(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Nici în ruptul capului – Secretul lui Polichinelle

« O carte ce (ne) vine… -.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-. Curba periculoasa

Niste imprejurari ca acestea ma determina s-o mai aman inca o data (a opta oara !!! Si garda Nationala s-a desfiintat) pe Madame Blogary (cea cu naturelul simtitor), in favoarea unui subiect care de la prima si pana la a opta impresie, n-ar avea nici in clin, nici in mâneca cu nobila misiune a Arcei lui Goe. Se va vedea ca are. La a noua impresie. Este vorba iarasi despre a saptea Arta si de a opta Minune a lumii: Filmul.

Filme bune, filme bune… Toata lumea buna (sic) a adus filme bune la Dilema veche – Filme de care nu ne despartim – AICI dar si direct pe Arca (AICI), numai bune de depus intr-o arhiva exclusivista pentru a fi salvate impreuna cu specia si cu speciile. Ceea ce impune revenirea pe subiect nu este doar disconfortul personal al d-lui Goe legat de faptul ca lista deschisa ratase destule filme memorabile ci si (mai ales) un fapt al meta-comunicarii. In Dilema Veche exista propunerile „oficiale” ale unor personalitati de la Dilema, alaturi de care si-au inaintat curajos optiunile (doar) doi anonimi, cu pseudonime notorii: Dl. Goe si Dl.Polichinelle. Redau mai jos lista filmelor propuse (in mod disciplinat, 5 bucati, fix) de catre cunoscutul domn Polichinelle, listå postata in original sub titlul: Nici în ruptul capului. Va recomand sa (si) vizionati secventele alese (pe spranceana) din acele filme.

Nici în ruptul capului
adaugat de Polichinelle la data de 20 Noiembrie 2010 05:11:26 (in Dilema Veche)

1) Salon Kitty (1975), Tinto Brass
2)
Cet obscur objet du désir (1977), Luis Buñuel
3) Being There (1979), Hal Ashby
4) Barton Fink (1991), Joel & Ethan Coen
5) Sous le sable (2000), François Ozon

Ce-ar fi de meta-comunicat aici vizavi de aceasta onorabila listå cu filme de arta ex-tra-or-di-na-re toate? (O mentiune speciala imi ingadui sa fac in legatura cu Barton Fink (1991) avandu-l in rolul principal pe John Turturro, film pe care-l recomand tututuror cinefililor si pe care voi cauta eu insumi sa-l revad, avand musai alaturi de cineva care nu l-a mai vazut.) Pai ar cam fi. Eu unul ma intreb retoric daca dl.Polichinelle (pe care-l cunosc foarte bine) ar fi oferit exact aceeasi lista ( inclusiv Salon Kitty) dintr-o postura ceva mai oficiala. Poate ca da poate ca nu.

Pe mine insa ma incanta dorinta sa, (abia inteleasa, plina de sub/intelesuri) de a ceda tentatiei unei evadari dintr-un cotidian, in care este (de multa vreme) prizonier de razboi al unei imagini de sine, care l-a acaparat progresiv, agresiv, posesiv sui total, marind colosal distanta intre ceea ce este, ce-si doreste sa fie si ceea ce (isi) pare a fi, dragul domn Polichinelle. Este cu atat mai interesant cu cat tentatia respectiva pare sa-i surada (de) la poarta intrarii anonime in anonimitate (pentru ca-n anonimat domnul cu pricina chiar n-ar mai avea cum sa intre). Este cred un bun prilej pentru oricine sa-si evalueze distanta intre ce este, ce vrea sa fie si ce pare sa fie, si sa se intrebe cum si daca ar putea fi ameliorate astfel de tensiuni prin exprimare libera, sub pseudonim, printre necunoscuti, fara niciun contract de fidelitate cu imaginea noastra anterioara.

Dl. Polichinelle este departe de a ceda in fata unei asemenea tentatii pe care insa sunt convins ca o resimte in mod cronic. Probail ca nici n-o va face (din slabiciune) dar chiar si asa, timidele exercitii pe care si le ingaduie uneori sunt ceva. Un inefabil „ceva”. Celor care au astfel de agnoase si intrebari, dar nu au destule ca sa starneasca ceva (orice) le recomand sa (re)citeasca romanul lui Luigi Pirandello: „Unul, niciunul, o suta de mii” si eventual sa viziteze doua „case” pe care le-am adaugat recent in blogroll:  Obsesii…AICI si Depresii… AICI.

Daca n-ati obosit deja si va mai aflati citind imi fortez norocul si va mai recomand inca 5 filme de pus in depozitul cu nisip:
1) Fragii sălbatici (Wild Strawberries) – 1957 Ingmar Bergman
2) Noaptea generalilor (The Night of the Generals) -1967/ Anatole Litvak /Peter O’Toole, Christopher Plummer
3) Fiica lui Ryan / (Ryan’s Daughter) – 1970 /David Lean / Robert Mitchum, Trevor Howard, John Mills
4) Cronica unei morti anuntate (Chronicle of a Death Foretold) – 1987 / Francesco Rosi / Rupert Everett, Ornella Muti, Gian Maria Volonté
5) Cateva zile din viata lui Oblomov (A few days from the life of I.I. Oblomov ) – 1979 / Nikita Mihalcov.

Si daca v-am obosit intr-un impardonabil exces pana aici as vrea sa-mi rascumpar greseala si sa va ofer un moment prelung de relaxare. Va invit la film.
Ironia sortii sau Sa va fie de bine! (Ironiya sudby, ili S legkim parom!) – 1975 / Eldar Ryazanov / Canta Alla Pugaciova.

Dupa secretul lui Polichinelle si al lui Bachus in cautarea unei piese de teatru TV de ne gasit (ESCU – cu Stefan Banica, Stefan Mihailescu Braila si altii – Gasitorului RECOMPENSA)…

Va invit la film:

Sunt sigur ca orice persoana normala care, traind in Romania, a apucat sa faca macar un revelion la bloc, inainte de 1989 (chiar si copil fiind) se va bucura de emotii cu totul speciale (re)vazand acest film sovietic (subtitrat aici in limba romana). Va garantez ca daca apucati sa dati click pe primul fisier de mai jos n-o sa va mai opriti pana la capatul celor 184 de minute.

Cateva date: Uniunea Sovietica, 1975, comedie, color, 184 minute
–––––––––––––––––––––––––––-
Comedie rusa cu un succes colosal durand peste 30 de ani. Film ce a impus o traditie inca din timpurile cand in Uniunea Sovietica nu erau decat 2 canale de televiziune. Intrucat antreneaza evenimente ce au loc in noaptea de revelion, a devenit traditional pentru canalele TV cu transmisiune in limba rusa sa puna comedia pe post in ajun de An Nou.
Este binecunoscuta slabiciunea rusilor pentru baie – loc in care, conform replicii din film, omul nu doar se spala, ci si traieste un eveniment cultural. „Semnificativa” pentru aspectul cultural este sticla de vodca pe care clientii o aduc cu sine in ciuda tuturor interdictiilor. In astfel de imprejurari, in aburii baii si ai bauturii, protagonistul Jenya Lukashin, care este asteptat de logodnica sa pentru a intampina impreuna cu ea Anul Nou, se imbata crita. Prietenii din gasca, nu mai lucizi decat eroul, il trimit cu avionul la Leningrad (numele Petersburgului in perioada sovietica), confundandu-l cu Pavel, care chiar trebuia sa zboare in acest oras. Nimerit intr-o urbe straina, Lukashin nu-si da seama ca nu mai e la Moscova. Nimereste intr-un alt apartament, care, prin ironia soartei, are acelasi numar, e mobilat in acelasi fel si se afla pe o strada cu acelasi nume ca si apartamentul moscovit al sau – aluzie directa la uniformitatea sovietica, la constructiile-calapod, lipsite de gust estetic si de individualitate. In acest apartament sta Nadia Selezniova, care isi asteapta mirele pentru a serba revelionul. De la inceput frustrata din cauza nepoftitului, Nadia il indrageste treptat pe Lukashin.

Cu toata fabula simpla, filmul cucereste prin seva replicii si jocul actoricesc regizat genial de Eldar Ryazanov. Dupa afirmarea regizorului insusi, reusita filmului se datoreaza abundentei poeziei de calitate, altfel mai putin popularizata in anii degradarii spirituale din epoca deloc infloritoare a comunismului.

regizor: Eldar Ryazanov
scenarist: Eldar Ryazanov, Emil Braginsky
compozitor: Mikael Tariverdiyev
operator: Vladimir Nakabtev
monteur: Valeria Belova
* Distributia:
Andrei Miagkov (Zhenya)
Barbara Brylska (Nadya)
Yuri Yakovlev (Ippolit)
Aleksandr Shirvindt
Georgi Burkov

Vizionare placuta:




















« O carte ce (ne) vine… -.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-. Curba periculoasa

18 răspunsuri to “Nici în ruptul capului – Secretul lui Polichinelle”

  1. […] …vezi tot articolul… […]

  2. Dl.Goe said

    Bonus:

  3. AnaAyana said

    Din cele 5+5 filme propuse de această dată, am văzut numai Barton Fink, Fragii sălbatici şi Câteva zile din viaţa lui Oblomov (am avut noroc să-l prind la ProCinema pentru că pe net nu se găseşte subtitrarea şi chiar dacă am făcut rusa la şcoală, e nevoie de alte condiţii pentru a vedea un film). Fragii l-aş revedea oricând, cu multă plăcere.
    Unele filme nu au termen de garanţie, altele sunt de unică folosinţă chiar dacă sunt bune. De exemplu, am văzut Pul Fiction de 3 ori până acum dar ultima oră mi.a pus capac. Nu o să mă mai uit prea curând.
    Dintre filmele ruseşti caut de ceva timp Oci Ciornaie si Moscova nu crede în lacrimi. Că tot ai deschis subiectul. Pe al doilea l-am văzut pe vremea Revelioanelor de care zici dar nu mai ţin minte nimic, nimic.

    • Dl.Goe said

      Imi place la nebunie formula asta „filme de unica folosinta”. Desemneaza in mod extrem de concis o categorie de filme care pot fi foarte bune si care merita vazute dar pe care de regula nu dorim sa le revedem. Exista multe astfel de filme, iar Pulp Fiction este intr-adevar in acea categorie. Am revazut relativ recent „Moscova nu crede in lacrimi” si l-am regasit mult mai jos pe scala decat se afla in memoria mea. Prefer parca „Gara pentru doi”. De acelasi calibru cu „Oblomov” mi-ar placea sa revad „Piesa neterminata pentru pianina mecanica”. Mihalcov e Mihalcov si pace. Intr-o vreme urmaream in paralel filme cu Nichita Mihalcov si Marcello Mastroianni gasind o multime de similitudini intre cei doi actori, artisti, dar si intre persoane si personaje. Poate ca nu intamplator au fost promovati cam in aceeasi perioada de un anumit soi de moda in cinematografie, de gustul pentru un anumit stil si preferinta pentru un anume tip de barbat, de un anumit fel de oglindire al acelor timpuri in care parintii nostri erau tineri, sau foarte tineri. Parca as revedea si „Divort in stil italian”. Tu nu?

      • AnaAyana said

        S-ar putea să am acest gust după ce revăd un film din copilărie. Aşa am vrut să recitesc Un extraterestru în pijama al Alinei Nour dar m-am oprit ca nu cumva să mă dezamăgească. Avem aşteptări diferite în funcţie de vârstă şi perioada în care îndrăgim un film sau o carte.
        Dar, ceea ce poţi viziona de mai multe ori, în orice moment, deja merită pus în top 5. O astfel de listă am vrut să fac eu aici dar nu ai cum să te opreşti la cinci 🙂

        Neokonchennaya pyesa dlya mekhanicheskogo pianino e pe lista mea de filme must seedar, din păcate, nu am o subtitrare potrivită. Abia am reuşit să fac rost de film. Cum numai pe net le pot găsi (la TV sau cinema slabe şanse pentru mine), asta e problema filmelor vechi. Subtitrarea.

        Divorţ în stil italian nu l-am văzut încă, spre ruşinea mea. De obicei urmăresc munca unui regizor şi abia apoi un actor anume. Desigur, am şi eu preferaţii mei dar nu îi dau în urmărire.

        Observ că-ţi place cinematografia rusă. Pe Tarkovski l-ai aprofundat? Până acum, din toate filmele ruseşti pe care le-am văzut, el mi-a lăsat impresia de bine realizat din toate punctele de vedere la filmele ruseşti.

        Eu mai am o predilecţie spre cinematografia asiatică. Mi-am căpătat-o după ce am vizionat toate filmele lui Kim Ki-duk (ce-o mai fi făcînd de nu mai zice nimic nou?). Mai nou, aprofundez filmele lui Hayao Miyazaki, anime dar şi cinematografia italiană (de Sica şi Fellini). Nu vreau să fac reclamă dar ajută la ţinerea unor liste şi preferinţe, mai ales când sunt multe. De ce nu-ţi faci cont pe cinemagia. Cam aşa îmi ţin eu impresiile despre filme. Sper să nu pice vreodată site-ul 🙂

        Şi că tot ziceai că vrei să le ordonezi cumva, pe cele menţionate până acum, vin în completarea listei cu un top 100 arts and faith. Am văzut mai mult de jumătate din ele, altfel nu le recomandam.

        • Dl.Goe said

          Am vazut „Caluza” doar de 5 ori.

          Cinematografia asiatica imi este straina. Cred ca voi avea nevoie de incurajari si recomandari speciale pentru a debuta ca spectator in acest domeniu. Oare as putea considera filmul „Babel” (cu Brad Pitt) ca find nitelus japonez)?

          M-as inscrie eu „in multe” dar in pofida aparentelor am foarte putin timp la dispozitie. O sa arunc priviri pe „cinemagia” si cine stie. Poate-mi fac si eu cont. Desi n-o sa te pot egala in entuziasm.

          O sa studiez lista propusa. Voi incerca sa le adun la un loc si pe cele propuse deja pe Arca si pe urma facem comparatii statistice.

          Multumesc pentru consistenta interventie. M-a lasat sa vad ca esti „mult mai cinefila” decat se parea la prima vedere. Ce parere ai despre filmele din a doua lista a lui Polichinelle?

        • AnaAyana said

          Eu am văzut Stalker doar de trei ori 🙂 dar nu spun stop. Ăsta e film de revăzut cam o dată la 3 ani.

          De cinematografia asiatică pot spune că depinde cu cine începi pentru a nu-ţi strica impresiile (definitiv). Dar, dacă eşti cinefil, guşti măcar o porţie, nu?

          Un bun început ar fi Bin Jip sau, dacă vrei ceva poezie a imaginilor, In the mood for love a lui Kar Wai Wong. Hai, că încerc să te corup, nu vezi?

          Despre filmele din a doua listă m-ai prins. Nu ştiu ce să spun pentru că nu le-am văzut pe toate. Am ce aprofunda, asta ştiu.

        • AnaAyana said

          Babel mă duce cu gândul la L’auberge espagnole (2002), ambele foarte reuşite.

        • Dl.Goe said

          Eu ma las extrem de usor prada acestui gen de coruptie. Trec pe lista in „ciorna” filmele din zona Asia-Pacific, propuse de tine si sper sa „le trec pe curat” cat mai curand. Tot fortandu-mi memoria in directia indicata de tine mi-am amintit ca am vazut un film care mi-a placut : Duel in Pacific (Hell in the Pacific) – 1968 filmul lui lui John Boorman, cu Lee Marvin si Toshiro Mifune (si atât).

        • AnaAyana said

          Nu ştiu de unde le scoţi dar până nu văd măcar 2+3 din lista ta, nu mă pronunţ. Trebuie că ai anumite gusturi/înclinaţii.

        • Dl.Goe said

          Mda, gusturi/înclinaţii catre „universalitate”. Esti optimista sperand ca vizionarea a 2-3 filme te-ar putea edifica… 🙂

  4. Kibby said

    dle Goe va propun sa lasati categorie deschisa asta cu filmele si sa „ajutam” pe masura ce ne-aducem aminte… (ei, mai imbatrinim)

    azi: THE PARTY – cu Peter Sellers (mi-am amintit vazind linkul cu being there;))

    • Dl.Goe said

      „Excellent choice” si gand la gand cu bucurie. Asta aveam in plan. Filme bune mi-au mai venit si mie in minte aduse de o prea „feminina” (si deci capricioasa) memorie, alaturi de propuneri venite de la altii, asa ca asta a dv. Ma gandesc sa le adun pe o lista, pe toate cele mentionate si sa le aranjez cumva atractiv. Sa vedem ce iese…

  5. Dl.Goe said

    Cunoscutul domn Polichinelle mi-a dat o tema de casa foarte grea. S-ar putea sa am nevoie de ajutor. Redau mai jos contextul in care s-a nascut tema de casa printr-o maieutica usor tensinata, in comentarii si sub-comentarii, intr-un subsol la Dilema Veche:

    nici în ruptul capului / adăugat de Polichinelle la data de 20 Noiembrie 2010 05:11:26

    Salon Kitty (1975), Tinto Brass
    Cet obscur objet du désir (1977), Luis Buñuel
    Being There (1979), Hal Ashby
    Barton Fink (1991), Joel & Ethan Coen
    Sous le sable (2000), François Ozon

    =======================================================

    Cum e turcu’ si pistolu’ / adăugat de Dl.Goe la data de 22 Noiembrie 2010 09:11:15

    Exotice, super -, sofisticate optiuni. S-ar preta de minune la cateva meta-comentarii pe care insa renunt sa le fac aici. Dar pentru ca „nici in ruptul capului” nu mi-as permite sa le ratez, voi „tele-porta” discutia in alt spatiu ceva mai larg impreuna cu cele cinci filmele din lista lui Polichinelle.

    P.S. Din lista de mai sus cel mai mult mi-a placut Barton Fink, o grozavie de film. Nu stiu cum am putut sa uit de el si sa nu-l introduc in lista d-lui Goe. De fapt stiu cum… Totusi faptul ca n-aveam pe lista (directa) niciun film cu John Turturro ar fi trebuit sa-mi dea de gandit. Merci Polichinelle.

    Felicitarile, masa si meta-dansul AICI pe Arca lui Goe (link in Dilema)

    ================================================================

    les apparences sont sauves / adăugat de Polichinelle la data de 23 Noiembrie 2010 04:11:37

    @Dl.Goe

    Interesul investigativ pe care îl profesaţi în raport cu blindajul meu dell’arte mă indispune până la surâs. Nu pregetaţi să-mi recenzaţi psihanalitic opţiunile cinefile, să-mi foraţi, cu o sprintenă pedanterie, abisurile şotroanelor retorice, să-mi gâdilaţi, cu floreta, orgoliul… Pe linia acestei „volonté de démasquer la vraie nature de Polichinelle”, vă amintesc, cu zdrenţăroasă cordialitate, că, uneori, farmecul şi misterul cutărei măşti rezidă în MASCARADA acesteia, mai exact, în abilitatea de a te convinge că e realmente ceea ce pare a fi: o mască, adică un obiect care chiar ascunde ceva esenţial. Ăsta e, la limită, succesul oricărei măşti: constituirea iluziei cu privire la un „dincolo de mască” şi declanşarea apetitului demascator.

    Bien à vous,

    Polichinelle

    PS: Vă adaug un codicil cu (încă) cinci filme pe care le iubesc nărăvaş. Poate găsiţi o ciosvârtă de sublim în vreunul din ele.

    The Fountainhead (1949), King Vidor
    Persona (1966), Ingmar Bergman
    Decadence (1994), Steven Berkoff & David Tickner
    Exotica (1994), Atom Egoyan
    Todo sobre mi madre (1999), Pedro Almodóvar

    =======================================================================

    …mais les profondeurs sont mourants / adăugat de Dl.Goe la data de 23 Noiembrie 2010 07:11:00

    Si tot cinci inapoi:

    1) Asa este: nu preget. Ce rost ar avea pregetarile? Cu cat gresesc mai devreme cu atat am mai mult timp la dispozitie pentru a repara greseala si de a interpreta, iar si iar, convergent catre interpretarea cea corecta. Ca pot rata convergenta e alta poveste (o potentialitate strict ulterioara; se va veghea). Important este sa nu ratam startul.

    2) Aproape de acord in legatura cu filosofia si psihologia universala a mastilor. In spatele unei masti se poate afla ceva esential (sau nu) dar masca (totusi) nu ascunde acel ceva. O masca ramane doar un camunflaj (imperfect din „fabricatie”) sau un avertisment (superfluu). Alegerea unei anume masti (si a niciunei alteia) spune enorm despre insasi esenta din spatele mastii, oricat de mult ar fi fortata cacealmaua. Masca e omul. Cat priveste victimolgia declansarii apetitului demascator si sensul vectorial al acestui apetit, pe axa ce ne contine (pentru ca oricare doua puncte se afla pe o dreapta, nu?) este (cred) prematur sa vorbim.

    3) Multumesc pentru filme. Se vor consemna si rumega. Pare o incercare mult mai dificila decat cea „ascunsa” in spatele primei liste. O sa fac si eu ce voi putea. Nimic in plus. Faptul ca aceasta lista a ajuns in lume este, in sine, un lucru destul de important pentru a putea compensa eventuala mea ratare relativa la interpretarea continutului.

    4) Constat ca ne aflam sub semnul implacabl al consecintelor principiului cuantic al nedeterminarii, observatorul perturband in mod impredictibil obiectul observat prin chiar faptul observarii. Daca asta v-ar putea „consola” va pot asigura ca se intampla si in sens invers. Totusi imi pare sincer rau sa constat o componenta/nota de nervozitate in cumului de perturbari involuntare pe care le induc vorbind/observand.

    5) Cu toata consideratia, al dv. dl. Goe

    ================================================================================

    Orice comentariu ajutator va fi apreciat la justa valoare.

  6. Kibby said

    cum adica masca? se vede de pe luna cine este
    devreme ce n-a ales tacerea inseamna ca va place.

  7. Propun 5 romanesti si cinci straine

    Nascuti asasini
    Odiseea spatiala 2001
    American History X
    Parfum de femeie
    Tacerea Mieilor

    Doua Loturi
    Glissando
    Reconstituirea
    Niki and Flo
    Furia

    Si un supliment de exceptie: Odessa in flacari

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: