și le-ar da pedeapsa maxima în loc să-i mai țină degeaba în închisori, dacă tot nu se pot reabilita.
Nu e foarte bună paralela ta cu repartizarea pe insulele și călătoritul anevoios printre ele. Singura insulă e insula proprie, derivată din acel proverb amintit dinsus care face că cei din jurul tău îți vor semăna într-o mare măsură. Iar asta îți ajunge ca să ignori restul interferențelor, care de altfel există permanent și pretutindeni, dar la care vei fi imun. O paralelă mai bună e cu un aparat de radio. Ceea ce tu numești insule și fond sunt diversele posturi emițătoare, care de fapt există simultan peste tot. Doar că indiferent unde te afli, tu poți comuta butonul radioului pe frecvența dorită, fără să mai auzi posturile care altfel te-ar fi putut bruia, indiferent de numărul lor de abonați. Dacă nu poți face asta, atunci ai o problemă – și e problema ta, nu a posturilor sau a geografiei. Pentru că și felul în care percepi exteriorul este într-o bună măsură tot o reflexie a propriei tale naturi. 😉
Din păcate, la ora actuală predomină prostia și ignoranța și ca atare avem lumea pe care-o avem. Dar asta nu e ceva specific României. Așa e toată planeta. România de exemplu stă mult mai bine la capitolul bun simț decât unele țări așa-zis civilizate care însă au luat-o pe panta corectitudinii politice și a altor idioțenii de rit nou. În plus, răul se vede mai ușor. Politica colcăie de impostori, pentru că, după cum spunea Pleșu citând un text sanscrit străvechi cu profeții despre epoca noastră, s-a inversat sistemul de caste (sau de valori) și am ajuns să fim conduși de cei care în mod normal ar fi fost paria. Ăștia sunt mai vizibili. Dar dacă o iei la pas prin țară, vei găsi mult mai mulți oameni cuminți, normali, cu bun simț, care însă nu apar nicăieri, pentru că au joburi obișnuite și nu fac rating la televizor.
N-aș pleca din România.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
N-ai avea de ce pleca din România. Si nici unde. Poate Putin In Rusia. 🙂
Clișeele alea de o înduioșătoare naivitate, cu întunericul care ar fi fiind absența luminii sunt uzate, chiar si pentru blogurile gen AlbAlbatos, chit că tu ai citit că i-au fost atribuite lui Einstein… asta a apucat să cadă acum în generatorul nostim de vorbe care ești tu. Faptul ca repeți încă odată același zgomot nu va aduce mai mult sens. 🙂
ApreciazăApreciază
Aldus said
Te legi de detalii nesemnificative (caracterul posibil clișeic al unei afirmații) și escamotezi esența (gradul sau valoarea ei de adevăr).
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Aldus – Pur si simplu îmi vine greu să înțeleg cum de-ti permiți prestații atât de constant puerile, naive si plictisitoare. Ce adevăr? Întunericul nu există.(?!) Întunericul este absenta luminii! ?! Wow! Esti pierdut si auto-siderat în sensul vorbelor. Adesea, când te văd așa entuziast în a practica conversație, îmi vine să-mi zic mie că ai merita să ti se acorde o șansă ca interlocutor, doar ca pe urmă vii tu si generezi un flux de naivități cu pretenții intertextuale si se duc naiba toate bunele mele intenții. Esti genul de om pentru care enunțul „Întunericul este absența luminii” este o revelație (numai bună ca mijloc de epatare). Spune-mi ce te uimește si „te siderează”, ca sa-mi dau seama cine ești.
Uite am o fabulă, special pentru tine, care actualmente este publicată exclusiv pe Arca lui Goe:
FABULĂ
Cică unu Aldusu
Ducea lipsă de IQ;
Şi-a rugat pe Dumnezeu
Să îi dea şi lui de-un leu.
Dumnezeul cel peren
Juca zaruri cu antren,
Neştiind că Einstein nu
I-acordase-acest atu.
„Sfinte Duh! O, Sfinte Duh!
Strigă el de prin văzduh –
Aibi, de ăsta, grijă tu
Dacă vrei, – dacă nu, nu!”
Sfântul Duh exclamă: „Minte,
Dacă nu ai dinainte,
C-ai chiulit când se dădu,
N-am de unde-ţi da IQ!”
MORALA
Poşirca sau ţâşpoaca.
Ghici de cine este fabula si pe care alt autor încearcă să-l imite fabulistul? Încerci? Poate încearcă altcineva. 🙂
ApreciazăApreciază
Aldus said
Vezi un pic de unde-a plecat discuția. Că nu era întuneric și lumină. Acolo am făcut eu o analogie. Era despre ăia buni și ăia răi, oameni și loaze, și binele șiu răul din ei, gen. Dacă tu pierzi firul, n-am ce-ți face.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
🙂 Ce să fac? Asta e. I’m left behind. La cât de iute-ti merge ție mintea n-as avea cum să nu pierd firul… discuții, analogii, chestii, socoteli. Colosal.
P.S. Vreo șansă ceva, să încerci să ghicești autorul fabulei?
ApreciazăApreciază
Aldus said
> ceva care să-ti diminueze temerile, neîncrederea, teama că absurdul, ridicolul, prostia, non-sensul, ar fi fiind esența omenirii, într-un univers preponderent ostil, dușmănos, sau, în cel mai bun caz un univers indiferent si rece în raport cu dorințele si așteptările sădite în tine
Singura soluție posibilă aici este să îl introduci pe Dumnezeu în ecuație. Altfel, de unde sensul?
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Să introduci? Parca ai vorbi de un Penis. Aldus, ești de un ridicol absolut, mai rău decât IG-narul de serviciu. Ar fi de preferat să-i lași să-L recomande sau să-L refere pe Dumnezeu, pe cei credincioși, pe cei care sunt atașați organic acestei noțiuni. Tu ești un biet ateu ratat care bălăcește cuvinte-n gură. Gen cuvântul „sens”.
Dar, dincolo de asta, cine te împiedica să ti-L introduci pe Dumnezeu, dacă ti se pare așa de panaceu? Tu ai remarcat despre ce era vorba aici? In principal era vorba despre o recomandare pentru ceva ce poate aduce un zâmbet: Simona Tache… Sau niște hohote de râs (Andreea Raicu)… Chiar trebuie să-L deranjam pe Dumnezeu pentru orice fleac?
ApreciazăApreciază
Aldus said
Tu, pe de altă parte, ești de o religiozitate sfântă. Mai arar vezi pe cineva căruia Dumnezeu îi este complet indiferent dorind să-l identifice cu un penis.
Orișicum, problema de mai sus (îți) rămâne. Râsul te mai poate face să uiți de întrebările existențiale, îți mai poate servi o doză de tranchilizant, dar, în lipsa lui Dumnezeu, lumea care rămâne după ce râsul încetează este un univers rece și absurd. Și atunci, ce-i rămâne lumii decât se se transforme într-o perpetuă tragi-comedie? La care de altfel asistăm cu toții astăzi.
De curiozitate, ai ales conștient religia pe care-o îmbrățișezi sau ești doar un liber cugetător util?
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Aldus – Nu contează de câtă sfântă religiozitate as fi fiind sau n-as fi fiind eu. Faptul că încerci să-ti justifici precaritatea vizavi de noțiunea de Dumnezeu si lejeritatea cu care ții s-o tăvălești în discuții, prin aceea că (vezi Doamne) nici alții (aka Goe) n-or fi mai breji e mai mult decât emblematic… e hilar.
Esti un mic si ratat ateu care l-a apucat târziu pe Dumnezeu de un picior, în varianta heroină. Si-l introduce în ecuație (ca-n venă), si așa brusc nu mai exista non-sens, tâmpiți, răutate, prostie… Totul devine deodată invers. Dar el Aldus vorbește, ritos, despre tranchilizant. Râsul he-he… eu ti-am propus un fum de marijuana… dar tu ești la avansați… Băi doar gura ce e de tine. In realitate cred că si o sticlă de bere ar fi prea mult pentru tine. Ai băut vreodată mai mult de o jumătate de bere?
P.S. Vezi că dacă lumea n-are sens per se, așa prin ea însăși, atunci nici cu Dumnezeu n-are. Dar ca sa nu ne mai încurcam in cuvinte, tu, care te tragi de șireturi cu Dumnezeu, si deci știi daca lumea are sau nu sens, luminează puntea acestei Arce cu un enunț aldusian despre sensul lumii? Are sau n-are? Tu cum consideri? Că toate merg brambura pe lumea asta.
ApreciazăApreciază
Aldus said
Ioi. Tu îl identifici pe Dumnezeu cu un penis și spui că eu îl tăvălesc în discuții? 🙂 Păi dacă ai citit tăvălire, atunci problema e la tine. Că eu nu l-am tăvălit nicăieri. Scoate-ți bârna din ochi și apoi mai vorbim.
> luminează puntea acestei Arce cu un enunț aldusian despre sensul lumii? Are sau n-are? Tu cum consideri? Că toate merg brambura pe lumea asta.
Ce-i așa greu de înțeles? Uite un exemplu atât de banal, că-i la mintea cocoșului: dacă nu există Dumnezeu, atunci conștiința ta este o iluzie, un simplu produs al unei materii efemere și decadente. Va sfârși odată cu moartea trupului. Deci, ce sens ar putea să aibă în aceste condiții universul? Eventual un sens al lui, matematic, dar care te exclude pe tine. Pe când dacă există Dumnezeu, atunci conștiința ta este eternă, fiind de aceeași natură cu El, iar întregul univers este o scenă în care îți asumi sau primești anumite roluri pentru a învăța (conștient sau nu, mai devreme sau mai târziu) anumite lecții. Existența capătă un sens, fie și pentru că în spatele unor aparente suferințe sau nedreptăți se ascunde o anumită ordine divină.
Și de unde-ai scos-o pe asta cu totul merge brambura în lume? Nimic nu merge brambura. Totul merge într-o deplină și perfectă armonie, exact așa cum e necesar. Greșeli și dizarmonii în lumea asta văd doar proștii.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Văd că încerci să te auto-convingi că e mai… convenabil să existe Dumnezeu decât să nu existe. Esti un omuleț practic, cu ochii după gheșeft.
„Greșeli și dizarmonii în lumea asta văd doar proștii.” – Gura păcătosului adevăr grăiește. Văd că numai greșeli si dizarmonii îmi găsești când vii (odihnit, mereu odihnit) pe Arca lui Goe. Aldusică e-goică. Trufașul naiv care mușcă din dușmani… Hai mai ia o gură si treci la nani.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
(dl.Gorea) – M-auziți? Alo! Alo, se aude? Alo?
(Florin Calinescu) – Da, v-auzim foarte bine, puneți întrebarea.
(Ovidiu, fiul d-lui Gorea) – Ce faci domnule, iar te dai în spectacol?
(d-na Gorea) – Întreabă-l de pensii! Pensii!
(dl.Gorea) – Întrebarea mea este, cu toată considerația, dacă dumnealor consideră că așa trebuie să meargă lucrurile în țara asta, domnule.
(Florin Calinescu) – Așa, cum?
(dl.Gorea) – Așa cum merg!
(Florin Calinescu) – Domnule Gorea, tema emisiunii noastre este reforma fiscală. Puneți, vă rog, o întrebare la obiect, da?
(dl.Gorea) – Păi la obiect, că toate merg brambura în țara asta, domnule. Dânșii cum consideră?
(Florin Calinescu) – Vă mulțumesc pentru întrebare.
(dl.Gorea) – Nu, că… aș mai avea de pus o întrebare pentru…
(Florin Calinescu) – Vom reveni în studio după o scurtă pauză de publicitate.
(Ovidiu, fiul d-lui Gorea) – Iar te-ai făcut de râs.
(dl.Gorea) – Aiurea! E clar că nu le-a convenit întrebarea! Nu le place să-i pui la punct.
ApreciazăApreciază
Aldus said
Ce rost mai au articolele tale care chipurile provoacă cititorul la dialog, dacă atunci când ți se servesc niște comentarii pe text care nu-ți convin răspunzi cu atacuri la persoană? Crezi că mă afectează cu ceva speculațiile tale despre mine? Sau ții să lași o anumită impresie – pentru cititorii mai simpli care ți-or trece pragul? Mă așteptam să ai niște argumente, dar ia-le de unde nu-s.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Aldus – S-ar zice că trebuie să-ti fiu recunoscător pentru că ești receptiv la partea provocatoare a conținuturilor postate pe Arcă. Dar chiar îți sunt. Problema este că tu mizezi prea mult pe recunoștința asta. Nu-i integral vina ta, fiind încurajat să ai astfel de așteptări, întrucât în majoritatea eco-sistemelor în care zburzi, sentimentul recunoștinței (în fața faptului ca li se acordă atenție, că au comentatori) este copleșitor la majoritatea gazdelor, si care au, instinctiv, in genere, grijă să-ti treacă cu vederea naivitățile, insistența si felurite alte hibe (asupra cărora n-are sens să insist acum) de teamă să nu te piardă ca mușteriu, fiindu-le prețios ca comentator-validator. Majoritatea gazdelor consideră că comentatorii trebuie încurajați. Oricum. Aici nu. Ghinion. E viceversa. Nu tin musai, cu orice preț, să am comentatori de dragul comentatorilor, indiferent de calitatea prestației acestora. Asa că asta îmi dă implicit libertatea să-mi exprim armonic toate sentimentele pe care mi le prilejuiesc textele vizitatorilor poposiți pe Arcă. Nu doar recunoștința. Faptul că tu interpretezi atitudinea mea si felul in care încerc să explicitez liber si să demontez inadecvările din textele comentariilor, ca fiind „atac la persoana”, e un risc pe care trebuie să-l ignor. Mă bucur însă să aud că nu te afectează speculațiile mele. Cei pe care nu reușesc să-i descurajez, în tentativele lor de a produce comentarii inadecvate, adică prea aliniate cu agenda lor personală, si prea în răspăr cu conținutul propus pe Arcă, își asumă riscul unor conversații care nu sunt musai confortabile, în cazul în care nu le este la îndemână vreo minima ajustare prin care să se păstreze on topic. De obicei cine nu poate nici una nici alta ori insista prostește ori cedează prostește. Tu, după câte-mi pot da seama, ești așa… mai paralel cu realitatea, fără vreo intenție anume, si fără să-ti dai seama. In genere ești venit în safari să vânezi contradicții sau inconsistente (pe care mica ta minte le vede te-ai mira unde) pe care încerci să le exploatezi ca prilej de vorbă, si pe care aluneci inevitabil (ca pe coji de banana), derapând în tot felul de pseudo-logici si divagații colaterale în care te aștepți să fi urmat cu „argumente” si „contra-argumente”. Ai așteptări exagerat de mari. Nejustificate. Nu mă aștept ca textele postate pe Arca să aibă rost sau vreo noimă pentru orice spectator disponibil prin zonă. Nu-ti face griji în privința asta.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
„cititorii mai simpli” ?!! 🙂 🙂 Ah, Aldus cel complex. Plin de complexe.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Aldus – Când mai vii pe Arca lui Goe uite cum ai putea să procedezi:
ApreciazăApreciază
Aldus said
Nu-i vorba de vreun sentiment de recunoștință (pe care nu îl caut) sau de vreo atitudine particulară care s-ar cere față de comentatori. Însăși argumentația ta de mai sus, care se învârte în jurul poziționării tale față de mine și de comentatori în general, ilustrează ce spuneam mai sus legat de atacurile la persoană. Tu nu știi să dialoghezi, pentru că celălalt trebuie să se înscrie în anumiți parametri ca să-l consideri tu demn de dialog (după mintea și cântarul tău). Tu nu ai o arcă a lui Goe, tu ai un pat al lui Procust.
Mai sus (în textul postării) ai propus un subiect de discuție. Presupunerea de bun simț (și cutuma) e că atunci când faci asta ești interesat nu de cine vine să discute cu tine (și de atitudinea pe care s-o ai față de el/ei), ci de discutarea temei în sine. Așa că persoana interlocutorului devine secundară sau transparentă. Important este cum se coagulează această discuție și unde duce ea, dacă conduce undeva. Ce anume se înfiripă pe acea temă propusă de tine. Nu recunoștința, că nimeni nu comentează ca să-i fii recunoscător. Mă rog, afară de participanții la concursuri și avizii de schimb de linkuri/laikuri. Ți se pare că mă încadrez, la ce comentatori am? Că-s per ansamblu mai răsăriți decât ai tăi.
Dar nu. La tine, vine cineva (în speță eu) și spune câteva cuvinte. Bune, mai puțin bune, mai ontopic sau mai puțin aliniate la ce-ai avut tu în cap când ai scris, dar orișicum, legate de ce ai scris și reprezentând o posibilă rumegare sau digestie a textului tău, fie și dintr-o perspectivă ușor diferită. Poate că nu îmbrățișezi acea perspectivă sau poate că argumentele ți se par naive și ilogice, dar cert este că nu răspunzi la ele, ci începi să „înjuri” comentatorul. Dacă nu ești de acord cu argumentele mele (sau pseudo-argumentele, cum le numești), atunci de ce nu le desființezi? Dacă ele sunt într-adevăr atât de puerile pe cât spui tu, ți-ar fi foarte ușor să faci asta. Dar tu te mulțumești să spui „argumentele tale sunt naive”, fără să ilustrezi de ce anume ar fi ele naive. Dialoghezi până atunci când dai peste ceva afirmație pe care nu-ți mai convine și atunci o cataloghezi rapid drept nedemnă de atenția ta și începi să-l insulți pe interlocutor, fără să explici de ce anume ar fi respectiva lui afirmație puerilă, adică fără să duci până la capăt discuția sau dialogul pe care îl începuseși.
Ori asta se face când fie nu mai ai argumente și atunci te eschivezi deviind discuția de la subiect la comentator, fie ai o înclinație bizară de a-i înjura pe cei cu care te întreții verbal, fie dispui de o doză nesănătoasă de rea-voință. În cazul tău, cred că o combinație de toate trei.
Practic, tu nu ești interesat de discuții pe anumite teme. Tu ești interesat de profilul vestimentar al celor care-ți calcă pragul și de cât de mult îți cântă ei în strună. În mod cert nu ești interesat de ceva care să-ți clatine fie și cu un singur centimetru eșafodajul de opinii și convingeri pe care tu le ai. Și atunci, sigur, eu sunt inadecvat și tu ești genial pentru că am zis că o lume fără Dumnezeu este lipsită de sens. O afirmație plină de o abisală naivitate, dar care a fost spusă de-a lungul timpului de nenumărați gânditori sau filosofi. Și pe care tu nici măcar n-ai înțeles-o. Și asta în condițiile în care tu singur ai afirmat sau ai făcut o aluzie clară și directă în articol despre cum lumea în care trăim ar fi brambura și nimic n-ar avea sens. Iar eu sunt inadecvat dacă îți contrazic o premisă, pentru că opiniile pe care le prezinți sub forma unor premise au pe baza unor legi invizibile valoare de axiome iar în mintea ta dialogul ontopic începe doar din punctul în care interlocutorul ți-a acceptat deja toate aceste premise ale tale ca fiind axiome – de abia de acolo spui că ahh, suntem ontopic și respecți formatul propus de blog. Adică pot să-ți critic cireașa din vârful tortului, dar numai după ce ți-am înfulecat plin de poftă tot tortul și m-am lins pe degete. Nu care cumva să mă leg de compoziția tortului sau de rețeta coacerii, că devin offtopic și indezirabil.
Ăsta nu e interes pentru dialog ontopic, așa cum susții tu. Ăsta e, după cum spuneam plastic mai sus, un simplu alt patul lui Procust. Și oricât de mult l-ai decora și deghiza tu, tot al lui Procust rămâne.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Din jale se întrupează Electra… si comentarii noctambule pe Arca lui Goe. Aldus, măcinat de insomnii si anxietăți acute, scrie texte în puterea nopții. Ttt… gen, până nu mor, pleacă-te, îngere, la trista-mi plângere plină de-amor. Cui s-o adresa? Mie nu cred, căci din descriere par a fi fiind genul de personaj tipic căruia n-ai de ce să i te adresezi si pe care orice om cuminte îl are de evitat. Nu cred să se nege Aldus pe sine si-n varianta voluntară. S-o adresa martorilor? „Cititorii mai simpli” identificați ca atare de complicatul provincial? Nooo, fiindcă d-lui are alții mai răsăriți. S-o referi te pomenești la surioara sa mai mare de gintă grecească care-i oferă comentarii docte despre unde-si face ea cumpărăturile (si căreia Aldus cel isteț îi acorda replici la fel de super-savante: „Eu mai cumpăr produse de patiserie, brânzeturi, diverse paste, înghețată… Lame de ras de unică folosință de la Lidl (și de la Penny) – din gama lor, ieftine și bune, care mă țin foarte mult. Plus altele. Și uite așa, banii mei plus banii tăi plus banii altora îmbogățesc cam aceleași persoane. 🙂. „) Colosal.
Deci nu, nici pe martorii insuficient de complecși de pe punte nu-i vizează h-Aldus cu cererea sa nocturnă. Si atunci? Aldus se adresează pur si simplu lui însuși, dar cu martori. Si-a scris singur o scutire de impozit si a publicat-o in monitorul oficial. S-a mângâiat părintește pe creștet si si-a zis: „Stai blând Aldus, nu plânge, nu e vina ta, nu ești tu un papagal superficial care trăncănește găunoșenii, ci lumea e rea si ticăloșită”. Satisfăcut si alinat, Aldus a reușit sa adoarmă înspre ziua. Doarme încă. In patul lui pro(cu)st. Somn ușor.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
P.S. @Aldus – Orice dialog si în genere orice relație este un „pat al lui Procust”… „Presupunerea de bun simț (și cutuma)” cum ca trebuie să arați condescendență necondiționată trăncănelilor, doar pentru că așa se întâmpla „în mod normal” pe (alte) bloguri nu-i un argument valid, ci simplă invocare a unor precedente nerelevante.
Nu-mi oferi niciun argument să fiu blajin cu tine. Insiști să-ti fie acceptată necondiționat prestația, în virtutea unor așteptări nerealiste, precum aceea că cel care inițiază posibile discuții pe o anumită temă, fiind interesat în a le avea, trebuie musai să accepte orice surogat, si să mimeze cu nonșalantă (ca toata lumea domnule) joaca „dialogurilor”, în termenii pe care-i propune interlocutorul de procopseală, care chipurile si-a plătit dreptul la tratament preferințial, pentru simplul fapt că uite, a pus botul la savarină, acceptând să-ti facă favoarea de a-ti servi (ah) comentarii pe text. Pari sincer uimit de refuz. Desigur că orice temă propusă publicului presupune (printre altele) deschidere față de posibile discuții, dezbateri, hârjoane… Pari a fi sincer mirat de faptul că, în plină penurie de dezbateri on topic, gestul tau de… bunăvoință, nu este tratat cu îngăduință măcar, simțindu-te (nici mai mult nici mai puțin) decât înjurat (??!) si atacat (vai) la persoană. Seceta comentariilor on topic ti s-a părut tie un bun prilej de a mai încerca o tură de dat in petic. Ce pare că înțelegi tu mai greu este că discuțiile nu-s musai, ca-n alte părți. Ori sunt în anumiți parametri… ori nu sunt deloc. Ambele variante sunt bune, acceptabile, in acord cu așteptările. Varianta mimei si cântatului in struna interlocutorului de umplutură, pentru a-l încuraja în prostia lui, pe ideea că decât nimic, mai bine să fie ceva, orice, este păguboasă, nas lui Ivan, pierdere de timp, îmbâcsire cu praf. Faptul că eu devin (în opina ta) „off topic” în replicile pe care le dau unor astfel de propuneri de discuție, mutând accentul de pe obiect pe subiect, este o iluzie, o auto-amăgire la care te dedai. Felul în care comentezi tu include, la pachet, în meta-mesaj, personajul respectiv. Răspund în egală măsură mesajului (dacă sezisez vreun mesaj, iar la tine cam ba) si meta-mesajului, strict cu materialul clientului. Tu comentezi mesajul pe care-l sesizezi tu, eu pe cel care-l sesizez eu. Asta este convenția. Când sesizez mesaje si meta-mesaje „off topic”, încerc prin replicile acordate, strict on topic la off topicul respectiv, ori să descurajez prezența respectivului personaj, ori să încurajez progresul viitor al respectivului personaj, oricare variantă care ar fi posibila dintre acestea două. Sincer să fiu în privința ta sunt foarte sceptic. Nu te bănuiesc în stare de vreun progres. Esti deja pierdut cauzei, un palavragiu superficial incurabil, irecuperabil. Off topic poți fi bine merci pe orizontală dar si pe verticală, dacă înțelegi ce vreau sa spun. Dar, până la urmă nu înțeleg care-i problema ta, si de ce te deranjează așa de tare libertatea mea de expresie si dreptul meu la replică. Dacă tu zici ca eu sunt cel greșit, iar tu cel drept, logic… etc… ce contează ce zic eu, câta vreme tu poți bine merci să arați publicului adevăratele fațete ale adevărului? De ce ai musai nevoie de îngăduita si condescendenta mea? Am impresia că ești la negocieri si vrei sa obții în schimbul prestației tale pe Arca lui Goe tratament preferințial. Esti nerealist. Ai cereri exagerate, enorm de exagerate în raport cu ceea ce oferi. Fii si tu băiat salon si re-vezi-ti comentariile… Serios acuma.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Se pare că (după cum aluziv anticipam) toți cei care ne-au urmat recomandările de lectura au murit de râs, așa încât am rămas fără interlocutori. On topic. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Mă rog, există aparent o excepție (care de fapt nu există), formată din entitatea Aldus care n-a citit si n-a murit de râs… Fara nicio legătură cu topicul d-lui vine (ca o „iudă”) si zice că Dumnezeu a făcut lumea, dar a păstrat sensurile acesteia la El, așa încât, dac-o pofti sensuri, omul să n-aibă încotro si să apeleze cu încredere la Dumnezeu, depozitul de sensuri. Acuma vin si-l întreb pe primul gâdilicios care si-o reveni din comă, ce părere are despre sensurile „lumii acesteia”? Există? Nu există? I-au fost refuzate de la bun început, sau le-a avut initial si a fost deposedată de ele ulterior, considerându-se a fi fiind mai în siguranță la Dumnezeu? Tu cum consideri? 🙂
ApreciazăApreciază
Aldus said
N-a păstrat sensurile numai pentru El, ci și pentru cei care se deschid sufletește față de perspectiva existenței Lui. Încearcă.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Apostole, ce spui Frantz? Mișto negoțul cu sensuri. In viziunea aldusiana. Aldus, ucenicul, așa ar fi procedat. Măi în ceea ce nu-mi reușește mie în materie de sensuri nu-mi fac griji. Nu suntem noi prieteni? Tu ai deja acces (inclusiv prin hinduism) la cele sfinte si fiind bun si luminat n-o să-ti lași prietenii la greu si o sa dai drumul la sensuri la liber. Cred. Că dacă nu tu atunci cine? Vezi că mai era un apostol pe aci cu oferte din astea promoționale, unui Iosif Greblea, alt prieten de-al meu, nu-l știi tu. Aldus, ești teribil de plictisitor.
ApreciazăApreciază
Aldus said
Păi Dumnezeu le-a dat drumul, așa că nu mai am de ce să le dau eu sau altcineva. Pe bune, discuția a ajuns ridicolă. Până și ateul de Lucian Mândruță a scris o postare (ironică, din perspectiva lui) despre faptul că îi invidiază pe credincioși, deoarece pentru ei totul are sens și ei pot fi fericiți, pe când un ateu ca el este chinuit de angoase existențiale. Dar tu nu înțelegi.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Am înțeles! Tu ai renunțat la ateism ca să scapi de angoase existențiale. Dar… chiar aveai? Sau ai acționat preventiv?
Discuția a devenit ridicolă??? A devenit !? Tț! Adică că nu era? Discuția ??? 🙂 Ce te mai alinți măi nene.
P.S. Te scremi prostește să dai tente șmecherești încercărilor tale de a avansa presupuneri ambigue despre relația d-lui Goe cu Domnul, în viziunea micul Aldus cel mistic. Inchizitorul Aldusică fără frică. Ptiu drace!
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Sunt damnat. Nu-l înțeleg pe profundul Aldus. 😦
ApreciazăApreciază
AdAmAmA78901000112 0xyzw said
„Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele.”
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Aldus, tu te irosești prostește p-aici/a, în timp ce în lipsa ta, h-ateii Renata si Papagigli îsi fac de cap ne-stingheriti pe peroane…
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Amicul meu Aldus susține că nu există prostie, ci doar absența inteligenței… 😉 Una susține, alta demonstrează. 😦
Aldus este un amic platonic de-ai mei pe care periodic îl apucă amocul de Arca lui Goe, si atunci intră singur în clenciuri verbale din care nu mai stie cum să se extragă fără ajutor. Altminteri om bun, patriot si cu frica lui Dumnezeu. Cică n-ar pleca din România. 🙂 🙂 🙂 Ghinion. Tara cu ghinion domnule. Bine nici nu vorbește vreo limbă străină. De pălăvrăgit, palavragește exclusiv în dulcea mioritică.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Google o celebrează azi pe Justine Siegemund. Niciodată nu-l celebrează pe patriarhul Albert Einstein. Asa merge treaba. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
In UNI(versul) TER(estru) Vidu ataca eroic. ‘Ce d-ei: „Din nominalizările făcute de Juriul UNITER la cele mai importante premii, „Cel mai bun spectacol” și „Cea mai bună regie”, au lipsit reprezentanții teatrului independent, au fost excluse total regizoarele și reprezentanții generației tinere și mature“, scrie pe Facebook regizoarea Carmen Lidia Vidu. (Rimează nițel cu Carmen Maria Mecu, 🙂 )… Cred că este (ar trebui sa fie) o diferență mare între „n-au fost incluse” si „au fost excluse” pe care d-na Vidu nu pare a o sesiza. Câtă vreme comisarul Vidu al oropsiților nu vine cu exemple concrete de spectacole care ar fi meritat să fie incluse si n-au fost, actul d-ei de bravură revoluționară e doar un teribilism în linia modei neo-staliniste a corectitudinii politice.
Altii zic altele:
Andrei Șerban, scrisoare deschisă după scandalul UNITER. „Azi, ca în stalinism, nimic nu e mai ușor decât să împroști cu noroi“
Regizorul Silviu Purcărete, despre retragerea de la Premiile UNITER. „Se știe că mamiferele bătrâne sunt sacrificate“
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Colac peste pupăză, aflăm cu stupoare că Delia renunță la show-ul iUmor. 😦 Supărata (cu foarte mare întârziere) pe cei care o cam iau la rost, artista Delia Matache a lăsat de înțeles pe rețelele de socializare că renunță, după mulți ani, la emisiunea iUMOR, unde este jurat mai multe sezoane. Ea spune că nu mai suporta glumele de acolo, mai ales cele cu tentă sexuală la adresa ei, făcute de concurenți și nu numai. „Nu-mi place senzația în corpul meu atunci când lumea face glume sexuale față de mine sau față de altcineva. Nimeni nu ar trebui să simtă asta fără acordul lui. Eu nu mai vreau să-mi dau acordul. Nu mai pot să rezist la un alt roast.
Este adevărat că de ani buni Delia îndură (enorm de mult) tot felul de glumițe făcute pe seama ei (unele bune, altele proaste)… doar că asta a fost mereu cam tot ce-a făcut ea pe acolo… ca decor. Ceva trebuie să fi avut si ea în fisa postului remunerat. Presupun.
ApreciazăApreciază