(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Arhivă autor

LCFCD (77) – Atenţie, ne scufundăm…

Posted by Arca lui Goe pe Septembrie 22, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

é£à♂♫↕◄Ü

 

  pre-Text: Lume, lume… Hello world!

Desigur ca oamenii pot fi clasificati din foarte multe puncte de vedere. Unul dintre acestea este in atingere cu avertismentul „Atenţie, ne scufundăm…”. Asadar, in accord cu acest criteriu, oamenii se împart (despart) în doua  categori: Oameni care in copilarie au citit „Cipi acest pitic urias” si restul lumii.

Pentru edificare se poate lectura Capitolul  V,  Atenţie, ne scufundăm… de la pagina 62. Recomandam această (re)lectura tutoror vizitatorilor nostri, in egala masura cunoscătorilor cat si necunoscătorilor (in materie de Arca lui Goe si personaje adiacente…) caci este ilustrativa, mai ales ca si noi am avut (pe) aici si cipi, si pasare, si iepure, si broasca, si mistret ticalos, si ciuperca otravitoare, si albine, si aricesti, si bufnita, si jderi , si cerbi (boncăluitori), si domni si doamne Barbă-Clanţă-Cotoroanţă, si (mai ales) cartite Chiorâş-Chiondorâş.

 Text: Loc pentru explicatii inventive:

„Cipi acest pitic urias”, o capodopera realizata in coproductie de catre Fodor Sandor si Livia Rusz (la Cluj, incepand din 1966 si continuând in 1968 si 1969, practic in paralel cu Woodstock-ul – un fel de Untold al americanilor), este in exemplu de genialitate simplă, – v. Fabulafia, care a incantat toti cititorii minori in ani 60, 70, 80… si poate si asa mai departe, care au avut sansa sa intre in contact cu aceasta poveste

P.S Sper sa nu avem ghinionul ca peste peste aceste mici si nevinovate consideratii sa dea (buzna) cititori neaveniti, incapabili sa vada similitudinea dintre cele doua evenimente intamplate in anul 1969, unul la Cluj altul la Woodstok, ambele impregnate de spiritul „Flower power„. Practic rostind „Atenţie, ne scufundăm”, fiecare in felul sau, Chiorâş-Chiondorâş precum si tanara din imaginea alaturata, se refera la acelasi lucru, oglindit de altfel si in like-floricica pe care episodul de azi a căpătat-o (acaparat-o) cu anticipare.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 17 Comments »

LCFCD (76) – Baieti buni, baieti råi si…

Posted by Arca lui Goe pe Septembrie 19, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Niste båieti

 

The Beatles

pre-Text: Lume, lume… Hello world!

Boss (official and acting)

 Text: Loc pentru explicatii inventive:

dl. Plesu

Excelenta sa dl. Andrei Gabriel Plesu, a acordat un scurt interviu (trei intrebari) pentru Deutsche Welle. Prin raspunsurile sale dl. Plesu a incercat sa clarifice (daca mai era nevoie) enigma, sau, poate, dimpotriva, sa adanceasca misterul si confuzia in legatura cu retragerea sa strategica din postura de (pseudo)blogger pe platforma Adevarului. In fapt, in respectivul interviu, excelenta sa, dl. Andrei Plesu, face un scurt rezumat al articolului (scrisorica de alaltaieri) in care isi prezenta demisia, daca nu chiar abdicarea, din (ingrata pana la urma) pseudo-postura de blogger, reluand pe scurt motivatia (lista de pre-texte) care-l determina sa nu mai scrie texte pe (la) respectiva platforma. Pentru noi unul gestul domniei sale reprezinta un deja-vu, deja-vu, deja-vu, intr-o ipostaza fara nimic original in raport cu sirul nesfarsit al gesturilor identice deja produse (la vremea lor) de miriade de alti bloggeri, comentatori, chibiti, trolli, followeri, in situatii cvasi-similare, care s-au simtit moralmente obligati sa compuna o „scrisoare de adio” (de obicei ticluita in raspar cu cruda realitate).

In cruda realitate, un om vorbeste intr-un forum (preferandu-se, imediat in permanenta), adresandu-se, in mod aparent, unor puhoaie de gura-casca chemate sa-l „aclame”, sau macar sa-i acorde „atentie”, in fine sa se manifeste cumva, pentru a-i da vorbitorului impresia (daca nu certitudinea) ca nu vorbeste in pustiu, spre a-i spori astfel importanta de sine. Uneori si niste injuraturi consistente ii pot fi de folos (daca sunt emise cu pasiune si sincera emotie de insi perceputi ca fiind importanti, macar in numar). In mod inevitabil (inexorabil as zice chiar) intr-un astfel de proces comercial, in care oratorul livreaza vorbe, incasand in schimb importanta de sine, mai devreme sau mai tarziu intervine uzura. Mecanismul se gripeaza, vorbele devin stereotipe, insailari previzibile, iar reactiile negative ale „auditoriului” (devenit) din ce in ce mai obosit, mai epuizat, mai epurat (si mai impurificat), se inmultesc. La un moment dat vorbitorul (daca e cat de cat lucid) constata ca vorbele-i emise nu-i mai apartin, apartinand din ce in ce mai mult spectatorilor carora le sunt dedicate, fiind compuse in acord cu asteptarile acestora (nu neaparat pe placul acestora), subminandu-i dramatic, lui, vorbitorului, placera de a vorbi liber, in timp ce reactiile publicului vor fi iesit demult din gama celor care pot contribui la sporirea importantei de sine. De obicei vorbitorul atinge aceasta luciditate tarzie cand nu mai e nimic de facut. Nu doar balanta zilei ii este negativa ci balanta pentru intreaga prestatie, intrucat omul a tot sperat (de la o saptamana la alta) ca lucrurile se vor indrepta incat a ajuns sa-si cheltuiasca toate economiile din zilele „bune”. Pentru a salva macar aparentele, omul ajuns aici compune o scrisoare de adio si de amor (propriu), in speranta ca va stoarce o lacrima, o emotie, un regret, ceva acolo macar cat ii mai lipseste pentru a fi la zero. Ceea ce nu se intampla. Ceea ce denota. In fine…

Asadar, excelenta sa, dl. Andrei Plesu, un urias daca stai sa te gandesti, a patit-o si d-lui. A ajuns elitist in retragere, pensionat de hoardele (cvasi)anonime, cu care a avut indrazneala sa se razboiasca. Anonimii l-au nimicit (inclusiv colegii sai intelectualii, con-frati de blogereala pe platforma adevarul), fiind d-lui si mai sensibil din fire. Nici macar n-a fost blogger-blogger, ci editorialist cu saptamana. Compunea si dansul cate o compunere pe saptamana pe o tema compatibila cu esantionul cititorului statistic-mediu de la gazeta intitulata Adevarul. Se vadeste acum din scrisoarea de adio a d-lui Plesu ca aceasta compunere saptamanala era cea care-i bloca d-lui Plesu niste proiecte personale mai de anvergura (ei, as, sa le vedem). In sfarsit, trebuia sa compuna si dansul o asemenea scrisoare de adio. Altii (conul Dorin de exeplu) au compuns volintir nu una, ci sapte-opt asemenea scrisori. Ceea ce ne intristeaza pe noi unul, cu asupra de masura este ca excelenta sa dl. Andrei Plesu (un mare compozitor, dupa opinia noastra), n-a inteles si n-a acceptat, nici macar pana la urma, in ce consta libertatea de exprimare, pledand pentru „moderare” (cenzura), si decretand ca „detractorii” sai anonimi n-au alt scop decat din doua una: ori sa se foloseasca de dansul pentru a-si edifica o notorietate oarecare, ori sa-si descarce energiile negative in discursuri repetitive prilejuite de faptul ca-l detesta (sincer) pe d-lui, dl.Plesu. In viziunea d-lui Plesu entitatile anonime se reduc in esenta la aceste doau porniri specifice, nedorind si nefiind nimic altceva. Ceeea ce ar putea fi „un adevar”, convenabil demisionarului intervievat de Deutsche Welle.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | Etichetat: , , | 3 Comments »

LCFCD (75) – Con-tainer

Posted by Arca lui Goe pe Septembrie 15, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Poetium Tudoranicus – post-contempranul iluziilor

 

pre-Text: Lume, lume… Hello world!

Unii dintre „noi”,
Coane Dorine,
aleşi,
atent,
la întâmplare,
pe sprânceană,
au reuşit,
individual,
sub atenta observare
a unui meta-moderator,
cvasi-îngaduitor şi infinit apatic,
să-i întreacă
pe alţii,
(dintre „noi”),
depăşindu-i val-vârtej,
pe nesimţite,
pe aceştia,
ajungând
(când?)
dincolo de post-modernism,
dincolo de post-contemporanism,
de bine, de rau,
la startul competiţiei
„să străbatem veşnicia pe jos”.

Aşa se face că ai început,
coane Dorine,
să scrii poezii bune,
acuma, la post-bătrâneţe…
ca tânăr aspirant
(adică rece-nt)
la câştigarea
respectivei competiţii…

 

 Text: Loc pentru explicatii inventive:

 

Foarte bune poezii
(nu zic nu) dar,
ce ştiu eu?
Ce ştie Onteluş?
(cu cap de pluş)…
Si, pe cât de bune-s poezile,
pe atât de puţini cititori
care să se potrivească cu ele
există pe lumea asta.
Singurul prezent aici
eşti chiar d-ta
Coane Dorine,
ceea ce este extrem de puţin,
pentru obţinerea unui wild card
la străbaterea veşniciei pe jos.

Ceilalţi spectaori unde sunt?
Aceia care să te înţeleagă (poeticeşte)
măcar în măsura în care te înţelegi singur,
capabili să te redea pe tine
ţie însuţi, în notime.

Dar, dacă scrii o carte,
nu e rau.
(Uneori cărţile ştiu singure
să-şi caute,
prin tot Universul,
cititorii (potriviţi)
mai bine decât autorii…
de poezie.
Decât cei post-contemporanişti în tot cazul).
dar să nu fie nici cu şi nici despre
Borges, Aureliano, Buendia, Marquez, Macondo, şi în genere
să nu aibă aer sud-american…,
ci să fie nordică,
coane Dorine,
precum Aurora Borealis,
Aşa să-ţi ajute Dumnezeu.
(Un spectator nenaturalizat).

(La nord de Yukonul Dorin – Editia priceps, Y-not)

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | Etichetat: , | 3 Comments »

LCFCD (74) – Flamuri

Posted by Arca lui Goe pe Septembrie 6, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Are s-au n-are? Acesata-i o intre/bare/…
(…omenirea nevoie de reformare si/sau sau revolutionare ???)

 

pre-Text: Lume, lume… Hello world!

Atunci cand isi aminteste de sine (discipolul noician) si uita sa-i (mai) barfeasca pe manelistii din toate tarile (Costa Rica y compris) ori sa se indeletniceasca cu activitati similare, irepresibil induse siesi prin gestul adictiv al contemplarii lumii inconjuratoare (exclusiv pe dimensiunea sociala a acesteia, caci d-lui este o fiinta eminamente sociala, dedicatea trup si suflet umanioarelor si umanitatii), excelenta sa, dl. Andrei Plesu cel vestit, si cu pietul acoperit, se intoarce la meseria sa de baza: „bârfirea” unora mai de seama sa ori chiar mai presus (in masura in care constitutiunea permite ca unii sa fie mai presus decat altii), din elita (filozofi, savanti, ganditori, carturari, oameni de stiinta), precum bunaoara unul ca Werner Heisenberg si/sau  Jacques Monod.

 

 Text: Loc pentru explicatii inventive:

Ramane sa vedem ce s-ar putea intelege din propunerile cu care, excelenta sa dl. Andrei Plesu, ne ademeneste spre con-sens (ori spre viceversa), asa dupa cum rezulta indirect prin „bârfirea interpretativa” a celor doi gânditori, ca sa zic asa (exprimandu-ma eufe-mistic), desi d-lui i-a introdus inadins, abrupt si fara mila, aproape peiorativ, in categoria oamenilor de stiinta, demonstrand astfel fara tagada ca stiinta este contradictorie per se (ceea ce si trebuia demonstrat)…

Pastram regretul ca nu vom putea sa-l atragem (si) pe „ateul” Cristian Tudor Popescu intr-o asa dezbatere, care mai apoi ar putea (de)genera, spre deliciul publicului (intr-)o disputa de idei, cu „misticul” Andrei Plesu. Oricum o asemenea posibila polemica nu-i deloc in afara ariei de acoperire a imaginatiei pentru cei care-i cunosc cat de cat pe ce doi „jurnalisti” (pe)trecuti pe la Adevarul.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 14 Comments »

LCFCD (73) – Triptic

Posted by Arca lui Goe pe Septembrie 4, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

(de imaginat) felul in care s-au miscat atomii prin lume, între aceste trei cadre

pre-Text: Lume, lume… Hello world!

 Text: Loc pentru explicatii inventive:

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 3 Comments »

LCFCD (72) – Friends

Posted by Arca lui Goe pe Septembrie 1, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

ai nostri ai tuturor (un alt fel de seniori ai razboiului, dupa razboi)

pre-Text: Lume, lume… Hello world!

Oare ar accepta excelenta sa, domnul Kim Jong-un(김정은), difuzarea acestui documentar istoric la televiziunea nationala a tzarii sale? Si daca (prin absurd) da, oare ce reactii ar stârnii, in randul clasei muncitoare si a celorlalte nationalitati conlocuitoare nordiste, din incercata Coree?  Ar fi desigur un experiment social fabulos. Pacat ca nu se va intampla.

Oare cum o arata azi programul televiziunii in Coreea de Nord? Cred ca daca o televiziune de pe la noi ar re-difuza, cu subtitrare, asa, de amorul artei, timp de o zi, programul televiziunii din tara care l-a inspirit enorm si pe kimirsen-ul nostru de odinioara, succesul si audienta ar fi garantate. Unii ar casca gura, altii s-ar amuza copios, multi ar låcrima nostalgic, iar ceilalti… in fine, ar fi victimele ale unor emotii inefabile. Un alt experiment care (din pacate) nu se va intampla.

 Text: Loc pentru explicatii inventive:

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | Leave a Comment »

LCFCD (71) – Pa Parada

Posted by Arca lui Goe pe August 26, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Seniorii razboiului (in sens Klein)

pre-Text: Lume, lume… Hello world!

Stim ce suntem (~), nu ce-am putea fi… (~WS)…

Corson n’aimait pas la guerre. Mais, pas plus que les autres hommes, il n’avait choisi son époque. Et soudain, il lui était donné d’en changer. Mais la guerre colle à la peau. N’allait-il pas contaminer une ère pacifique et lui apporter toute l’horreur des batailles ? Ou bien pouvait-il, avec l’aide de ceux d’Aergistal, refaire à neuf tout un segment de l’histoire ?

 

 Text: Loc pentru explicatii inventive:

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 3 Comments »

LCFCD (70) – Out of picture

Posted by Arca lui Goe pe August 23, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

O pluta (Venea omoara pe Siret)

pre-Text: Lume, lume… Hello world!

Nu-i fotografie (cum sa fie?), dar aduce. Nitzel. Aduce (si) un pic de istorie, in aceasta zi fatalmente istorica in care putem defila impreuna cu sarbatoritii din toate timpurile si toate spatiile (din referentialul curent).  Alfred Hitchcock (118), Fidel Castro (91), Zoe Petre (77), IAAFAI (73) precum si mai tânarul Andrei Plesu (69) (un atent observator al muzicii latino de larga audienta), sunt cu totii sarbatoritii zilei. Vivat.

Tuturor o dedicatie muzicala, o promisiune pentru mai tarziu… Va rugam sa-i dati o sansa, un click, ingaduinta.  🙂

 Text: Loc pentru explicatii inventive:

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 5 Comments »

LCFCD (69) – Sarbatori intotdeauna fericite. Ferite si fericite

Posted by Arca lui Goe pe August 18, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Sa ne (tot) bucuram asadar…

  pre-Text: Lume, lume… Hello world!

 

 Text: Loc pentru explicatii inventive

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 4 Comments »

LCFCD (68) – Amagirea pâinii si alte amagiri

Posted by Arca lui Goe pe August 16, 2017

**Lumea cum fu ?! Cam da!

…)

Lume, lume… Hello world!

Intre foame si îmbuibare, îngust loc… si aproape pustiu.

In poza alaturata (in care un oficial turc „amageste” copii armeni-conlocuitori folosind ca momeala o bucata de paine) este vorba despre felul in care unele mici si nesemnificative diferente precum etnicitatea (in cazul dee fata), sunt folosite ca vehicule ale unor instincte primare animalice, care au nevoie de anumite justificari (pentru ca de… noi suntem oameni, nu animale). Marea de diferente neesentiale intre insii speciei (incorporati sau auto-incorporati in grupuri definite pe baza neesentialelor diferente) ofera mereu, din belsug, justificari pentru manifestarea instinctelor atavice care zac in adancul omului sub staratul superficial de omenie (cultura, civilizatie…). Apartenenta la un grup trebuie consolidata si protejata prin loialitate, solidaritate, abnegatie, patriotism etc, care trebuie sa se manifeste neconditionat, in orice imprejurare. Istoria omenirii nu-i nimic altceva decat un sir nesfarsit de conflicte sangeroase intre „triburi”, de crime odioase comise in numele apartenentei la grup, intrerupte de pauze (mai lungi sau mai scurte) necesare pentru refacere si pregatirea viitoarelor episoade istorice (glorioase si abominabile).

Loc pentru explicatii inventive:

Din nou despre restrictiile impuse candidatilor la functia de presedinte al unei repubici. In afara de criteriul restrictiv referitor la limita de varsta, pomenit intr-un topic anterior, constitutiile republicilor prevad, in privinta aspirantilor la functia „suprema” in stat, restrictii privitoare la cetatenia candidatilor, la locul nasterii, la numarul de ani petrecuti de catre candidati, ca rezidenti cu domiciliul stabil, in republica, inainte de intrarea in campanie. Unii concetateni considera ca ar trebui adaugate si alte restrictii inca si mai pline de sens. Am putea poate considera ca ar fi logic sa le fie impusa candidatilor (de ex.) conditia de a vorbi fluent si corect limba oficiala a republicii in care vor sa candideze. Ori sa detina un atestat oficial eliberat de institutii medicale autorizate din care sa reiasa ca sunt in deplinatatea facultatilor mentale si poseda o stare de sanatate compatibila cu functia vizata. Aceste restrictii apar majoritatii concetatenilor ca fiind rezonabile. Dar sunt ele intr-adevar rezonabile? Intr-un mod care ar trebui sa fie evident acestea nu sunt nici pe departe rezonabile. Sunt in mod categoric anti-democratice, anacronice si inutile (daca n-ar fi de-a dreptul paguboase). Sunt anti-democratice in primul rand pentru ca limiteaza dreptul inalienabil al electoratului de a-si alege liber liderul cel mai potrivit si mai reprezentativ. In al doilea rând sunt anti-democratice pentru ca denota intr-un mod perfid neincrederea „legiuitorului” in discernamantul „poporului”, in abilitatea acestuia de a face  alegeri potrivite, consistente, rationale. Ceea ce ar trebui impus prin lege ar trebui sa fie obligativitatea candidatilor de a face publice datele care sa ateste cetatenia (cetateniile pe care le poseda sau le-au posedat), locul nasterii, locurile de resedinta, starea de sanatate fizica si mentala, limbile vorbite. O comisie electorala abilitata ar trebui sa verifice informatiile si sa publice in ce masura informatiile oferite de catre candidati sunt valabile. Canditatul X este: 100% cetatean al republicii (sau dupa cum devine 50% ori 0%), este nascut 100% in republica (sau 0% sau 30%), pe parcursul vietii sale a avut domiciliul stabil in republica 100% din timp (sau 78% sau 0%, dupa caz), este sanatos psihic 100% sau 0% sau 92%, este vorbitor fluent si corect al limbii republicii in proportie de 100%, sau 51% ori 2% dar mai vorbeste in proportie de (ex) 35% limba x, y, z. Important este ca informatiile sa fie transparente si popularizate corespunzator, astfel incat alegatorii sa stie, sa vada negru pe alb, care este situatia fiecarui candidat, si, pe baza acestor date, in combinatie cu ofertele electorale ale fiecarui candidat, sa decida care dintre ei il reprezinta cel mai bine pe el, pe alegator, si sa-l aleaga pe acela despre care crede sincer ca-i poate servi cel mai bine interesele (personale). Ori e democratie, ori nu e?

Posted in Arcaluigoeologie | 6 Comments »

LCFCD (67) – Apoteozând trecuturi

Posted by Arca lui Goe pe August 13, 2017

**Lumea cum fu ?! Cam da!

(…si ce tineri eram…)

Lume, lume… Hello world!

Rareori suntem mai puternici decat gandurile care ne domina… 

Când conduci o mașină electrică, de exemplu o Tesla model S, senzația este complet diferită față de orice mașină cu motor cu ardere internă. Accelerația până la 100 km/h se face în 3 secunde, într-o liniște totală, minimalistă și lipsa oricărui zgomot, în afară de cel al vântului și al anvelopelor, alături de senzația de stabilitate te fac să crezi că trăiești o experiență desprinsă dintr-un film SF.

Și înțelegem de ce din graficul de mai jos (sursa statista.com)

Cum poți concura cu companii care livrează 10 milioane de mașini pe an, în timp ce tu livrezi 70 de mii? Aici se opresc de obicei analiștii sectorului auto când consideră că Tesla este o închipuire, deocamdată.

Să ne uităm însă și la capitalizarea bursieră:

Tesla depășește GM ca valoare de piață. Este un detaliu esențial care schimbă datele problemei. O companie care merge pe pierderi și care livrează atât de puține produse pare supraevaluată. Asta e corect dacă insistăm să ne uităm la cifrele contabile.

Iar asta vine în primul rând de la faptul că sub caroserie o mașină electrică este la fel de simplu și minimalist construită ca și accelerația pe care o dezvoltă. Spre deosebire de o mașină clasică pe benzină, care are până la 30,000 de părți, o Tesla are 7,000 de părți. Iar cele mai importante sunt doar două: bateria și motorul pe curent alternativ.

Motorul este o variantă a invenției lui Nikola Tesla, bazat pe curent alternativ și pe un minimalism care definește modelele Tesla. Lucrul mecanic este transmis direct roților, fără să mai fie nevoie de transmisia laborioasă a motoarelor cu ardere internă, care trebuie să transforme mișcarea verticală a pistoanelor. Aici este și o diferență importantă între petrol și curent electric: chiar dacă petrolul are o densitate de energie mai mare, energia produsă prin curent electric este mai eficientă, rata de pierdere este mai mică (eficiență de 80% față de 20-30% în cazul motoarelor cu ardere internă). De aici vine și impresionanta accelerație a mașinii electrice, din acest minimalism eficient al puterii motorului electric.

(fragmente preluate de pe Republica.ro)

Loc pentru explicatii inventive:

 …niciodata mai puternici decat prejudecatile pe care le avem.

Da, lipsa coerenței în discurs l-a făcut pe Musk un icon al zilelor noastre. Dar împleticirea dată de trac sau ADD era completată de o viziune mai ascuțită decât laserul de la Măgurele. Paypal, SpaceX sau SolarCity au constituit propoziții care se vor a schimba lumea. Și care au schimbat-o și vor continua să o schimbe. În cazul Tesla, e complet neclar ce anume vrea Musk sa schimbe. Reprezintă oare mașina electrică viitorul? Și dacă da, de ce bateriile se bazează pe o tehnologie din 2007? De ce sunt mașinile atât de convenționale în gândire? În afară de clanțe inovative si Autopilot, nu poți spune ca te sui într-o navă spațială.
Pare ca Tesla dorește a revoluționa industria auto devenind la rândul ei o corporație greoaie și reticentă la inovație. Profitul a fost pus pe locul 1 – e nevoie de 500 de mii de mașini vândute pe an. Tehnologia a ramas mai mult sau mai puțin aceeași – tocmai pentru mai mult profit. Tesla a ales modelul de business al industriei auto – una aflată ea însăși într-un moment delicat și cu un viitor absolut neclar.

Si in comentariu de la fata locului:

Articolul este facut dinadins impotriva lui Musk: dati un click pe poza autorului sus si veti vedea ca scrie:

„Radu Pilat este fondator și Managing Partner Heist Industries, singura agenție de publicitate din România specializată pe Community Marketing. Radu activează în advertising din 2002 și e pasionat de orice tip de obiect care posedă un motor.”

Remarcati: omul nostru e pasionat de orice tip de obiect care posedă un motor. Lipseste insa continuarea -> .. care poseda un motor cu combustie interna!!! ca de electric nu poate fi vorba (se intelege clar printre randuri si din tonul autorului).

Domnule draga: omenirea ar trebui sa-i faca statuie deja omului asta.. atat de multe a facut deja pt. noi (si nu post-mortem cum se face in general). Un asemenea vizionar si antreprenor nu a mai vazut omenirea niciodata dupa parerea mea: pacat ca nu mai sunt inca cativa ca el.. nu ar fi nevoie de asa multi… si lumea ar arata cu totul alta si ne-am indrepta spre progres (nu regres, ca acum).

Consider articolul o insulta la adresa lui Musk si mi-as dori sa fie sters de pe site.. pt. reprezinta opinia unui om necitit care nu a aprofundat deloc subiectul si e total subiectiv.

***

Warren Buffet, de exemplu, nu va investi niciodată într-o companie ca Tesla, așa cum spunea de altfel în scrisoarea către acționari din 2007: „Cea mai proastă afacere este cea care crește rapid, are cerințe mari de capital pentru a produce creștere și apoi câștigă foarte puțini bani”. Nu e deci întâmplător că, tocmai datorită valorizării actuale care nu are nici o legătură cu cifrele financiare, acțiunea Tesla este și cea împotriva căreia s-au pariat cei mai mulți bani: în aprilie 2017, existau instrumente financiare în valoare de peste 10 miliarde de dolari și care aduc profit dacă acțiunea Tesla va scădea.

Deocamdată, pariul următor este livrarea celor 500,000 de Models 3 promise. Dacă Elon Musk va reuși, și o va face în termenii asumați, și va avea norocul ca următoarea criză economică să mai aștepte, atunci cei care au pariat 10 miliarde de dolari pe eșecul companiei vor trebui să-și numere pierderile.

Indiferent despre ce este vorba, daca ceva-ul starneste destule vorbe (in acord cu teoria catastrofelor si a saltului calitativ prin acumulari cantitative), masa vorbitorilor se va separa la un moment dat (cvasi-spontan) in doua tabere ireconciliabile, care se vor afla, fiecare, in posesia unor argumente rationale incontestabile care probeaza irefutabil ca „ceilalti” se inseala sau sunt impostori. In problema Tesla, tu cum stai? Ti-ai ales tabara din care faci parte? Dar despre obligativitatea vaccinarii copiilor ce parerea ai? Ca trebuie sa ai… 🙂

Posted in Sezonul al-VII-lea | 6 Comments »

LCFCD (66) – Evidențe obscure

Posted by Arca lui Goe pe August 10, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Rosiorii de vede Videle (un soi de voyeurism)

Vedere din Chisinau

 

Lume, lume… Hello world!

Cetateanul Traian Basescu a declarant (in contra gurii lumii) ca nu poate candida la președinția Moldovei, al carei cetatean este (aproape oficial), intrucat nu indeplineste anumite criterii constitutionale, printre care acela ca nu s-a nascut in Moldova (ci in Dobrogea, daca nu ma însel). In acest fel respectivul cetatean al respectivei republici nu poate aspira liber la postura de reincarnare a lui A.I.Cuza, vazandu-se nevoit sa-l vadă pe basarabenul Igor (şoşon) implinindu-si visul de a fi un nou Dimitrie Cantemir. Dar, conform hartii Moldovei Mari aflata in posesia basarabeanului get-beget Igor (şoşon), d-na Maria Basescu, nascuta in Moldova ar cam avea dreptul la candidatură, ceea ce-l califica automat pe (urmasul imparatului) Traian la postura de aspirant la pozitia de întâiul Domn al Moldovei, din mileniul trei.

Up-date ab-sconcs: Andrei Plesu Rămâne (n.b. repetent?) pe altă dată…  „După cum v-aţi dat deja seama, postarea de faţă este un cordial „La revedere!“

 

Loc pentru explicatii inventive:

Desi nu se vede cu ochiul liber, este evident ca Soarele are pete, iar democratiile sunt imperfecte. Poate insă ca ochiul liber nu e destul de liber incat sa observe imediat niste lucruri cat se poate de evidente, niste imperfectiuni suparatoare. Pâcla sa fie de vină? De unde si obscuritatea, obscurantismul… înapoierea.

E drept ca in raport cu vetusta monarhie, în republică, criteriile de acceptare a candidaturii la functia de lider suprem s-au mai relaxat, dandu-se astfel alegatorilor mai multa libertate de alegere, care se reflecta automat in calitatea liderilor nationali ce sunt astfel, pe cale de consecinta, din ce in ce mai reprezentativi pentru alegatorii lor (vezi Liviu Dragnea, Igor şoşon, etc, etc, etc)… Totusi, persista niste constrangeri extreme de dubioase si pernicioase, pe care in mod (oarecum) bizar, toata lumea le considera firesti, naturale, acceptabile, desi sunt (in mod evident/obscur)  taman invers, viceversa. In genere, candidatilor la președinția unei republici li se impun constitutional restrictii de vârsta, loc de nastere, loc de resedinta, cetatenie, etc… toate absolut absurde, daca stai sa te gândesti. Stai?

Stai sa vezi… o trecere in revista (va urma).

Posted in Dl.Goe si Pleşu, Sezonul al-VII-lea | Etichetat: , , , , | 12 Comments »

LCFCD (65) – O personalitate exploziva si surâzåtoare

Posted by Arca lui Goe pe August 6, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

O lume ne-buna, ne-buna…

 

Lume, lume… Hello world!

Cand inteligenta artificiala este contaminata de prostia naturala… reprezentantii celei din urma (majoritari in lume, lume) intra pe fir fara sa mai stea pe gânduri (ne avand pe ce)…

…si un (contra)punct de vedere:

Apelul la Autoritate Anonima.

Dar… Se opune cineva?

* * *

Diversitate, diversiune, update: Aflam cu agreabila surpriza ca anonimul nevenetian Neamtzu Tziganu, alias inginer in retragere Mihail Calomfirescu, si-a finalizat volumul autobiografic sugestiv intitulat „carte (cu subtitlul „Si noi am construit avioane„). Lucrarea depusa la editura urmeaza sa apara in curând în limba materna a autorului, în fosta sa patrie (d-lui fiind actualmente rezident intr-o alta limba pe care o vorbeste „la fel de perfect” ca si pe cea româna; gen: Volkswagen izbit-n zid).

Fara urma de malitziozitate il felicitam pe aceasta cale ocolitoare si ii uram vânzare buna, succes la public si la critica, mai ales ca la un moment dat am fost invitat sa fim colaborator la redactarea volumului carte, in calitate de (co)Rector al cursivitatii si mecanicii fluidelor frazelor din alcatuirea lucrarii (ceea ce nu s-a intamplat, spre binele autenticitatii, unicitatii si originalitatii stilului). Deloc surprinzator este faptul ca autorul reuseste sa publice un volum (in open era) inaintea vechiului sau amic de harjoane hyperspatiale, dl. Abalaru Viorel, pe care d-lui l-a si sponzorizat in acest sens (dar inutil).

Loc pentru explicatii inventive:

Spirala inflatiei – un model de evolutie valabil in orice… inclusiv in „nasterea” si evolutia universului, a speciei umane, a sentimentelor de iubire si ura… si in genere a orice v-ar putea trece prin cap. (Apropo stii ce-ti intra pe o ureche, iti iese pe cealalta, dar iti ramane si in cap?).

Ar fi extrem de frumos daca am putem vedea o „teorie” despre inflatie si spirala inflationista, incropita din clisee si sub-intelesuri, propusa de catre economistul Porthos (de la Decablogul muschilor sai), compusa pe baza de intuitii din impresiile sale de lectura, din experienta sa personala si din cele pre-sabilite definitiv in mintea sa uluitoare. Din pacate nu ne sta la indemana sa-l convingem sa accepte o astfel de provocare. Dimpotriva. O invitatie directa din partea noastra l-ar inhiba ireversibil. Dar am putea insa ramne recunoscatori oricui, dintre cei cu priza din anturaj, care ar fi in stare sa-i sugereze discret si eficient  un asemenea topic.

P.S. Târnåcopul.

Posted in Arcaluigoeologie | 4 Comments »

LCFCD (64) – Mâna la cap

Posted by Arca lui Goe pe August 4, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Un salut!

 

Lume, lume… Hello world!

Afara o lumina obscura,
Inauntru intuneric orbitor,
Omul.

 

Loc pentru explicatii inventive:

Daca n-am fi ancorati in asteptarea lui Godot (Potopul), in acest varf de duna, probabil ca ne-ar trece prin cap sa  ne dam cu (b)Arca pe Facebook (ptiu drace).  Pe moment este greu de spus daca absenta noastra strategica, din acel univers a-tot-cuprinzator, este un succes remarcabil sau o ratare specifica. Nu vom cerceta. Se va revela… Candva.

Posted in Arcaluigoeologie | 3 Comments »

LCFCD (63) – O nunta-n cartier

Posted by Arca lui Goe pe August 2, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Gioconda se marita. Ghici cu cine!

 

Lume, lume…

Mi-ar placea sa stiu mai mult despre mireasa sfrijitului din poza alaturatå. Ce fel de fiinta era? Ce fel de persoana? Ce visuri si aspiratii avea? Ce nådejdi nutrea? Cat de adanca ii era fiinta? Si, asa in genere, cum se vedea lumea (universul?) prin ochii si mintea ei?

Probabil ca daca as fi in stare sa ghicesc cat de cat astfel de detalii, care sa compuna o imagine plauzibila a acestei mirese, as putea fi un candidat serios la premiul Nobel pentru literatura. Din pacate insa, intuitia imi este neputincioasa in aceasta privinta. Habar n-am ce fel de fiinta ar fi putut fi (fiind) mireasa sfrijitului din poza. O enigma.

Loc pentru explicatii inventive:

Posted in Sezonul al-VII-lea | 4 Comments »

LCFCD (62) – Piramidomul invalizelor

Posted by Arca lui Goe pe Iulie 28, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

-)  (-​

  Lume, lume…

Soro(s) lume… Am fost (un) nemuritor. Nemuritor pentru o zi. Ieri. O zi intreaga de nemurire. Ieri va fi o alta zi, ca oricare alta.  Si maine va fi o zi. Nu si „azi”. Nu. Despre azi nu se stie nimic. Nu inca. (Poate mai pe seara sa ne clarificam, cat de cat). „Azi” este o perioada de tranzitie, de (pe)trecere, in care se poate intampla orice. Absolut orice.  Si numai astfel (vorba lui Fernando), abia maine voi putea fi ceea ce ieri n-as fi putut fi niciodata.  Contextul actual al Arcei lui Goe (si ma refer, in special, la intamplarile fara nume petrecute sub punte, in cala) ma predispune (eee) (vai, impotriva vointei mele semi-suverane) la o alunecare indecenta, obsesiva si opresiva catre modul filozofal (de a fi al fiinitei).  Desi n-as (prea/mai) vrea sa sa cad in capcana unor intrebari cvasi-existentiale (redundante, infinite si inutile), uitandu-ma la piramidomul invalizelor (ura si la Gara Centrala), vechi de aproape un veac (de  nesinguratate si lipsa de intimidate), nu pot sa nu exclam retoric: La ce bun „prietene”? Cu ce sens?  Vorba poetului (extrasa din context, asa la misto), „de e sens intr-asta, oare totul nu e nebunie?„. Tot ceea ce este, este exclusiv pentru a nu fi. In afara „nimic”-ului si a „infinit”-ului (care au „in sine” o existenta extrem de subredå, discutabilå, inexistand practic, fiind fara fiintare), care sunt imuabile, restul, „finitii”, adica, noi si semenii (inclusiv cei de natura vegetala si minerala) am primit (la pachet cu darul existentei) si darul schimbarii inexorabile. Numai ceea se se schimba exista (a exista fiind tot una cu a (te) schimba)… Inevitabil insa (inexorabil) schimbarea duce, iremediabil, ireversibil, la disolutie, la pierderea „identitatii”, si in cele din urma la iesirea definitivå din existenta, la non-existenta, per se, pare-se.  Vorba ‘ceea, nu de moarte ma tem, ci de vesnicia ei. Suntem redati (in no time) nimicului din infinit. Nimic din ce-a fost nu va mai fi, iar ce-a fost va fi ca si cand n-ar fi fost. Odata ca niciodata. Pentru totdeauna. A fi inseamna a nu fi. Ceea ce „se intampla”, se intampla pentru ca nimic nu se intampla (oricat de bizar si paradoxal ar suna un astfel de enunt).  Cata vreme (avem puterea sa) gasim acest enunt contradictoriu, bizar, lipsit de sens (ce-i sensul?), suntem nemuritori. Suntem cu totii abonati la nemurire. Doar ca, din cand in cand, cate unul (din noi) nu mai e in stare sa-si plateasca abonamentul.  Lunar.

P.S. Sper sa nu-i dea cuiva prin cap sa ma intrebe explicit (cu punct si virgula), care-i legatura dintre „Piramidomul Invalizelor” si acest pre-text pe-trecator, redundant si inutil, aruncat accidental pe puntea Arcei lui Goe, la vedere. M-ar descumpani teribil punandu-ma in postura de a nu sti ce sa-i raspund. Nimic mai complicat decat de a explica lucrurile evidente. Evident, nu?

Loc pentru explicatii inventive:

S-a låsat linistea…
s-a lasat de fumat si de bautura…
de femei si de jocuri de (ne)noroc…
S-a apucat de droguri mai tari,
heroine fine si dulciuri rafinate…
restul e tacere…
pe inserate, la concluzia zilei,
speriati de nefirescul tacerii,
mi-au fugit din cala, ca potarnichile,
ultimii sobolani cenusi.
Mi-au ramas noua marmote
(câte albe, câte negre),
Care månâcå hamsii si beau rom
cu prizonierii condamnati la infinit,
în închisoare.

 

 

 

 

 

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 5 Comments »

LCFCD (61) – Râm Nietzsche Nesarate…

Posted by Arca lui Goe pe Iulie 22, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

-) Ooooglinda – oglinjoară (-​

  Lume, lume…

re – Comandam cu caldură (auto)vizionarea fiecăruia în:

Oglinda întunecată

(n.b. extrem de întunrecată: Oglinda neagră / Black Mirror) – Care este episodul tău preferat?

Loc pentru explicatii inventive:

A se meta-interpreta dupa citire: China are un plan colosal pentru a-si asigura dominatia in inteligenta artificiala

S-ar putea demonstra în mod aproape riguros că învatarea si utilizarea limbii chineze este in exercitiu (gimnastic) excelent  pentru creier si inteligenta naturală (un anumit gen de inteligentă, genul minor)… un adjuvant care poate intermedia minuni la intelect. In fapt (însă) persistenta în a utiliza consecvent o asemenea limbă si scrierea adiacentă denotă o prostie abisală. Chinezii chiar au nevoie de foarte multă inteligentă artificială pentru a întelege acest adevăr (simplu) si pentru a întreprinde ceva spre corijarea acestei aberatii  multimilenare. In subsidiar ar fi de zis ca (pseudo)stagnarea restului lumii în forma alternativa de a abera (liberalism, corectitudine politica – iata o asociere care denota un absurd abraziv, trecut cu vedere, mai ales de către orbi, etc) nu face decât să sugereze ca limba chineză si comunismul ar fi fiind instumentele potrivite pentru propasirea omenirii pe noi culmi de civilizatie si progres. (Vom ajunge cu totii să practicam gimnastica mintii prin utilizarea limbii chineze si a caligrafiei adiacente)…

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 6 Comments »

LCFCD (60) – Transport la localitate

Posted by Arca lui Goe pe Iulie 10, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Teleportari imaginare (in lumi disparate)

Lume, lume…

Împotrivirea la teoria evoluției, a lui Darwin, pare a crește in diferite medii culturale și în diferite țări. Zilele trecute, Turcia a eliminat studiul evoluționismului din școli, a doua tară, după Arabia Saudită, care procedează astfel. Și in Occident – în SUA, din ce în ce mai mult și în Europa –  creaționismul apare in diferite manuale scolare ca „teorie” alternativa la teoria evolutionista.  În România teoria evolutiei a fost practic scoasă din manualele școlare în 2006 – acum se predă puțin la sfarșitul clasei a VIII-a.

Profesorul Mircea Flonta explica in interviul de mai jos cateva dintre confuziile și neînțelegerile  frecvente ale problematicii evolutionismului și faptul ca creaționismul nu e o teorie științifică. Printre altele, ar trebui să știm cu toții că  Darwin nu spune nicăieri ca omul ar provini din maimuță.

Discutia de mai jos este prilejuita de aparitia in limba romana a cartii ”Autobiografia lui Charles Darwin. Urmată de fragmente din Călătoria unui naturalist în jurul lumii” – traducere de Ioana Miruna Voiculescu, Andrei Bontaş şi Ancuţa Bontaş. Studiu introductiv de Mircea Flonta:

Mircea Flonta: ”Nu cred că între religie și știința evoluției ar exista vreo incompatibilitate”.

Loc pentru explicatii inventive: Existenta lui Roger Federer in lume ar trebui sa fie un argument cat se poate de convingator in sprijinul afirmatiei lui Mircea Flonta: ”Nu cred că între religie și știința evoluției ar exista vreo incompatibilitate”. Nu?

Locul pentru explicatii inventive era rezervat aprioric altor consideratii, care se amana din motive de tenis.

Update tardiv: In erele demult apuse pe Arca lui Goe, din sezoanele incipiente de seceta (seceta de dinainte de Potop),  am pomenit unele amanunte despre textele apocrife cu care s-au luptat precursorii d-lui Goe, care precursori nu anticipau defel, la acea vreme, vreo pre/cursivitate istorica in raport cu o ipotetica arca. Obsesia lui Charles Darwin pentru stramosii d-lui Goe (Tony, Clona… ) precum si viceversa,  avea sa razbata (si sa ramana consemnata) pe Arca lui Goe:
aici (Epistole de la Darwin) si aici Scrisoarea I, Scrisoarea II, Scrisoarea III, dintr-o serie criptica abandonata prematur, din motive destul de obscure… Ideile care transpareau din acele epistole si opiniile noastre ulterioare, discrete, din perspectiva Arcei lui Goe, ramase in suspensie, capatau, la in moment dat, o confirmare indirecta venita pe filiera papalå: AICI – Doua abuzuri flagrante. Iata ca preocuparile noastre in materie si-au gasit (in mod independent ?!) si alti corifei interesati (oarecum si) de reabilitarea lui Charles Darwin. Cu putin noroc povestea lui Darwin poate capata atentia pe care o merita, si, cine stie?, rezolvarea potrivita.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 42 Comments »

LCFCD (59) – De-ale carnavalului

Posted by Arca lui Goe pe Iulie 8, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Cu mascå, fårå mascå

Cartofii contin gluten.

Lume, lume…

Cu ce se ocupa unii –  Cușer pentru toata lumea:

Vaticanul a decis: Painea fara gluten nu e buna la impartasanie. Dar OMG-uri se accepta,

Taina impartasaniei: Vaticanul este impotriva azimei complet fara gluten.

Dupa ce o lunga perioada de timp preotii procurau vinul si azima (prescura) de la comunitatile religioase, „astazi acestea se vand in supermarketuri, in alte magazine si pe internet”, releva aceasta scrisoare a cardinalului Robert Sarah, „ministrul” cultelor si sacramentelor.

Prin urmare, el a cerut episcopilor sa se asigure de o „respectare absoluta” a normelor canonice din partea producatorilor.

Pentru catolici, painea si vinul devin trupul si sangele lui Hristos in timpul oficierii mesei, dar aceasta preschimbare a painii si vinului nu este valabila decat cu produse conforme, scrie AFP.

Painea trebuie sa fie nedospita (fara drojdie) si din grau curat, fabricata de persoane competente si integre. O alta cereala nu este tolerate decat in proportii foarte mici (n.b. cât de mici?), in timp ce adaugarea de alte produse cum ar fi fructe, zahar sau miere constituie „un abuz grav„.

Vinul trebuie sa provina numai din struguri si preotii sunt invitati sa-l pastreze bine pentru a nu se acri.

Pentru persoanele care nu pot absorbi paine sau vin fermentat, episcopii pot autoriza mustul din struguri sau azima cu continut scazut de gluten, dar nu 100% fara gluten, pe motiv ca aceasta denatureaza painea.

Cu toate acestea, Vaticanul a decis ca materia euharistica preparata cu organisme modificate genetic ar putea fi considerata o materie „valida”, asigura scrisoarea.

Pentru a se asigura de respectarea acestor criterii, Vaticanul propune instaurarea unei autoritati de control in fiecare tara.

Loc pentru explicatii inventive:

Cicå:

Anul în care religia va dispărea este mai aproape decât credem

„mai aproape decat credem”? Pai ce, credem? Noi? Asa ceva?  De unde or sti autorii articolului ce credem noi, enoriasii? Ca n-au de unde.

Iata ce zic stintificii:

Ideea de bază este că, pe măsură ce oamenii devin mai bogați, iar standardul de viață crește, aceștia sunt mai puțin îngrijorați de lipsa unor necesități de bază sau de moarte, violență sau boală. Cu alte cuvinte, ele sunt sigure de bunăstarea lor și nu mai simt nevoia să apeleze la divinitate pentru a-și calma temerile și nesiguranța.

Noțiunea că îmbunătățirea condițiilor de viață este asociată cu o scădere a credinței în Dumnezeu este susținută de dovezi.

 Abordarea cea mai evidentă pentru estimarea momentului în care lumea va trece la ateism majoritar se bazează pe creșterea economică. Acest lucru este logic, deoarece dezvoltarea economică este factorul cheie responsabil pentru laicizare (secularizare – n.red). În stabilirea acestei estimări, s-au folosit nouă țări în care ateismul este aproape omnipresent.” (ghici care țări !)

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)țări

Posted in Arcaluigoeologie | Leave a Comment »

LCFCD (58) – VIP-uri de odinioarå

Posted by Arca lui Goe pe Iulie 6, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Vestigii ale unor culturi a-puse
Oale si ulcele (cu smalţ, ţţţţţ)

  Lume, lume…

Update off (of-of-of) on topic. Ratarea sezonului al VII-lea pe Arca lui Goe devine, pe zi ce trece, din ce in ce mai profundă, mai plenară. Inca un pic si va fi finală… adică totală, cu atatea poze extrem de interesante si pline de potential, ramase necomentate. Deh, majoritatea provin din perioada filmului mut. Dar, ce voiam sa zic, in acest Update off (of-of-of) on topic, este alt-ceva. Circula på net un text (nu stiu de unde vine si cine la compus, dar se poate cerceta) in nota obisnuita a prostiilor alternative (cu iz conspirationist). Ceea ce ar fi realmente interesant vizavi de acest text ar fi felul in care se pozitioneaza fata de el feluriti citititor-receptori, si cam ce reactii spontane si/sau efecte remanente at putea produce in mintile acestora (care au, care n-au…). In fine, iata textul (care debuteaza extrem de furtunos):

Când vine vorba de genocidul în masă, ar fi bine să uităm de Hitler și de Stalin pentru că ei au fost doar amatori în comparaţie cu Richard Coudenhove Kalergi (1894 – 1972) – un om despre care majoritatea nici n-a auzit.

În 1922, Kalergi a fondat mișcarea PanEuropeană” de la Viena, care viza crearea Noii Ordini Mondiale, bazată pe naţiuni federale conduse de Statele Unite ale Americii. Integrarea europeană ar fi fost primul pas în crearea Guvernului mondial. Amploarea fascismului în Europa suspendă planul criminal pentru o perioadă de timp.
Politicienii acelor vremuri l-au susţinut pe Kalergi iar băncile, mass-media şi serviciile secrete americane au finanţat proiectul său. Şefii politicilor europene ştiu bine că el este autorul Uniunii Europene care dictează totul de la Bruxelless şi Maastricht. Tot Coudenhove-Kalergi a fost cel care a propus „Oda Bucuriei” din Simfonia a IX-a a lui Beethoven ca imn al Europei unite, cântat şi astăzi.
După al doilea război mondial, Winston Churchill și B’nai B’rith – agenția evreiască de sprijin internațional pentru interesele politice evreiești – l-au propulsat pe diabolicul Coudenhove Kalergi şi i-au sprijinit ideologia rasistă antieuropeană. Planul diabolic a fost salutat şi îmbrăţişat de însăşi Guvernul Statelor Unite ale Americii.
Spre meritul său, Churchill s-a distanţat ulterior de Kalergi. La începutul anilor 1950, Churchill a fost în campanie în Marea Britanie pentru a susţine albii, moment în care a decis abandonarea completă a odiosului plan.
Kalergi, necunoscut opiniei publice, istoricilor şi politicienilor europeni, este practic „tatăl” Maastrichtului şi al multiculturalismului. Noutatea planului său nu este acceptarea genocidului ca mijloc de atingere a puterii ci aceea de a impune crearea speciei metise (subumane in viziunea lui) care, datorită caracteristicilor psihologice majoritar negative, garantează toleranţa şi acceptarea „rasei nobile” în vârful ierarhiei.
Conform raportului „Population division” („Divizarea populaţiei”) difuzat în ianuarie 2000 de către Naţiunilor Unite la New York, se reiterează ideea amestecării raselor aşa cum o gândise Kalergi: „Emigrări la schimb: o soluţie pentru populaţiile în declin şi îmbătrânite. Europa ar avea nevoie de 159 de milioane de imigraţi până în 2025.
În cartea sa „Praktischer Idealismus” (Idealismul practic), Kalergi declară că viitorii locuitori ai „Statele Unite ale Europei” nu vor mai fi oamenii vechiului continent, ci o specie de sub-oameni, produsul mixării raselor europene, negroide şi asiatice. El afirmă, fără jumătăţi de măsură, că este absolut necesară amestecarea popoarelor europene cu rasele asiatice şi de culoare pentru a crea o turmă multietnică fără calitate, fără valori, uşor de dominat şi de manipulat de elita conducătoare.

 Omul viitorului va fi de rasă mixtă. Rasele și clasele de astăzi vor dispărea treptat ca urmare a eliminării spațiului şi timpului. Rasa eurasiatică-negroidă va fi rasa viitorului, similară la aspect cu vechii egipteni şi va înlocui diversitatea popoarelor și indivizilor. (…) Ne-am propus să transformăm europenii într-o rasă metisă.
Pentru început, spune Kalergi, se va elimina democraţia statelor membre ale Europei Unite: guvernanţii aleşi de popor nu vor mai avea nicio putere de decizie pe plan naţional, apoi poporul însuşi se va amesteca cu celelalte rase astfel încât rasa albă va fi înlocuită treptat cu rasa metisă – cel mai uşor de dominat de elita conducătoare – rasa pură a albilor.
 
„Ne confruntăm cu cea mai periculoasă revoluţie din istoria omenirii: revoluţia statului împotriva omului. Ne confruntăm cu cea mai gravă idolatrie din toate timpurile: zeificarea statului” („Totaler Mensch – totaler Staat” adică „Omul Total – Statul total” – Richard Coudenhove Kalergi )
Kalergi proclamă abolirea dreptului popoarelor la autodeterminare, urmărind ţinte concrete:  eliminarea națiunilor de sine stătătoare prin stimularea mișcărilor etnice separatiste și încurajarea imigrărilor în masă pentru că numai aşa Europa poate fi  controlată de o elită! Europenii trebuie transformaţi într-o rasă mixtă omogenă, formată din albi, negri şi asiatici.
O altă etapă a planului său este cea privitoare la eliminarea principiului egalităţii tuturor în faţa legii şi evitarea oricărei critici la adresa minorităţilor. Legile trebuie să protejeze aceste principiii extraordinare pentru că prin ele se vor reprima masele.
Kalergi caracterizează metişii astfel: subumani, subspecii, cruzi, infideli, uşor de dominat şi de manipulat. Conform opiniei sale, metişii pot fi creaţi conştient deoarece sunt indispensabili consolidării puterii elitei superioare.
Chiar dacă în manual Kalergi nu menționează că ideile sale sunt principiile directoare ale Uniunii Europene, observăm că au fost preluate cu uşurinţă de aceasta.
Credința că oamenii albi din Europa ar trebui amestecaţi cu africani și asiatici,  că identitatea naţională trebuie anihilată, că toleranţa şi nediscriminarea între indivizi diferiţi şi rase diverse trebuie înţelese şi practicate constant, sunt teme ce stau astăzi la baza tuturor politicilor comunitare. Nu ne aflăm în faţa unor principii pur umanitare aşa cum am crede la prima vedere ci suntem victimele planului Kalergi prin care se realizează cel mai mare genocid din istoria omenirii.
Paradoxal, pentru serviciile prestate, exista chiar și un premiu: Premiul European Coudenhove Kalergiacordat o dată la doi ani unui european care a excelat în promovarea planului criminal. Printre premianţi se află Angela Merkel și Herman Van Rompuy. 
Incitarea la genocid stă la baza apelurilor constante ale Națiunilor Unite care ne recomandă insistent să acceptăm milioane de imigranți pentru a ne ajuta cu natalitatea care, vezi doamne, e foarte scăzută în Uniunea Europeană. Dacă imigranţii sunt vitali pentru întinerirea ţărilor bogate ale Europei, cum se face că românii, bulgarii, polonezii, sârbii şi alte rase albe europene NU SUNT PRIMIŢI CU BRAŢELE DESCHISE? De ce se deschid porţile doar arabilor, negrilor şi asiaticilor? Angela Merkel a declarat de curând că Germania, până în anul 2050 va primi milioane de imigranţi ARABI!!! Marie Le Penn, europarlamentar francez, afirma de curând că Germania manifestă o deschidere largă pentru imigranţi deoarece are nevoie de sclavi, dat fiind faptul că 20% dintre ei sunt analfabeţi, puţini sunt specializaţi şi prin urmare vor fi foarte greu de integrat într-o societate cu alte principii, alte valori, altă educaţie şi altă religie.
Singurul scop al amestecării raselor este acela de a anihila complet identitatea popoarelor, transformându-le într-o masă de indivizi fără nicio coeziune etnică, istorică şi culturală.
Pe scurt, politicile planului Kalergi au fost și încă mai sunt baza politicilor guvernamentale oficiale care vizează genocidul popoarelor Europei prin tolerarea şi acceptarea imigrației în masă. Dacă ne uităm în jurul nostru, planul Kalergi pare a fi pe deplin înfăptuit.
Tabelul de mai jos prezintă procentul populației musulmane din douăzeci de orașe europene iar cifrele sunt înfricoșătoare:
top20 muslimCăsătoriile interrasiale produc anual mii de tineri de rasă mixtă: „Copiii de Kalergi”. Europenii, prin articolele promovate în mass-media, sunt învăţaţi să renunţe la originile și identitatea națională .
Slujitorii globalizării încearcă să ne convingă că negarea identitară este un act progresiv și umanitar, că „rasismul” este greșit pentru că vor să ne transforme în simpli consumatori orbi. Fiecare trebuie să vadă acest adevăr, că integrarea europeană a ajuns la genocid. Dacă nu reacţionăm, alternativa este sinuciderea națională.
Kalergi nu s-a putut împăca cu propria-i etnie; el a fost produsul unei familii mixte ( tatăl – Heinrich von Coudenhove Kalergi, diplomat austro-ungar și Mitsuko Aoyama, o japoneză din Tokyo). Singura modalitate de împăcare cu propria sa etnie a fost aceea de a construi planul diabolic al „rasei mixte”, promovându-l ca normalitate şi nu ca excepție. Acest lucru se putea realiza numai prin distrugerea raselor pure din toată lumea şi înlocuirea forţată cu metişii rezultaţi din căsătoriile mixte. Până şi Hitler l-a numit pe Kalergi „bastardul tuturor”.
G.Brock Chisholm, fostul director al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), demonstrează că a învăţat bine lecţia lui Kalergi când afirmă: „Ceea ce oriunde în lume ar trebui să se aplice este nelimitarea naşterilor şi căsătoriilor mixte şi asta cu scopul de a crea o singură rasă într-o lume unică care depinde de o autoritate centrală”.
În loc de concluzie
Dacă privim astăzi în jurul nostru, planul lui Kalergi pare materializat – vezi valurile uriaşe de migratori asiatici, arabi şi negri care năvălesc zilnic în Europa. Urmează căsătoriile mixte şi naşterea milioanelor de indivizi metisi „copiii lui Kalergi”ce vor substitui europenii puri.
Să nu uităm care este originea problemei. Nu există nici un loc în Europa modernă pentru statele etnice pure. Asta-i o idee a secolului al 19-lea iar noi încercăm să tranzităm în secolul 21 și o vom face cu state multietnice. (Wesley Clark, SUA general, ex-NATO Comandantul Suprem, vorbind despre bombardamentele NATO din Serbia, 1999)
Migrația arabă a fost cel mai bun lucru care s-a întâmplat în Europa în ultimii 50 de ani. Arabii din Europa sunt un fapt de viață. E timpulîncepem să acceptăm că nu există nici o modalitate de a bloca migrarea chinezilor, pakistanezilor sau arabilor în Europa. E adevărat, Europa nu va fi ceea ce a fost odată, dar asta e un lucru bun. Cu cât mai mulți migranți din Africa și Asia vor ajunge în Europa, cu atât mai bine va fi. Mai devreme sau mai târziu, copiii și nepoții lor se vor căsători cu veteranii europeni, vor da naştere la metisi și vor schimba demografia țărilor. Europa va complet diferită de cea pe care o cunoaştem astăzi.” (Yigal BenNun, scriitor israelian)
Europa riscă să se transforme într-un continent al negrilor din cauza imigrației ilegale; s-ar putea transforma în Africa. Avem nevoie de sprijin din partea Uniunii Europene pentru a opri această armată de africani care încearcă să pătrundă în Europa prin Libia. În momentul de față există un nivel periculos de imigrație din Africa spre Europa și nu știm ce se va întâmpla. Care va fi reacția europenilor albi creștini la această masă înfometată a africanilor needucați? Nu știm dacă Europa va rămâne un continent avansat economic și de coeziune sau va fi distrus de această invazie barbară. Trebuie să ne imaginăm că acest lucru s-ar putea întâmpla, dar înainte de asta, trebuie să lucrăm împreună. ” (Colonelul Muammar Gaddafi, conducător militar din Libia.)”

 

Loc pentru explicatii inventive:

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 1 Comment »

LCFCD (57) – Sforårii

Posted by Arca lui Goe pe Iulie 4, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Incurcate sunt cåile Domnului
în comunicarea umanå

Lume, lume…

 

Loc pentru explicatii inventive:

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | Leave a Comment »

LCFCD (56) – Si lumea cum va fi fost

Posted by Arca lui Goe pe Iulie 1, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

pre-Text: Lumea cum va fi fost, daca si numai daca mesajul lui Sagan va fi descoperit de (alte) fur-nici. Text:

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | Leave a Comment »

LCFCD (55) – O scrisoricå de amor

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 29, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Stilul e pistolar

dar Le style est l’homme meme – dupa cum bine zicea nemuritorul… Gambetta (un Buffon)
… asadar omul e pistolar.

Lume, lume…

 

Loc pentru explicatii inventive:

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 4 Comments »

LCFCD (54) Lista Simonei

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 27, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

​”Filme la care Simona s-a umflat de plans”

  pre-Text.

Va cer iertare ca am lipsit atat de mult, am ratacit prin sfere ciudate. Mi-e si rusine sa scriu… Voi reveni dupa ce ma iertati. (Simona, 21 octombrie 2013, 01:57)

Azi, va spun care sunt filmele care m-au inecat in lacrimi. Si astept sa-mi dezvaluiti si voi lista voastra.

Gladiator
The Last of the Mohicans
Cold Mountain
Titanic
La vita e bella
Bridges of Madison County
A Time to Kill
Hanover Street
Marley & Me
Message in a Bottle
What Dreams May Come
Zorba the Greek
The Fisher King
The Prince of Tides
The Bucket List
Sanitka (serial ceh)
The Pursuit of Happyness
Gara pentru doi

(lista ramane, din pacate sau din fericire, deschisa)

Daca  nu le-ati vazut cumva, cautati-le. Va doresc suferinta frumoasa! Pe curand.”

 

 

 Text.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | Leave a Comment »

LCFCD (53) Simona lupta!

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 23, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Vesti triste: Simona este grav bolnava

  pre-Text:

SimonaDaca eu am cancer in stadiul trei si inca lupt, lasati smiorcaiala!

„Sunt un om pozitiv (folosesc un termen la moda). De aceea, cand medicul mi-a spus, politicos si metalic,  „Ai cancer de san in stadiul trei”, am ranjit ca o idioata. Nu stiu sa ma psihanalizez. Poate ca nu am crezut-o pe doamna doctor Nedelcu, desi e geniala. Sau poate ca nu eram de acord cu Dumnezeu si n-aveam curaj sa-i spun.

Am revenit aici, ca sa va invat sa traiti, dragii mei. Nu luati asta ca pe o abordare aroganta, nu stiu legile fericirii, le-am facut praf de cate ori am avut ocazia. Dar acum nu mai e vorba de subiecte frivole, precum barbatul cat p-aci insurat care cat p-aci ma iubea si cat p-aci a ramas cu mine. Acum e vorba despre lucruri care tin de viata si de (ma scuzati) moarte.

Daca era sa ma gandesc strict la confortul meu, as fi zis clar: ma, domnule (sau doamna) medic minunat, eu nu vreau chimioterapie, tata, nu vreau tortura de-astea stiintifica, nu vreau stres, nu vreau nimic, vreau doar sa ma odihnesc. Doar ca iubesc niste oameni din preajma mea si nu pot sa-i las sa-mi aprinda lumanari (decat la rubrica „Vii”, sa fie clar).

Si, uite, numai de-a naibii (si Dumnezeu ma iarta ca vorbesc urat), am sa traiesc, am sa inot prin iad, am sa ies la suprafata, am sa ma trezesc din orice coma, am sa indur orice. Am sa arat ca Dumnezeu e mai puternic decat o satana deplorabila, care, fiindca se simte o leguma, ataca murdar. Tipic.

Va tin la curent, bine v-am regasit, voi deschide un jurnal al fericirii, al supravietuirii, al sperantei!”

UPDATE23 martie 2017, ora 00.50. Simona Catrina-Roman a murit. Anunțul a fost făcut de soțul său, Doru Roman, pe pagina de Facebook. ”Nu știu cum să vă spun asta. Nici nu v-aș fi spus dacă îngerul pe care l-am avut lângă mine nu ar fi fost Simona cea atât de iubită de toată lumea care a zâmbit măcar o dată la articolele ei poznașe. Dacă ar fi putut să anunțe chiar ea, ar fi făcut-o, cu siguranță, în stilu-i propriu, prin care să ne smulgă un ultim zâmbet în loc să o plângem.

 

 

Text:

Cineva (cine?) a zis că (esențialmente) „închisoarea presupune o carență de spațiu, compensată printr-un exces de timp„. Interesantă definiție în concizia ei… Valabilă pentru toate tipurile de închisori (si, salvă Domnului, există o mare de varietate de închisori). Problema este că întorcând pe dos aceasta definiție (a tuturor închisorilor), nu se obține (după cum am spera) libetatea, ci alt/ceva, la fel de constrangator si terifiant. Cărei esențe i s-ar potrivi oare definiția: „O abundență de spațiu dublată de o penurie de timp” ?  La limită, un spațiu infinit si o lipsă totală de timp. Pentru om (lipsa timpului) înseamnă moarte. Pentru foton înseamnă libertatea deplină. Desi poate că nu înseamnă nimic, fiindu-i lui, fotonului, starea normlă, comună. Trebuie să fii închis ca să-ți doresti libertatea. Trebuie să trăiesti ca să te temi de moarte. Nu? A avea si a nu avea…

Aparent, enunțurile (firoscoase) de mai sus sunt condamnate (aprioric?), prabusirea lor in ridicol fiind iminenta, aproape inexorabilă. Pentru a fi salvate ar mai trebui zis ceva. Anume. Dar ce? Ce? Nimeni nu stie ce. Orice altceva catalizandu-le prabusindu-le… Poate că omul e (si el) un foton.  Merge?

UPDATE – TOO: Deh, asta e realitatea, un cumul confuz de conglomerate, in care exista (mai) multe (poate chiar o infinitate) de adevaruri alternative si foarte contradictorii doua câte doua, oricare doua „alese la intamplare”, dintre cele neidentice. Bunoaoara cele doua de AICI. In accord cu sensul entropic al curgerii „timpului” (intre timp) se intampla lucruri care distorsioneaza „realitatea” anterioara spre stari mult mai confuze dar care apar mult mai clare. Unele dintre adevarurile partiale (adica relative) se estompeaza si dispar, altele se consolideaza… si se impun, de nu mai stii care e realitatea. Asta e realitatea!

Iata ce s-a mai întamplat la un an dupa consemnarea, pe Arcå, a antagoniei cu pricina (dintre „Simona si un „psiholog” lipsit de umor, in apararea unor „niste artisti”, de partea carora se plasa, vitejeste, de nimeni alta decat de Simona):

Profesorul şi actorul Miklós Bács: „L-am învăţat pe Faust noaptea“. (Simona C.)

„În „Faust“, regizorul Silviu Purcărete s-a întrecut pe sine în crearea unei metafore uriaşe, care prinde într-un carusel fantasmagoric ritualuri de sacrificare a porcilor. Un rinocer grotesc, uriaş, este purtat dintr-o parte în alta a halei. În actul al II-lea, spectatorii sunt invitaţi de vrăjitoare chiar în mijlocul Infernului. Peste 80 de actori sunt metamorfozaţi de Lia Manţoc în licurici, troli, lemuri, elfi, gnomi, nimfe, furii şi gratii, o formaţie cântă live rock, pe muzica lui Vasile Şirli, un cor psalmodiază în latină, germană şi română.”

Aplauze si ovatii pentru Silviu Purcarete.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | Etichetat: , | 1 Comment »

LCFCD (52) – Simona se måritå

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 21, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

si-Mona se måritå

  pre-Text:

Simona si Doru: Dragoste cu subiect si predicat

Simona s-a måritat. 14 iun 2014 / 22:19. Si-a cunoscut sotul pe Internet.

Text:

Nunta Simonei este o stire (de preså) pentru ca: Tango: Statul ocroteste minciuna de baza a societatii.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 9 Comments »

LCFCD (51) – Ghici cenuså ce-i!

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 17, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

  pre-Text: Dupa aceea unii si-au pus cenuså-n cap. Unii continuå si azi så-si punå cenuså-n cap.

 

 

Text: Un cetåtean desfigurat zace in sânge pe trotuar dupa ce a fost batut de un tâlhar care l-a jefuit. Un psiholog care trecea intamplator pe acolo il priveste si zice: Vai, groaznic. Cel care a fåcut asta are mare nevoie de ajutor.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 27 Comments »

LCFCD (50) – Ghici ciupercå

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 15, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

  pre-Text.

Nu-mi amintesc la ce este bunå memoria. N-om putea sti la ce-ar fi fiind bunå, câtå vreme (trece) nici måcar propria viatå nu ti-o poti aminti asa cum fu Panda, Ana (Lugojana)… lui Manole nici nu-i paså… de gol.

 

Fantastic! Nu exista „stiintific”! Exista doar „stiintifico-fantastic”. Se poate demonstra stiintific. Bunåoara atunci când încerci så explici unui copil de 8 ani cum functioaneazå un motor electric, în curent continuu.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 1 Comment »

LCFCD (49) – Lacustele, hrana viitorului

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 13, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Grigore Lese si sindomul abålaru – Retragerea din smerenie…

  pre-Text.

Sa-ti fie rusine, Grigore Lese

Exista låcuste foarte mari, care cântå…

 Text. „Pauză publicitară” de 15 minute pe scena Ateneului: ce s-a întâmplat sâmbătă seara la concertul lui Grigore Leșe

-resc enorm si sunt foarte gustoase… cu mujdei de usturoi.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-le | 1 Comment »

LCFCD (48) – Un cap voluminos

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 10, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

​Si ce cap ciudat råsare. E al tåu? Al tåu e oare?

  pre-Text.

https://www.youtube.com/watch?v=MwgubN55808

 Text.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 12 Comments »

LCFCD(47) – Anonimul necunoscut

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 6, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Faimosul anonim (trista faima)

(a) Un nibelung sedea calare pe o dioda semi-conductoare.
Purta in spate o låutå si se gândea cum ar putea s-o… batå…(b) Care sa fie legatura intre Grindeanu si Pristanda?

(c) Dar intre Nae Girimea si Izolda?

De parca nu este suficienta presiunea (virtuala si despotica) a viitorului, mai trebuie sa ne confruntam si cu problemele generate de trecut, ba prin pierderi irevocabile de continut al acestuia, ba prin inabilitatea de a ne debarasa suficient de rapid si de eficient de balastul trecutului, transportat astfel inertial (din cauza diferentei de ritm) catre viitorul invocat mai sus.

Si cand anume oare se intampla toate astea? Taman ACUM!!! In chiar clipa ACEASTA, in MOMENTUL prezent. In this very moment. In eterna zi de azi. Intr-un PREZENT mereu precar, inselator, miscator, mincinos, inconsistent, volatil, fluid, incapabil de fericirea starii pe loc, ce ne târåste (cu viteza luminii…) aiurea prin lume, de colo, colo, fara nicio tinta, ci doar asa, de amorul artei. In aceste conditii vitrege poti fi oare altceva decat un banal spectator? Un foton! Poti fi realmente creator sau macar actor (prin imitarea mimetica a Lui Dumnezeu)? Ei as! Ce, esti copil? Ma rog, poti visa la asa ceva, plonjand curajos in abis, in directie perpendiculara pe directia curgerii momentului prezent, hranindu-te cu (astfel de) visuri si amagiri… de moment. Dar si asta va trece… Spectacolul (va) råmâne (poate). Show must go on? Aceasta e intrebarea? Aceasta-i intrebarea.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 3 Comments »

LCFCD(46) – Arca lui Goe

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 3, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Arca lui Goe

Lume, lume…

Interesul pentru cultura si culturism ramane mereu treaz. O trasatura a umanismului multi-dimensional, si si multi-cultural, caci este (nu-i asa?) si cultura o dimensiune a spiritului uman, la orice varsta.

Loc pentru explicatii inventive:

… ceea ce se va rata cu brio, in zbor… caci momental nu-mi vine nimica potrivit in minte… desi la un moment dat era cat pe aci sa ne vina o idee. 🙂

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 5 Comments »

LCFCD(45) – 1 Iunie

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 1, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Ziua copiilor din fiecare

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 2 Comments »

LCFCD (44) – Ziua de la răscruce

Posted by Arca lui Goe pe Mai 30, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

răspântiind…


…  Ziuă.
În ţintirim nici ţipenie.
Pe alei.
Se auzea înflorind liliacul.
El, singur,  flancat de morminte,
Se plimba prin cimitir, abătut,
cocoşat şi nedumerit, împovărat
de o cruce imensă şi grea.
Mergea agale pe alee, agonizând,
La deal
(căci cimitirul acela se afla pe un deal),
Cu ochii în pământ,
Când, deodată, pe neaşteptate,
ajunse la o răscruce. Mare.
Rămase ţintuit.
Îşi trase sufletul
cugetând încotro s-o apuce, şi,
cugetând, există (un pic).

Fără să ştie cum, se înălţă,
pentru o clipă suspendată, sus
deasupra ţintirimului şi văzu,
(din non-existenţă),
că aleile, încrucişându-se,
făceau o cruce mare cât tot cimitirul.

Un cimitir muribund
împănat cu cruciuliţe.
Acolo, la răscruce, se vedea el (însuşi),
Mic,
Împovărat de o cruce imensă şi grea,
Încercând (disperat) să se înalţe.
Cuprins de milă (pentru el însuşi),
Se lăsă atras (magnetic) înapoi,
În capcana acelui biet trup.
Crucea se uşurase şi ea
(între timp)
Era o cruce imensă dar uşoară.
O cruce de placaj, goală pe dinăuntru.
Se răsuci, agale, şi privi la vale, către trecut.
Drumul său, la deal, pe alei,
Era marcat cu o dâră enormă de rumeguş.
Vântul însă se împotrivea risipind dâra,
Lăsând în loc un (om) pustiu
şi o cruce goală,
la o răspântie.
În clopotniţă
Se auzea amuţind liliacul.
În ţintirim nici ţipenie.
… Noapte.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 1 Comment »

LCFCD(43) – Ali din tara lui Trump

Posted by Arca lui Goe pe Mai 24, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

​frumuseti pierdute in lumea lui Donald

 …frumos, foarte frumos, interesant, dar si mai interesant ar fi un meci de box in cosmos, in imponderabilitate… S-ar cuveni abitir o paralela intre portocalii „Traian Basescu” si „Donald Trump”. Ma si mir ca n-o face nimeni. Se afla analogii si pseudo-analogii cat cuprinde. In final s-ar putea face o trecere in revista a felurilor in care s-au pozitionat fata de Donald, fostii „basisti” si fostii „antibasisti”.

La urma urmei este fenomenul „Trump” o alta instantiere a fenomenului „Basescu”, intr-o versiune noua, superioara, sau este doar o imitatie inertiala (de proasta calitate)?  Sau poate ca, dincolo de nevinovate asemanari circumstantiale, una-i una si alta-i alta?

Cine stie?

Pare off topic dar nu (prea) e: un „PS. În articolul de lunea trecută, am enumerat, în fuga condeiului, numele cîtorva cunoscuţi dizidenţi români. Evident, n-am livrat o listă completă. Dar nu-mi iert că am omis un nume esenţial, care nu merită uitarea noastră, deşi am ajuns să practicăm uitarea cu o funestă dexteritate. E vorba de Dorin Tudoran. Nici curajul, nici verticalitatea lui n-au fost de toată mîna. Îi cer iertare, şi îmi fac iluzia că istoria românescă de mîine va fi mai puţin neglijentă decît am fost eu, în pripa mea gazetărească (uşor pre-senilă?). Ghici ce e! O conserva de tinichea, inscriptionata pe capac (in introducere) Martin S. Martin, pe fund (in incheiere) Dorin Tudoran (intr-un PS fabulos) si care (când colo) contine (in cuprins) o banalå tocaniztå de limbå. Câte ceva care sa uimeasca nitzel, sa amuze un pic, sau så invers, si så-l lase oleacă perplex, câte putin, pe fiecine (cititorul acidental din orice sfera o veni el/ea cu greu).

P.S. Ce o insemna „Nici curajul, nici verticalitatea lui n-au fost de toată mîna„? Ca nu prea face sens. Afirmatorul acestui enunt negativ ori e un prea subtil (…) anticipator care si-a pregatit terenul pentru vreun alt PS, in vreo alta conserva… ori… divinå o fi pripa sa gazetărească (uşor pre-senilă?).

In asteptarea deznodamantului ar fi de mentionat o micutzå intrigå: Si introductivul Martin S. Martin i-a cåntat un pic in strunå aceluiasi dizident de convergenta (sic) Dorin Tudoran, pe marginea unui articol in care, actualul pamfletar certocrat, din lista de ex-poezei a patriei (ne indeajuns de) recunoscatoare, ii compunea o oda bine cam-umflata lui Donald Trump. Ce-o cauta germanul Plesu in bulgaria acestui duet trans-atlantic nu se stie. Te pomenesti c-or pune de un triunghi, usor de adus din (ah) fuga condeiului. Oare singurul dizident vådit anti-comunist ce parere o avea despre asa ceva?

Totusi, totusi, deci, asadar si asa deci… cum de nu se gaseste nimeni (vorbitor de limbutzå romånå) sa execute o analiza (sau o sintezå) a semnificatiilor relatiilor de succesiune (pseudo)(a)cauzalå, intre precursorul Basescu si epigonul Donald. Presupunem ca se afla la mijloc o spaima interioara din portofoliul de emotii ale posibililor analisti, niste complexe bizare, o teama de inconsistenta fata cu prea multele fatzete ale realitatii din era ticalosilor. Sa fi (fost) (pro)basist, (pro)trumpist, anti-basist, anti-trumpist, s-o (tot) dai cotita (dupa piersic mimand cu nonsalanta echidistanta) si sa fi fortat sa te confrunti cu cruda si confuza realitate, comporta riscul inacceptabil al unor scufundari spectaculoase in ridicol, si daca esti (vei fi… fost) „partizan”, si daca esti (vei fi… fost) „neutru”. Cel mai nimerit este sa asteptam. Lumea trece. Si uita. Cam ca Plesu pe Tudoram (nici curaj, nici verticalitate de toată mîna). Dupa aceea da. Vom prezenta analize, concluzii, interpretari. Vom incepe cam asa: Dupa cum am spus inca de la bun inceput, la vremea respectiva, si chiar de mai inainte…

P.S. Inca o ghicitoare. Ghici cine, despre cine, zice, si de ce! – „Președintele Băsescu avea în suita sa de admiratori și un filozof care, la un moment dat, a trebuit să traducă din română în română afirmații prezidențiale, pentru ca tot omul să priceapă că președintele dorise să spună altceva decât spusese.” – Cine zice cå zice ca så se afle in treabå, cineva care nu prea mai are ce zice, bine zice. Credem „noi”. Halal!

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , | 7 Comments »

LCFCD(42) – Asteptam indulgentele d-voastra

Posted by Arca lui Goe pe Mai 20, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

…Calotele se cam topesc…

   … te test… de test… Fram, in frigiderul polar

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 6 Comments »

LCFCD(41) – Intalniri incredibile

Posted by Arca lui Goe pe Mai 18, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

…de-o iubire ireala sau de-o dragoste banala, cine poate stii?

   … cå si galaxia noastra impreuna cu galaxia spirala vecina din constelatia Andromeda…  vor avea in curand o asemenea intalnire incredibilå si o dragoste tot asa la prima vedere… in numai patru miliarde de ani de acum incolo… fatalitate sau pre-meditare?… Cine poate stii? Pentru tine, pentru mine, pentru cine stie cine, visele vor fi spulberate intr-o zi…

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 1 Comment »

LCFCD(40) – Serenada unei iubite

Posted by Arca lui Goe pe Mai 14, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Viziteaza-mă-n Sahara (Madeleine ne viendra pas)

Femeia mea locuiește în Alaska.
Eu în Sahara.
Pe continente diferite.
Nu ne vizităm niciodată,
Dar ne ducem dorul și grija.
Eu tânjesc după răcoarea polară,
Ea după soarele alb al desertului.
De întâlnit ne întâlnim câteodată,
Întâmplător,
În lungile calatorii,
întreprinse în interes de serviciu,
Pe care amândoi le avem de făcut,
Ori prin taigaua Siberiană,
Ori prin desertul Gobi,
(În țara nimănui)
Mai rar prin Australia și Oceania.
Ultima oară ne-am întâlnit in Antarctica,
la o temperatură de minus 40 de grade.
Celsius. Sau Fahrenheit.
Ocazie cu care am constatat că
Provenim din regnuri diferite.
Ne-am sărutat și ne-am despărțit…
Pentru alte câteva anotimpuri.

Femeia mea locuiește în Alaska.
Eu în Sahara.

Sper ca data viitoare să ne întâlnim la Paris,
În lupanare de cinismu și de lene.
Sau măcar în Colentina, într-o stație de tram 33.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 1 Comment »

LCFCD(39) – Copilåria (întotdeauna) fericitå

Posted by Arca lui Goe pe Mai 12, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Resursele fericirii

Fericiti cei saraci cu duhul?

Pentru o clipa am crezut ca povestile din tramvaiul 16 (actualmente lipsa din inventar pe o penurie ca aceasta) s-au mutat in trambaiul 36 (tot un patrat perfect): Căutându-l pe GogoiEram în tramvaiul 36, visam frumos în aglomeraţie, fără să mă ţin de ceva, practic blocată între alte patru sau cinci corpuri. Ne apropiam de Parcul Tei, în dreapta aveam priveliştea bălţii şi, dincolo de ea, în zare, silueta blocurilor turn noi, pline de oameni fericiţi. În nas cu mirosul dulceag al interiorului de tramvai (care combină transpiraţia, duhoarea tutunului, mireasma corpurilor după o zi lungă de muncă, fie ea la birou sau pe şantier), alunecam pe marginea apei, fără să mă mir de adunătura ciudată din vagon. O parte – domnişoare cu bluziţe subţiri şi pantofi fini, o altă parte – muncitori cu uniformele murdare, mulţi dintre ei „afumaţi“ deja sau oricum cu gândul la şi în drum spre aşa ceva. Ce bine e să fii viu într-o zi ca asta, mi-am zis, în timp ce soarele se scurgea peste baltă. La următoarea staţie, la colţul parcului, în tramvai au urcat vreo şapte-opt copii transpiraţi, cu genunchii rupţi de la fotbal, cu hainele ferfeniţă, o mică brigadă din Tei, şi au început să-şi facă loc printre călători, strigând unii la alţii: „Bă, unde e Gogoi?“, „L-ai văzut pe Gogoi?“, „Nicule, bă, Nicule, bă, Gogoi a urcat şi el?“, „Pune mâna pe el, nu-l lăsa“, „Gogoi, unde eşti frăţioare? Vino pân-aici“… etc, etc. etc.

A fost doar o iluzie. O scurta nålucire… Aiurea-n tramvai. Dar vai! Povestile din 16 aveau parca mai mult miez…

 … loc de dat cu capul… de comentat gândul pregnant… ramas de caruta…

Con-glomerate (din plăci… tec-tonice) de prin lume adunate:

(a) Un intelectual româno-american de mare anvergură, neîndurându-se să-și lase în paragină ambasada, postează din când în când, la gazeta sa de perete, câte un pseudo-pamflet modest și-n genere fără ecou. Accidental însă, câteodată, niște auto-vorbitori con-crescuți prin zonă, reușesc să producă seturi de simboluri fonetice care-l fac pe intelectualul româno-american de mare anvergură să considere că se cuvin corecții. Un oarecare a sugerat că Le Pen este versiunea franceză a lui Le Trump. Amfitrionul (cu rang de con-sul în ambasada sa) s-a grăbit să adauge că comparația între Le Pen si Le Trump este exagerată. Din păcate n-a menționat în ce sens și-n ce direcție ar fi fiind exagerată. Adică că să spună în clar cine-i dezavantajat de analogia respectivă. Știindu-l de acel intelectual ca fiind mare fan al uluitoarelor peripeții ale unui papițoi cu bani la Casa Alba, presupun că a vrut să-i țină partea lui Donald. Fenomenul rămâne interesant.

(b) Un fost inginer (to be) , fost ziarist, fost gând-itor, actualmente liber cugetător (liber de orice constrângere precum logica, common sense-ul, etc), prestează servicii de compunere la Republica. Compunerile sale au exclusiv încărcătură emoțională. Scrie pradă sentimentelor, în genere umorale. Se găsesc en gros comentatori pe măsură, de aceeași factură, care să-i țină hangul. Intr-una dintre cele mai recente producții ale sale, de un haz nebun, omul mărturisește că a fost crescut de un cuplu de lesbiene format din mama sa și bunica sa. Din acest motiv (destul de solid dacă stai să te gândești) îi ia în tărbacă pe cei care au decis prin vot că familia tradițională trebuie sa fie (fiind) formată prin asocierea dintre un bărbat și o femeie. Ai zice ca insul este un apărător al noțiunii de familie tradițională în sens extins, care să poată fi formată/bazată (și) pe cupluri homosexuale. Când acolo ce să vezi? In final omul zice că este ferm împotriva legiferării posibilității ca „familiile” bazate pe cupluri homosexuale sa adopte copii, ci asta să fie interzis (prin lege). Adică că din aceasta dilema nu puteți ieși. Pai bine mai năică, familia nu-i prin definiție și sens tocmai acea asociație constituită exclusiv în scopul creării și creșterii copiilor? Nu tocmai de aceea asociațiile/parteneriatele bazate pe cupluri homosexuale țin morțiș să fie intitulate „familii tradiționale”?

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 1 Comment »

LCFCD(38) – Gândul pregnant

Posted by Arca lui Goe pe Mai 9, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Aveti (și voi) amintiri pregnante?… Da. Nu. Nu-mi amintesc.

In care se poate vedea că afetul de tun este și vestă anti-gloț.

La inceput intentia a fost un simplu joc de-a ratele si vânåtorii… dar pana la urma cred ca pusca din poza a fost folosita pentru uciderea pasarilor cântåtoare… am aceasta bånuialå…

 Test…

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 1 Comment »

LCFCD(37) – Planeta maimutelor

Posted by Arca lui Goe pe Mai 4, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Planeta maimutelor…

Cei mai buni dintre noi 🙂 vor coloniza spațiul. Colonii de lumi pierdute…

Pare-mi-se că sunt în vogă (bucurând-se de o oarecare notorietate, dar și de atenția și emoția publicului larg) dezbaterile despre a fi sau a nu fi… vegan. Este una dintre temele despre care astăzi, „în zilele noastre” (nu ale voastre) fiecare oricine are musai o opinie clară, exhaustivă, și și disponibilitate pentru a și-o susține în contra opozanților infami. Deși nu s-ar zice, tema veganismului (a fi sau a nu fi și a nu precupeți) este în strânsă legatură cu tema dată aci, aceea a colonizării spațiului de către pământeni, pentru ca, în fine, planeta să fie redată sie însăși (ca să poată muri liniștită). Iar legătura aceea subtilă, vagă, inobservabilă la prima vedere, între veganism și abandonarea planetei de către primatele superioare, nu este deloc unidimensională. Dincolo de perspectiva veganismului forțat, la care s-ar auto-constrânge coloniștii umanoizi (si umaniști), în eventuala lor epopee spațială (o odisee ca oricare alta), există și o puzderie de alte perspective mai absconse, care pun în relație veganismul și exilul spațial al omului de mâine… și asta cu toate că, sau mai ales pentru că, în toată această tevatură la modă, veganismul nu-i decât un simptom, o etapă, pe calea emancipării omului față cu păcatul nutriției (un păcat apocaliptic, aproape la fel de mare și de grav ca cel al trufiei… si/sau al luării în deșert a numelui Domnului – un anonim mai anonim decât toți anonimii la un loc).

Tu ce părere ai măi dragă? Eh, ai tu părere, dar n-ai elan… și nici motivație adecvată s-o exprimi, din cauza unei prea depline libertăți de exprimare. La urma urmei, o prea mare libertate de exprimare (deplină) produce în sine aceleași efecte ca și cenzura totalitară absolută: împiedica exprimarea… liberă. Pe alta cale (lehamite) dar cu aceleași rezultate: un silențium lugubru. Pace și liniște. Numai prea-înțelepții ar putea sesiza diferențele abisale între diferite tipuri de tăceri cvasi-absolute. Dar, deh, de unde prea-înțelepți pe aici? (pe raza comunei, rază de circa 15 miliarde de parseci)… în fine, ca să nu mai lungesc inutil vorba, aș încheia apoteotic această insolită intervenție spontană, cu o diversiune. Oare s-ar putea detecta anumite legături metafizice (desigur), chiar antagonice, între veganism și vaginism?… sau între preocuparea pentru vegan versus preocuparea pentru vagin? Oare ce-o mai face amicul Gelu… Voican… Voiculescu? Pe unde oare și-o consuma siderarea dintre metafizica și clitoris? Din câte-mi amintesc, ultima oară când l-am întâlnit, era pe undeva pe la Cartagina. Pare-mi-se…

 Stephen Hawking: Humans have 100 years to find a new planet

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 6 Comments »

LCFCD(36) – De-a-fir-a-sfera (II)

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 30, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

De-a-fir-a-sfera (pen-ultima zi de 1 Aprilie, odată ca niciodată)

Goe si sfera sa
sunt un pic cam bătrân… aș zice…
(fir-ar să fie)
puteam fi și eu acolo,
cu 10 ani mai tânăr…

sunt destul de bătrân
încât sa-mi fie rușine…
orice s-ar zice e o rușine
să fii bătrân,
nu?

am, pe zi ce trece,
din ce în ce mai multe motive
să-mi fie rușine…
de vârsta mea…
(și de semnificațiile ei)

o rușine crescătoare,
exponențial crescătoare…

de altfel, când murim,
de rușine murim,
nu de bătrânețe sau de boală.

am muri însă mult mai repede
dacă, odată cu vârsta, n-am deveni,
ca bonus, din ce în ce mai
nerușinați, mai nesimțiți,
mai imuni, la motivele pentru care
ar trebui să ne fie rușine…

totuși, nerușinarea noastră are o limită (are?)
la acea limită ne ajunge din urma rușinea…
rușinea… de a fi bătrâni și neputincioși
și atunci… murim, intrând în pământ de rușine.

Deocamdată însă să fim mândri că suntem tineri,
și liberi,
în tot cazul mai tineri decât alți nesimțiți bătrâni.
și mai liberi decât alți tineri naivi.

basmul nostru preferat rămâne
tinerețe fără bătrânețe
și viață fără de moarte…

asta da poveste… nu ca altele
frumoasa și bestia, de exemplu, e un moft…

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 8 Comments »

LCFCD(35) – Con-voaie de se-n-con-voiară

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 28, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Con-voaie de se-n-con-voiară.

Test.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 5 Comments »

LCFCD(34) – Orătania si Oratoria

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 26, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Orătania si Oratoria.

Iaca, iaca, ce ti-e si cu mintea omului. Cât o ai, nu stii ce sa faci cu ea, când n-o mai ai, te prostesti. Dar numai in grup.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 4 Comments »

LCFCD(33) – Razboiul rece

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 24, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Razboiul rece? Foarte rece…

Bå acuma ti-ai gasit sa ne faci poze?

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 7 Comments »

LCFCD(32) – Mi-a zis Lenin să vă zic

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 22, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Mi-a zis Lenin să vă zic

Cå Moldova nu e a voastrå, si nici a copiilor, copiilor vostri… ci a lui Igor Dodon si a urmasilor, urmasilor såi. Så-i sarå ochii.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 21 Comments »

LCFCD(31) – Mă faci să râd

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 20, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Må faci så râd (à la guerre comme à la guerre ???)

Test. Sentimentul importantei de sine, cand alaturi, cand fata-n fata, cand spate-n spate cu sentimentul inutilitatii. Doua sentimente despre care s-ar putea crede ca-s in opzitie de faza, conectate prin complicate sisteme de vase „capilare”, „comunicante”, in asa fel incat atunci cand unul sporeste, celalat scade, si viceversa. Cel mai adesea insa lucrurile sunt mai… complicate, mai alambicate… cele doua putand co-exista (bine-merci) con-comitent la cote mai inalte sau mai joase, impunand efectele de rigoare. Sincer fiind, poti simti „in acelasi timp” ca ai o importanta colosalå, dar si ca esti complet inutil (intr-o lume funciarmente incapabila sa-ti sesizeze si aprecieze importanta he-he), sau viceversa, sa realizezi ca esti marunt si insignifiant (ca o piesa de puzzle) dar extrem de util, indispenzabil chiar, in peisaj, si ca lumea (un tot unitar) n-ar mai fi aceeasi fara tine. Ceea ce este foarte interesant (amuzant chiar) este ca ambele sentimente mai sus pomenite (cat si inveresele lor: sentimentul lipsei importantei de sine si sentimentul utilitatii) pot fi hranite cu foarte putin, cu lucruri de o consistenta extrem de fragila, cu iluzii sau chiar cu mai putin de atat, cu „inventii”, cu lucruri imaginare, ca-ntr-un joc derizoriu si rizibil. Hranite cu mai nimic (mai putin in cazul celor iluzoriu-rezistenti), combinatia si dozajul celor doua sentimente (4 daca luam in considerare si inversele lor), pot crea efecte spectaculoase si consistente. Pot modela comportamente, atitudini, si pot determina actiuni si rezultate, atat din partea celui care este „posedat” de acele sentimente, cat si din partea celor care au de-a face cu el/ea. Cu atat mai interesante pot deveni observarea si studiul dinamicii efectelor produse sub influenta acestor sentimente in cazul unor „binoame”, „cupluri”, in care cei doi membrii isi induc si-si moduleaza unul altuia intensitatea celor doua (patru) sentimente din care-si extrag justificarea existentiala, modelul de baza fiind, desigur, perechea Don Quijote – Sancho Panza, cu aplicare universala… Dar, despre cupluri (cu ilustrari) alta data. In poza alaturata un ins este pe cale de a fi executat. In padure. Iar el râde. Ca prostul. Si nu (chiar) de nebun. Reuseste cumva sa-si descopere, in contextul dat, sentimentul importantei de sine si sentimentul utilitatii. Desigur ca insul respectiv nu are, in genere, nicio importanta si nicio utilitate… Dar esentiala nu-i absenta asta evidenta, ci sentimentul care neaga evidenta. Cine nu-i in stare sa (mai) nege evidenta, gata, moare. Din fotografie se vede (treaba) ca nici negarea evidentei nu-i intotdeauna o garantie solida pentru spra-vietuire… dar orisicat… In tot cazul… zâmbiti va rog. Maine va fi mai rau. Sau nu va fi deloc. 🙂

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 1 Comment »

LCFCD(30) – răz-boi, răzb-oaie, răz-biri

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 18, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

răz-boi, răzb-oaie, răz-biri  (à la guerre comme à la guerre???)

Prietenilor un foc mic.

Buna ziua. Numele meu este dl.Goe si simt, asa din senin, ca astazi as vrea sa spun, spre vazduh, cateva vorbe de duh, despre primavara, despre muguri, îmbumbiri, pasari calatoare, triluri, despre verdele crud, despre floricele, fluturi si albine, ma rog chestii din astea, dar, oricat de talentat as fi, daca as fi, in imbinarea vorbelor, genial chiar, si tot n-as putea fi mai elocvent decat este primavara ea insasi prin zavoaie. Asadar, daca (si tu) ai chef de primvara mars afara, in natura, sa te imbeti acolo, la sursa, de prospetimea si limpezimea care domneste pe coclaurile rurale si chiar prin parcurile urbanizate de edili. Iar daca pana sa dai tu (vreun cititor intarziat), peste acest indemn, consemnat intre malurile clipei actuale, aceasta primavara se va fi incheiat deja, nu dispera. Intotdeauna va mai exista o alta primvara, cu muguri, îmbumbiri, pasari calatoare, triluri, verde crud, floricele, fluturi si albine, ma rog chestii din astea, gratie celor 23 de grade si ceva, pe care le face axa planetei cu planul elipticii…

Si atunci, daca subiectul „primavara pe tarla” pică, despre ce altceva ar merita sa zic, spre vazduh, cateva vorbe de duh, care sa ramana consemnate pe Arca lui Goe, alaturi de poza asta obscena, in care, unui amic, i se ofera un foc mic, de catre alt amic, „in pauza dintre o epilepsie totala si un fum de tzigara”? Desigur ca in acord cu traditia arcagoeologica antica si cu genomul structural haploid al ambarcatiunii vii de aci (gen omul virtual, individual, dotat cu libertate deplina de exprimare), putem ataca un subiect (adica un obiect) individual, un semen vorbitor, un bloger, un troll, un ins oarecare care se auto-expune (la public), manifestandu-si cu inconstienta tendintele spre exhibitionism, si pe care l-am putea comenta, adica l-am putea spori, sau, dupa caz, nimici (in acord cu ritualul primaverii, repetabil ca o povara)… Desigur ca de invins nu putem invinge niciodata pe nimeni, caci dupa cum bine (si frumos) s-a (mai) spus , „omul n-a fost facut ca sa fie invins”. Ci ca sa fie nimicit.

Pana ne-om satura si de nimiciri, care ne sunt atat de facile, atat de la indemana, si, prin urmare, atat de plictisitoare. Cred ca mult mai interesanta ar fi o a-bordare la un nivel superior, o incordare care sa transcendă insul si problemele lui minore… Ceva catre o alta dimensiune mai vasta si mai cuprinzatoare, pe care n-o putem nici nimici, nici influenta, ci cel mult am putea-o observa si intelege cat de cat: mentalul colectiv, mai ales acum cand d-lui a luat-o razna pe aratura, vadindu-si grozavia si iminenta alunecare… abrupta, in absurd, prin simtome precum Trump, Erdogan, Putin, Le Pen, Teresa May, Kim Jong-un, Dodon si (multe) alte „le chestii” de acest gen. Nu stam bine deloc cu acest monstru bolnav de morb, mentalul colectiv. Ca indivizi nu putem decat sa-l observam si, cu o oarecare perspicacitate, sa anticipam spre ce (se) merge si ce efecte va induce. Tendintele sunt catastrofice. Nu-i a buna. Zåu! Supra-popularea planetei (cu umanoizi cam de cacat) pare sa precipite fenomenul si reactiile adverse. Ni s-a cam urat cu binele si plictiseala. Doza necesara de senzational a ajuns la cote ametitoare. Nu ne mai alina angoasele si plictiseala morbida decat evenimete tari, drame, crime, omoruri, sange, teroare, extremism… In mare secret, mentalul colectiv le asteapta, le antticipeza, le doreste si le premediteaza… Nu stiu. Nu-mi dau seama… N-am cum… dar poate ca lumea-i totusi destul de larga, asa incat toata aceasta stare de mass-turbare a mentalului colectiv (turbare nu provocta, dar intretinuta de mass-media) sa fie in realitate destul de rarefiatå (in raport cu spatiul disponibil), iar atunci cand va exploda sa nu faca decat un mare fâs.

Dar daca nu… Istoria omenirii nu-i decat un lung sir de razboaie din ce in ce mai sofisticate sub aspect tehnologic dar, mai ales, din ce in ce mai ineficiente din punct de vedere economic. Razboaiele primitive erau infinit mai eficiente. Invingatorii ii nimiceau pe invinsi (ii exterminau fizic) sau ii faceau sclavi si le luau toate resursele. Si acesta era un castig net. Incet, incet, razboaiele nu mai reusesc sa aduca niciun castig net ci dimpotriva doar pierderi. Masive. Cheltuieli enorme cu dotarea si intretinerea armatelor, plus distrugeri si risipiri enorme ale resurselor in timpul conflictelor armate. Dupa razboaiele moderne, inevitabil, si invinsii si invingatorii sunt mult mai saraci decat erau inainte de razboi. Totusi oamenii continua sa faca razboaie, sa le pregateasca, sa le doreasca si sa spere ca vor castiga ceva din asta. Per total, care sa fie castigul adus de razboaie? Trebuie sa fie niste castiguri. Nu? Macar niste castiguri relative. Pai ia sa socotim. Mai intai ar fi reducerea populatiei. Dupa razboie raman mai putin oameni, deci teoretic, mai multe resurse pe cap de locuitor. Cam subtire socoteala, intrucat consumul de resurse si distrugerea de resurse, ocazionate de razboaie, au o pondere mult mai mare decat efectele reducerii de efective ale populatiei care necesita resurse. De obicei in razboaie mor prea putini oameni (!, pardon de impresie) si in plus acestia au obiceiul ca dupa razboi sa se inmulteasca mai repede si mai abitir decat se refac resursele distruse de razboi.

Si atunci? Care este totusi rostul razboaielor in economia planetara? Unul dintre rosturi ar fi acela ca-i educa pe oameni, convingandu-i sa-si reduca pretentiile si sa se multumeasca (si sa fie fericiti) cu mult mai putin. Supravietuitorii razboaielor sunt foarte docili, muncitori, disciplinati si induratori. Acesta este castigul de baza al razboaielor. Gata cu pretentiile. La munca, bå enoriasilor. Pe urma, incet incet, oamenii isi iau iarasi nasul la purtate, muncesc din ce in ce mai mai putin (ocupandu-se, inclusiv la serviciu, mai ales cu prostii si inutilitati), majoritatea devin „bugetari”, dar au pretentii din ce in ce mai mari. Li se urca la cap democratia. Li se uraste cu binele. Se plictisesc teribil. Voteaza idioti si canalii (asa la misto). Ajung sa-si doreasca solutii extreme pentru traiul greu pe care-l duc (relativ greu, relativ la imaginea ideala care li s-a promovat sau inscaunat in cap te-ai mira cum). Si atunci pac, la razboiu. Distrugeri, moarte, nenorociri, suferinte (atroce), eroisme (penibile), si intr-un final re-setarea la zero a pretentiilor si fasoanelor din capul enoriasilor. Umili si resemnati oamenii se apuca sa refaca planeta, sa reconstruiasca orasele, tarile, artele etc. Elan si inflorire… si tot asa.

N-ar fi totusi mai simplu altfel? De exemplu prin incurajarea la maxim a casatoriilor homosexuale. Cand iubesti sexul nu conteaza. Dragostea e mare. Asta ar reduce dramatic natalitatea si suprapopularea. Fara razboiae, fara foamete, fara sterilizari in masa (mai pe fata sau mai pe ascuns). S-ar puntea calcula simplu care este procentajul necesar de casatorii homosexuale astfel incat la scara planetara se se conserve populatia planetei (nu sa creascå, nu sa scadå). Bine acuma, calculele pot fi inselatoare, pentru ca unele dintre cuplurile homosexuale pot apela la trucuri parsive precum inseminarea artificiala ceea ce poate strica rezultatele finale… In fine poate ca nici asta nu-i solutia finala. Ne mai ramane Melancholia.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 7 Comments »

LCFCD(29) – Condac si icos

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 16, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Condac si icos

O! Doamna cea harică fără cusur
Fecioara cu înariparea Marelui Vultur,
Semnul de-apocalipsă al neprihănitului pântec
Biserică născătoare a omului lăuntric!
Ajută-mă să mă zidesc în negrăita fire
din depănarea litaniei cu chemare subţire.
Şi dă-mi naşterea cea luminoasă, Duhovnica mea,
ca din măsura Învierii să strig şi eu: Aleluia!

***

Tu, Darnica Maică, Povăţuitoare de taină,
Doamna nădejdii, a înserării albastre,
Stăpână cu trei luceferi pe haină
şi Sfântă Arghiră a neputinţelor noastre!
Către Tine din nou, iată am silit!
Răpus sunt de lume, de gânduri zdrobit.
Că după sfatul cel sfânt şi binecuvântare
părtaş m-am făcut la izbăvirea mea.
Hotărâre am pus, îndreptată şi tare,
să nevoiesc, toată clipa, în a mă ruga.
Dar idolul de ţărână, cugetul meu
nu-mi lasă răgazul să mă cuceresc,
să fac din rugăciune cristelniţa lui Dumnezeu
întru zdrobirea inimii spre care râvnesc.
Ajută-mă, dar, Ajutătoarea mea
şi dă-mi darul de lacrimi, sarea pocăinţei
ca să-mi spăl cu ele duhul neputinţei
şi învrednicit iar să îţi pot cânta.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 2 Comments »

LCFCD(28) – răz-boi

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 13, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

răz-boi (à la guerre comme à la guerre???)

Când ai o puscå în mânå, parcå ai mai putine emotii… Dar numai dupå multe repetitii si uz-urå.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-le | 11 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: