Stely

 

In Raspuns la Neamtu Tiganu

Pai daca ai fi citit cu atentie comentariile mele ai fi vazut ca eu am fost si sunt in relatie de parteneriat cu Natura inca din copilarie ,de cand imi ajutam parintii la muncile agricole si in gospodarie. In casa si in curte faceam curatenie luna, plus ca ingrijeam florile din veranda s gradinita, care mai de care mai frumoase. Aveam specii de cactusi infloriti pe care cred ca tu nu le-ai vazut decat in fotografii ,sau poate in gradina botanica . Gradina , toata , era plina de pomi fructiferi , vita de vie si multe zarzavaturi (legume) posibile. Nu era nici un coltisor nefolosit si neingrijit.

Mai tarziu, relatia mea cu Natura s-a consolidat prin studiile pe care le-am urmat si mai apoi profesiile avute. Mai intai in invatamant unde mi-am extins relatia prin „natura” profesiei , atat cu fiintele umane (elevii) cat si in domeniul de activitate . Daca vrei sa stii , ca profesoara de biologie, am avut in curtea scolii un teren experimental cultivat cu diverse specii de flori ,legume si pomi fructiferi , pe care impreuna cu elevii le ingrijeam pana la stadiul final. Am crescut cu ajutorul elevilor, viermi de matase, si acestia tot pana la stadiul final : treizeci kg de gogosi de matase, pe care le-am vandut, si pe bani luati am cumparat diverse materiale didactice .Vara , in vacanta, faceam expeditii montane si nu veneam acasa cu mana goala, ci cu flori culese de pe pajisti si varf de munte, pe care mai apoi le presam si le puneam ca ornament si material didactic in cabinetul de biologie. Da, in cabinet aveam pe pereti diorame cu flori presate si incluziuni in masa plastica , pasari din zona (fazani, codobaturi etc)impaiate de manuta mea , plus un acvariu cu pestisori din specii exotice.

Dupa ce am plecat din invatamant am lucrat 11 ani la Protectia plantelor, unde prin natura
profesiei faceam diiagnoza , prognoza si avertizare pentru toata „suflarea ” agricola din zona Baraganului ,incepand de la granita judetului Ilfov pana la Bratul Borcea (Fetesti). In 11 ani am colindat in lung si in lat toate fermele agricole aflate pe teritoril judetului. Ne chemau fermierii sa aflam ce boli sau daunatori le-au atacat culturile , livezile sau serele .
Da, in perioada aceea , din pacate, in afara de diagnoza ,prognoza si avertizare , aveam sarcina sa fixam si tratamentele necesare distrugerii lor , aceste fiind fungicidele ,insecticidele si erbicidele. Inca de atunci ,ecologistii incepusera sa traga semnale de alarma privind folosirea pe scara larga a substantelor chimice provocatoare de boli , indeosebi cancer. 😦 Insa, politica de „partid si de stat” nu permitea” periclitarea” productiei de grau (de ex.) care mergea( aproape toata) la export. Graul era atacat de cel mai afurisit daunator (Plosnita cerealelor) din primavara cand temp. medie zilnica este de 18 grade , pana la coacerea bobului. Inteapa bobul de grau si ii suge glutenul, fara el painea nu se mai umflata si afanata nefiind buna de mancat . Numai un procent 5% boabe intepate erau permise la export , altfel nu si, daca nu , era dezastru. Poate nu stiti ca in ultima perioada, inainte de revolutie, vreo doi trei ingineri agronomi (sefi de CAP si IAS ) au fost condamnati la moarte pentru asa zisa sabotare a recoltei de grau. Asadar era musai sa folosesti pesticidele la greu. Pentru plosnita se faceau trei randuri de tratamente , doua cu avionul …Iar pentru porumb se folosea un insecticid pentru tratarea semntei care avea remanenta mult timp dupa rasarirea plantei. Datorita acestor tratamente ciorile, soarecii de camp etc au cam disparut din zona, atat erau de toxice .

Am prins si eu o perioada ,cand Ceausescu era turbat privind productia agricola intrucat cu
aceasta ,care mergea la export, a vrut sa plateasca datoria externa a Romaniei . Ei bine , intrasem in conflict cu sefii de la DGA si seful meu care, speriati fiind , exacutau fara cracnire toate „directivele” de partid si de stat.Una dintre ele fiind iesirea in camp , nu pentru probleme de specialitate ci la cules de porumb , ca de altfel toate instiutiile bugetare din oras. Intr-o zi , neavand nici un mijloc de transport ca sa ajungem in camp, am refuzat sa mai mergem. Eu fiind capul rautatilor , am luat condica de prezenta si am scris pe ea in diagonala cu litere mari , GREVA si am plecata acasa. A doua zi , bietul sef , mort de frica a rupt fila din condica si ca sa inchida conflictul ne-a dat o dubita, pe care o „calarea” numai el si asa ne-am dus la cules de porumb. De atunci insa am fost luata in vizor de sefii politici de la judet si drept pedeapsa m-au trimis ca delegat al DirectieI agricole la supravegherea irigatiilor intr-o localitate la vreo 40 km de oras unde nu aveam mijloc de transport decat de dus . Asa mi-a incoltit ideea sa plec de la Protectia plantelor. Am avut noroc si am plecat prin transfer la Spitalul Judetean . Alt domeniu , alt inceput, alti colegi alte relatii de „parteneriat” dar cu „natura” …umana. Intr-o zi , fiind de garda am avut bucuria , sa salvez niste oameni care venisera la spital intoxicati cu un fungicid ,Analiza de sange ,care determina substanta (organo -fosforica) de intoxicare , iesise buna si alta analliza pentru alta substanta chimica nu se putea face, odata cu aceasta antidotul folosit in atare situatie nu era indicat pentru alte subsrtate chimice . Mi-am adus aminte ca ,toamna fiind , se faceau tratamente la grau cu produse organo-mercurice, deci nu cu organo-foosforice . Am dat telefon si i-am spus doctorului de garda, care astlel a putut sa le aplice alt tratament si sa-i salveze.

Am deci la activ o relatie de parteneriat exceptionala cu Natura , insa numai ca persoana individuala. Cei care sunt abilitati sa faca perteneriate trainice la nivel global sunt in primul oamenii de stiinta, liderii politici, ONG- urile si, de ce nu bisericile din toate religiile. Numai ei uniti in „spirit , cuget si simtiri „pot determina obiectivele si modalitatea de pus in aplicare . GrtetaT. singura nu poate , chiar daca are in spate multe ONG-uri si liderii din tara ei , care iata , au impus-o pe lista de nominalizati la Premiul Nobel pentru Pace.