(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Arhivă autor

LCFCD (61) – Râm Nietzsche Nesarate…

Posted by Arca lui Goe pe Iulie 22, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

-) Ooooglinda – oglinjoară (-​

  Lume, lume…

re – Comandam cu caldură (auto)vizionarea fiecăruia în:

Oglinda întunecată

(n.b. extrem de întunrecată: Oglinda neagră / Black Mirror) – Care este episodul tău preferat?

Loc pentru explicatii inventive:

A se meta-interpreta dupa citire: China are un plan colosal pentru a-si asigura dominatia in inteligenta artificiala

S-ar putea demonstra în mod aproape riguros că învatarea si utilizarea limbii chineze este in exercitiu (gimnastic) excelent  pentru creier si inteligenta naturală (un anumit gen de inteligentă, genul minor)… un adjuvant care poate intermedia minuni la intelect. In fapt (însă) persistenta în a utiliza consecvent o asemenea limbă si scrierea adiacentă denotă o prostie abisală. Chinezii chiar au nevoie de foarte multă inteligentă artificială pentru a întelege acest adevăr (simplu) si pentru a întreprinde ceva spre corijarea acestei aberatii  multimilenare. In subsidiar ar fi de zis ca (pseudo)stagnarea restului lumii în forma alternativa de a abera (liberalism, corectitudine politica – iata o asociere care denota un absurd abraziv, trecut cu vedere, mai ales de către orbi, etc) nu face decât să sugereze ca limba chineză si comunismul ar fi fiind instumentele potrivite pentru propasirea omenirii pe noi culmi de civilizatie si progres. (Vom ajunge cu totii să practicam gimnastica mintii prin utilizarea limbii chineze si a caligrafiei adiacente)…

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 1 Comment »

LCFCD (60) – Transport la localitate

Posted by Arca lui Goe pe Iulie 10, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Teleportari imaginare (in lumi disparate)

Lume, lume…

Împotrivirea la teoria evoluției, a lui Darwin, pare a crește in diferite medii culturale și în diferite țări. Zilele trecute, Turcia a eliminat studiul evoluționismului din școli, a doua tară, după Arabia Saudită, care procedează astfel. Și in Occident – în SUA, din ce în ce mai mult și în Europa –  creaționismul apare in diferite manuale scolare ca „teorie” alternativa la teoria evolutionista.  În România teoria evolutiei a fost practic scoasă din manualele școlare în 2006 – acum se predă puțin la sfarșitul clasei a VIII-a.

Profesorul Mircea Flonta explica in interviul de mai jos cateva dintre confuziile și neînțelegerile  frecvente ale problematicii evolutionismului și faptul ca creaționismul nu e o teorie științifică. Printre altele, ar trebui să știm cu toții că  Darwin nu spune nicăieri ca omul ar provini din maimuță.

Discutia de mai jos este prilejuita de aparitia in limba romana a cartii ”Autobiografia lui Charles Darwin. Urmată de fragmente din Călătoria unui naturalist în jurul lumii” – traducere de Ioana Miruna Voiculescu, Andrei Bontaş şi Ancuţa Bontaş. Studiu introductiv de Mircea Flonta:

Mircea Flonta: ”Nu cred că între religie și știința evoluției ar exista vreo incompatibilitate”.

Loc pentru explicatii inventive: Existenta lui Roger Federer in lume ar trebui sa fie un argument cat se poate de convingator in sprijinul afirmatiei lui Mircea Flonta: ”Nu cred că între religie și știința evoluției ar exista vreo incompatibilitate”. Nu?

Locul pentru explicatii inventive era rezervat aprioric altor consideratii, care se amana din motive de tenis.

Update tardiv: In erele demult apuse pe Arca lui Goe, din sezoanele incipiente de seceta (seceta de dinainte de Potop),  am pomenit unele amanunte despre textele apocrife cu care s-au luptat precursorii d-lui Goe, care precursori nu anticipau defel, la acea vreme, vreo pre/cursivitate istorica in raport cu o ipotetica arca. Obsesia lui Charles Darwin pentru stramosii d-lui Goe (Tony, Clona… ) precum si viceversa,  avea sa razbata (si sa ramana consemnata) pe Arca lui Goe:
aici (Epistole de la Darwin) si aici Scrisoarea I, Scrisoarea II, Scrisoarea III, dintr-o serie criptica abandonata prematur, din motive destul de obscure… Ideile care transpareau din acele epistole si opiniile noastre ulterioare, discrete, din perspectiva Arcei lui Goe, ramase in suspensie, capatau, la in moment dat, o confirmare indirecta venita pe filiera papalå: AICI – Doua abuzuri flagrante. Iata ca preocuparile noastre in materie si-au gasit (in mod independent ?!) si alti corifei interesati (oarecum si) de reabilitarea lui Charles Darwin. Cu putin noroc povestea lui Darwin poate capata atentia pe care o merita, si, cine stie?, rezolvarea potrivita.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 39 Comments »

LCFCD (59) – De-ale carnavalului

Posted by Arca lui Goe pe Iulie 8, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Cu mascå, fårå mascå

Cartofii contin gluten.

Lume, lume…

Cu ce se ocupa unii –  Cușer pentru toata lumea:

Vaticanul a decis: Painea fara gluten nu e buna la impartasanie. Dar OMG-uri se accepta,

Taina impartasaniei: Vaticanul este impotriva azimei complet fara gluten.

Dupa ce o lunga perioada de timp preotii procurau vinul si azima (prescura) de la comunitatile religioase, „astazi acestea se vand in supermarketuri, in alte magazine si pe internet”, releva aceasta scrisoare a cardinalului Robert Sarah, „ministrul” cultelor si sacramentelor.

Prin urmare, el a cerut episcopilor sa se asigure de o „respectare absoluta” a normelor canonice din partea producatorilor.

Pentru catolici, painea si vinul devin trupul si sangele lui Hristos in timpul oficierii mesei, dar aceasta preschimbare a painii si vinului nu este valabila decat cu produse conforme, scrie AFP.

Painea trebuie sa fie nedospita (fara drojdie) si din grau curat, fabricata de persoane competente si integre. O alta cereala nu este tolerate decat in proportii foarte mici (n.b. cât de mici?), in timp ce adaugarea de alte produse cum ar fi fructe, zahar sau miere constituie „un abuz grav„.

Vinul trebuie sa provina numai din struguri si preotii sunt invitati sa-l pastreze bine pentru a nu se acri.

Pentru persoanele care nu pot absorbi paine sau vin fermentat, episcopii pot autoriza mustul din struguri sau azima cu continut scazut de gluten, dar nu 100% fara gluten, pe motiv ca aceasta denatureaza painea.

Cu toate acestea, Vaticanul a decis ca materia euharistica preparata cu organisme modificate genetic ar putea fi considerata o materie „valida”, asigura scrisoarea.

Pentru a se asigura de respectarea acestor criterii, Vaticanul propune instaurarea unei autoritati de control in fiecare tara.

Loc pentru explicatii inventive:

Cicå:

Anul în care religia va dispărea este mai aproape decât credem

„mai aproape decat credem”? Pai ce, credem? Noi? Asa ceva?  De unde or sti autorii articolului ce credem noi, enoriasii? Ca n-au de unde.

Iata ce zic stintificii:

Ideea de bază este că, pe măsură ce oamenii devin mai bogați, iar standardul de viață crește, aceștia sunt mai puțin îngrijorați de lipsa unor necesități de bază sau de moarte, violență sau boală. Cu alte cuvinte, ele sunt sigure de bunăstarea lor și nu mai simt nevoia să apeleze la divinitate pentru a-și calma temerile și nesiguranța.

Noțiunea că îmbunătățirea condițiilor de viață este asociată cu o scădere a credinței în Dumnezeu este susținută de dovezi.

 Abordarea cea mai evidentă pentru estimarea momentului în care lumea va trece la ateism majoritar se bazează pe creșterea economică. Acest lucru este logic, deoarece dezvoltarea economică este factorul cheie responsabil pentru laicizare (secularizare – n.red). În stabilirea acestei estimări, s-au folosit nouă țări în care ateismul este aproape omnipresent.” (ghici care țări !)

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)țări

Posted in Arcaluigoeologie | Leave a Comment »

LCFCD (58) – VIP-uri de odinioarå

Posted by Arca lui Goe pe Iulie 6, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Vestigii ale unor culturi a-puse
Oale si ulcele (cu smalţ, ţţţţţ)

  Lume, lume…

Update off (of-of-of) on topic. Ratarea sezonului al VII-lea pe Arca lui Goe devine, pe zi ce trece, din ce in ce mai profundă, mai plenară. Inca un pic si va fi finală… adică totală, cu atatea poze extrem de interesante si pline de potential, ramase necomentate. Deh, majoritatea provin din perioada filmului mut. Dar, ce voiam sa zic, in acest Update off (of-of-of) on topic, este alt-ceva. Circula på net un text (nu stiu de unde vine si cine la compus, dar se poate cerceta) in nota obisnuita a prostiilor alternative (cu iz conspirationist). Ceea ce ar fi realmente interesant vizavi de acest text ar fi felul in care se pozitioneaza fata de el feluriti citititor-receptori, si cam ce reactii spontane si/sau efecte remanente at putea produce in mintile acestora (care au, care n-au…). In fine, iata textul (care debuteaza extrem de furtunos):

Când vine vorba de genocidul în masă, ar fi bine să uităm de Hitler și de Stalin pentru că ei au fost doar amatori în comparaţie cu Richard Coudenhove Kalergi (1894 – 1972) – un om despre care majoritatea nici n-a auzit.

În 1922, Kalergi a fondat mișcarea PanEuropeană” de la Viena, care viza crearea Noii Ordini Mondiale, bazată pe naţiuni federale conduse de Statele Unite ale Americii. Integrarea europeană ar fi fost primul pas în crearea Guvernului mondial. Amploarea fascismului în Europa suspendă planul criminal pentru o perioadă de timp.
Politicienii acelor vremuri l-au susţinut pe Kalergi iar băncile, mass-media şi serviciile secrete americane au finanţat proiectul său. Şefii politicilor europene ştiu bine că el este autorul Uniunii Europene care dictează totul de la Bruxelless şi Maastricht. Tot Coudenhove-Kalergi a fost cel care a propus „Oda Bucuriei” din Simfonia a IX-a a lui Beethoven ca imn al Europei unite, cântat şi astăzi.
După al doilea război mondial, Winston Churchill și B’nai B’rith – agenția evreiască de sprijin internațional pentru interesele politice evreiești – l-au propulsat pe diabolicul Coudenhove Kalergi şi i-au sprijinit ideologia rasistă antieuropeană. Planul diabolic a fost salutat şi îmbrăţişat de însăşi Guvernul Statelor Unite ale Americii.
Spre meritul său, Churchill s-a distanţat ulterior de Kalergi. La începutul anilor 1950, Churchill a fost în campanie în Marea Britanie pentru a susţine albii, moment în care a decis abandonarea completă a odiosului plan.
Kalergi, necunoscut opiniei publice, istoricilor şi politicienilor europeni, este practic „tatăl” Maastrichtului şi al multiculturalismului. Noutatea planului său nu este acceptarea genocidului ca mijloc de atingere a puterii ci aceea de a impune crearea speciei metise (subumane in viziunea lui) care, datorită caracteristicilor psihologice majoritar negative, garantează toleranţa şi acceptarea „rasei nobile” în vârful ierarhiei.
Conform raportului „Population division” („Divizarea populaţiei”) difuzat în ianuarie 2000 de către Naţiunilor Unite la New York, se reiterează ideea amestecării raselor aşa cum o gândise Kalergi: „Emigrări la schimb: o soluţie pentru populaţiile în declin şi îmbătrânite. Europa ar avea nevoie de 159 de milioane de imigraţi până în 2025.
În cartea sa „Praktischer Idealismus” (Idealismul practic), Kalergi declară că viitorii locuitori ai „Statele Unite ale Europei” nu vor mai fi oamenii vechiului continent, ci o specie de sub-oameni, produsul mixării raselor europene, negroide şi asiatice. El afirmă, fără jumătăţi de măsură, că este absolut necesară amestecarea popoarelor europene cu rasele asiatice şi de culoare pentru a crea o turmă multietnică fără calitate, fără valori, uşor de dominat şi de manipulat de elita conducătoare.

 Omul viitorului va fi de rasă mixtă. Rasele și clasele de astăzi vor dispărea treptat ca urmare a eliminării spațiului şi timpului. Rasa eurasiatică-negroidă va fi rasa viitorului, similară la aspect cu vechii egipteni şi va înlocui diversitatea popoarelor și indivizilor. (…) Ne-am propus să transformăm europenii într-o rasă metisă.
Pentru început, spune Kalergi, se va elimina democraţia statelor membre ale Europei Unite: guvernanţii aleşi de popor nu vor mai avea nicio putere de decizie pe plan naţional, apoi poporul însuşi se va amesteca cu celelalte rase astfel încât rasa albă va fi înlocuită treptat cu rasa metisă – cel mai uşor de dominat de elita conducătoare – rasa pură a albilor.
 
„Ne confruntăm cu cea mai periculoasă revoluţie din istoria omenirii: revoluţia statului împotriva omului. Ne confruntăm cu cea mai gravă idolatrie din toate timpurile: zeificarea statului” („Totaler Mensch – totaler Staat” adică „Omul Total – Statul total” – Richard Coudenhove Kalergi )
Kalergi proclamă abolirea dreptului popoarelor la autodeterminare, urmărind ţinte concrete:  eliminarea națiunilor de sine stătătoare prin stimularea mișcărilor etnice separatiste și încurajarea imigrărilor în masă pentru că numai aşa Europa poate fi  controlată de o elită! Europenii trebuie transformaţi într-o rasă mixtă omogenă, formată din albi, negri şi asiatici.
O altă etapă a planului său este cea privitoare la eliminarea principiului egalităţii tuturor în faţa legii şi evitarea oricărei critici la adresa minorităţilor. Legile trebuie să protejeze aceste principiii extraordinare pentru că prin ele se vor reprima masele.
Kalergi caracterizează metişii astfel: subumani, subspecii, cruzi, infideli, uşor de dominat şi de manipulat. Conform opiniei sale, metişii pot fi creaţi conştient deoarece sunt indispensabili consolidării puterii elitei superioare.
Chiar dacă în manual Kalergi nu menționează că ideile sale sunt principiile directoare ale Uniunii Europene, observăm că au fost preluate cu uşurinţă de aceasta.
Credința că oamenii albi din Europa ar trebui amestecaţi cu africani și asiatici,  că identitatea naţională trebuie anihilată, că toleranţa şi nediscriminarea între indivizi diferiţi şi rase diverse trebuie înţelese şi practicate constant, sunt teme ce stau astăzi la baza tuturor politicilor comunitare. Nu ne aflăm în faţa unor principii pur umanitare aşa cum am crede la prima vedere ci suntem victimele planului Kalergi prin care se realizează cel mai mare genocid din istoria omenirii.
Paradoxal, pentru serviciile prestate, exista chiar și un premiu: Premiul European Coudenhove Kalergiacordat o dată la doi ani unui european care a excelat în promovarea planului criminal. Printre premianţi se află Angela Merkel și Herman Van Rompuy. 
Incitarea la genocid stă la baza apelurilor constante ale Națiunilor Unite care ne recomandă insistent să acceptăm milioane de imigranți pentru a ne ajuta cu natalitatea care, vezi doamne, e foarte scăzută în Uniunea Europeană. Dacă imigranţii sunt vitali pentru întinerirea ţărilor bogate ale Europei, cum se face că românii, bulgarii, polonezii, sârbii şi alte rase albe europene NU SUNT PRIMIŢI CU BRAŢELE DESCHISE? De ce se deschid porţile doar arabilor, negrilor şi asiaticilor? Angela Merkel a declarat de curând că Germania, până în anul 2050 va primi milioane de imigranţi ARABI!!! Marie Le Penn, europarlamentar francez, afirma de curând că Germania manifestă o deschidere largă pentru imigranţi deoarece are nevoie de sclavi, dat fiind faptul că 20% dintre ei sunt analfabeţi, puţini sunt specializaţi şi prin urmare vor fi foarte greu de integrat într-o societate cu alte principii, alte valori, altă educaţie şi altă religie.
Singurul scop al amestecării raselor este acela de a anihila complet identitatea popoarelor, transformându-le într-o masă de indivizi fără nicio coeziune etnică, istorică şi culturală.
Pe scurt, politicile planului Kalergi au fost și încă mai sunt baza politicilor guvernamentale oficiale care vizează genocidul popoarelor Europei prin tolerarea şi acceptarea imigrației în masă. Dacă ne uităm în jurul nostru, planul Kalergi pare a fi pe deplin înfăptuit.
Tabelul de mai jos prezintă procentul populației musulmane din douăzeci de orașe europene iar cifrele sunt înfricoșătoare:
top20 muslimCăsătoriile interrasiale produc anual mii de tineri de rasă mixtă: „Copiii de Kalergi”. Europenii, prin articolele promovate în mass-media, sunt învăţaţi să renunţe la originile și identitatea națională .
Slujitorii globalizării încearcă să ne convingă că negarea identitară este un act progresiv și umanitar, că „rasismul” este greșit pentru că vor să ne transforme în simpli consumatori orbi. Fiecare trebuie să vadă acest adevăr, că integrarea europeană a ajuns la genocid. Dacă nu reacţionăm, alternativa este sinuciderea națională.
Kalergi nu s-a putut împăca cu propria-i etnie; el a fost produsul unei familii mixte ( tatăl – Heinrich von Coudenhove Kalergi, diplomat austro-ungar și Mitsuko Aoyama, o japoneză din Tokyo). Singura modalitate de împăcare cu propria sa etnie a fost aceea de a construi planul diabolic al „rasei mixte”, promovându-l ca normalitate şi nu ca excepție. Acest lucru se putea realiza numai prin distrugerea raselor pure din toată lumea şi înlocuirea forţată cu metişii rezultaţi din căsătoriile mixte. Până şi Hitler l-a numit pe Kalergi „bastardul tuturor”.
G.Brock Chisholm, fostul director al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), demonstrează că a învăţat bine lecţia lui Kalergi când afirmă: „Ceea ce oriunde în lume ar trebui să se aplice este nelimitarea naşterilor şi căsătoriilor mixte şi asta cu scopul de a crea o singură rasă într-o lume unică care depinde de o autoritate centrală”.
În loc de concluzie
Dacă privim astăzi în jurul nostru, planul lui Kalergi pare materializat – vezi valurile uriaşe de migratori asiatici, arabi şi negri care năvălesc zilnic în Europa. Urmează căsătoriile mixte şi naşterea milioanelor de indivizi metisi „copiii lui Kalergi”ce vor substitui europenii puri.
Să nu uităm care este originea problemei. Nu există nici un loc în Europa modernă pentru statele etnice pure. Asta-i o idee a secolului al 19-lea iar noi încercăm să tranzităm în secolul 21 și o vom face cu state multietnice. (Wesley Clark, SUA general, ex-NATO Comandantul Suprem, vorbind despre bombardamentele NATO din Serbia, 1999)
Migrația arabă a fost cel mai bun lucru care s-a întâmplat în Europa în ultimii 50 de ani. Arabii din Europa sunt un fapt de viață. E timpulîncepem să acceptăm că nu există nici o modalitate de a bloca migrarea chinezilor, pakistanezilor sau arabilor în Europa. E adevărat, Europa nu va fi ceea ce a fost odată, dar asta e un lucru bun. Cu cât mai mulți migranți din Africa și Asia vor ajunge în Europa, cu atât mai bine va fi. Mai devreme sau mai târziu, copiii și nepoții lor se vor căsători cu veteranii europeni, vor da naştere la metisi și vor schimba demografia țărilor. Europa va complet diferită de cea pe care o cunoaştem astăzi.” (Yigal BenNun, scriitor israelian)
Europa riscă să se transforme într-un continent al negrilor din cauza imigrației ilegale; s-ar putea transforma în Africa. Avem nevoie de sprijin din partea Uniunii Europene pentru a opri această armată de africani care încearcă să pătrundă în Europa prin Libia. În momentul de față există un nivel periculos de imigrație din Africa spre Europa și nu știm ce se va întâmpla. Care va fi reacția europenilor albi creștini la această masă înfometată a africanilor needucați? Nu știm dacă Europa va rămâne un continent avansat economic și de coeziune sau va fi distrus de această invazie barbară. Trebuie să ne imaginăm că acest lucru s-ar putea întâmpla, dar înainte de asta, trebuie să lucrăm împreună. ” (Colonelul Muammar Gaddafi, conducător militar din Libia.)”

 

Loc pentru explicatii inventive:

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 1 Comment »

LCFCD (57) – Sforårii

Posted by Arca lui Goe pe Iulie 4, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Incurcate sunt cåile Domnului
în comunicarea umanå

Lume, lume…

 

Loc pentru explicatii inventive:

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | Leave a Comment »

LCFCD (56) – Si lumea cum va fi fost

Posted by Arca lui Goe pe Iulie 1, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

pre-Text: Lumea cum va fi fost, daca si numai daca mesajul lui Sagan va fi descoperit de (alte) fur-nici. Text:

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | Leave a Comment »

LCFCD (55) – O scrisoricå de amor

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 29, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Stilul e pistolar

dar Le style est l’homme meme – dupa cum bine zicea nemuritorul… Gambetta (un Buffon)
… asadar omul e pistolar.

Lume, lume…

 

Loc pentru explicatii inventive:

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 4 Comments »

LCFCD (54) Lista Simonei

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 27, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

​”Filme la care Simona s-a umflat de plans”

  pre-Text.

Va cer iertare ca am lipsit atat de mult, am ratacit prin sfere ciudate. Mi-e si rusine sa scriu… Voi reveni dupa ce ma iertati. (Simona, 21 octombrie 2013, 01:57)

Azi, va spun care sunt filmele care m-au inecat in lacrimi. Si astept sa-mi dezvaluiti si voi lista voastra.

Gladiator
The Last of the Mohicans
Cold Mountain
Titanic
La vita e bella
Bridges of Madison County
A Time to Kill
Hanover Street
Marley & Me
Message in a Bottle
What Dreams May Come
Zorba the Greek
The Fisher King
The Prince of Tides
The Bucket List
Sanitka (serial ceh)
The Pursuit of Happyness
Gara pentru doi

(lista ramane, din pacate sau din fericire, deschisa)

Daca  nu le-ati vazut cumva, cautati-le. Va doresc suferinta frumoasa! Pe curand.”

 

 

 Text.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | Leave a Comment »

LCFCD (53) Simona lupta!

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 23, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Vesti triste: Simona este grav bolnava

  pre-Text:

SimonaDaca eu am cancer in stadiul trei si inca lupt, lasati smiorcaiala!

„Sunt un om pozitiv (folosesc un termen la moda). De aceea, cand medicul mi-a spus, politicos si metalic,  „Ai cancer de san in stadiul trei”, am ranjit ca o idioata. Nu stiu sa ma psihanalizez. Poate ca nu am crezut-o pe doamna doctor Nedelcu, desi e geniala. Sau poate ca nu eram de acord cu Dumnezeu si n-aveam curaj sa-i spun.

Am revenit aici, ca sa va invat sa traiti, dragii mei. Nu luati asta ca pe o abordare aroganta, nu stiu legile fericirii, le-am facut praf de cate ori am avut ocazia. Dar acum nu mai e vorba de subiecte frivole, precum barbatul cat p-aci insurat care cat p-aci ma iubea si cat p-aci a ramas cu mine. Acum e vorba despre lucruri care tin de viata si de (ma scuzati) moarte.

Daca era sa ma gandesc strict la confortul meu, as fi zis clar: ma, domnule (sau doamna) medic minunat, eu nu vreau chimioterapie, tata, nu vreau tortura de-astea stiintifica, nu vreau stres, nu vreau nimic, vreau doar sa ma odihnesc. Doar ca iubesc niste oameni din preajma mea si nu pot sa-i las sa-mi aprinda lumanari (decat la rubrica „Vii”, sa fie clar).

Si, uite, numai de-a naibii (si Dumnezeu ma iarta ca vorbesc urat), am sa traiesc, am sa inot prin iad, am sa ies la suprafata, am sa ma trezesc din orice coma, am sa indur orice. Am sa arat ca Dumnezeu e mai puternic decat o satana deplorabila, care, fiindca se simte o leguma, ataca murdar. Tipic.

Va tin la curent, bine v-am regasit, voi deschide un jurnal al fericirii, al supravietuirii, al sperantei!”

UPDATE23 martie 2017, ora 00.50. Simona Catrina-Roman a murit. Anunțul a fost făcut de soțul său, Doru Roman, pe pagina de Facebook. ”Nu știu cum să vă spun asta. Nici nu v-aș fi spus dacă îngerul pe care l-am avut lângă mine nu ar fi fost Simona cea atât de iubită de toată lumea care a zâmbit măcar o dată la articolele ei poznașe. Dacă ar fi putut să anunțe chiar ea, ar fi făcut-o, cu siguranță, în stilu-i propriu, prin care să ne smulgă un ultim zâmbet în loc să o plângem.

 

 

Text:

Cineva (cine?) a zis că (esențialmente) „închisoarea presupune o carență de spațiu, compensată printr-un exces de timp„. Interesantă definiție în concizia ei… Valabilă pentru toate tipurile de închisori (si, salvă Domnului, există o mare de varietate de închisori). Problema este că întorcând pe dos aceasta definiție (a tuturor închisorilor), nu se obține (după cum am spera) libetatea, ci alt/ceva, la fel de constrangator si terifiant. Cărei esențe i s-ar potrivi oare definiția: „O abundență de spațiu dublată de o penurie de timp” ?  La limită, un spațiu infinit si o lipsă totală de timp. Pentru om (lipsa timpului) înseamnă moarte. Pentru foton înseamnă libertatea deplină. Desi poate că nu înseamnă nimic, fiindu-i lui, fotonului, starea normlă, comună. Trebuie să fii închis ca să-ți doresti libertatea. Trebuie să trăiesti ca să te temi de moarte. Nu? A avea si a nu avea…

Aparent, enunțurile (firoscoase) de mai sus sunt condamnate (aprioric?), prabusirea lor in ridicol fiind iminenta, aproape inexorabilă. Pentru a fi salvate ar mai trebui zis ceva. Anume. Dar ce? Ce? Nimeni nu stie ce. Orice altceva catalizandu-le prabusindu-le… Poate că omul e (si el) un foton.  Merge?

UPDATE – TOO: Deh, asta e realitatea, un cumul confuz de conglomerate, in care exista (mai) multe (poate chiar o infinitate) de adevaruri alternative si foarte contradictorii doua câte doua, oricare doua „alese la intamplare”, dintre cele neidentice. Bunoaoara cele doua de AICI. In accord cu sensul entropic al curgerii „timpului” (intre timp) se intampla lucruri care distorsioneaza „realitatea” anterioara spre stari mult mai confuze dar care apar mult mai clare. Unele dintre adevarurile partiale (adica relative) se estompeaza si dispar, altele se consolideaza… si se impun, de nu mai stii care e realitatea. Asta e realitatea!

Iata ce s-a mai întamplat la un an dupa consemnarea, pe Arcå, a antagoniei cu pricina (dintre „Simona si un „psiholog” lipsit de umor, in apararea unor „niste artisti”, de partea carora se plasa, vitejeste, de nimeni alta decat de Simona):

Profesorul şi actorul Miklós Bács: „L-am învăţat pe Faust noaptea“. (Simona C.)

„În „Faust“, regizorul Silviu Purcărete s-a întrecut pe sine în crearea unei metafore uriaşe, care prinde într-un carusel fantasmagoric ritualuri de sacrificare a porcilor. Un rinocer grotesc, uriaş, este purtat dintr-o parte în alta a halei. În actul al II-lea, spectatorii sunt invitaţi de vrăjitoare chiar în mijlocul Infernului. Peste 80 de actori sunt metamorfozaţi de Lia Manţoc în licurici, troli, lemuri, elfi, gnomi, nimfe, furii şi gratii, o formaţie cântă live rock, pe muzica lui Vasile Şirli, un cor psalmodiază în latină, germană şi română.”

Aplauze si ovatii pentru Silviu Purcarete.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | Etichetat: , | 1 Comment »

LCFCD (52) – Simona se måritå

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 21, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

si-Mona se måritå

  pre-Text:

Simona si Doru: Dragoste cu subiect si predicat

Simona s-a måritat. 14 iun 2014 / 22:19. Si-a cunoscut sotul pe Internet.

Text:

Nunta Simonei este o stire (de preså) pentru ca: Tango: Statul ocroteste minciuna de baza a societatii.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 9 Comments »

LCFCD (51) – Ghici cenuså ce-i!

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 17, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

  pre-Text: Dupa aceea unii si-au pus cenuså-n cap. Unii continuå si azi så-si punå cenuså-n cap.

 

 

Text: Un cetåtean desfigurat zace in sânge pe trotuar dupa ce a fost batut de un tâlhar care l-a jefuit. Un psiholog care trecea intamplator pe acolo il priveste si zice: Vai, groaznic. Cel care a fåcut asta are mare nevoie de ajutor.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 27 Comments »

LCFCD (50) – Ghici ciupercå

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 15, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

  pre-Text.

Nu-mi amintesc la ce este bunå memoria. N-om putea sti la ce-ar fi fiind bunå, câtå vreme (trece) nici måcar propria viatå nu ti-o poti aminti asa cum fu Panda, Ana (Lugojana)… lui Manole nici nu-i paså… de gol.

 

Fantastic! Nu exista „stiintific”! Exista doar „stiintifico-fantastic”. Se poate demonstra stiintific. Bunåoara atunci când încerci så explici unui copil de 8 ani cum functioaneazå un motor electric, în curent continuu.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 1 Comment »

LCFCD (49) – Lacustele, hrana viitorului

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 13, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Grigore Lese si sindomul abålaru – Retragerea din smerenie…

  pre-Text.

Sa-ti fie rusine, Grigore Lese

Exista låcuste foarte mari, care cântå…

 Text. „Pauză publicitară” de 15 minute pe scena Ateneului: ce s-a întâmplat sâmbătă seara la concertul lui Grigore Leșe

-resc enorm si sunt foarte gustoase… cu mujdei de usturoi.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-le | 1 Comment »

LCFCD (48) – Un cap voluminos

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 10, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

​Si ce cap ciudat råsare. E al tåu? Al tåu e oare?

  pre-Text.

https://www.youtube.com/watch?v=MwgubN55808

 Text.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 12 Comments »

LCFCD(47) – Anonimul necunoscut

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 6, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Faimosul anonim (trista faima)

(a) Un nibelung sedea calare pe o dioda semi-conductoare.
Purta in spate o låutå si se gândea cum ar putea s-o… batå…(b) Care sa fie legatura intre Grindeanu si Pristanda?

(c) Dar intre Nae Girimea si Izolda?

De parca nu este suficienta presiunea (virtuala si despotica) a viitorului, mai trebuie sa ne confruntam si cu problemele generate de trecut, ba prin pierderi irevocabile de continut al acestuia, ba prin inabilitatea de a ne debarasa suficient de rapid si de eficient de balastul trecutului, transportat astfel inertial (din cauza diferentei de ritm) catre viitorul invocat mai sus.

Si cand anume oare se intampla toate astea? Taman ACUM!!! In chiar clipa ACEASTA, in MOMENTUL prezent. In this very moment. In eterna zi de azi. Intr-un PREZENT mereu precar, inselator, miscator, mincinos, inconsistent, volatil, fluid, incapabil de fericirea starii pe loc, ce ne târåste (cu viteza luminii…) aiurea prin lume, de colo, colo, fara nicio tinta, ci doar asa, de amorul artei. In aceste conditii vitrege poti fi oare altceva decat un banal spectator? Un foton! Poti fi realmente creator sau macar actor (prin imitarea mimetica a Lui Dumnezeu)? Ei as! Ce, esti copil? Ma rog, poti visa la asa ceva, plonjand curajos in abis, in directie perpendiculara pe directia curgerii momentului prezent, hranindu-te cu (astfel de) visuri si amagiri… de moment. Dar si asta va trece… Spectacolul (va) råmâne (poate). Show must go on? Aceasta e intrebarea? Aceasta-i intrebarea.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 3 Comments »

LCFCD(46) – Arca lui Goe

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 3, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Arca lui Goe

Lume, lume…

Interesul pentru cultura si culturism ramane mereu treaz. O trasatura a umanismului multi-dimensional, si si multi-cultural, caci este (nu-i asa?) si cultura o dimensiune a spiritului uman, la orice varsta.

Loc pentru explicatii inventive:

… ceea ce se va rata cu brio, in zbor… caci momental nu-mi vine nimica potrivit in minte… desi la un moment dat era cat pe aci sa ne vina o idee. 🙂

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 5 Comments »

LCFCD(45) – 1 Iunie

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 1, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Ziua copiilor din fiecare

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 2 Comments »

LCFCD (44) – Ziua de la răscruce

Posted by Arca lui Goe pe Mai 30, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

răspântiind…


…  Ziuă.
În ţintirim nici ţipenie.
Pe alei.
Se auzea înflorind liliacul.
El, singur,  flancat de morminte,
Se plimba prin cimitir, abătut,
cocoşat şi nedumerit, împovărat
de o cruce imensă şi grea.
Mergea agale pe alee, agonizând,
La deal
(căci cimitirul acela se afla pe un deal),
Cu ochii în pământ,
Când, deodată, pe neaşteptate,
ajunse la o răscruce. Mare.
Rămase ţintuit.
Îşi trase sufletul
cugetând încotro s-o apuce, şi,
cugetând, există (un pic).

Fără să ştie cum, se înălţă,
pentru o clipă suspendată, sus
deasupra ţintirimului şi văzu,
(din non-existenţă),
că aleile, încrucişându-se,
făceau o cruce mare cât tot cimitirul.

Un cimitir muribund
împănat cu cruciuliţe.
Acolo, la răscruce, se vedea el (însuşi),
Mic,
Împovărat de o cruce imensă şi grea,
Încercând (disperat) să se înalţe.
Cuprins de milă (pentru el însuşi),
Se lăsă atras (magnetic) înapoi,
În capcana acelui biet trup.
Crucea se uşurase şi ea
(între timp)
Era o cruce imensă dar uşoară.
O cruce de placaj, goală pe dinăuntru.
Se răsuci, agale, şi privi la vale, către trecut.
Drumul său, la deal, pe alei,
Era marcat cu o dâră enormă de rumeguş.
Vântul însă se împotrivea risipind dâra,
Lăsând în loc un (om) pustiu
şi o cruce goală,
la o răspântie.
În clopotniţă
Se auzea amuţind liliacul.
În ţintirim nici ţipenie.
… Noapte.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 1 Comment »

LCFCD(43) – Ali din tara lui Trump

Posted by Arca lui Goe pe Mai 24, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

​frumuseti pierdute in lumea lui Donald

 …frumos, foarte frumos, interesant, dar si mai interesant ar fi un meci de box in cosmos, in imponderabilitate… S-ar cuveni abitir o paralela intre portocalii „Traian Basescu” si „Donald Trump”. Ma si mir ca n-o face nimeni. Se afla analogii si pseudo-analogii cat cuprinde. In final s-ar putea face o trecere in revista a felurilor in care s-au pozitionat fata de Donald, fostii „basisti” si fostii „antibasisti”.

La urma urmei este fenomenul „Trump” o alta instantiere a fenomenului „Basescu”, intr-o versiune noua, superioara, sau este doar o imitatie inertiala (de proasta calitate)?  Sau poate ca, dincolo de nevinovate asemanari circumstantiale, una-i una si alta-i alta?

Cine stie?

Pare off topic dar nu (prea) e: un „PS. În articolul de lunea trecută, am enumerat, în fuga condeiului, numele cîtorva cunoscuţi dizidenţi români. Evident, n-am livrat o listă completă. Dar nu-mi iert că am omis un nume esenţial, care nu merită uitarea noastră, deşi am ajuns să practicăm uitarea cu o funestă dexteritate. E vorba de Dorin Tudoran. Nici curajul, nici verticalitatea lui n-au fost de toată mîna. Îi cer iertare, şi îmi fac iluzia că istoria românescă de mîine va fi mai puţin neglijentă decît am fost eu, în pripa mea gazetărească (uşor pre-senilă?). Ghici ce e! O conserva de tinichea, inscriptionata pe capac (in introducere) Martin S. Martin, pe fund (in incheiere) Dorin Tudoran (intr-un PS fabulos) si care (când colo) contine (in cuprins) o banalå tocaniztå de limbå. Câte ceva care sa uimeasca nitzel, sa amuze un pic, sau så invers, si så-l lase oleacă perplex, câte putin, pe fiecine (cititorul acidental din orice sfera o veni el/ea cu greu).

P.S. Ce o insemna „Nici curajul, nici verticalitatea lui n-au fost de toată mîna„? Ca nu prea face sens. Afirmatorul acestui enunt negativ ori e un prea subtil (…) anticipator care si-a pregatit terenul pentru vreun alt PS, in vreo alta conserva… ori… divinå o fi pripa sa gazetărească (uşor pre-senilă?).

In asteptarea deznodamantului ar fi de mentionat o micutzå intrigå: Si introductivul Martin S. Martin i-a cåntat un pic in strunå aceluiasi dizident de convergenta (sic) Dorin Tudoran, pe marginea unui articol in care, actualul pamfletar certocrat, din lista de ex-poezei a patriei (ne indeajuns de) recunoscatoare, ii compunea o oda bine cam-umflata lui Donald Trump. Ce-o cauta germanul Plesu in bulgaria acestui duet trans-atlantic nu se stie. Te pomenesti c-or pune de un triunghi, usor de adus din (ah) fuga condeiului. Oare singurul dizident vådit anti-comunist ce parere o avea despre asa ceva?

Totusi, totusi, deci, asadar si asa deci… cum de nu se gaseste nimeni (vorbitor de limbutzå romånå) sa execute o analiza (sau o sintezå) a semnificatiilor relatiilor de succesiune (pseudo)(a)cauzalå, intre precursorul Basescu si epigonul Donald. Presupunem ca se afla la mijloc o spaima interioara din portofoliul de emotii ale posibililor analisti, niste complexe bizare, o teama de inconsistenta fata cu prea multele fatzete ale realitatii din era ticalosilor. Sa fi (fost) (pro)basist, (pro)trumpist, anti-basist, anti-trumpist, s-o (tot) dai cotita (dupa piersic mimand cu nonsalanta echidistanta) si sa fi fortat sa te confrunti cu cruda si confuza realitate, comporta riscul inacceptabil al unor scufundari spectaculoase in ridicol, si daca esti (vei fi… fost) „partizan”, si daca esti (vei fi… fost) „neutru”. Cel mai nimerit este sa asteptam. Lumea trece. Si uita. Cam ca Plesu pe Tudoram (nici curaj, nici verticalitate de toată mîna). Dupa aceea da. Vom prezenta analize, concluzii, interpretari. Vom incepe cam asa: Dupa cum am spus inca de la bun inceput, la vremea respectiva, si chiar de mai inainte…

P.S. Inca o ghicitoare. Ghici cine, despre cine, zice, si de ce! – „Președintele Băsescu avea în suita sa de admiratori și un filozof care, la un moment dat, a trebuit să traducă din română în română afirmații prezidențiale, pentru ca tot omul să priceapă că președintele dorise să spună altceva decât spusese.” – Cine zice cå zice ca så se afle in treabå, cineva care nu prea mai are ce zice, bine zice. Credem „noi”. Halal!

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , | 7 Comments »

LCFCD(42) – Asteptam indulgentele d-voastra

Posted by Arca lui Goe pe Mai 20, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

…Calotele se cam topesc…

   … te test… de test… Fram, in frigiderul polar

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 6 Comments »

LCFCD(41) – Intalniri incredibile

Posted by Arca lui Goe pe Mai 18, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

…de-o iubire ireala sau de-o dragoste banala, cine poate stii?

   … cå si galaxia noastra impreuna cu galaxia spirala vecina din constelatia Andromeda…  vor avea in curand o asemenea intalnire incredibilå si o dragoste tot asa la prima vedere… in numai patru miliarde de ani de acum incolo… fatalitate sau pre-meditare?… Cine poate stii? Pentru tine, pentru mine, pentru cine stie cine, visele vor fi spulberate intr-o zi…

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 1 Comment »

LCFCD(40) – Serenada unei iubite

Posted by Arca lui Goe pe Mai 14, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Viziteaza-mă-n Sahara (Madeleine ne viendra pas)

Femeia mea locuiește în Alaska.
Eu în Sahara.
Pe continente diferite.
Nu ne vizităm niciodată,
Dar ne ducem dorul și grija.
Eu tânjesc după răcoarea polară,
Ea după soarele alb al desertului.
De întâlnit ne întâlnim câteodată,
Întâmplător,
În lungile calatorii,
întreprinse în interes de serviciu,
Pe care amândoi le avem de făcut,
Ori prin taigaua Siberiană,
Ori prin desertul Gobi,
(În țara nimănui)
Mai rar prin Australia și Oceania.
Ultima oară ne-am întâlnit in Antarctica,
la o temperatură de minus 40 de grade.
Celsius. Sau Fahrenheit.
Ocazie cu care am constatat că
Provenim din regnuri diferite.
Ne-am sărutat și ne-am despărțit…
Pentru alte câteva anotimpuri.

Femeia mea locuiește în Alaska.
Eu în Sahara.

Sper ca data viitoare să ne întâlnim la Paris,
În lupanare de cinismu și de lene.
Sau măcar în Colentina, într-o stație de tram 33.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 1 Comment »

LCFCD(39) – Copilåria (întotdeauna) fericitå

Posted by Arca lui Goe pe Mai 12, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Resursele fericirii

Fericiti cei saraci cu duhul?

Pentru o clipa am crezut ca povestile din tramvaiul 16 (actualmente lipsa din inventar pe o penurie ca aceasta) s-au mutat in trambaiul 36 (tot un patrat perfect): Căutându-l pe GogoiEram în tramvaiul 36, visam frumos în aglomeraţie, fără să mă ţin de ceva, practic blocată între alte patru sau cinci corpuri. Ne apropiam de Parcul Tei, în dreapta aveam priveliştea bălţii şi, dincolo de ea, în zare, silueta blocurilor turn noi, pline de oameni fericiţi. În nas cu mirosul dulceag al interiorului de tramvai (care combină transpiraţia, duhoarea tutunului, mireasma corpurilor după o zi lungă de muncă, fie ea la birou sau pe şantier), alunecam pe marginea apei, fără să mă mir de adunătura ciudată din vagon. O parte – domnişoare cu bluziţe subţiri şi pantofi fini, o altă parte – muncitori cu uniformele murdare, mulţi dintre ei „afumaţi“ deja sau oricum cu gândul la şi în drum spre aşa ceva. Ce bine e să fii viu într-o zi ca asta, mi-am zis, în timp ce soarele se scurgea peste baltă. La următoarea staţie, la colţul parcului, în tramvai au urcat vreo şapte-opt copii transpiraţi, cu genunchii rupţi de la fotbal, cu hainele ferfeniţă, o mică brigadă din Tei, şi au început să-şi facă loc printre călători, strigând unii la alţii: „Bă, unde e Gogoi?“, „L-ai văzut pe Gogoi?“, „Nicule, bă, Nicule, bă, Gogoi a urcat şi el?“, „Pune mâna pe el, nu-l lăsa“, „Gogoi, unde eşti frăţioare? Vino pân-aici“… etc, etc. etc.

A fost doar o iluzie. O scurta nålucire… Aiurea-n tramvai. Dar vai! Povestile din 16 aveau parca mai mult miez…

 … loc de dat cu capul… de comentat gândul pregnant… ramas de caruta…

Con-glomerate (din plăci… tec-tonice) de prin lume adunate:

(a) Un intelectual româno-american de mare anvergură, neîndurându-se să-și lase în paragină ambasada, postează din când în când, la gazeta sa de perete, câte un pseudo-pamflet modest și-n genere fără ecou. Accidental însă, câteodată, niște auto-vorbitori con-crescuți prin zonă, reușesc să producă seturi de simboluri fonetice care-l fac pe intelectualul româno-american de mare anvergură să considere că se cuvin corecții. Un oarecare a sugerat că Le Pen este versiunea franceză a lui Le Trump. Amfitrionul (cu rang de con-sul în ambasada sa) s-a grăbit să adauge că comparația între Le Pen si Le Trump este exagerată. Din păcate n-a menționat în ce sens și-n ce direcție ar fi fiind exagerată. Adică că să spună în clar cine-i dezavantajat de analogia respectivă. Știindu-l de acel intelectual ca fiind mare fan al uluitoarelor peripeții ale unui papițoi cu bani la Casa Alba, presupun că a vrut să-i țină partea lui Donald. Fenomenul rămâne interesant.

(b) Un fost inginer (to be) , fost ziarist, fost gând-itor, actualmente liber cugetător (liber de orice constrângere precum logica, common sense-ul, etc), prestează servicii de compunere la Republica. Compunerile sale au exclusiv încărcătură emoțională. Scrie pradă sentimentelor, în genere umorale. Se găsesc en gros comentatori pe măsură, de aceeași factură, care să-i țină hangul. Intr-una dintre cele mai recente producții ale sale, de un haz nebun, omul mărturisește că a fost crescut de un cuplu de lesbiene format din mama sa și bunica sa. Din acest motiv (destul de solid dacă stai să te gândești) îi ia în tărbacă pe cei care au decis prin vot că familia tradițională trebuie sa fie (fiind) formată prin asocierea dintre un bărbat și o femeie. Ai zice ca insul este un apărător al noțiunii de familie tradițională în sens extins, care să poată fi formată/bazată (și) pe cupluri homosexuale. Când acolo ce să vezi? In final omul zice că este ferm împotriva legiferării posibilității ca „familiile” bazate pe cupluri homosexuale sa adopte copii, ci asta să fie interzis (prin lege). Adică că din aceasta dilema nu puteți ieși. Pai bine mai năică, familia nu-i prin definiție și sens tocmai acea asociație constituită exclusiv în scopul creării și creșterii copiilor? Nu tocmai de aceea asociațiile/parteneriatele bazate pe cupluri homosexuale țin morțiș să fie intitulate „familii tradiționale”?

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 1 Comment »

LCFCD(38) – Gândul pregnant

Posted by Arca lui Goe pe Mai 9, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Aveti (și voi) amintiri pregnante?… Da. Nu. Nu-mi amintesc.

In care se poate vedea că afetul de tun este și vestă anti-gloț.

La inceput intentia a fost un simplu joc de-a ratele si vânåtorii… dar pana la urma cred ca pusca din poza a fost folosita pentru uciderea pasarilor cântåtoare… am aceasta bånuialå…

 Test…

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 1 Comment »

LCFCD(37) – Planeta maimutelor

Posted by Arca lui Goe pe Mai 4, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Planeta maimutelor…

Cei mai buni dintre noi 🙂 vor coloniza spațiul. Colonii de lumi pierdute…

Pare-mi-se că sunt în vogă (bucurând-se de o oarecare notorietate, dar și de atenția și emoția publicului larg) dezbaterile despre a fi sau a nu fi… vegan. Este una dintre temele despre care astăzi, „în zilele noastre” (nu ale voastre) fiecare oricine are musai o opinie clară, exhaustivă, și și disponibilitate pentru a și-o susține în contra opozanților infami. Deși nu s-ar zice, tema veganismului (a fi sau a nu fi și a nu precupeți) este în strânsă legatură cu tema dată aci, aceea a colonizării spațiului de către pământeni, pentru ca, în fine, planeta să fie redată sie însăși (ca să poată muri liniștită). Iar legătura aceea subtilă, vagă, inobservabilă la prima vedere, între veganism și abandonarea planetei de către primatele superioare, nu este deloc unidimensională. Dincolo de perspectiva veganismului forțat, la care s-ar auto-constrânge coloniștii umanoizi (si umaniști), în eventuala lor epopee spațială (o odisee ca oricare alta), există și o puzderie de alte perspective mai absconse, care pun în relație veganismul și exilul spațial al omului de mâine… și asta cu toate că, sau mai ales pentru că, în toată această tevatură la modă, veganismul nu-i decât un simptom, o etapă, pe calea emancipării omului față cu păcatul nutriției (un păcat apocaliptic, aproape la fel de mare și de grav ca cel al trufiei… si/sau al luării în deșert a numelui Domnului – un anonim mai anonim decât toți anonimii la un loc).

Tu ce părere ai măi dragă? Eh, ai tu părere, dar n-ai elan… și nici motivație adecvată s-o exprimi, din cauza unei prea depline libertăți de exprimare. La urma urmei, o prea mare libertate de exprimare (deplină) produce în sine aceleași efecte ca și cenzura totalitară absolută: împiedica exprimarea… liberă. Pe alta cale (lehamite) dar cu aceleași rezultate: un silențium lugubru. Pace și liniște. Numai prea-înțelepții ar putea sesiza diferențele abisale între diferite tipuri de tăceri cvasi-absolute. Dar, deh, de unde prea-înțelepți pe aici? (pe raza comunei, rază de circa 15 miliarde de parseci)… în fine, ca să nu mai lungesc inutil vorba, aș încheia apoteotic această insolită intervenție spontană, cu o diversiune. Oare s-ar putea detecta anumite legături metafizice (desigur), chiar antagonice, între veganism și vaginism?… sau între preocuparea pentru vegan versus preocuparea pentru vagin? Oare ce-o mai face amicul Gelu… Voican… Voiculescu? Pe unde oare și-o consuma siderarea dintre metafizica și clitoris? Din câte-mi amintesc, ultima oară când l-am întâlnit, era pe undeva pe la Cartagina. Pare-mi-se…

 Stephen Hawking: Humans have 100 years to find a new planet

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 6 Comments »

LCFCD(36) – De-a-fir-a-sfera (II)

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 30, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

De-a-fir-a-sfera (pen-ultima zi de 1 Aprilie, odată ca niciodată)

Goe si sfera sa
sunt un pic cam bătrân… aș zice…
(fir-ar să fie)
puteam fi și eu acolo,
cu 10 ani mai tânăr…

sunt destul de bătrân
încât sa-mi fie rușine…
orice s-ar zice e o rușine
să fii bătrân,
nu?

am, pe zi ce trece,
din ce în ce mai multe motive
să-mi fie rușine…
de vârsta mea…
(și de semnificațiile ei)

o rușine crescătoare,
exponențial crescătoare…

de altfel, când murim,
de rușine murim,
nu de bătrânețe sau de boală.

am muri însă mult mai repede
dacă, odată cu vârsta, n-am deveni,
ca bonus, din ce în ce mai
nerușinați, mai nesimțiți,
mai imuni, la motivele pentru care
ar trebui să ne fie rușine…

totuși, nerușinarea noastră are o limită (are?)
la acea limită ne ajunge din urma rușinea…
rușinea… de a fi bătrâni și neputincioși
și atunci… murim, intrând în pământ de rușine.

Deocamdată însă să fim mândri că suntem tineri,
și liberi,
în tot cazul mai tineri decât alți nesimțiți bătrâni.
și mai liberi decât alți tineri naivi.

basmul nostru preferat rămâne
tinerețe fără bătrânețe
și viață fără de moarte…

asta da poveste… nu ca altele
frumoasa și bestia, de exemplu, e un moft…

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 8 Comments »

LCFCD(35) – Con-voaie de se-n-con-voiară

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 28, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Con-voaie de se-n-con-voiară.

Test.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 5 Comments »

LCFCD(34) – Orătania si Oratoria

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 26, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Orătania si Oratoria.

Iaca, iaca, ce ti-e si cu mintea omului. Cât o ai, nu stii ce sa faci cu ea, când n-o mai ai, te prostesti. Dar numai in grup.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 4 Comments »

LCFCD(33) – Razboiul rece

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 24, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Razboiul rece? Foarte rece…

Bå acuma ti-ai gasit sa ne faci poze?

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 7 Comments »

LCFCD(32) – Mi-a zis Lenin să vă zic

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 22, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Mi-a zis Lenin să vă zic

Cå Moldova nu e a voastrå, si nici a copiilor, copiilor vostri… ci a lui Igor Dodon si a urmasilor, urmasilor såi. Så-i sarå ochii.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 21 Comments »

LCFCD(31) – Mă faci să râd

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 20, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Må faci så râd (à la guerre comme à la guerre ???)

Test. Sentimentul importantei de sine, cand alaturi, cand fata-n fata, cand spate-n spate cu sentimentul inutilitatii. Doua sentimente despre care s-ar putea crede ca-s in opzitie de faza, conectate prin complicate sisteme de vase „capilare”, „comunicante”, in asa fel incat atunci cand unul sporeste, celalat scade, si viceversa. Cel mai adesea insa lucrurile sunt mai… complicate, mai alambicate… cele doua putand co-exista (bine-merci) con-comitent la cote mai inalte sau mai joase, impunand efectele de rigoare. Sincer fiind, poti simti „in acelasi timp” ca ai o importanta colosalå, dar si ca esti complet inutil (intr-o lume funciarmente incapabila sa-ti sesizeze si aprecieze importanta he-he), sau viceversa, sa realizezi ca esti marunt si insignifiant (ca o piesa de puzzle) dar extrem de util, indispenzabil chiar, in peisaj, si ca lumea (un tot unitar) n-ar mai fi aceeasi fara tine. Ceea ce este foarte interesant (amuzant chiar) este ca ambele sentimente mai sus pomenite (cat si inveresele lor: sentimentul lipsei importantei de sine si sentimentul utilitatii) pot fi hranite cu foarte putin, cu lucruri de o consistenta extrem de fragila, cu iluzii sau chiar cu mai putin de atat, cu „inventii”, cu lucruri imaginare, ca-ntr-un joc derizoriu si rizibil. Hranite cu mai nimic (mai putin in cazul celor iluzoriu-rezistenti), combinatia si dozajul celor doua sentimente (4 daca luam in considerare si inversele lor), pot crea efecte spectaculoase si consistente. Pot modela comportamente, atitudini, si pot determina actiuni si rezultate, atat din partea celui care este „posedat” de acele sentimente, cat si din partea celor care au de-a face cu el/ea. Cu atat mai interesante pot deveni observarea si studiul dinamicii efectelor produse sub influenta acestor sentimente in cazul unor „binoame”, „cupluri”, in care cei doi membrii isi induc si-si moduleaza unul altuia intensitatea celor doua (patru) sentimente din care-si extrag justificarea existentiala, modelul de baza fiind, desigur, perechea Don Quijote – Sancho Panza, cu aplicare universala… Dar, despre cupluri (cu ilustrari) alta data. In poza alaturata un ins este pe cale de a fi executat. In padure. Iar el râde. Ca prostul. Si nu (chiar) de nebun. Reuseste cumva sa-si descopere, in contextul dat, sentimentul importantei de sine si sentimentul utilitatii. Desigur ca insul respectiv nu are, in genere, nicio importanta si nicio utilitate… Dar esentiala nu-i absenta asta evidenta, ci sentimentul care neaga evidenta. Cine nu-i in stare sa (mai) nege evidenta, gata, moare. Din fotografie se vede (treaba) ca nici negarea evidentei nu-i intotdeauna o garantie solida pentru spra-vietuire… dar orisicat… In tot cazul… zâmbiti va rog. Maine va fi mai rau. Sau nu va fi deloc. 🙂

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 1 Comment »

LCFCD(30) – răz-boi, răzb-oaie, răz-biri

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 18, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

răz-boi, răzb-oaie, răz-biri  (à la guerre comme à la guerre???)

Prietenilor un foc mic.

Buna ziua. Numele meu este dl.Goe si simt, asa din senin, ca astazi as vrea sa spun, spre vazduh, cateva vorbe de duh, despre primavara, despre muguri, îmbumbiri, pasari calatoare, triluri, despre verdele crud, despre floricele, fluturi si albine, ma rog chestii din astea, dar, oricat de talentat as fi, daca as fi, in imbinarea vorbelor, genial chiar, si tot n-as putea fi mai elocvent decat este primavara ea insasi prin zavoaie. Asadar, daca (si tu) ai chef de primvara mars afara, in natura, sa te imbeti acolo, la sursa, de prospetimea si limpezimea care domneste pe coclaurile rurale si chiar prin parcurile urbanizate de edili. Iar daca pana sa dai tu (vreun cititor intarziat), peste acest indemn, consemnat intre malurile clipei actuale, aceasta primavara se va fi incheiat deja, nu dispera. Intotdeauna va mai exista o alta primvara, cu muguri, îmbumbiri, pasari calatoare, triluri, verde crud, floricele, fluturi si albine, ma rog chestii din astea, gratie celor 23 de grade si ceva, pe care le face axa planetei cu planul elipticii…

Si atunci, daca subiectul „primavara pe tarla” pică, despre ce altceva ar merita sa zic, spre vazduh, cateva vorbe de duh, care sa ramana consemnate pe Arca lui Goe, alaturi de poza asta obscena, in care, unui amic, i se ofera un foc mic, de catre alt amic, „in pauza dintre o epilepsie totala si un fum de tzigara”? Desigur ca in acord cu traditia arcagoeologica antica si cu genomul structural haploid al ambarcatiunii vii de aci (gen omul virtual, individual, dotat cu libertate deplina de exprimare), putem ataca un subiect (adica un obiect) individual, un semen vorbitor, un bloger, un troll, un ins oarecare care se auto-expune (la public), manifestandu-si cu inconstienta tendintele spre exhibitionism, si pe care l-am putea comenta, adica l-am putea spori, sau, dupa caz, nimici (in acord cu ritualul primaverii, repetabil ca o povara)… Desigur ca de invins nu putem invinge niciodata pe nimeni, caci dupa cum bine (si frumos) s-a (mai) spus , „omul n-a fost facut ca sa fie invins”. Ci ca sa fie nimicit.

Pana ne-om satura si de nimiciri, care ne sunt atat de facile, atat de la indemana, si, prin urmare, atat de plictisitoare. Cred ca mult mai interesanta ar fi o a-bordare la un nivel superior, o incordare care sa transcendă insul si problemele lui minore… Ceva catre o alta dimensiune mai vasta si mai cuprinzatoare, pe care n-o putem nici nimici, nici influenta, ci cel mult am putea-o observa si intelege cat de cat: mentalul colectiv, mai ales acum cand d-lui a luat-o razna pe aratura, vadindu-si grozavia si iminenta alunecare… abrupta, in absurd, prin simtome precum Trump, Erdogan, Putin, Le Pen, Teresa May, Kim Jong-un, Dodon si (multe) alte „le chestii” de acest gen. Nu stam bine deloc cu acest monstru bolnav de morb, mentalul colectiv. Ca indivizi nu putem decat sa-l observam si, cu o oarecare perspicacitate, sa anticipam spre ce (se) merge si ce efecte va induce. Tendintele sunt catastrofice. Nu-i a buna. Zåu! Supra-popularea planetei (cu umanoizi cam de cacat) pare sa precipite fenomenul si reactiile adverse. Ni s-a cam urat cu binele si plictiseala. Doza necesara de senzational a ajuns la cote ametitoare. Nu ne mai alina angoasele si plictiseala morbida decat evenimete tari, drame, crime, omoruri, sange, teroare, extremism… In mare secret, mentalul colectiv le asteapta, le antticipeza, le doreste si le premediteaza… Nu stiu. Nu-mi dau seama… N-am cum… dar poate ca lumea-i totusi destul de larga, asa incat toata aceasta stare de mass-turbare a mentalului colectiv (turbare nu provocta, dar intretinuta de mass-media) sa fie in realitate destul de rarefiatå (in raport cu spatiul disponibil), iar atunci cand va exploda sa nu faca decat un mare fâs.

Dar daca nu… Istoria omenirii nu-i decat un lung sir de razboaie din ce in ce mai sofisticate sub aspect tehnologic dar, mai ales, din ce in ce mai ineficiente din punct de vedere economic. Razboaiele primitive erau infinit mai eficiente. Invingatorii ii nimiceau pe invinsi (ii exterminau fizic) sau ii faceau sclavi si le luau toate resursele. Si acesta era un castig net. Incet, incet, razboaiele nu mai reusesc sa aduca niciun castig net ci dimpotriva doar pierderi. Masive. Cheltuieli enorme cu dotarea si intretinerea armatelor, plus distrugeri si risipiri enorme ale resurselor in timpul conflictelor armate. Dupa razboaiele moderne, inevitabil, si invinsii si invingatorii sunt mult mai saraci decat erau inainte de razboi. Totusi oamenii continua sa faca razboaie, sa le pregateasca, sa le doreasca si sa spere ca vor castiga ceva din asta. Per total, care sa fie castigul adus de razboaie? Trebuie sa fie niste castiguri. Nu? Macar niste castiguri relative. Pai ia sa socotim. Mai intai ar fi reducerea populatiei. Dupa razboie raman mai putin oameni, deci teoretic, mai multe resurse pe cap de locuitor. Cam subtire socoteala, intrucat consumul de resurse si distrugerea de resurse, ocazionate de razboaie, au o pondere mult mai mare decat efectele reducerii de efective ale populatiei care necesita resurse. De obicei in razboaie mor prea putini oameni (!, pardon de impresie) si in plus acestia au obiceiul ca dupa razboi sa se inmulteasca mai repede si mai abitir decat se refac resursele distruse de razboi.

Si atunci? Care este totusi rostul razboaielor in economia planetara? Unul dintre rosturi ar fi acela ca-i educa pe oameni, convingandu-i sa-si reduca pretentiile si sa se multumeasca (si sa fie fericiti) cu mult mai putin. Supravietuitorii razboaielor sunt foarte docili, muncitori, disciplinati si induratori. Acesta este castigul de baza al razboaielor. Gata cu pretentiile. La munca, bå enoriasilor. Pe urma, incet incet, oamenii isi iau iarasi nasul la purtate, muncesc din ce in ce mai mai putin (ocupandu-se, inclusiv la serviciu, mai ales cu prostii si inutilitati), majoritatea devin „bugetari”, dar au pretentii din ce in ce mai mari. Li se urca la cap democratia. Li se uraste cu binele. Se plictisesc teribil. Voteaza idioti si canalii (asa la misto). Ajung sa-si doreasca solutii extreme pentru traiul greu pe care-l duc (relativ greu, relativ la imaginea ideala care li s-a promovat sau inscaunat in cap te-ai mira cum). Si atunci pac, la razboiu. Distrugeri, moarte, nenorociri, suferinte (atroce), eroisme (penibile), si intr-un final re-setarea la zero a pretentiilor si fasoanelor din capul enoriasilor. Umili si resemnati oamenii se apuca sa refaca planeta, sa reconstruiasca orasele, tarile, artele etc. Elan si inflorire… si tot asa.

N-ar fi totusi mai simplu altfel? De exemplu prin incurajarea la maxim a casatoriilor homosexuale. Cand iubesti sexul nu conteaza. Dragostea e mare. Asta ar reduce dramatic natalitatea si suprapopularea. Fara razboiae, fara foamete, fara sterilizari in masa (mai pe fata sau mai pe ascuns). S-ar puntea calcula simplu care este procentajul necesar de casatorii homosexuale astfel incat la scara planetara se se conserve populatia planetei (nu sa creascå, nu sa scadå). Bine acuma, calculele pot fi inselatoare, pentru ca unele dintre cuplurile homosexuale pot apela la trucuri parsive precum inseminarea artificiala ceea ce poate strica rezultatele finale… In fine poate ca nici asta nu-i solutia finala. Ne mai ramane Melancholia.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 7 Comments »

LCFCD(29) – Condac si icos

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 16, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Condac si icos

O! Doamna cea harică fără cusur
Fecioara cu înariparea Marelui Vultur,
Semnul de-apocalipsă al neprihănitului pântec
Biserică născătoare a omului lăuntric!
Ajută-mă să mă zidesc în negrăita fire
din depănarea litaniei cu chemare subţire.
Şi dă-mi naşterea cea luminoasă, Duhovnica mea,
ca din măsura Învierii să strig şi eu: Aleluia!

***

Tu, Darnica Maică, Povăţuitoare de taină,
Doamna nădejdii, a înserării albastre,
Stăpână cu trei luceferi pe haină
şi Sfântă Arghiră a neputinţelor noastre!
Către Tine din nou, iată am silit!
Răpus sunt de lume, de gânduri zdrobit.
Că după sfatul cel sfânt şi binecuvântare
părtaş m-am făcut la izbăvirea mea.
Hotărâre am pus, îndreptată şi tare,
să nevoiesc, toată clipa, în a mă ruga.
Dar idolul de ţărână, cugetul meu
nu-mi lasă răgazul să mă cuceresc,
să fac din rugăciune cristelniţa lui Dumnezeu
întru zdrobirea inimii spre care râvnesc.
Ajută-mă, dar, Ajutătoarea mea
şi dă-mi darul de lacrimi, sarea pocăinţei
ca să-mi spăl cu ele duhul neputinţei
şi învrednicit iar să îţi pot cânta.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 2 Comments »

LCFCD(28) – răz-boi

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 13, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

răz-boi (à la guerre comme à la guerre???)

Când ai o puscå în mânå, parcå ai mai putine emotii… Dar numai dupå multe repetitii si uz-urå.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-le | 11 Comments »

LCFCD(27) – Poate doriti sa revedeti

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 11, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Poate doriti sa revedeti

Repetitie generalå pentru judecata de apoi? Figuri, måsti, atitudini. Material de studiu.

Din motive de incorectitudine politica fotografia alaturatå, ilustrativå pentru some basic instint(s), contine numai barbati (aka personaje masculine)… Prin urmare, intrucat viata este complicata si are multe aspecte, propunem (celor interesati) o palida dar consistentå compensatie in raport cu complexitatea lumii: ELLE – o recomandare pentru barbati puternici. 🙂

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 2 Comments »

LCFCD(26) – Urmasii lui Schrödinger

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 9, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Urmasii lui Schrödinger si pisica cu 9 vieti

Pisica mea este egoistå si autistå. Când må uit pe Animal Planet îi place så mi se tolåneascå în poalå, prefåcandu-se cå nu urmareste epopeea speciilor si aventura vietii pe Påmânt. Toarce încetisor, ignorându-må si nedeslusindu-må, din chiar clipa în care mi-a delegat sarcina de a-i veghea somnul, încrezându-mi-se naiva, convinså cå imponderabilitatea nu existå. N-am niciun motiv så-i tulbur nestiinta.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 4 Comments »

LCFCD(25) – Amintiri din viitor

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 7, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Amintiri din viitor

Geometria sosiei titanicului ciocnindu-se a moarte cu geometria lui Isaac Berg. Dar. Ceea ce se scufunda undeva, se înaltå în altå parte. Toti muntii au fost måri. Asa se-ntamplå logic în 1912, de-a pururi.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 4 Comments »

LCFCD(24) – The day after tomorrow

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 5, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Dez-ordine in ziua de apoi.

O mare dez-ordine, în hârtii… pleiade de gânduri ratate, cåderi de foarte sus, direct în derizoriu… un spectacol barbar, un destin, o fundåturå, o oroare… Decådere tu. De ce nu moare omul atunci cand „e” geniu, sau måcar fericit? De ce mai tråieste så ajungå mascotå? Dor de Albert si de altå lume. Dor.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 1 Comment »

LCFCD(23) – Priviri

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 3, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Priviri

 

Predilectia pentru bufoni naste ruine. Ieri si mâine. Trateaza-l pe bufon în joacå, då-i sansa sa se ia în serios, si vei regreta. Responsabilitatea, vina si asumarea consecintelor vor fi colective. Regretele individuale. Istoria se (tot) repetå, caci repetitia este mama învåtårii.  Cå nu ne mai învåtåm… minte.

Adolf Hitler, o caricaturå antropoidå, un cimpanzeu ratat, a murit, dar forta care l-a propulsat în postura de lider al oamenilor este bine merci si bântuie prin lume, fåcându-si jocurile. Omenire fii desteapta! Si noi dormim domnule.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 1 Comment »

1 Aprilie – Nu e păcăleală

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 1, 2017

Obisnuiti-va cu figura asta. O sa ni se tot arate. Plus Alexander Zverv, viitorul luminos al tenisului, de dupa Djokovic, Federer si Nadal. Si nu arata rau deloc.

***

Posted in Arcaluigoeologie | 9 Comments »

LCFCD(22) – De-a-fir-a-sfera

Posted by Arca lui Goe pe Martie 31, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

De-a-fir-a-sfera (în ajunul zilei de sfântul 1 Aprilie)

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 4 Comments »

LCFCD(21) – Vede si Umani-șade

Posted by Arca lui Goe pe Martie 29, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Vede si Umani-șade

Unde incepe si unde se sfârseste natura umană? Unde incepe si unde se sfarseste instinctul animalic, teritorialitatea, complexul reptilian? Unde anume se află Dumnezeu in acest peisaj? Cat de fragile sunt limitele dintre regnuri? Totul pare pana la urma atât de… mineral… Nimic stelar, plasmatic, uman, superior. Simple scurt-circuite care ne leaga direct cu materia si energia întunecate, desi se spune ca nici Dracul nu-i chiar asa de negru. Probabil însă că nici lumina nu-i chiar asa de albă. Spuneti ca-i omul o lumină?   Pe lumea asta…

Hm! Se poate spune. Libertatea de exprimare e gratis (de poamană?).

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-le | 4 Comments »

LCFCD(20) – Omul cu sireturi

Posted by Arca lui Goe pe Martie 27, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Omul cu sireturi

British beauty – Biserica bolnavă, laureat al premiului No-Bell pentru litratură, ceea ce Scutură Lance n-a reusit.

Celor care, privind aceasta fotografie, vor fi recunoscut (din minte) personajul cat si acelora care l-au identificat dupa investigatii google-istice, le-as (mai) spune ca aceasta poza se vrea o ilustrare naiva a ceea ce poate insemna o schimbare la fata. Cu totii ne transformam din cate ceva in cate altceva. Ceea ce se vede la un moment dat si la fata. Celor care sunt amatori de observarea unor schimbari la fata mai putin ingenue  le-as recomanda sa-l studieze pe Traian Basescu. Dincolo de aspectele tragi-comice ale transformarilor lui Basescu, la fata, ramane nostima si situatia prin care o multime de trepadusi de rit „anti-båsesc-deci-exist” au fost lasati in offside, intrucat „dusmanul ireductibil” a ajuns sa sustina taman ceea ce sustin si ei insisi, care in cor, care pe cont propriu. Asa se face ca Mircea Badea (de ex) cat si multi altii din acest soi, au devenit basisti sadea, fiind sarmanii victime inocente ale unor schimbari la fata prin inductie si fenta. Normal ar fi sa se pupe. Piata independentii. Cine nu vrea cu Traian, poate vrea cu Elena.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 5 Comments »

LCFCD(19) – Vestă anti-clonț

Posted by Arca lui Goe pe Martie 25, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Vestă anti-clonț

Încercarea de a face ordine în haosul arhivei proprii e un balans epuizant între surpriză, plictiseală, epuizare, vanitate și candoare. Regăsești inventarul uitat al naivităților juvenile, al tatonărilor fudule, al aspirațiilor care te-au modelat. Refaci traseul ambițiilor, al iluziilor și al nesiguranței formative, traseul accidentat la capătul căruia ai devenit ceea ce ești sau ceea ce crezi că ești. Uneori citești stingherit pagini pretențioase de jurnal, alteori descoperi note obscure, pe care nu le mai poți situa în timp, sau exerciții îndrăznețe de reflecție „originală“. Era o vreme cînd nu te temeai de ridicol… Dar și cînd, purtat de o nevoie abstractă de creativitate, de o difuză poftă de expresie sau de vreo împrejurare provocatoare, obțineai neașteptate eseuri duios aurorale, a căror prospețime pare să-ți fie, azi, străină…” –Note, stări, zile, Andrei PLEŞU

Spre ilustrare, propun un text scris, cred, în Septembrie 2011. Sa presupunem ca, prin jocul intamplarii, ati descoperi acasa, abandonat pe balconul d-voastra, un colet. Cu imensă uluiala aţi constata, desfacand coletul, că înauntru se afla un corp uman, inert, un cadavru recent, în mod aparent cel putin, care arata identic cu d-voastra înşivă, iar alaturi de acesta o nota prin care vi se aduce la cunoştiinţă că un laborator secret a produs o clona a d-voastra pe care o puteţi activa (aduce la viata) pe baza unui procedeu simplu (descris in nota) sau ca o puteti distruge, utilizand un dizolvant aflat intr-un recipient din acelasi colet. N-am de gand sa va intreb cum ati proceada. Sper doar ca ati acceptat acest scenariu în mod serios, fara a ceda in fata tentatiei de a cadea în derizoriu şi băşcălie. Sa zicem ca aţi decis activarea dublului d-voastra, si ca procedand conform indicaţiilor va aflati in fata unei fiinte vii care nu are niciun fel de informatie stocata in creier. Prin urmare pentru a o putea scoate in lume este necesar s-o pregatiti, s-o aduceti la zi cu cunostiintele despre lume si viata. Despre univers. Sa presupunem ca fiinta este foarte inteligenta şi că asimileaza repede limbajul, vorbirea şi că in scurt timp aceasata fiinta, total dependenta de d-voastra, vă intreabă: „Cum a fost creat UNIVERSUL?”. Ei bine intrebarea mea este, cu toata consideraţia, „Ce anume i-ati raspunde acelei fiinte la intrebarea pe care v-a adresat-o?”. Nu mie, nu publicului, nimanui altcuiva ci ei, clonei d-voastra neştiutoare. Pentru a vă inspira in formulare redau mai jos câteva raspunsuri acordate aceleiaşi întrebari.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 3 Comments »

7 ani de vesnicie

Posted by Arca lui Goe pe Martie 21, 2017

…_-=-_…
Dupa cum afirma (si) pasionatii de numerologie, cifra 7 are semnificatii de o bogatie specială. Nefiind necesarmente pasionati de logia respectiva, ne multumim cu trimiterile semantice catre traditiile abordabile antropologic (alta logie, in alta traista).

a) Cei șapte ani de acasa (*)
b) Cei șapte ani mâncărime (**)
c) Cei șapte ani de pomenire (***)


7 x 7 = 49.

(*) Debutul dureaza 7 ani, nici mai mult, nici mai putin. E decisiv.

(**) Șapte ani mâncărime… mai pe la mijloc (mijlocul vietii). Șapte ani mancarime este un termen psihologic, care sugerează că fericirea într-o relație scade după aproximativ șapte ani de căsătorie. Sintagma a fost folosita pentru prima dată pentru a descrie înclinația de a deveni necredincios după șapte ani de căsătorie, în jocul Seven Year Itch de George Axelrod, și a câștigat popularitate în urma adaptării in 1955 in filmul in care joaca Marilyn Monroe si Tom Ewell. Sintagma s-a extins pentru a indica cicluri de nemulțumire nu numai în relațiile interpersonale, ci și în orice situație, cum ar fi de lucru un loc de muncă cu normă întreagă sau cumpărarea unei case, în cazul în care scăderea fericirii și satisfacția sunt observate pe perioade lungi de timp. Aici poate fi vorba si de „cei sapte ani de haiducie”, sau „sapte ani de blogherie”.

(***) Pe la tara, oamenilor li se fac, dupa moarte, pomeni, timp de 7 ani. Un alt fel de cei 7 ani de acasa.

Acum iata ca si Arca lui Goe a implinit venerabila varsta de 7 ani, cu toate semnificatiile de rigoare.

Posted in Arcaluigoeologie | 11 Comments »

LCFCD(18) – Tan-drețuri

Posted by Arca lui Goe pe Martie 18, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Atentie, gaze

Cinemaul si Prostii, Frumoasa si Bestia, Doru Pop si profesor universitar

Induiosatoare implicarea emotionala si amploarea devotiunii la autorul acestui articol fluviu, in ton cu manifestarile de aversiune exacerbate ale contestatarilor. In fond si unii si alti fac jocul mizerabililor care au alterat basmul prin introducerea „diversiunii subversive” cu tenta de „political correctness”. Nu exista nicio justificare rationala sau de ordin artistic prin care sa poata fi motivata aceasta alterare stupida a povestii originale, in pretinsa tentativa de actualizare in acord cu contextual modern. Faptul ca autorul acestui articol ca si alti „indignati” de profesie incearca sa justifice „mizeria” facuta prin inserarea artificiala, fortata a respectivei sugestii, prin aceea ca varianta originala a basmului abunda de anomalii (trimiteri zoofile, lipsa de emancipare a femeii, etc) este in fond in pretext jalnic, o alta mizerie. Haide mai tovarasi, daca tot nu sunteti in stare sa scrieti alte povesti, noi-noute, care sa reflecte minunatul context actual, lasati totusi povestile vechi la locul lor, in forma originala, pana cand se vor epuiza de la sine, pana cand vor cadea in desuitudine si nu vor mai avea nimic cu care sa farmece noile generatii de copii si de adulti. Oricum mizerabilii care au vârat cu de-a sila tâmpenia aia in firul povestii, n-au urmarit nicio emancipare sau vreo reparare fata de discriminarea unora sau altora (ba dimpotriva) ci au urmarit in singur lucru: sa fie provocatori, sa stârneasca reactii in scop pur publicitar, pentru a incasa banul. Ceea ce le-a si reusit de minune cu ajutorul tuturor indignatilor de pe ambele versante ale problemei. Reactia normalå ar fi fost ignorarea totala, nebagarea in seama a respectivei mizerii. Eu unul voi alege sa ignor filmul in ansamblul lui in semn de protest in fata felului mizerabil in care autorii au gasit de cuviinta sa fie provocatori si sa-l promoveze. In plus e o poveste veche, fumata. Cunoscuta. Efectele speciale? Sunt peste tot, asa ca fara acest „scandal” premeditat si regizat de „artistii” de la „buftea” nu vad ce mare lucru ar mai ramane de vizionat in pastisa „Frumoasa si Bestia”.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 12 Comments »

LCFCD(17) – Micul print? Micul monstru?

Posted by Arca lui Goe pe Martie 13, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Sah (si Mat)

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 10 Comments »

LCFCD (16) – Dragostea învinge (orice)

Posted by Arca lui Goe pe Martie 10, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Dragostea învinge (oricum)

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 5 Comments »

LCFCD (15) – 8 Martie

Posted by Arca lui Goe pe Martie 8, 2017

Femei, femei, femei…

i-imgur_-com_jfajkbn-1

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp056

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rare037-1

Posted in Arcaluigoeologie | 24 Comments »

LCFCD(14) – Teleguță rezistentă la cutremure

Posted by Arca lui Goe pe Martie 4, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Teleguță rezistentă la cutremure de 10 grade Celsius pe scara Richter.

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp077

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 19 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: