(b)Arca lui goE
b-Log anonim, amator și ventrilog al celor fără de blog. Despre NIMIC !
Sf-era lui Goe
Amintiri din viitor
Comentarii recente
Autori
-
Comentarii recente
Vladen la Rom & Jul (continuare… Vladen la Rom & Jul (continuare… Vladen la Rom & Jul (continuare… Vladen la Rom & Jul (continuare… Arca lui Goe la Rom & Jul (continuare…
(b)Arca lui goE 
Oana said
Un regal… Mulțumim!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Arca lui Goe said
Imi pare bine să aud că si d-voastră v-au plăcut aceste surprinzătoare gesturi artistice… în care câțiva admirabili actori au ales si recitat câteva admirabile si… inedite poeme…
ApreciazăApreciază
Oana said
Da, nu sunt cele cu care suntem obișnuiți, tocmai aceea aprecierea e dublă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stil unic! said
L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfeniţele-i atârnă
Şi pe ochi, pe nara cârnă,
Şi se-ncurcă şi descurcă,
Parcă-i scos din calţi pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaş fără pareche.
Dă târcoale la coteţ,
Ciufulit şi-aşa lăieţ,
Aşteptând un ceas şi două
O găină să se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul când şi-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvăţat şi ştie,
Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,
Se strecoară pe furiş.
Pune laba, ia cu botul
Şi-nghite oul cu totul.
– „Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. – „L-a mâncat!”
„Stai niţel, că te dezvăţ
Fără mătură şi băţ.
Te învaţă mama minte.”
Şi i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat,
Zdreanţă l-a şi lepădat
Şi-a-njurat cu un lătrat.
Când se uita la găină,
Cu culcuşul lui, vecină,
Zice Zdreanţă-n gândul lui
„S-a făcut a dracului!”
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Arca lui Goe said
De-abia plecaseși…
…te-am rugat să pleci.
Te urmăream, de-a lungul molaticei poteci,
Până-ai pierit la capăt în trifoi.
Nu te-ai uitat odată înapoi.
Voiam să pleci. Voiam și să rămâi.
Ai ascultat de gândul cel dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas…
De ce ai plecat?
La ce-ai mai fi rămas?
Ți-aș fi făcut un semn, cu mâna la plecare.
Dar… ce-i un semn de umbră-depărtare?
Voiam să pleci, voiam si să rămâi.
Ai ascultat de gândul cel dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce ai plecat?
De ce-ai mai fi rămas?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Stil unic! said
Ce duh ai şi ce putere.
Să-mpleteşti ceara cu miere,
De la floarea din gradină,
Ostenită de albină?
Tu aduni de pe meleaguri,
Pentru stupi şi pentru faguri,
Pulberi, roua, stropi şi leacuri,
Poate că de mii de veacuri.
Ca din lână, ca din ace,
Ţesi reţeaua de ghioace,
De celule-n care pui
Mierea dulce şi un pui.
Scule, numere, cântare
Au pus la măsurătoare
Ca-ncăperea cea mai mare
În găoacea cea mai mică
E ghiocul tau, fetică
Eşti, pe lumea de subt cer,
Cel mai mare inginer.
Pe-ntuneric, făr’ să ştii,
Ai făcut bijuterii
Şi minuni în toată clipa
Cu musteaţa şi aripa.
Şi, cum ştii, muncind, să taci,
Nu te lauzi cu ce faci.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
nostrastella said
Ha. Orice comm al (c)oanei îmi pare absolut mirabil.
Ca… intelighenție, la nivelul secretarei. Sper să compenseze cu frumusețea. Sper.
Că madame stelică n-are cum să fie și frumoasă și proastă(deși așa se zice; lumea-i rea indeed).
Mă rog. Una peste alta, nu cred că vreo șteamplă de p’ acilea ar putea recita câteva versuri din nea tuudorel, altele decât din Zdreanță. Zdrențelor! Bleah.
Bine, că nici nu vreau să zic cum că tu coaie(iar n am g) când te trezești și-n drumul tău spre baie întru scuturarea ciucurelului din dotare, nu mărșăluiești pe ritmuri de tudorică. Nu? Și’ntotdeauna altele, normal. Că la ce ”cultură” scoți la intervalul proștilor… greu de crezut altfel. Whatever, bine ș’așa(sper!) c-ai terminat trilogia erotică pentru retardații din clasa a patra. Aleluia.
A. Că dacă tot am pomenit-o pe proasta satului de pe arcă, am vreo două a i spune. Zice tuta că n-are vreo milă de mine și că nu înțelege de ce nu pot trece peste ”lucrurile” din trecut. Serios?! Păi io am trecut de mult peste. Și chiar n-aș vrea să văd cum ai gestiona tu toanto o asemenea daravelă. Să-ți facă și ție magnificul coaie mama bețivă proastă și curvă, iar pe tine să te gratuleze cu niște epitete demne de mintea unui misogin retardat. Ș’apoi om vorbi. +
Dar să revenim la ale noastre. Ți-am promis maestre niște vești despre doiKovrigi. De simo.. chiar n-are rost a mai șterge praful de pe litere. RIP. Darrrrrrrrrrrr… cică urmează doikovrigi de doi lei. Că nu de-a-n boulea și de-a’n pulea n-a vrut dumnealui să se vaccineze. La ce -și băga în venă pentru a avea performațele și forța unui imberb de 18 douăzeci de anișori, nu se prea pupa cu orice formă de vaccin. Auzi tărășenie! Bine, tu (și proasta!) nu pune la inimă. Așa vorbește lumea(rea?) care cunoaște dar nu se pricepe. Pricepuți ca voi vrau să zic. Și nu doar atât. Cică vreo patru titluri îi vor fi retrase. Hm. Și asta nu e tot. Trebuie să dea și banii ‘napoi!!! Nu mulți. Vr’o 10 ‘șa. Milioanme. Ce? Nu lei. D’aia, știi tu. hm hmm hmmmm.
vin vremuri interesante, dacă nu chiar bune.
FEDE, te iubesc!
(ps. mulțumesc bravoaistill)
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
De unde se poate trage concluzia că mascota Nostrastella se crede… frumoasă… ??!? 😦 în contextul dat ar trebui ca pocitania să fie (vai) extrem de frumoasă… Asa ar fi drept, compensatoriu. Doar că… deh. Universul comite abuzuri, atrocități chiar. Si… nu e drept.
Compost-ello – După câte constat ții să confirmi explicit de primire si acceptare (cu firească durere) a plasticelor epitete (atât de precis) descriptive, si a căror realitate sfâșietoare ții de altfel să o tot etalezi indecent, abuziv, în tot cazul nesolicitat, în texte pline de „suflet” (no brain), cu care poluezi zona comentariilor. Iti înțeleg suferință, dar nu cred că totuși ar putea justifica abuzurile si exagerările pe care le comiți… în cele câteva zgomote cu care te tot repeți obsesiv.
Misogin ??? Ai impresia că te-as fi luat drept femeie ??? Haide mă tanti fii cucoană serioasă, si nu încercă să te ascunzi în „grupul femeilor”. I-auzi ce i-a dat pân cap persoanei!… Ce nădejdi trage d-ei în secret. Compost-ella adresările au fost strict pe „persoană” fizică (adică pe personaj – anonim si clandestin)… Nu te mai amăgi… c-as avea vreo considerație pentru felul în care-ti revendici tu apartenența la vreun gen. Mărturisirea ta de acuma, cum că toată zbaterea ta obscenă, indecentă, s-ar datora felului răscolitor în care ai fost atinsă de realismul descriptiv din oglindirea ta, ca creatură, pe Arca lui Goe (si care o fi atins accidental niște puncte nevralgice din realitatea ta nevirtuală), este, cum să zic?, de-a dreptul înduioșător. Mai că-mi dau lacrimile. De râs. Felul în care iniști exhibitionist să alături, în propoziție „coaie” cu „mama ta” pe care o numești (citez) „bețivă proastă și curvă” lasă interfața dintre personajul de căcat „nostrastella” si sărmana persoană din dotare, extrem de străvezie. La cât de săracă ești în exprimare si de stereotipă în manifestări, devine din ce în ce mai evident că tu… ce-ai în gușă si-n căpușă. Si, colac peste pupăză, mai ești si masochistă…
Vai, cretinoida Nostrastella, vrea să facă „dezvăluiri” despre Djokovic, din postura ei de fană Federer, pe un topic despre… Arghezi. Sărmanul Roger. Cu ce-o fi gresit?
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Se pare că nefericitul prinț Holger al Danemarcei este pe cale să se rătăcească la Roma în tabelul lui Mendeleev, pe toate drumurile care duc la Roland Garros. Nostrastello urmărești meciul? Ce-ai înțeles până acum? Sau te pomenești că după pensionarea lui Federer nu mai ești în tenis… decât oral. Ttt
ApreciazăApreciază
nostrastella said
Comentariu off topic mutat AICI.
ApreciazăApreciază
Stely said
La multi ani in nemurire !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
In fiecare zi e o aniversare… anuală, o sărbătoare… Trebuie să fie… In fiecare zi Pământul încheie câte un an de cădere cu bine în Soare, dându-ne prilej de celebrare. Să celebram așadar… La mulți ani celor născuți pe 21 Mai… La multi ani Constantinilor si Elenelor… La multi ani si d-voastră!
ApreciazăApreciază
Stely said
Aici lucruri nestiute din viata lui Tudor Arghezi :
https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/literatura/portret-viata-nestiuta-a-lui-tudor-arghezi-de-la-geniu-literar-fara-bacalaureat-la-detinut-muncitor-si-calugar-id13531.html
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Florin said
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Este si aceasta o perspectivă… cât se poate de validă. Cel puțin tot atât de validă precum alte perspective, din alte puncte si alte unghiuri de vedere si de observare… La urma urmei si Soarele are pete. 🙂 Nici oglinzile nu-s imaculate (dacă stai să le privești). 😉 Vorba poetului Nae: Viața este complexă si are multe aspecte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
@Florin – De altfel d-voastră îmi pare că aduceți un pic cu cel descris cândva de însuși Tudor Arghezi: „Cel ce gândește singur si scormone lumina…„. Nu?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Florin said
Io scormon mai degrabă întunericul. Bubele, mucegaiurile și noroaiele din care s-au iscat Leprele Roșii.😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
…vorba ceea „să arzi, dacă trebuie, dar măcar să faci si tu o lumină„. Impresia mea ar fi că, în lumina potrivită, s-ar putea vedea că leprele roșii s-au cam… decolorat, devenind lepre incolore, alteori cameleonice, sau chiar fuzionate în toate culorile curcubeielor. Leprele-s lepre, iar camuflajul poate fi derutant. Scor-monitori n-ar trebui cred să rateze leprele din spectrul infra-rosu si/sau ultra-violet.
In alta ordine de idei, ați băgat cumva de seamă că Farul Constanta a câștigat campionatul?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Florin said
He, he, he! Știu eu unde vreți să ajungeți.
Dacă-i întrebăm pe ăia la care vă gândiți dvs. cine-au fost bunici lor, pe unde le căzu buricul, sigur găsim o origine sănătoasă, lacrimă.
Așa au procedat la începuturile ’90 cu PNȚ.😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Florin said
Farul? Djokovic?😀 Cui îi pasă?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Florin said
Cu Mara, Luminița, …, alea, mai aștept mult? Ceva picant? Și pe la Arghezi se putea găsi ceva picant – rămâne pentru la anul dac-om mai trăi.😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Am impresia că promovați lupta de clasă… pe invers… 🙂 ceea ce ar putea fi un ușor anacronism… Acuma eu nu zic să se renunțe la specializare… Doar că dacă experții pe lepre roșii sau de sorginte roșie cu origine sănătoasă își vor imagina că „leproșenia” e izolată strict în acel bazin, s-ar putea crea anumite confuzii contraproductive.
Habar nu am unde știți d-voastră că vreau sa ajung. 🙂 Sunt inocent. V-o jur. Unde voiam să ajung?
PNȚ ’90 ??! Hm. Am auzit ca si ABBA s-ar pregăti sa ofere niște concerte… tot așa după vreo 40 de ani de pauză. Fiasco garant.
Dar nu mi-ați zis nimica de Farul Constanța. Știu ca detestați tenisul. Dar si fotbalul? Ar fi trist. 😦 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Florin – Păi chiar dacă azi nu mai e ziua lui Arghezi, topicul curent tot același este. Subiectul este încă deschis. Putem celebra săptămâna de naștere a lui Arghezi, dacă trebuie, si putem scoate orice picanterii la lumină. Nu-i deloc musai să așteptam până la anul.
Mda, topicul Marcela, Mara, Luminița a cam rămas precum Delirul lui Marin Preda… neterminat… dar nu-i si încheiat. Tot deschis este si acela si va continua… Cum-ne-cum va continua, fie in favoarea, fie in defavoarea dorințelor publicului larg si extra-larg, indiferent care vor fi fiind acele dorințe, așteptări, recomandări… Așadar rămâneți pe recepție: Vine, vine… Luminița, calcă totul în picioare. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Florin said
Întâi Mara.😀
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Florin – Despre Farul v-am întrebat pentru că am vrut să vă ridic mingea la fileu. Știu că sunteți monarhist si m-am gândit că o să vă bucurați că a câștigat regele. (așa fiind supranumit respectivul Maradona din Carpați, sau mă rog, din munții Dobrogei, adică că Gică Hagi).
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Florin – Cum adică așteptați si după Mara? N-ați văzut că Mara s-a prezentat cuminte la apelul nominal, fiind deja inclusa în proza respectivă? Am impresia că v-a scăpat actualizarea topicului. 🙂
ApreciazăApreciază
Florin said
Sumar, nimic picant. La modul ăsta, trebuia uitată de mult, necum…
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Florin – Presupun v-ați stabilit nivelul așteptărilor fix pe baza întâmplărilor Marei pe care-ti pomenit-o ca fiindu-vă personaj în portofoliul d-voastră cu amintiri, de unde si dezamăgirea relativă prin comparație cu acele îndrăznețe întâmplări. Păcat că nu mai sunteți si acum la fel de îndrăzneț ca odinioară, ca să povestiți, cu subiect si predicat, cum devine treaba cu evanghelia picanteriilor după Florin… ca să ia aminte publicul (si nu numai), la un „de ex”. Nu-i timpul pierdut. Încercați? (Va ofer găzduire aici, ca să nu ziceți că v-ar fi frică de priviri indiscrete care v-ar superviza din umbră blogul personal. Aici nimeni n-o sa stie, si-apoi cine treabă are, căci va fi sub pălărie. Puteți scrie sub pseudonim 🙂 ).
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Cuminte, nenea Anghelache, n-a vrut să răspunză! 🙂
(Sau de pomenești c-o fi fiind ocupat taman cu redactarea romanul Mara, de Ion Slavici, în varianta Florin 😉 O fi vreuna! )
ApreciazăApreciază
Stely said
Banuiesc ca o asteapta pe Luminita si se va decide pe cine sa aleaga …
Pana atunci hai sa divagam putin de la tema . Sa vedem cum ne raportam la cazul Simonei si sa facem presupuneri ce ar putea sa faca in cazul altei amanari (a 3a?!) al procesului ,de catre ITIA,fara nci o motivatie .Mie mi se pare revoltator. Si nu sunt singura :
https://adevarul.ro/sport/patrick-mouratoglou-revoltat-de-drama-lui-halep-2269375.html
Si aici ce sune CTP :
Nu cred în teorii ale complotului occidental împotriva românilor și României – că de teorii ale complotului rusesc n-am auzit. Dar dacă așa va fi pe 28 mai, atunci nu mai e vorba de Roxadustat, dopaj, suspendare, nu mai e vorba nici măcar de tenis sau de jucătoarea Simona Halep. Ne vom afla în fața unei încălcări strigătoare la cer a unui drept al omului, al unui cetățean dintr-o țară a Uniunii Europene – dreptul la Justiție.
Simonei Halep i se refuză de luni de zile accesul la actul de Justiție. E ca și cum ar fi arestată preventiv, pe termen nelimitat, fără ordin judecătoresc, la poarta terenului de tenis de performanță. Practic, ITIA se substituie instanței de judecată, supunând-o pe Simona Halep la executarea pedepsei prin eternizarea suspendării provizorii.
În această situație, cred că se impune intervenția guvernului României. Care trebuie să apere drepturile cetățenilor săi în străinătate, adresându-se instituțiilor internaționale de Justiție – Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de pildă.
Nu văd altă explicație pentru un astfel de comportament al ITIA față de Simona Halep decât intenția acestui organism, cu complicitatea zisului tribunal „independent”, de a-și face un titlu de glorie din pedepsirea cu orice preț a unui nume mare din tenisul mondial.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Stely – v-ati spus si d-voastra of-ul. Off nu gluma. 😎
ApreciazăApreciază
Stely said
Pai dupa un sir de off-uri nu se face gaura’n cer, daca se mai adauga inca unul. Apoi, ce nu face omul din dragoste pentru tenis, Simona si adevar(dreptate). 😍
P.S.Am semnat si petitia … Hai, ziceti si dvs ceva, ca doar nu ne temem de gurile rele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Petiția? Ce petiție? Si cât a costat semnătura? Gratis!? 🙂
P.S. In cazul Halep abuzul amânării judecării speței este destul de evident si de… bizar… Poate fi subiect de dezbatere. Dar nici reacțiile, ipotezele, teoriile si propunerile venite de la public, chibiți, trepăduși, formatori de o opinie, etc, nu sunt mai prejos. S-au comis ele abuzuri (repetate) mult mai mari, si nu s-a făcut gaură-n cer. Stati să vedem, să se lămurească lucrurile. Faptul că omul cu capul mic (ctp) compune pledoarii nu înseamnă absolut nimic.
ApreciazăApreciază
Stely said
Petitia(semnatura) nu m- a costat decat un mic efort de completare a unor date . Stiu ca nu conteza pentru cei carora li se adreseaza dar poate conteaza pentru Simona, sa stie ca exista o mana de oameni care o sustin . Sunt unul/ una dintre cei/cele care nu asteapta(tipa) sa cada drobul de sare , ci actioneaza cu ce ii este la indemana. La fel cred ca face si CTP dar intr-adevar cam exagereaza . Faptul ca pentru alte abuzuri „repetate” nu s-a facut gaura’n cer este relevant, dar nu stiu daca in alte cazuri asemanatore cu cele in care este implicata Simona s-a intamplat asa ceva. Aflu ca asta cu pasaportul biologic este singurul caz din istoria tenisului. Mai sa fie , tocmai Simona avea nevoie de asa ceva ? Pentru asta iti trebuie mult curaj , ori ea nu pare sa-l aiba . Este fricoasa , asa cred. Daca ar fi facut asemenea lucruri ar fi fost macar unul dintre cei din preajma ei care sa-si exprime o indoiala. Ori, imi amintesc ca in prima saptamana dupa ce s-a facut anuntul de suspendare pentru dopaj ,reprezentanta noastra la WADA a spus la vremea aceea ca la Simona”n-a fost cazul de nereguli” la pasaportul biologic. Acum , iata dupa 8 luni de la suspendare , apare bomba. Vad ca Darren Cahill este ferm convins ca Simona nu a facut nimic ilegal si spune ca abia asteapta sa se prezinte martor la proces. Dar cand , nu se stie. 😦
https://stirileprotv.ro/stiri/sport/darren-cahill-mesaj-de-sustinere-pentru-simona-halep-zincrederea-mea-in-simona-este-neclintita.html
ApreciazăApreciază
Florin said
Îmi aduc aminte de marii sportivi RDG, ultra-dopați. Pe măsura creșterii listei (toți sunt cu liste, la fel cu mine) substanțelor dopante, apar noi substanțe alături, un pic diferite.
Toți sportivii se dopează la limita legală, dacă nu se dopează nu ajung acolo (inclusiv prietenul de tenis al lui Mr. Goe).
Pașaportul ăsta este recent și în tenis din 2014. Este menit să depisteze o ievoluție fizică anormală, care a sărit calul. Sigur, se fac studii, dar nu este clar definită granița normalului. Este punctul slab al metodei de depistare a unui dopat jmecher, care trece toate analizele.
În ce o privește pe machedoancă, ceea ce se vede este momentul foarte întârziat al acestei constatări. Numai că, o sportivă de top ar trebui să dea probe sanguine, … și în perioadele de suspendare și, chiar cred că așa se întâmplă. Atunci, ar putea fi vorba de perioada recentă de pauză când, oarecum în afara controlului doping, o fi abuzat de niște substanțe jmechere.
Asemenea chestiuni nu se supun la vot cum ar vrea tot rumânul, în afara mea.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Despre
numai de bine!
…opinii de bine… de la Patrick, Darren, Cristian, Tony si alții. Emoții, emoții, emoții… Sper s-o vedem revenind pe Simo pentru a se răzbuna câștigând trofeul la US Open.
ApreciazăApreciază
Florin said
Chiar de veți acuza lipsa mea de patriotism (nu sunt și nu încalc vreo lege prin asta), Simo nu va mai lua US Open și nici alte turnee. Întâmplarea cu substanța nevinovată a fost fericită pentru ea fiindcă, tenisul este un sport al nervilor, iar ea nu și-i stăpânește, nu-și poate păstra concentrarea după o victorie, ca tot rumânul, fie el și machidon. Năstase era un burduf de talent, dar de câne. Poate Țiriac să fi fost mai serios inițial doar că, la un moment dat și-a schimbat țelurile – nu raportez la momentul diavolesc fiindcă cu el a fost prieten de la început.
Două comentarii pe teme sportive sunt ceva cu totul exagerat pentru mine.
Nu mai visați cai verzi pe pereți.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Florin, d-voastră, în speța dată, exprimați (liber), niște opinii, exact ca Patrick, Darren, CTP-ică. Simple opinii. Niște dorințe de-ale d-voastră. Absolut niciun fapt. 🙂 Iar dreptul la (o) opinie este garantat. Nu că e garantat, e sfânt. Faptul (nu opinia) ar fi fiind însă amânarea abuzivă a judecării cazului. Si asta indiferent de râcile si pizmele pe care le au unii în contra sportului si sportivilor, așa in general.
Inapetența pentru sport, pentru spectacolul si pentru performanța sportivă denotă o rămânere în urma (o înapoiere), o carența, o lipsă la capitolul „civilizație”, iar asta este, după opina mea, un fapt. 🙂 D-voastră, exact ca bunica mea, așa ați apucat, ne fiind lord, să vedeți sportul ca fiind o inutilitate, în comparație cu munca care l-a făcut pă om… Vreau să spun că dacă ar fi să raportam atitudinea d-voastră în privința asta la poezia lui Coșbuc, Lordul John, cu siguranță ca d-voastră n-ați fi lordul… ci… celălalt. Dar ce părere aveți despre politică?
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
In privință șanselor Simonei de a face la New York ce-a făcut Nole la Melbourne, nu pot decât să apreciez luciditatea cu care le evaluați corect… Din partea mea n-a fost o predicție, ci un îndemn. Si nu un îndemn pentru Simo, ci pentru Stely. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Florin – După cum mă așteptam din clipă-n clipă, v-au sosit întărituri: nostrastella. Vedeți unde duc excesele în contra naturii? Cine v-o fi pus să faceți excesul de a presta două comentarii (blah) sportive la rând. Mulțumirile pe care vi le acordă mascota noastră mi se par de-a dreptul admirabile. O fi sesizat că i-ați făcut în mod expres o favoare, ei anume, ostracizata pă nedrept. 🙂
ApreciazăApreciază
Florin said
Îmi pare rău. Am intrat și pe Lista Neagră a WP, nu mă notifică, a mai fost asta. Notifică doar răspunsurile directe și numai până la un anumit nivel al dialogului.
Și cu Mara, sau cum o chema pe a doua, am văzut dintr-o întâmplare. Oricum, n-ați continuat la nivelul începutului entuziast. Iar în dialogul ăsta spumos, nu prea am ce căuta.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Cine-i născut pe lista neagră e mereu predispus să tot fie inclus pe liste din acestea întunecate. Acuma depinde si cu ce culoare sunteți menționat… ca să vă si vedeți… sau nu… pe listă. Eu, dacă prin absurd v-as trece pe vreo listă neagră, în niciun caz nu v-as trece cu negru, ci cu albul cel mai pur, cel mai imaculat, sau, si mai probabil cu cerneală simpatică. Presupun că nu e nevoie să vă spun (si) explicit că-mi sunteți foarte simpatic. 🙂
Imi pare rău că nu vă mai regăsiți într-un (așa) dialog spumos în care, într-adevăr, n-ați avea ce caută. Imi cer scuze pentru că n-am făcut nimic anume pentru a împiedica introducerea d-voastră în el de către mascota noastră, care zice că d-voastră si cu dânsa ați fi fiind cunoștințe vechi, obișnuite să se targă de șireturi, între care, lasă d-ei de înțeles, s-ar admite formule din astea gen: „îți dai cu sama florine? doar te a făcut… comunist, nea coaie!”, …
In fine nu-i acesta ultimul dialog, nu-i ultimul minister… Sunteți oricând așteptat cu placere, oricând bine venit, în dialoguri în care oti simți c-ați avea ce căuta. Sau ce găsi. 🙂 Oricum pe Arca lui Goe atât intrarea cât si ieșirea sunt libere. Nu se cere bilet sau explicații în legătură cu scopul deplasării/lor, nici la venire, nici la plecare. 🙂
P.S. Nu sunt scriitor. N-am pretenții literare. Orice critici si reproșuri pe text sunt admise fără probleme si fără restricții, dar si fără garanția că nu vor fi comentate la rândul lor liber… De exemplu acuma îmi vine să spun că (eu unul) nu văd mare diferență de nivel între începutul entuziast si cuprinsul blazat. Pun impresia d-voastră pe seama faptul că, din cine stie ce motive, ați supra-evaluat începutul. Vă promit că după ce voi scrie si partea a treia a compunerii (Luminița) o să vă placă la nebunie partea a doua, iar după ce o să scriu si continuarea (în care-mi voi dezvălui intențiile, încercând să justific sadismul cu care le-am livrat martorilor inocenți compunerea) s-ar putea să mă treceți si pe mine pe lista neagră.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
@Florin – Știați cumva (eu acum am aflat) cine a participat la înmormântarea controversatului poet?
ApreciazăApreciază
Florin said
Știu eu? Pe unii îi zice în înregistrare. Era începutul vremii lui ceașcă. Dej era mort. Lui Arghezi îi păsa de sine viu, i se rupea cine simulează durerea la înmormântare. Dacă-mi aduc bine aminte, a fost un succes faptul că i-au aprobat îngroparea în curte, nu cu târla.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Alții mai cu ghinion au apucat loc la Belu. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
…Nae Theodorescu, un destin aproape uitat…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Suzana said
Multumesc mult si pentru ‘aplauze’, dar si pentru completarile musafirilor.
Un adevarat poet este interpretat admirabil de actori minunati!
O adevarata placere aceasta postare!
Seara buna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Intr-o eră (precum acesta a noastră), dominată categoric de tentația facilului, mi s-a părut destul de surprinzător că se mai găsesc profesioniști care să ducă la bun sfârșit asemenea initiative, precum cea numită: Aplauze pentru poet, o inițiativă despre care cred că ar merita să aibă mult mai multă popularitate. Desigur că nu pentru a-i spori popularitatea si pentru a-i face reclamă am postat-o pe (b)Arca lui Goe (…) dar pot presupune că n-ar strica dacă alții, care au mai multă vizibilitate si mijloace de a-i face publicitate, ar promova-o. Sunt sigur că si printre consumatorii facilului cotidian se vor găsi spectatori potriviți care să acorde aplauzele meritate atât pentru poet cât si pentru actor. Mă bucur sincer să constat că v-a făcut plăcere felul in care am serbat ziua lui Tudor Arghezi pe Arca lui Goe. Mulțumesc pentru comentariu.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
nostrastella said
și io am semnat. sper sa -i dea titlul serenei. așa ar fi corect. drogații cu drogații, campionii cu campionii!
NU?
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Aoleu! Nu i-au fost de ajuns Federer si Banciu. Stai c-o ia acuma si pe Serena în panoplia cu idoli. Idolii panaramei. Tttt
ApreciazăApreciază
nostrastella said
mulțumesc dom florică
doar că deja intrați în rândul expaților fără drept de opinie pe această bărcuță. atunci când vine vorba despre secretară și doikovrigi, normal! brr. păcacat, chiar nu meritați cșcaturile lui nea coaie. ne întâlnim la groapă. am io o presimțire
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Compost-ella – Esti dură cu auto-critica. Esti așa de aspră (spartană nu alta) cu tine însăți: ti-ai suspendat dreptul la opinie pe bărcuță si-ai venit fuga să cauți consolare. Deh, ai tot dreptul. Aștept cu nerăbdare momentul când o da Dumnezeu să ai si vreo opinie, că zgomote poate să facă si h-Aldus dacă trebuie.
ApreciazăApreciază
nostrastella said
”Inapetența pentru sport, pentru spectacolul si pentru performanța sportivă denotă o rămânere în urma (o înapoiere), o carența, o lipsă la capitolul „civilizație”, iar asta este, după opina mea, un fapt. 🙂 D-voastră, exact ca bunica mea, așa ați apucat, ne fiind lord, să vedeți sportul ca fiind o inutilitate, în comparație cu munca care l-a făcut pă om… ”
… îți dai cu sama florine? doar te a făcut.. comunist, nea coaie!
ar fi putut să ți spună oblu: mai du te n pula mea prostule! Nu? e… n ai taină. urmează. la asta e cel mai bun. ai răbdare. doar să pună ș o vorbă bună secretara
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Ce misto! Constat d-le Florin că ați fost decăzut abrupt de la „dom florică” la „florine”, ceea ce vrea să denote familiarism, apropiere, solidaritate, apartenență la grup. Mascota noastră, mascăricea, se teme de singurătate, de izolare… Cu toată bravura ei retorica de mahala, este de fapt profund gregară, si-si căută cu disperare acoliți. Tare mi-e teamă c-a pus ochii pe d-voastră. Că are si mania grandorii, printre multe alte dereglări de la mansardă. Si cu câtă grație si fără scrupul reușește să (ne) manipuleze, sa creeze zâzanie, să stârnească reacții, dovedind, iată, abilitați psihologice fabuloase (divide et impera cu nostrastella, dar numai pe Arca lui Goe)… Ale-hop…
ApreciazăApreciază
nostrastella said
coaie( iar n am g), eu cu florin ne cunoaștem demult.. fii pe pace.
nu știu cum faci da mereu dai cu mucii în fasole.
secretara? doarme? e tură de noapte?
btw, nu i mai tot invoca pe cei ce nu mai vor să apară pe barca asta ce stă să se scufunde. s or fi prins și ei de daravelă
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
„coaie( iar n am g), eu cu florin ne cunoaștem demult.. fii pe pace.” – Monumental!
Compotst-ella – Notorietatea ta este într-adevăr indubitabilă. In aria de acoperire. Pe tine si pe Iosif vă cunoaște demult toată lumea.
P.S. Ei, Compost-ella fii pe pace si tu. Si pe tine o să te invoc, tot așa, preventiv, atunci când o să te prinzi si tu cum stă daravela si n-o sa mai vrei să apari pe barca asta ce stă să se scufunde. Don’t worry! Lucrez la asta (si nu esti prima vino-vată).
ApreciazăApreciază
Stely said
Ah, vad ca madamei flocea i s-a facut dor de mine. Recunosc ca si eu am „ajut-o”… Stiam ca nu va rezista tentatiei de a-si manifesta satisfactia fata de situatia Simonei si va interveni doar sa mai plateasca niste polite. Desigur, fara sa vrea si dl Florin i-a dat putina apa la moara.
Eu apreciez sinceritatea d-lui ,de asemenea si modul cum a pus problema . Desi spune ca nu-l intereseaza tenisul, observ ca este foarte bine informat in materie de dopaj dar si in ce priveste capacitatea Simonei de a mai face tenis de performanta. Ideea ca toti sportivii se dopeaza mi se pare totusi exagerata. Eu cred ca se refera la suplimentele nutritive care se afla in sucurille (apa vie cu s-ar putea spune)pe care acestia le folosesc sa sa hidrateze in timpul pauzei de joc. Ele sunt admise . Dopajul adevarat ,nu. Eu refuz sa cred ca Simona s-a dopat intentionat sau ca ar fi manipulat pasaportul.
Ha, ma amuza cum incearca madama sa-l asmuta pe dl Florin impotriva d-lui Goe. Cred insa ca dlui nu va marsa la tentiva meschina a acesteia.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Compost-ella e o ființă simplă care reacționează reflex, previzibil, la declanșatori. Să știți că, în mare secret, îmi este frică de trădare, trădare, trădare. Ați văzut? De fiecare dată când pierde Djokovic vreun meci d-ei parcă turbează. Vine aici (inexorabil) si face ca toți dracii, are crize, suferă. Mi-e teamă (teribil) că tâmpita de fapt ține cu Nole, si vine aici să-si descarce necazul. 😦
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Compos-ello – Esti de o perspicacitate ieșită din comun. Nu numai că te-ai prins dintr-o clipire ce-am vrut să zic în subversivul mesaj, dar tot atât de repede ai înțeles că d-l Florin n-avea cum să se prindă singur de ce-am vrut eu să zic, si t-ai gândit să-i faci favoarea să i-l explici… printr-o traducere pe limba ta. Traducerea si adaptarea. Ca să priceapă omul primejdia. Sau te pomenești c-ai vrut doar să te dai deșteapta si să mă impresionezi? Ptiu drace. As putea să-ti spun că ești decât proasto. Atâta. In rest nu. 😉
ApreciazăApreciază
Florin said
Dom-le, aștept ceva serios cu Luminița asta, după atâta tevatură. Sunt cu ochii pe dvs, vedeți să n-o dați în bară (asta am băgat-o că vă plac sportismele).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Aoleu, presiune. Din păcate nu mai pot face nimic… pentru d-voastră. Povestea Luminiței este aia care este, așa cum s-a întâmplat în cruda realitate. E deja scrisă în cap. Nu mai am decât s-o trec pe curat. Mă pot strădui nițel cu caligrafia… dar mai mult de atât nu mai am ce să mai fac. Alea iacta est!
P.S. La urma urmei o lovitură în bară este câteodată mai spectaculoasa decât un gol chinuit. 🙂
ApreciazăApreciază
Florin said
Lăsați-le pe Mara și ailaltă, trageți tare cu Luminița (nu știu de la capătul cui). Avem nevoie de o Luminiță bună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Asta e:
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Prima carte împrumutată de la biblioteca scolii, în clasa I, a fost Prisaca de Tudor Arghezi. Ne a/dusese învățătoarea noastă pe toți cei care declaraserăm verbal pe proprie răspundere că stim deja alfabetul de acasă, așa ca m-am pomenit în primul lot al celor cu fișă la bibliotecă. Bibliotecara a ales (ha-ha, la intamplare) cărți pentru fiecare, mie revenindu-mi din oficiu Prisaca, si mi-a dat si un termen pentru înapoiere cărții de care am uitat cu desăvârșire. Lectura (pe litere) a mers foarte greu, si n-a fost deloc o plăcere, ba dimpotrivă a fost un chin, pentru că erau acolo mult prea multe cuvinte pe care nu le știam, ceea ce făcea înțelegerea si satisfacția lecturii foarte problematice. Am întârziat cu înapoierea cărții vreo trei săptămâni peste termenul stabilit, așa că bibliotecara (o creatura cam afurisită) s-a uitat urât la mine si mi-a zis cu năduf: Gata, nu mai primești cărți trimestrul ăsta. Nu mai știu exact cât timp a trecut până când am îndrăznit să revin, dar îmi amintesc că a doua carte împrumutată a fost, la alegerea mea, „Cipi, piticul cel fioros”, de Fodor Sandor… un succes deplin si o imensă bucurie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stil unic! said
Prima mea carte citita a fost cartea Povesti nemuritoare. Eram la liceu. Iar ultima carte citita cred ca a fost Povesti nepieritoare eram in tren. Sa zic ca mergeam la Fetesti sau la Draganesti Vlasca sau nu, nu, cred ca mergeam la Titu sa cumpar gogosi. Am asa o ravaseala in cap. Cred ca am un lapsus mic la memorie. Ori ultima carte citita a fost Trandafirul desertului, parca, parca sa zic ca era vorba de un Trandafir si o camila, chiar nu mai stiu. Oricum mie una mi s-au lungit urechile asteptand povestea Luminitei..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Povesti nemuritoare? Ce volum?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stil unic! said
Cred ca primul.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Basme!
ApreciazăApreciază
Stely said
Mi-am stors mintea sa-mi amintesc cand am inceput sa citesc o carte de la cap la coada si mai ales cand am inceput sa o inteleg …
Nu stiu sigur care a fost prima carte citita , dar mai mult ca sigur nu a fost (inca)de la biblioteca . Cred ca primele carti citite au fost cele pe care le-am primit drept premiu in prmii ani de scoala(elementara si gimnaziala) Asa se obsnuia : coronita si doua carti , una de poezii pentru copii si alta de povesti. Mai tarziu , la gimnaziu ,altele ceva mai cu pretentii . E posibil sa-mi fi picat in mana si Prisaca lui Tudor Arghezi , dar de Amintiri din copilarie si de toate celelalte povesti, povestioare , schite de Ion Creanga, ILCaiagiale etc imi amintesc perfect . Imi amintesc ca intr-un an am prinit drept premiu o carte mai groasa -Robinson Crusoe – pe care nu stiu sigur daca am citit-o imediat sau mai tarzior , dar mi-a placut f.mult. Asa am prins gustul de citit si (mai mult) al cartilor de aventura . Un an mai tarziu am primit ca premiu o carte mai groasa- „Calatoriile lui Guliver „. Imi amintesc ca mi-a fost destul de greu s-o citesc . Posibil sa fi amanat citirea ei pentru mai tarziu. Cred ca abia la gimnaziu am inceput sa iau carti de la biblioteca . De acolo am luat (aproape)tot ce-am poftit . Am zis aprope pentru ca la un moment dat am vrut sa iau o carte de dragoste (roman ) scrisa de un scriitor rus , dar bibliotecarul a facut ochii mari si mi-a luat-o din mana a repros ca si cand ar fi vrut sa spuna , unde iti umbla mintea fetito… ?
Ceva mai tarziu(in liceu) am citit-o alaturi de toate celelalte carti scrise de marii scriitori rusi (tot ce era in biblioteca) Ati citit, de ex, Evgheni Oneghin , dar Boris Godunov? A urmat apoi literatura franceza, engleza etc.. Acum parca imi amintesc tot ce am citit. Am inceput apoi sa-mi cumpar carti. Cand m-am maritat am avut o zestre frumusica de carti. La fel si sotul meu. Au incaput in doua bibiloteci mari , dar am continuat sa mai cumparam … O parte din ele le-am dus la tara (in anexa) unde sunt si acum aranjate frumos intr-o biblioteca veche (a socrilor) din lemn cu ornamente . Banuiesc ca are o suta de ani …O vom lasa-o noilor proprietari . Sotul meu nu prea vrea , nu poate sa se desparta de ele . 😦
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Arca lui Goe said
Foarte interesantă incursiune printre vârste si timpuri prin intermediul cărților care le-au marcat. Amintirea unei cărți sau a unui autor face automat trimiterea (direct prin teleportare) la un timp anume: Timpul lui Jules Verne. Timpul lui Winnetou. Timpul celui mai iubit dintre pământeni. Timpul lui Dostoyevsky… timpuri, timpuri, timpuri… ere din alte vremuri… Am avut cred cu toții timpurile Amintirilor din Copilărie, ale schițelor lui I.L. Caragiale, ori ale lui Robinson Crusoe sau Gulliver… toate petrecutei ieri, fiecare în câte o altă viață, străină, din universuri paralele.
Apropo de lucruri vechi străvechi, as menționa două regrete: Copil fiind am distrus patefonul/gramofonul bunicului, pe care l-am dezmembrat ca să văd ce are-n el si cum merge… fără curent si fără baterii. Era depozitat împreună cu câteva placi de patefon într-un cufăr în podul casei când am dat peste el (fiindcă așa obișnuiam, sa cotrobăi peste tot). Praf l-am făcut. Am reușit chiar să sparg, din greșeală pâlnia, dar am recuperat magneții uriași pe care-i avea în alcătuire ca sa ma joc cu ei si să mă dau mare printre alți copii. Era functional când am dat eu peste el. Acum rămășitele sale pământești sunt tot acolo, în același cufăr.
Al doilea regret se referă la lada de zestre a bunicii mele care arata într-un mare fel, find făcută de mari meșteri dintr-un lemn întunecat la culoare, un vișiniu aproape negru, plin de detalii sculptate în basorelief. Din păcate pentru el, după ce a stat multa vreme la loc de cinste în casa veche, împreuna cu masa cu oglindă si sertare din alte vremuri, odată cu trecerea în casa nouă a tot fost mutat de colo, colo ne mai găsindu-si locul/rostul, până când bunică-mea înseși a decis să-l facă ladă de faină în magazie, unde si-a făcută veacul deteriorându-se si hodorogindu-se. Există încă, într-o stare deplorabilă… in raport cu ce-a fost odată, dar încă foarte bun să depoziteze mălai. Masa cu oglindă, cu ornamente si sertărașe, este încă bine mersi, plină cu lucruri de pe timpuri, inclusiv tabachere de șic de-ale bunicului, chiar si un amnar, cu cremene si iască, si tot felul de alte lucrușoare fără nume si fără sens.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
In atenția cititoarei Olga cu urechi lungi: Terțio: Luminița era blondă. Atingerea extrem de fugară a destinelor noastre, prestabilită probabil încă de la Big Bang, s-a produs (tot) la țară, în vacanța mea de vară de după clasa a-VII-a, după alți trei ani, plasați strategic în epopee, după precedenta întâmplare menționată în proza de mai sus. Eram eu pe atunci, care va să zică, un soi de elevul Dima (dintr-a șaptea), cu dispensă, al unui Drumeș rural si naiv (el însuși un soi de Coeilho si mioritic si avant la lettre)… care anticipa inocent faptul că viață e prea scurtă pentru a fi irosită cu căutarea răspunsurilor si că e preferabil să te bucuri la maxim de întrebări… când… din senin, fără nicio premeditare, întâmplarea mi-a scos-o în cale pe Luminița. D-ei era cu un an, ba chiar cu doi ani mai bătrâna decât mine, căci tocmai terminase clasa a-VIII-a, după ce reușise performanța notabilă de a fi fost repetentă într-a-VII-a… După felul în care se maturizase la trup însă, nu era doar cu doi ani mai mare, ci cu vreo 7-8 cel puțin, ne deosebindu-se notabil de tinerele femei ale comunei. Încă de la prima noastă întâlnire m-a pupat cu nesaț pe gură… din greșeală. Se aciuase, ca practicantă presupun, într-un cârd de lelițe si mătuși care umblau în turmă prin sat. Eu de-acuma, fiind băiet păduri cutreieram, așa se face că odată venind de la magazinul sătesc am dat nas în nas cu cârdul de fomei. Una dintre ele era o mătușa de-a mea, care, dând cu ochii de mine, a respectat întru-totul ritualul practicat la întâlnirile dintre rubedenii, care se lăsă musai cu efuziuni, îmbrățișări si pupături până la bălire. Problema a fost că odată ce ea a dat tonul la pupat, toate celelalte lelițe s-au simțit obligate să continue procedură, luându-mă si ele pe rând la același tratament. Toate. Si, cu voia d-voastră, ultima pe listă, tânăra practicantă Luminița, care, ne mai având loc să mă pupe pe obraji (plini deja de salivă), m-a pupat drept în bot, năucindu-mă. Asa năuc cum eram, n-am reușit totuși să nu observ perechea ei de sâni care se zbăteau liberi de orice constrângeri pe sub o bluziță înflorată. Teoretic aș putea să mă opresc cu povestea aici, declarând penibil, senin si ritos că Luminița a fost prima fata care m-a sărutat pe buze (nu, nu era), pentru a consemna astfel primul sărut, despre care se zice nu se uită, doar că… vorba ceea, teoria ca teoria, practica ne omoară, altele fiind premierele intermediate de d-soara Luminița dint-o vară demult, departe. A doua întâlnire cu aceeași Luminiță blondă si apetisantă s-a consumat în chiar perimetrul intravilan al reședinței mele de vara. Bunică-mea tocmise oameni la prășit în grădina din deal, de lângă casa, în care plantase porumbi, probabil în amintirea vremurilor în care planta porumbi la câmp, pe terenul devenit cu mult timp în urmă al colectivului. După câte se pare Luminița era nelipsită de la aceste activități, la care însă nu se omora cu firea dând cu sapa, ci găsindu-si alte rosturi mai plăcute si mai blajine în grup. In genere, pentru „ziua-muncă” oamenii primeau o sumă de bani, două mese si de băut (țuica si vin)… Dimineața Luminita își lua în primire rândurile care formau o normă, ca toți ceilalți, dar în scurtă vreme lăsa baltă prășitul si se îndeletnicea cu adusul apei si cu cântatul… Da, da… Alții preluau rândurile Luminiței, si în schimb ea le ceda acelora toată băutură (țuica si vinul), luându-si pentru ea doar banii cuveniți pentru „ziua-muncă”. Ca toata lumea să fie mulțumită si fericită Luminița trebuia să presteze activități folclorice si să cânte la cerere (repertoriul cunoscut, fără acompaniament) la prânz, la cina si în pauzele de băut apă, ceea ce ea si făcea cu mult zel si cu mare plăcere, spre încântarea publicului… din care cu onor făceam parte. Una dintre melodiile de succes era ceva gen „Să-mi dai bade gura ta” (ori „Dă-mi neicuță gura ta”, nu-mi amintesc exact, așa că las asta la alegerea ta). Ca orice artist care se respectă, Luminița căuta, în timpul prestației artistice suportul si contactul vizual al publicului, întâmplarea făcându-mă pe mine victima potrivită, în tot cazul mai potrivită decât pe alți spectatori (care femei, care bărbați însurați)… pentru a fi luat la ochi în timpul intonării imnului. Insistența nevinovată cu care ea îmi căuta privirea, probabil din postura mea de ființa cea mai inofensivă-n peisaj, în timp ce trilurile cu tonuri ultra-înalte solicitau intempestiv sărutări, mă rușinau peste poate, făcându-mă să evit contactul vizual si cobor privirea ceva mai jos, taman până în mirifica lume a celor două splendide țâțe. Luminița era volubilă si vorbăreața așa că am aflat că e vecină, gard în gard, cu vărul meu Titel, si că dacă vin în vizită pe la el, musai să ne vedem si să mai stăm de vorbă. Ceea ce am si făcut. 🙂
Vărul Titel era, probabil, cea mai plictisitoare si mai anostă creatură dintre toate rudele mele din emisfera nordică, cu care eu unul nu reușeam niciodată să întrețin vreo conversație mai lungă de cinci minute, motiv pentru care, în genere, îi si evitam, pe cât puteam compania. In mod miraculos însă, nu se stie cum, omul a devenit așa deodată, peste noapte, frecventabil, încât, una-două, plecam de-acasă ca să-l vizitez. „Un’ te duci mă?” mă chestiona bunică-mea. „Mă duc pe vale pe la vărul Titel”, îi răspundeam eu, din mers. „E-eee…” zicea bunică-mea-n urma mea, „Nădejdea aia vezi să nu te bage Luminița-n sân, că te mai scoate la primăvară. Ori vezi de poate te-o scoate văru-to Titel, dacă intri la ananghie”. „Ce ananghie … ???” mai ziceam eu în gând…văzându-mi repede-repede de drum. Ce s-o mai lungesc cu vorba, vizitele pe la varul Titel, mi-au dat ocazia să mă întâlnesc cu Luminița si să ne spunem noi așa… câte-n lună si-n stele, în conversații – altminteri complet nevinovate, fără nicio implicare romantică sau erotică (țin să precizez, știind bine că voi înșelă astfel așteptările a unu-doi dintre cei trei-patru cititori abonați la serial) – conversații din care, bineînțeles, nu-mi mai amintesc absolut nimic. Tabula rasa. Îmi amintesc doar că Luminița era mereu veselă si volubilă si că râdea întotdeauna cu gura până la urechi de toate pe care i le înșiram eu pe acolo, făcându-mă să mă simt extrem de amuzant, si… mai țin minte desigur si că-mi tot fugea privirea către inoubilabilele ei țâțe, stând (vai mie), mai mereu, cu ochii pe ele, ca pe butelie, un fapt pe care Luminița, aparent, nici că-l observa… sau de care nu se sinchisea. Ei bine cetățene cititor, de fapt, cam pe aici voiam să te aduc cu vorba. Cum-ne-cum, vacanța se apropia de sfârșit si așa a venit si ultima zi de stat la țară, prilej nimerit de a mai trece odată pe la ruda mea, pe la bunul meu văr Titel, pentru a-mi lua, cu tristețe, la revedere… de la el, de la unchiul si de la mătușă-mea. Mai să mă prindă seara luându-mi la revedere. La plecare am băgat de seamă că speranțele mele n-au fost în zadar si că, absolut întâmplător, Luminița era si ea la poartă, șezând pe bancă. Am trecut să-i spun si ei la revedere si alte lucruri, înaintea de a mă întoarce glorios în lumea mea (pentru a deveni, de-acuma, eee, „elevul Dima dintr-a-VIII-a”, altceva). Cu un aer oarecum solemn, Luminița m-a poftit să mă așez lângă ea pe bancă. Ne-am luat cu vorba până s-a-nserat… si atunci, în timp ce eu spuneam cine stie ce non-sensuri, gesticulând cu mâna prin aer, Luminița m-a prins de braț cu ambele ei mâni si, râzând cu gura până la urechi, exasperată probabil de cât mă benoclasem în gol toată vara la țâțele ei, mi-a băgat mâna mea în decolteul ei, amuțindu-mă, în timp ce-mi simțeam degetele frumos fulgerate de niște sâni tari si rotunzi. Au fost aceia primii sâni cu care mâinile mele mirate s-au jucat într-o atingere electrică.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stil unic! said
Cand Luminița era la poartă, inainte de ramas bun avea chiloti? Nu de alta dar vreau sa stiu daca moda Marcelinei a fost preluata si de Lumi?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
@Olga – Din păcate nu știu. Tot ce știu este că Luminita, la fel ca si Marcela, nu purta sutien. Curiozitățile tale (bizare per se) par a încerca să exprime într-un fel… malițios, un soi de neîncredere pe care ai avea-o (tu, pe persoană fizică) în legătură cu veridicitatea celor relatate. Tot ce-am de-scris în aceste proze fictive s-a întâmplat aievea, întocmai si la timp, exact așa cum am scris. Nu știu de ce nu mă crezi. Te-am mințit eu vreodată?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stil unic! said
Eu sunt credula. Este OK. Dupa Luminita cine mai urmeaza?
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Atât. Nimeni nu mai urmează după Luminița, în lotul de la țară. Mult, puțin, asta a fost toată recolta mea în mediul rural. Cel puțin până acuma. 🙂 Dar de ce mă întrebi?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stil unic! said
Doar din curiozitate. Nimic special. Ma gandeam si eu la o proza scurta cu cele trei si voiam sa ma asigur ca sunt doar trei si nu urmeaza si altele din mediul rural.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Foarte bine că te gândești la o ficțiune în proză scurtă în care să le re-distribui pe cele trei domnițe extrase din amintirile mele inventate. De ce nu? Dacă n-ai fete proaspete de la țară, împrumuți de la alții, repede până nu-ti tac muzele în cap. Dă-i bătaie… Compunerea ta va fi (unanim) bine venită si bine primită, indiferent de formă si conținut. Contextul e foarte potrivit în acest sens. Ar fi păcat să-l ratezi… din lene sau din cine știe ce altă hibă minoră de fabricație. 🙂 Aștept să văd ce-ti iese ție, înainte de a posta eu însumi continuarea convergentă si lămuritoare a celor trei proze încadrabile la „idilism”, într-o nouă compunere la blog ce se va numi, musai, tot așa: Marcela, Mara, Luminița. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stil unic! said
Ramane de vazut ce bazaconie mai scot din mine.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Esti însărcinată ?! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stil unic! said
Las bortoasa in plata Domnului, nu repet povestea, merg pe alta pista.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
😦
Sigur nu-ți lipsește „z”-ul de pe tastatură? „d”-ul?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stil unic! said
Marcela, Mara şi Luminiţa, în curte, sub bolta de vie, jucau şeptică.
Luminiţa: Ce faci, fă, că ai adormit cu cărţile în mână, proasto?
Mara: Nu bat. Te uiţi la mine să bat. Uite, nu bat. Cu ce să bat, fă?
Luminiţa: N-ai As sau 10, fă?
Mara: N-am, fă.
Luminiţa: Mă mir.
Mara: Dar ce, m-ai văzut că mă dau Aşii afară din casă?
Luminiţa: Tu ce faci, Marcelo?
Marcela: Ce să fac? Aştept.
Luminiţa: Ce aştepţi, fă? Atunci bat eu. Cine naiba m-a pus să joc cărţi cu proastele naibii. Nefututelor.
Mara (cu necaz): Fă Luminiţo, avei cărţile să termini şi tu putoare mă întrebai pe mine fă, mă întrebai pe mine dacă am asu’. Fă Marcelo, asta işi bate joc de noi.
Marcela: Du-te naibii, de proastă!
Luminiţa: Fă, Maro, dacă nu ştii să joci, ce vină am eu, fă!
Mara împăciuitoare -Auzi, fă?
Tu-l mai știi pe băietul mic şi blonduţ care venea în vacanţă la bunici?
Luminiţa -Cum să nu, eram gata, gata
Că avea succes la fete, fă! Băiet de oraş, fă! Ferchezuit, fă. Bomboană de băiet.
Mara -Și eu proastă, fir-aș eu să fiu, l-am scăpat fă. Mă giugiuleam cu Ion, fă.
O vară întreaga s-a jucat cu mâna pe sub bluziţa mea fă şi eu nimic, nimic, fă.
Luminiţo, pe mine mă bate gândul, să-l caut, fă. Fă Maro, stai naiba cuminte că nu eşti tu de nasul lui…..
˗ Marceloooo, unde naibii te-ai băgat, făăăă?
˗˗ Ce-ai, fă, de strigi ca nebuna? Uite-mă aci. Ai dat în orbu’ găinilor?
˗˗ Vezi, fă, că în cămară e un castron cu cireşe. Adu-l aici.
˗˗ Unde-i, fă, că aci în cămară nu-i?
˗˗ Vezi, mă, proasto, că-i pe raft. Dă naibii’ perdeaua din ochi și-l vezi…
˗˗ Făăă, Maro, dacă mă mai faci proastă, io te bat de te caci pă tine
˗˗ Ia, fă, Marcelo și mănâncă.
˗˗ Vrei și apă rece?
˗˗ Vreau.
˗˗ Ia d-aci.
˗˗ Fă, mai avem vreun pepine?
˗˗ De unde, fă, pepini, acum?
˗˗ Făăăă, esti loaza pământului și proasta satului!
˗˗ Taci, fă!
Nu știu cu cine oi semăna așa, că tac-tu era un om educat. Mă-ta era o fudulă.
˗˗ Ce e aia fudulă?
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Olga – E clar că ai fost gravidă cu textul ăsta pe care-l fătași pe gură, dar acum e clar si cine te-a lăsat borțoasă cu el. Verdict incest. L-ai făcut cu Nostrastella. 😦 😉 Nebunaticelor. Ii urez recuperare rapidă lăuzei si-i transmit felicitări fericitului tată-surogat.
P.S. Olguțo – Mă, hă-hă, întristează si mă amuza cribda ta în contra, sau prin intermediul 😉 celor trei făpturi Marcela, Mara, Luminița… dar felul deplorabil în care ti-a ieșit exprimarea este tot ceea ce dă valoare literară textului. Bravo. Merci de contribuție.
ApreciazăApreciază
Stil unic! said
Un singur coment mai am dintr-o experiența mea de lucru cu fetițe cu vârsta de peste 3 anișori știu sigur că totul este doar joacă fără nici o tentă erotică în relația cu băieții. Feminitate da dar nu erotism.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Olga – Experiența ta de lucru cu fetițe cu vârsta de peste 3 anișori, ca educatoare practicantă, este zero barat. Serios. Si oricum întrebarea viza opinia cititorului referitoare la propria lui experiență, la introspecție si intuiție in legătură cu propriile sale amintiri, iar blocajul pe care-l ai tu in privința asta nu se poate rezolva cu informații extrase, pe alese, din ce ti-au spus tie fetițele cu vârste de peste 3 anișori. Te-au mințit cu nonșalanță. Ai lucrat si cu băieței? De la ei ce-ai aflat? Ah, nimic. Probabil masculinitate da, dar erotism nu.
Feminitate fără erotism ???? Forme fără fond, bere fără alcool, cafea fără cofeină si sex fără partener. In loc să-ti tot cauți argumente care să-ti justifice si valideze blocajele mai bine ai face să le înfrunți. Dacă n-o fi cumva prea târziu. 😦
ApreciazăApreciază
Stely said
Constat ca Dl Goe a fost foarte precoce : in clasa I a citit prima carte pe litere ,dar a vazut si prima fata goala; In clasa a III a tinut prima fata de mana dar tot cam atunci a citit si prima carte cu un „succes deplin si o imensa bucurie” . Ceva mai tarziu, in clasa aVIIa ,ademenit de o Lminita i-a pus mainile pe ţâţe . Aici ar parea ca a fost precoce doar cu gandul (privitul) nu si cu fapta , fata fiind cea cu initiativa. Ei bine ,in ce priveste cititul cartilor banuiesc ca deja trecuse la romane de dragoste si chiar stiintifice sau filozofice. Ceva mai tarziu (ramane sa aflam) a venit si restul (sexul)… 🙂
In ce ma priveste pe mine eu le-am inceput pe toate muuult mai tarziu si cu nici un pic de inititiva . De citit nu pot sa zic ca am fost intarziata, dar nici asa de la clasa I .
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Stely – Văd că l-ați băgatără pe d-l Goe într-un labirint care nu-i al d-lui, ajustat brutal după calapodul așteptărilor de d-nă Stely, menționate si repetate cu îndărătnicie si acribie de către domnia voastră, doar, doar si-or căpăta consistența. Doar că din fiecare proză comentată… fiecare cititor transpare… Dacă ați fi scris d-voastră această proză, cu siguranță că ați fi scris-o în sensul si din motivele pe care le enunțați… sau sugerați, cu rosturi auto-biografice, memorialistice, care sa redea devenirea persoanei si personajului… Desigur că pe mine, scriind proza, nu m-a preocupat deloc efortul de a elimina sistematic detaliile care ar putea crea confuzie cititorilor cu așteptări foarte clare, foarte solide, ineluctabile, prestabilite… cunoscătorii care citesc numai si numai pentru plăcerea de a li se reconfirma lucrurile pe care ei oricum le știu deja foarte bine (despre ei înșiși, una cu autorul). Ba dimpotrivă, mi-a fost foarte confortabil să mimez respectarea respectivelor canoane narative… Sesizez totuși în comentariul d-voastră si o oarecare obidă… O fi oare în contra senzației sâcâitoare (inacceptabile, de respins) cum c-ați fi fost înșelată în așteptări si că poate proza o spune sau o intenționa altceva decât vă tot străduiți d-voastră să spuneți c-ar spune. Din păcate la întrebarea d-voastră care începe, si în reluare, tot cu: „Nu-i așa că…”, răspunsul este (tot) „nu”. 🙂 Eu am tot încercat să las de înțeles, în comentarii, ba mai pe șleau, ba mai aluziv, că vă grăbiți cu interpretările si că ceva nu se bate, nu se pupă-n felul în care încercați să-l traduceți pe d-l Goe în steliană, iar d-voastră nu si nu. 😦
…”Luminitza să fie studentă la filologie sau filozofie (n.b. wow), care scria poezii. V-a cucerit din prima clipa si … îmi închipui ce-a urmat…. Si eu îmi închipui ce v-ați închipuit, dar si mai frumos ar fi dacă ați face chiar domnia voastră o mică si nevinovată încercare literară de a reda aici, într-un ingenuu comentariu în proză, respectivele fantezii. Nimic n-ar fi mai nimerit în acest cenaclu ad-hoc de pe punte, decât o așa inofensivă tentativă de a va asuma si d-voastră aceleași riscuri pe care si le asumă si ceilalți „scriitori”, aici de față. Nu?
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Stely – Uite v-aș întreba ceva… Chiar mă interesează opinia d-voastră, si desigur a oricui o avea vreuna, în aceasta privință, chiar si a (bârrr) Nostrastellei. Olga (de ex) refuză să creadă c-ar fi fost adevărul-adevărat faptul că Marcela (o fetită de 4-5 anișori) a fugit de acasă, în pielea goală pe ulița, fără chiloți pe ea, venind să-l caute de d-l Goe, la el în curte, ignorându-i pe adulți si pe restul lumii, pentru a-i transmite că uite ea este disponibilă pentru a continua joaca pe care o începuseră. Desigur că n-o să vă întreb dacă scena vi se pare sau nu plauzibilă, presupunând că d-voastră, spre deosebire de d-soarele Olga si Nostrastella, ați realizat din prima clipă că acesta este un detaliu extras ad litteram din realitate, așa cum a fost, nu o invenție, nu o minciună, nu o exagerare, nu un fapt împrumutat din realitatea altcuiva… Ceea ce as vrea să vă întreb are legătură cu o nedumerire nevinovata si persistentă de-ale mele. Credeți d-voastră că gestul Marcelei a fost unul absolut ingenuu fără nicio conotație erotică, al cuiva ori străin „de” ori indiferent „la” semnificațiile nudității, venit să-si ia partenerul înapoi la joacă cu orice preț… SAU… credeți c-ar fi fiind vorba despre un gest în care poate exista o undă de viclenie cu o tentă erotică, prin care mica Marcela, profitând spontan de situația întâmplată, își testa oportunist, ludic, din instinct, abilitatea de a seduce… ? E sau nu vreo urmă de erotism în gestul Marcelei? Aceasta-i întrebarea. Publicul cum consideră? 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Cuminte, nenea Publicul n-a vrut să răspunză!
… dacă n-o fi știut ce! 🙂 Ceea ce mă intrigă însă este că nici tanti Publicul n-a vrut să răspunză. 😦 (Sunt vorbite. Sunt înțelese. Nu trebuie să aflăm noi). Marcelo, Marcelo… Tu mi le-ai făcut toate… Tu m-ai pus să mă duc la Iunion… De mi-am găsit beleaua… cu… si cu toată lumea. Eeeee, io nu cred c-o să lămuresc vreodată Dilema asta Veche. Dar uite ti-o spui si dumitale. Că nici dilemele astea nu se pot dezlega singure. Au nevoie de vorbe… si de voturi. Deocamdată… doar abțineri. Păi cu abstinența n-o să mai instaurăm noi democrația… la blog, ci o să perpetuăm tirania (ca-n Rusia) în Republica Arca lui Goe. Vivat! Din această dilemă nu veți putea ieși. Am zis?
ApreciazăApreciază
Stely said
Hei , acum am vazut comentariile de mai sus …asta fiind motivul pentru care „tanti Publicul n-a vrut sa raspunza”.
Insa , fara sa fiu solicitata am venit sa raspund la comentariul de ieri. Mai precis la ce ati scris aici :
„Nimic n-ar fi mai nimerit în acest cenaclu ad-hoc de pe punte, decât o așa inofensivă tentativă de a va asuma si d-voastră aceleași riscuri pe care si le asumă si ceilalți „scriitori”, aici de față. Nu?”
Pai ce riscuri credeti ca (mai ) trebuie sa- mi asum ? Consider ca din cele cateva mii de comentarii scrise de nick-ul Stely ,plus altele doar de dvs stiute, in cei 12 anisori de prezenta activa pe Arca lui Goe, mai mult de jumatate dintre ele au fost ” riscuri asumate”. Chiar si cele de ieri au avut doza lor de risc. Riscul de a supara, de a enerva pe unii si altii , inclusiv pe Dl Goe; riscul de a fi ironizata , criticata, desconsiderata , umilita etc. Mai este necesar sa aduc exemple de” tentative inofesive ” care au fost taxate dur de” ceilalti scriitori”, si nu cum sunt cei de fata ,ci de scriitori adevarati.Este de ajuns sa-l numesc pe Dorin Tudoran cu al sau pamflet ,pe care inclusiv dvs l-ati aplaudat la vremea aceea.
Mi le-am asumat si am continuat sa risc. Nu-i asa ?
In alta ordine de idei , ca sa nu credeti ca am oarece dezamagiri (temeri) sa nu raspund la intrebarea referitoare la Marcela, raspunsul meu este clar : Marcela, copil fiind era dornica sa se joace. Nu ii era rusine de goliciunea ei pentru ca nu o percepea ca fiind ceva rusinos . Ea , ca orice copil de varsta ei, voia sa se joace cat ii poftea inima cu baietelul acela care se juca cu lopatelele. Sigur, ca ar fi putut sa nu-l placa dar a fost atrasa de el cred ca din instinct, nu ca ar fi simtit altceva…
Imi amintesc o intamplare cu baietelul meu care avea trei ani . Eram la mare el fiind tinut in brate de ” tata”. La un moment dat s-a apropiat de ei( noi) un alt tata(un cuplu) care o tinea in brate pe fetita lui. Fiind foarte aproape de baietel, fetita s-a repezit sa-l ia in brate . Ei bine, al nostru , luat prin surprindere , n-a marsat nici un pic la tentativa ei de imbratisare , dimpotriva ,a inceput sa tipe isteric: „E o zgatie , pleaca , nu-mi place, ia-o de aici”. N-am reusit nici un pic sa-l imprietenim cu ea. A fost jenant si pentru noi si pentru ei, dar ce am fi putut sa -i facem? Era un copil, nu ? Mai tarziu, cand era la gradinita, ne-am dumirit ca nu era nimc in neregula cu el. Intr-o zi a venit acasa suparat ca Raluca i-a tras o palma . „Si tu ce ai facut , l-am intrebat . ” Pai m-am dus la ea si i-am aratat si eu palma …dar n-am lovit-o ca mi-a fost mila de ea. „
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Foarte frumos! Merci pentru răspunsul la sondaj si pentru compunere. 🙂
P.S. Nu vă contestă nimeni riscurile asumate si meritele de din urmă, doar că d-voastră sunteți încă prea tânără pentru a trăi din amintiri. Intr-un fel, pe fiecare topic nou, cu fiecare text, fiecare comentator este un debutant… Replicile mele n-au avut-o în vedere pe d-na Stely a celor câteva mii de comentarii si a celor 13 (nu doar 12) anișori de prezență pe Arcă, ci pe comentatoarea debutantă care insista cu texte naive ce acreditau, mai direct sau mai indirect, ideea ca prozele propuse aci denotă cumva faptul c-am fi ajuns, pe Arcă, la vremea confesiunilor… esențiale… Presupun că până acum ar fi trebuit sa știți deja că oricât de auto-biografice ar fi detaliile incluse de „d-l” Goe în povestirile de nimic, aceste sunt întotdeauna întru-totul periferice. Faptul că d-voastră-l căutați pe D-l Goe, ca persoană, printre ele denotă că n-ați înțeles acest lucru, grăbindu-vă doar să potriviți proze cu preconcepții… mai ales că precizasem deja, cu subiect si predicat că va urma o lămurire explicită a felului în care aceste detalii minore au căpătat, prin hiperbolizare literară, anverguri apoteotice (dar vai imaginare) în destin (-ul care-i soarta noastră). Întâmplările sunt reale, dar anvergura lor, în peisajul istoriei emoționale este pur ficțională… în acord cu scopurile avute în vedere… si la care, cu puțin noroc, om ajunge în episodul viitor. Iar dacă nu (că nu-i musai)… asta e… Încă un obiectiv ratat pe Arca lui Goe, încă o temă rămasă în aer, deschisă… din cauza nepotrivirii de caracter cu… contextul, cu anturajul, cu martorii, cu perspectivele… Plus că stă să-nceapă si Roland Garros-ul… 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Cred că am găsite ceva drăguț, care ar merge bine si-n amintirea maestrului Tudor Arghezi dar si/sau a multora dintre contemporanii săi… Ceva ce însă ne poate induce chiar si nouă, celor moderni si post-moderni, unele emoții, inclusiv d-lui Florin. Ceva curat constitutional. Muzica:
ApreciazăApreciază
nostrastella said
Amu că trilogia ta (decât erotică) a reușit să facă varză/zarvă-n neuronul secretarei… Uf…Mirare mare nu mai e demult. Proasta, altminteri multilaureată de-a lungul anilor de studiu cu puzderie de coronițe și cărți de citit (abia mai târziu și când o avea și vreme cu minte de înțelegere) mi-a făcut ziua mai bună. A câta oară? Io, sincer sincer, un analfabet mai funcțional ca decât sărmana, mai rar am întâlnit. Fii bun Doamne!
Că-n Republica Arca lui Goe, funcția de secretară e la rang de cinste.. și devreme ocupată, no problem. Bucuroși le-om duce toate. Ce poate fi mai mult de-atât? E loc de râdere pe mai departe. Viitorul sună bine.
…
despre compunerea dlui Goaie (iote că am G-ul, ha)… bănuiesc că sandra brown își revizuiește deja notițele. Btw, io zic să-ți tragi și tu un nume de scenă mai cu moț. COAIE BROWN, aș zice. De ce nu? (iar n-am g băga-mi-aș). Literatură eroptică pentru fetilii la 60 plus. Nefutute. Și uitate.
.. chiar nu am vreo tragere a mai scrie ceva. bleah
nu pot să nu închei cu ceva -bun rău, din clasicii acestui loc de joasă cultură erotică și nu numai:
Cand Luminița era la poartă, inainte de ramas bun avea chiloti??
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Nostrastella – O prostie mai stereotipă si mai lipsită de imaginație decât cea pe care ții s-o etalezi tu rar s-ar mai putea vedea. Încăpățânarea este desigur în fișa postului de mascotă, dar stereotipia si lipsa oricărei urme de inventivitate te scad enorm. Ai cumva certificat de retard mintal? Ai si bilet de voie?
„Literatură eroptică pentru fetilii la 60 plus. Nefutute. ” – Ah, frumoasă auto-deconspirare… ca-cititoare.
ApreciazăApreciază
nostrastella said
Comentariu off topic mutat AICI
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Copmpost-ella – Te-ai precipitat să vii cu confirmarea auto-ilustrativă. Mai era nevoie?
ApreciazăApreciază
nostrastella said
Comentariu off topic mutat AICI
ApreciazăApreciază
nostrastella said
Comentariu off topic mutat AICI
ApreciazăApreciază
nostrastella said
Comentariu off topic mutat AICI
ApreciazăApreciază
nostrastella said
Comentariu off topic mutat AICI
ApreciazăApreciază