(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

O făclie de Paște

Posted by Arca lui Goe pe aprilie 14, 2023

Rezumat

Nuvela prezintă o întâmplare petrecută în satul Podeni, al cărui hangiu, evreul Leiba Zibal, este amenințat de argatul său Gheorghe cu jaful, în noaptea învierii. Atacat într-adevăr în noaptea hotărâtă, Zibal se salvează țintuind și carbonizând la flacăra lămpii mâna unui hoț, introdusă printr-o gaură tăiată în ușă. Întrebat de cauza reacției sale, Zibal cedează psihic, răspunzând că prin gestul său ar fi „aprins o făclie lui Christos”, și că ar fi devenit astfel „goi”, termen popular derivat din goyim, cuvânt care în limba idiș desemnează un om care nu face parte din poporul evreu, sau un „necredincios, din punctul de vedere al evreilor”[2].

Nuvela începe cu o povestire din trecutul hangiului din Podeni pentru a portretiza mai bine personajul principal la modul balzacian, prin biografie. Epitetele ce evocă viața lui Zibal au caracterul definirii obiective de către naratorul omniscient.

Enumerarea negustoriilor ambulante marchează ambiguitatea personajului care, în final, se stabilește la Podeni după ce moștenește hanul după moartea cumnatului său. Biografia lui Zibal arată încă de la început frământările personajului legat de hanul pe care dorește, de fapt, să-l părăsească. 

Leiba nu se află în relații bune cu oamenii din Podeni pe care-i consideră răi. Însă dintre toți, Gheorghe, o fostă slugă, este cel care-i creează cele mai mari spaime. Leneș, obraznic și brutal, Gheorghe este dat afară de Zibal după mai multe episoade violente. Gheorghe pleacă după ce îl amenință pe Zibal că se va întoarce de Paște „să ciocnim ouă roșii”.  

Gheorghe este caracterizat de autor prin epitete la superlativul absolut pentru a sublinia trăsăturile sale temperamentale. Violența sa este ilustrată încă de la început și este în relație directă cu violența prin care trece Zibal când era copil.

Amenințarea lui Gheorghe fixează data răzbunării și modul prin care  va duce la îndeplinire folosindu-se de un paralelism ironico-sarcastic între ciocnirea ouălor și ciocnirea sângeroasă, bazat pe o identitate cromatică.

* * *

Nuvela se găsește in varianta integrala AICI, inclusiv in format audio, iar un rezumat concis si semnificativ pentru cititorul grăbit se găsește AICI.

Bibliografie facultativă:

O poveste de Paște, de Tudor Arghezi.

Cum faci friptura de miel perfectă.

O întâmplare din trecut.

35 răspunsuri sa “O făclie de Paște”

  1. Întrebare pentru teolog: Isus din Nazaret a fost creștin sau iudaist?

    Apreciază

  2. AdAmA5 said

    „Păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia.
    Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns care nu va fi cunoscut.”

    „Nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii, şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii.”

    „Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt,
    pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.”

    Apreciază

  3. Stely said

    Hristos a Înviat ! La multi ani binecuvântați !

    Apreciat de 1 persoană

  4. Suzana said

    Hristos a inviat!
    Sarbatori Pascale pline de bucurie si lumina!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Deslușirea motivului hristic impune apelul la icoana bizantină – „singurul obiect din sfera culturii care dă seama de caracterul liturgic, euharistic al relației omului cu Dumnezeu”. Ca și în icoane, la Tarkovski materia – organică și anorganică – este îndumnezeită, are o vocație pneumatoforă (purtătoare de duh). Taina icoanei îi permite omului să se poată împărtăşi – prin artă – cu Dumnezeu. Imaginea din filmele lui Tarkovski poartă trăsăturile icoanei şi de aceea scapă ochiului neatent, deprins cu reprezentări ilustrativiste, facile. Să nu uităm însă: culorile, formele şi mozaicurile iconografiei bizantine par şi ele – pentru ochiul superficial – desuete, abstracte, impersonale, statice, greoaie şi mute. Şi aceasta pentru că artistul bizantin dispare înapoia Tradiției care vorbește. Înaintea icoanei nu putem fi simpli spectatori (ci trebuie să ne închinăm, printr-un act de adorare şi rugăciune) tot așa cum înaintea Bibliei nu putem fi doar simpli cititori.

    Tot așa, mulți teologi se sperie de prezența „lumescului” şi de încifrarea simbolică (derutantă, copleșitoare, apăsătoare) din opera lui Tarkovki. Întrebarea retorică este dacă nu cumva însăși refuzul teologiei de a cunoaște limbajele lumii este cauza autoizolării sale de azi: „Oare nu desconsiderarea lumescului şi ignorarea scânteii divine din semeni şi din activitățile laice amplifică sciziunea progresivă dintre Biserică şi societate?” Arca Învierii, București, 2001.

    Apreciază

  6. Stil unic! said

    Sarbatori cu bucurie! Cristos a inviat!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Apreciază

    • După câte se tot transmite, mai explicit sau mai implicit, recomandarea este ca, măcar în preajma Sărbătorilor Pascale să fim mai buni, mai toleranți, mai generoși, mai îngăduitori… cu semenii… Nu știu dacă îndemnul îi privește mai degrabă pe cei buni sau pe cei răi… de felul lor… pe credincioși sau pe atei ori pe cei arondați ideii de Dumnezeu altfel decât creștinii ortodocși. Aparent îndemnul îi privește exclusiv pe creștinii ortodocși buni, căci a lor este sărbătoare Învierii Domului. Desigur că mai util (în sensul sporirii binelui in lume si diminuării răului) ar fi dacă îndemnul s-ar adresa, de preferat cu succes, mai degrabă celorlalți (infernul)… întrucât creștinii ortodocși buni sunt buni de felul lor, în fiecare zi, si, ca urmare, mare spor la binele lumii n-ar putea aduce. Cei buni în rai, cei răi în iad. Oricum perioada din preajma Sărbătorii Învierii Domului este un bun prilej pentru toleranță, îngăduință si generozitate pentru toată lumea. Rămâne să mai stabilim cât anume ține această perioadă. Din câte a zis preotul aseară la slujbă, aceasta perioadă ar ține până de Rusalii. Abia după aceea s-ar da dezlegare la rele. Să fii bun este plictisitor si obositor, iar să fii rău e simplu si palpitant (nu?)… A se folosi Briciul lui Occam, sau principiul parcimoniei. Să vedem de ce ești în stare. Oricum bunătatea si răutatea sunt mai bune decât indiferența.

      P.S. Cum îți place frumusețea lui Andrei Tarkovsky? Cum o găsești? Cum ți se pare? După câte văd te lasă rece. E prea complicată, deloc prêt-à-porter…

      In tot cazul de-abia aștept să piardă idiotul războiului în Ucraina si în Rusia, ca să nu mai pară deplasat să vorbești despre Idiotul lui Dostoyevsky si/sau despre alte capodopere slave.

      Apreciază

      • Stely said

        A trecut Pastele cu tot ce a avut mai bun si mai placut … Acum intru intr-o oarece normalitate ca sa-mi reiau activitatile zilnice, de voie sau de nevoie, pentru a-mi fi bine si placut in continuare . La „capitolul” celor placute am in vedere( si )bloggeritul in special pe Arca lui Goe . 🙂
        Zilele din urma nu am putut sa intru pe Arca lui Goe decat pentru cateva moment scurte . Imi primul rand sa consult reteta pentru „fripura de miel perfecta” , apoi sa citesc link-urile recomandate referitoare la „caracterul liturgic, euharistic al relației omului cu Dumnezeu ” in filmele lui Tarkovski , rezumatul nuvelei” Faclia de Paste” si desigur pentru urarea de Inviere .
        Atat friptura de miel care a iesit perfecta 😋 cat si recomandarile de link-uri au fost bine primite si de musafirii mei, dar mai ales de mine. 🤩
        P.S Voi reveni cu o contributie deosebita la topic.

        Apreciat de 1 persoană

      • Stely said

        Referitor la „contributia deosebita” : despre „Limbajul lui Iisus” din Teoremele poetice si „limbajul lul Iisus” in filmele lui Tarkovski ( Călăuza) :

        Limbajul lui Iisus este
        este cel al terţului tainic inclus.
        De aceea a fost răstignit

        Iisus a fost înconjurat mai ales de femei,
        pentru că ele înteleg mai bine decât barbaţii
        limba terţului tainic inclus

        De ce persoanele Treimii
        nu sunt niciodată reprezentate prin femei ?

        Singura limbă universală
        este cea a tertului tainic inclus .
        Nimeni nu va reuşi vreodată s-o inventeze.

        Diferitele faţete ale terţului tainic inclus : timpul şi non- timpul, autonomia şi
        constrângerea, separabilul şi non-separabilul,
        vizibilul si invizibilul , manifestul
        şi nemanifestul , continuitatea
        şi discontinuitatea , cauzalitatea locală
        si cauzalitatea globală , unda şi corpusculul ,
        simetria şi spargerea simetriei,
        reversibilitatea şi ireversibilitatea timpului.

        „A vedea” înseamnă ternarul luminii
        „Raţiunii”:lumina fizică, lumina sufletului
        şi lumina neagră a fără-străfundului.
        una fără cealaltă este oarbă .

        Apreciat de 1 persoană

      • Stely said

        Si aici :

        Apreciat de 1 persoană

        • Călăuza este un film greu, complicat. Intrarea în atingere fugară cu frumusețile sale bizare necesită enorm de multă răbdare, inclusiv pentru multiple vizionari, la ani distanță… Personajul Călăuza este ghidul perfect pe drumul rătăcirii, fiind el însuși un rătăcit absolut. Asa cum este azi aproape întreaga Rusie.

          Apreciază

          • Stely said

            Marturisesc ca desi am vazut de vreo 3 ori filmul si am citit cartea lui Arkadi şi Boris Strugaţki-Picnic la marginea drumului(Calauza) -mai am multe de inteles.Am reusit doar sa simt nevoia (dorinta ) de a-l revedea.

            Apreciază

  8. AdAmA5 said

    Apreciază

  9. AdAmA5 said

    „Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
    Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,
    cu cât mai puţin fiinţa urâcioasă şi stricată – omul, care bea nelegiuirea ca apa!”

    Apreciază

    • Iosif ești depresiv, printre altele. Văd că încerci să te tratezi ambulatoriu, cu paliative. Nu cred că te ajută, dar mă rog, asta nu-i nici treaba, nici (de) competența noastră… Însă faptul că insiști să folosești Arca lui Goe ca adjuvant este… si una si alta. Fii ființă de înțeles si nu te întinde mai mult decât îți e plapuma cu prostii. Prea puțin ne interesează părerea ta despre tine.

      Dumnezeu n-are încredere nici în sfinții Săi ?!!! Tț… Vai de Dumnezeul tău măi Iosife. Te pomenești că tu ai rămas singura Lui nădejde. Ca când El ai fi chiar Tu. Sau cam așa ceva… Păcat că nu te-au cunoscut alde Sofocle, Euripide… sau măcar Kafcaragiale…Ai fi avut faimă… literară… ca caracter… de tragi-comedie… antică.

      Apreciază

      • AdAmA5 said

        Sa stii Goe ca ai fost, esti si vei ramâne un personaj celebru,o entitate, un unicat cu o geniala si inconfundabila personalitate, un copil copiat din ce în ce mai mult de inteligenta universala, lipsita de valori adevarate, de sensibilitate, spiritualitate si ID(entitate)…
        🌹🕊💔

        Apreciază

        • (…)

          P.S. Super-comic faptul că, în prostia sa 100% naturală, Iosif Greblea (auto-botezat cu emfaza Adam…) este îngrijorat (îngrozit chiar) de inteligența artificială, o invenție diabolică „lipsita de valori adevărate, de sensibilitate, spiritualitate si ID(entitate)”… Monumental…

          Apreciază

  10. AdAmA5 said

    Zeii vor tânji mereu sa iubeasca și să fie iubiți, fie chiar și de șobolani sau…limbrici.

    Apreciază

    • Greblea aici în zadar îți cauți zeii sau anti-zeii… tânjitori. Te amăgești degeaba. De fapt nu te amăgești, știi si tu, doar că în disperarea ta patologică orice pretext de te a fi băgat în seamă e de luat… în seamă. Se vede cum creste rânza-n tine. Sper să mi se treacă pe răboj la „fapte bune”. 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: