(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Secretele lui Polichinelle

>> Misterul secretelor lui Polichinelle

Secretul no. 14 – Doua esantioane mai de dedesupt:

ESANTION A: Polichinelle – martie 31, 2011 la 10:37 pm

aş fi râs sardanapalic dacă aş fi citit rândurile de mai sus ca pe un exotic bulgăre de verosimilitate. din păcate, înclin să cred că dieta pe bază de scrum, pioneze, hrean de Caracal şi urdori de ciclop sedentar vă spuzeşte şarmul…

măcar de ar fi fost Prof. univ. dr. ginecolocvace Giuseppe Stratopulakis în loc de (venerabilul, de altfel) Dan Hăulică, născut în ’32, secolul trecut…

Je vous prie de croire, Monsieur Goe, à mes sentiments les meilleurs.


ESANTION B: Polichinelle – aprilie 1, 2011 la 10:52 pm

v-aş recomanda contubernaliceşte să nu vă mai îngăduiţi / încurajaţi aşteptări în ce mă priveşte. sunt cel ce sunt (plagiez cumva repertoriul lui Iahve?), adică un cabotin al Filigranului, un biet hamal de paralaxe, o mlaştină ce flirtează cu lacătele Parnasului…………. Iar domnia voastră sunteţi, cum altfel?, ilustrul conchistador de nişă Barna, sedus de efectele electro-optice şi elasto-optice în cristale lichide nematice şi colesterice, de hipnoza lepidopterelor, de melancolia lui Tennyson (“Deep as first love, and wild with all regret; O Death in Life, the days that are no more!”), de Jacques Ferron – de ce NU? (“La dignité humaine est une question vestimentaire parce que précisément la conscience est un costume, une mise en scène, un théâtre.”)… Sunteţi cordial, citric, cozeur, carpolog, chifteluţă, chirurg. Şi, bineînţeles, sunteţi un fel de Noe cu funicular subteran.

Meilleures salutations,

Pulcinella

aka

Polichinelle


Secretul no. 13

Comicrinie antonescentă – adăugat de Polichinelle la data de 26 Martie 2011 12:03:42 in Dilema Veche, aici.

Există două mari tipuri de prestaţie defectă, de patologie a exerciţiului politic: servilismul partinic şi narcisismul delirant. În prima categorie intră lacheul aferat, egeria onctuoasă, birocratul vid, pionul de uzură, flaşneta fără biografie. În cealaltă clasă avem cocote despotice, infatuaţi mondeni, demagogi mesianişti, ţârcovnici ai propriului portret. Dl. Crin Antonescu, fercheş, lehămetuit şi giumbuşlucar, a migrat precoce din boema sălcie a aparatului guvernamental (MTS) către peisajul de front al vieţii politice, devenind un soi de rechin mucalit, cu enervări hermafrodite şi pledoarii semidocte. Convins că Cotroceniul trebuie exorcizat cu orice preţ, micul Crin a corcit dreapta PNListă cu stânga neastâmpăratului cadet Ponta şi – pour faire un ménage a trois – cu fieful coleric al impurului Voiculescu, obţinând un meniu doctrinar în care halvaua pluteşte impenitentă în ciorbă, usturoiul flanchează destins îngheţata, iar mititeii sunt tăvăliţi ştregăreşte prin carameluri. Principial şi aspru mai deunăzi, vulpoi crocant în prezent, zbanghiu, colţos şi acomodant, şeful liberalilor a înlocuit agenda civică cu măcăială, compromisuri irespirabile şi hormoni de fecioraş egolatru. Păcat de frânturile de verosimil din domnia sa. Cine ştie cum ar fi arătat astăzi fostul ministru al Tineretului şi Sportului dacă ar fi reflectat niţel la „virtuţile” tinereţii şi ale competiţiei sportive: idealism tonic, vitalitate rentabilă, disciplină, imaginaţie, fairplay…


Secretul no. 12 – AICI

  • Lumea privită (băgată în seamă)  – adăugat de Nechiti Florin … la data de 18 Martie 2011 06:03:40Existenţa poate fi izvodită, substanţializată fie şi din priviri (privirea găzduieste ceva ontologic – vezi „Făt-frumos din lacrimă” a lui M. Eminescu); privitul cosfinţeşte cumva atît obiectele cît mai ales fiinţele pe care le are în obiectiv.Le… adevereşte( prin simpla bagare în seamă avînd drept vector privirea).
    Cu o „uitătura” poţi face multe: sfida, deochia, stînjeni, stabili complicităţi, da încredere, da de înţeles etc.Privirea poate fi chiar… „ucigătoare”.Există dueluri ale privirilor.Printre altele, Einstein, şi nu numai, au stabilit că lumina nu e numai undă ci şi corpuscul.S-au stabilit relaţii concrete între energie(lumină) şi masă.Poate într-un anumit fel, sub soare, cu toţii(nu doar plantele verzi) beneficiem de un fel de fotosinteză a fiinţei.
    P.S.Am descoperit o nouă categorie de cititor: „cititorul clorofil” – el doar… „frunzăreşte” cartea.
  • Domnule Nechiti… – adăugat de Razvan Georgescu la data de 20 Martie 2011 08:03:50
  • Am stat, am stat….dar n-am mai rezistat.
    Sper ca nu va inchipuiti ca Andrei Plesu are timp si rabdare sa citeasca ceea ce scrieti. Sau, daca o face, se amuza de stilul dumneavoastra pompos si imitativ.
    Ca o reflectie personala: Andrei Plesu a devenit nu doar un formator de opinie corecta si cumsecade; prin forta inteligentei active si treze si, mai ales, prin stilul clar si vocabularul frumos ales si foarte larg, a reusit sa influenteze scrierile celor ce il citesc. Nici nu-mi dau seama daca e bine sau nu. Sunt scriitori evident valorosi (Radu Paraschivescu imi vine acum in minte) care si-au schimbat stilul dupa cel al domnului Plesu. E foarte interesant fenomenul insa niciunul dintre imitatori nu il va ajunge pe maestru.
    De aia zic ca de cate ori citesc comentariile dumneavoastra, domnule Florin Nechiti, zambesc si resimt o doza de duiosie…sarcastica.
    Nu contest defel buna dumneavoastra intentie si nici nu raman nepasator la ideile frumoase pe care le exprimati; atata doar ca …prea vreti sa semene!
    Cu respect!
  • @ Razvan Georgescu –  adăugat de Polichinelle la data de 21 Martie 2011 12:03:05

Îmi cer scuze că ţâşnesc apologetic aici, în siajul scorţoasei paschinade aplicată cetăţeanului Nechiti Florin. O fi dânsul epigon flatulent, discipolaş second hand, glosator veleitar, opincă parfumată, însă intervenţia domniei voastre – amestec de chinină, condescendenţă şi cufureală – mi-l face mai degrabă simpatic în detenta lui periferică. În netrebnicia mea, am muştruluit şi eu, în trecut, un forumist pentru ubicuitatea lui zglobie, pentru felul în care cupla voluptatea libertăţii de exprimare cu o paranormală hărnicie de scrib. Am greşit pueril…

Vizitaţi, totuşi, beciurile altor gazete sau hebdomadare autohtone şi veţi descoperi o faună suprarealistă – dihori cu jartieră, coropişniţe muzeale, hiene speculative, râme ţâfnoase, viespi moralişti… În comparaţie cu năclăiala infernală din acele locuri, sudoarea de dantelăreasă visătoare a lui Nechiti are candoarea jetului de “pipi” de la fântânile cu amoraşi.

Cheers,
Polichinelle

  • @ Poli…
    adăugat de Razvan Georgescu la data de 21 Martie 2011 05:03:23
  • Eu am zis ce am avut de zis. Si tocmai, ca aici ma simt bine, sper sa gasesc OPINII de la oameni cu PERSONALITATE, nu o gasca de ciraci imitandu-l pe Andrei Plesu! Pentru ca asta vad aici : o galerie de yes-men si de imitatori netalentati.
  • Mai departe nu merg cu aceasta discutie , scuze!
  • Mea culpa – adăugat de Nechiti Florin … la data de 20 Martie 2011 05:03:44
    Sunt de acord cu spusele dvs.Ma revendic din unii autori gazduiti in paginile „Dilemei vechi”. Poate ar trebui sa fiu ceva mai concret si mai la obiect.Multumesc. Imi prind obsevatiile ce mi le faceti.

Secretul no. 11 Polichinelle martie 14, 2011 la 7:48 pm e

Răspuns polichineaoş la misiva cu aspect de serai plasmatic a domnului Goe
Cher Monsieur Goe,
Dumneavoastră aţi optat pentru densitate saturniană, reverie copragogică şi dojană psihedelică. Nu m-aţi plictisit, însă volutele epistolei dumneavoastră au căpătat, în sârguinţa lecturii mele, consistenţa unui zigurat de halva. Prin urmare, a trebuit să diluez acest mastodont glucidic cu ritualice prăbuşiri în menuete şi rachiu. Aşa s-au născut demigândurile, crochiurile şi fulguraţiile următoare, ca efigie retorică a întâlnirii cu verva dumneavoastră:
Nu la lucruri ajungem prin cuvinte, ci la ambigua latenţă a noimei lor.
Sediul adevărului e masca, limita de foraj a umanului e carnavalul. Nudul, când nu e ornament sau poză, e minciuna supremă.
Limba ca exil întemeietor al Omului…
Stilul e adesea camuflajul optim al faptului că nu ai nimic de ascuns.
Să fii cârtiţa unui echivoc peren…
Amitiés,
Polichinelle
  • Cam da, dar v-as ruga sa nu mai spuneti la nimeni…
    Dincolo de adevarurile esentiale (individual-punctuale) pe care le revelati prin relevare, la care se pare ca ati ajuns fara efort (se lumineaza de noapte, zise cartita) si la care veti fi avut acces prin simpla atingere exterioara (intamplatoare?) a unei realitati vibratile cu containerul ce va contine (intuitia, experienta, inteligenta), ar trebui retinut cred altceva, de sub cupola unor adevaruri meta-esentiale: magnetismul ca stare incipienta si primordiala mirare. Lumea a fost (nu-i asa?) construita (gravitational?) din nimic. Sarind (brusc) toate etapele devenirii nimicului intreb: Cine este oare adevaratul responsabil al nasterii si intretinerii relatiei lampa-fluture? Lampa sau fluturele? Cred ca fluturele. Atras in mod fatal de un adevar intangibil, iluzoriu, zborul deliberat al fluturelui da o consistenta nesperata luminii lampii, nu prin cuvintele desenate de catre fluture, cu aripile, prin aer, pline (si ele) de noime inteligente in latenta lor ambigua ci prin materilizarea/ilustrarea magnetismului pe care o exercita lumina. Fluturele intelge gresit lumina lampii, lumina lampii nu-i este dedicata si totusi relatia lor plina de subintelesuri, expune lumii (populate cu observatori) un dans dens care este in acelasi timp arta si informatie. Oricum e mai mult decat nimic. Nu?
    P.S. Cred totusi ca in spatele oricarui echivoc peren se ascunde miezul lucrurilor, acela care va fi fiind, si in legatura cu a carui natura nu vreau sa mai insist pentru a nu fi acuzat de naturalism.
    • spre felinarul nimănui
      atras ca de o promisiune
      ai decolat – fluture şui
      lăsând în urma ta, oricui,
      corola clipei şi-o genune
      cu prelungiri în ochi căprui
      atinşi de miopii străbune…
      • he-he… venim cu scurtaturi de poezie peste aratura cunoasterii, plina si aceea de furnici, pe sub brazde. Or fi furnici cu aripi? Nu cred ca se putea puncta mai concis si mai la tinta decat atat.
        P.S. Va multumesc pentru… nu stiu cum sa-i zic… pentru ca are prea multe aripi, intelegeti dv. Si nu e niciun echivoc la mijloc. Cu consideratiune al dv. dl.Goe

Secretul no. 10Gestionarea juridică a curvăsăriei –  adăugat de Polichinelle la data de 08 Martie 2011 03:03:46 – in Dilema Veche
Motto:
“The total amount of undesired sex endured by women is probably greater in marriage than in prostitution.” (Bertrand Russell)
Argumente PRO:
i. Estomparea proxenetismului şi a rebarbativului auxiliar.
ii. Birocratizarea medicală a negustoriei sexuale.
iii. Transfigurarea socială a prostituţiei prin fixarea acesteia în nomenclatorul de meserii
(năpârlirea oficială a activităţii de semantica şi carcasa “curviei”, convertirea acesteia la un parcurs profesional, la forma instituţională a unei prestaţii, cu posibilitatea cuantificării vechimii de alcov, ieşirii la pensie etc.)
iv. Orice fiinţă liberă (lucidă) are dreptul să-şi grădinărească/profaneze trupul potrivit voinţei sale, atâta timp cât prin această îndeletnicire nu lezează, asfixiază, periclitează libertatea celorlalţi. Legea nu trebuie să fie existenţial-prohibitivă, nu trebuie să împrumute grimasa interdicţiei religioase, ci mai degrabă să aibă operativitatea monotonă a unui protocol secular, să structureze limpid nebuloasele convieţuirii.
Argumente CONTRA:
i. Explozia turismului porno, euforia orgasmului tarifar. Ergo, dilatarea inestetică şi reprobabilă a lupanarului până la eclipsarea patrimoniului local. (teza Cioroianu).
ii. Isterizarea Bisericii, spaima triburilor OTV-iste că vor fi obligate, prin lege, să-şi prostitueze femeile ş.a.m.d.
iii. Stârnirea altor minorităţi (sumbre) în direcţia unor revendicări similare: legalizarea necrofiliei (nu am putea inventa un cadru contractual în care X – un muribund, un ins cu job riscant etc. – acceptă să-i fie manipulat erotic leşul în schimbul unei sume cu patru zerouri?), reglementarea sinuciderilor LIVE, cu galerie, recenzenţi, majorete…
et caetera
Salutations distinguées,
Polichinelle
PS: Dedic această (polichi)notă domnului Goe, „procopsitul”…
––––––––––––––––––––––––––––
Puteti citi doar P.S.-ul? – adăugat de Dl.Goe la data de 10 Martie 2011 01:03:04
D-le Polichinelle, jupâne, doar ma stiti ca consimţ, cand vine vorba la o adica, la onoarea d-voastra de vorbitor liber si anonim, şi şi cu ambiţ.
A) Suntem fortati (asa in general, noi oamenii) sa comunicam in imperiul limitat al vorbelor (consemnate in dictionare ce constituie multimi finite), in care fiecare cuvinţel inmagazineaza sens/uri, intr-o maniera discreta, adica discontinua si partiala, fiind condamnate astfel sa oglindeasca imperfect (prin defect de proiect-şi-fabricatie) o lume (vai) eminamente continua si fluida, cel putin la nivelul (chiar intim al) perceptiei noastre.
B) Cu acest handicap insurmontabil in spate avem de dat piept si cu barbarismele inerente prin care cuvintele (cuvinţelele), si asa unitati morfo-functionale de baza imperfecte in raport cu continuumul informatiei de transmis, sunt folosite impropriu, inadecvat, incorect in raport cu chiar sensul/rile aproximative care le-au fost atasate conventional.
In mod inevitabil acest mod de a comunica, ce commbina imperfectiunile limbajelor cu imperfectiunile folosirii limbajelor, ignorand asadar canalele empatice, telepatice si alte paranormalitati superstiţioase, face ca randamentul comunicarii sa fie in mod dramatic foarte scazut, iar conversatiile, chiar si cele purtate intre performeri, in egala masura ai exprimarii clare, concise, elegante, adecvate si adaptate special pentru urechile ascultatorului, dar si performeri ai ascultarii atente, inteligente, dotati cu instrumente intelectuale sofisticate pentru traducerea spontana si binevoitoare a limbajelor folosite de catre interlocutor (caci fiecare din noi vorbeste o limba proprie unica, dar cu mai multe dialecte), adica pe scurt, performeri ai dialogului, in conditiile ingrate si inumane ale conditiei umane, sa fie, in absolut, mai degraba discutii intre surzi, forme primitive de pre-comunicare. Dovada si discutia de fata. Totusi ceea ce scoate aceasta şueta (a noastr) din norma, cel putin din perspectiva mea, este abilitatea d-voastra nu doar de a cârpi cu talent vorbele si sensurile, petrecandu-le unele pe sub altele pentru a obtine, din petice (petece?) un model de continuitate (similar realitatii obiectve, sic) ci mai ales abilitatea de a inmulti prin inmugurire sensurile cuvintelor folosite, aparent in mod absurd si abuziv, pentru a transmite cumva, in maniera literar-artistica, aproape poetica, mesajul intentionat. I-auzi cum cade acest „procopsitul”! Asta da taină, vorba lui Radu Cosasu. N-am inteles nicioadata daca in cazul lui Spiridon, „baiatul-de-pricopseala” in casa jupanului Dumitrache, in sensul originar al sintagmei, pricopseala se presupunea a fi a jupanului (pentru o sluga buna la toate si fara simbrie) sau daca pricopseala urma sa cada asupra capului lui Spiridon la sfarsitul stagiului de pregatire pentru viţă petrecut in casa jupanului, dupa cum n-am inteles exact nici in ce consta nepricopseala nempricopsitului de Târcădău. Intuitia imi spune ca, in maniera ezoterica, ati strecurat intentionat sensuri subversive, adiacente, atributului de „procopsit” cu care-l blagostiviti pe dl.Goe. Le ignor. Ma multumesc sa le consemnez pe cele directe si sa ma consider de pe acuma un „procopsit”. Surprinzator dar in deplina concordanta cu logica nascuta ad-hoc, termenul de „procopsit” poate fi asociat cu procesul de inmultire la hidra de apa dulce. Credeti ca intamplator capitalismul (adica eficienta si castigul in cascada, piramidal am putea zice) a fost asociat cu hidra? Nu, pentru ca hidra se inmulteste prin inmugurire, iar procesul de inmugurire odata pornit nu mai poate fi oprit si duce inevitabil la „procopseala”. Daca ati apucat sa cititi pana aici si ati inceput sa va intrebati cat de departe am ajuns, impreuna, pe aratura, as dori sa va asigur ca nu. Tot acest preambul, aceasta digresiune nevinovata cu valoare de diversiune era menita sa va adoarma vigilenta, sa va abata atentia si sa va relaxeze prematur simturile, sporindu-va nerabdarea in asteptarea deznodamantului si concluziei. Frezandarea-i gata. Asadar, as dori sa va fac o rugaminte, dar sa nu ma tratati cu refuz. Cu ingaduinta gazdei, adica a d-lui Adrian C., as dori sa va invit, indata dupa echinocţiul de primavara, nu mai devreme, pe Arca lui Goe, in calitate de entitate anonima (Aurora Romana), la inaugurarea discutiilor pe o rubrica aflata in pregatire: „Sa comentam frumos in completarea emisiunii duminicale de pe TVR1 a lui Platon si Aristotel”, in deplin anonimat, adica in libertate. Sper ca pana la echinox sa mai temperez harababura tematica de pe Arca si sa reusesc sa propun contextul potrivit unor asemenea comentarii pe teme alese. De cei doi filosofi. Aveti cred profilul potrivit cu obiectivul, acum in aceasta perioada a vietii dv. in care, scriitura sub pseudonim, va este permisa/tolerata de care notorietatile si consacrarile d-voastra trecute si viitoare. Desigur ca neanonimii vor fi tolerati si tratati cu maxima ingaduinta in cazul in care vor gasi de cuviinta sa comenteze pe Arca, atunci cand, in sfarsit, ziua va fi mai lunga decat noaptea, dar totusi, dl.Goe, „procopsitul” de, prefera acolo, entitati fara trecut si fara viitor, daca intelegeti ce voi să zic.
P.S. Imi pare nespus de rau sa constat inca o data cu cata usurinta este confundata notiunea de „curva” cu cea de „prostituata”. Nu ma asteptam de la dv.
–––––––––––––––––––
Mariner? Mariner… Nu, nu e bun! Va să zică, de la început! – adăugat de Polichinelle la data de 10 Martie 2011 12:03:10
Cred că fantasma unei lichide interiorităţi obeze, de-un pitoresc incomensurabil faţă de care limba nu e decât o jigărită unealtă stângaci manevrată e păguboasă aici. Dincolo de vocabule nu tronează baroce fluvii inefabile, ci un vortex flămând de sine, căruia himera belşugului interior îi surdinează (dacă nu cumva eclipsează total) grozăvia. Consistenţa noastră e dată de gâfâiala sublimă a suprafeţelor, de emulaţia obosită a verbelor, de azilul romanţios care este câte un adjectiv. Sevele noastre sunt interjecţii scofâlcite, ghilimele perfide, hibernări în metaforă, flatulenţe gongorice, abulii cu sufixe, cearcănele pronumelor…
“Procopseala” cu pricina însemna, în contextul acela, “destoinicie în prestidigitaţia cu ambrozie şi nicovale.”
Vă mulţumesc pentru credit şi pentru invitaţie. Aula corabiei pe care o patronaţi are ceva de beci cu veveriţe, de subterană vernală. În măsura în care angajamentele de rutină nu îmi vor umple tot chenarul zilei, vom cotcodăci grafic despre mătreaţa heruvimilor şi bomboneriile Infernului, purtaţi de valurile băltoacei virtuale.
À bientôt,
Polichinelle
PS: Aştept o probă de filosofie analitică la capătul căreia borcanele încurcate de mine să-şi găsească poliţele adecvate în cămară. Dar nu-mi spuneţi, vă rog, nici că prostituata are “contor de voluptate”, pe când “curva” nu prestează, ci se înfruptă (amanta de elită, soţia recurent infidelă, recordmana de aşternut ş.a.m.d.), nici că o “curvă” e o subspecie de prostituată, anume prostituata care îşi adoră ocupaţia, socotind-o un amestec ideal de juisare şi câştig pecuniar. Cu alte cuvinte, nu mă beşteliţi juvenil că “nu se zice marinal, nici marinel”.

Secretul no.9 – hors-sujet, mais pour l’auteur…
adăugat de Polichinelle la data de 06 Martie 2011 09:03:54 (in Dilema Veche, AICI).
Monsieur le Professeur,
Nu sunteţi indiscret, dar prefer ca divulgările mele să le păstraţi acribios pentru domnia voastră. Cu alte cuvinte, să rămână secrete (pentru ceilalţi). Detest zvonul insidios, bârfa endemică, germenii reputaţiilor veroase, le folklore du moi…
Nu sunt gazetar, nu sunt condeier, nu îmi câştig mămăliga (zilnică) din arta bucătăriei literare. Am fost, pe rând, prep[punct] univ[punct] (însă m-am reparat printr-un romantic abandon), bodyguard (în cazinou), agent de turism. Momentan ezit între un job scandinav de ţapinar (undeva pe lângă Karlstad) şi taximetria nictalopă autohtonă. Gaudeamus igitur
juvenes dum sumus!
Dl. Goe? Admit că e un companion de rasă, o pioneză volubilă, un zmeu sprinţar. Glosele domniei sale, tumorale uneori, au, ce-i drept, un farmec de nişă. Descoperi în ele că se poate scrie, scuipa, surâde şi sângera despre lascivitatea cactuşilor, devotamentul mârtanilor, zgura văzduhului, pudoarea hienelor, mondenitatea lirică a vârfului de ac… E în receptivitatea hăituitoare a d-lui Goe şi geometrie, şi paradox, şi drojdie, şi echivoc, şi pripă, şi migală, şi aripă, şi copită. Un iscusit paracliser dadaist, o cometă de pivniţă, un hamster mistic. Un ortac întru insuportabila uşurătate a fiinţei, de ce nu?
Bien à vous,
Polichinelle

Secretul no.8. MICHNIK
adăugat de Polichinelle la data de 02 Martie 2011 02:03:01 – in Dilema Veche la articolul lui Adrian Cioroianu: Puterea ideilor plus un polonez de treaba.
Luăm notă de cumsecădenia savuroasă a lui Michnik şi glosăm, cu dezinvoltă reverenţă, în marginea ei.
Avem de-a face, în primul rând, cu o vitalitate agreabilă, cu o tenacitate fără simptome de rabie. Polonezul şi-a exprimat disidenţa bărbăteşte, incoruptibil şi în afara oricărui apetit pentru martirajul fotogenic. Omul acesta nu a răcnit hollywoodian, nu a jonglat cu cranii, nu a flirtat, tenebros, cu gherla. A fost (şi e), mai degrabă, un “fan” al contingenţelor nestilizate ideologic, al creativităţii înrădăcinate, al imprevizibilului tonic al vieţii. Iar când pledezi pentru firesc, convivialitate, dialog şi libertate responsabilă nu ai cum să aluneci, puber, în registrul stihialităţii de baricadă.
Apoi, Michnik se mişcă în teritoriul limbii cu o neafectată competenţă retorică. Străin de orice abuz calofil şi incapabil de scorţoşenii logocide, omul vorbeşte (şi scrie) cu un soi de rustică amenitate, cu naturaleţea şi cumpătarea unui simpatic grădinar de vocabule. Când apără o idee nu se inflamează, nu te hărţuieşte, nu cade în monotonie satrapică. L-am văzut polemizând cordial, însă fără compromisuri irespirabile. L-am auzit vorbind despre femei, patrie, melancolie şi zei – nimic pompos, invadator, soporific. Nimic din verbiajul bălţat al gazetarilor de rating, nimic dirigenţial.
În fine, Adam Michnik e un bun exemplu de autenticitate iradiantă. Există mari personalităţi, superbe biografii netrucate, coloşi care îşi merită, postum, soclul. Inşi de-o autenticitate nenegociabilă, indeniabilă. Însă, adesea, prestaţia lor inhibă, strălucirea lor iscă admiraţia celor din jur, fără a stârni o emulaţie plauzibilă, o posteritate fidelă. Au fost prea excentrici în autenticitatea lor, prea diferiţi, nişte dihănii sublime. Or, Michnik sfidează tipul acesta de validitate “tropicală”. Simţi, frecventându-l, că ai întâlnit pe cineva care, din axialitatea lui necrispată, comunică eficace, te seduce prielnic, îţi transmite, afabil şi fluent, o exigenţă de un anumit tip. Şi ai convingerea că te sporeşte, nu te monopolizează în beneficiul notorietăţii sale.
Felicitări, şi de această dată, Adrian Cioroioanu!

Secretul no. 7. A disparut dl. Polinichelle. Pur si simplu. S-a (de)materializat (ne)neantizandu-se in realitatea nevirtuala imediata. S-a stins viaţa falnicei Veneţii, n-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri; Pe scări de marmură, prin vechi portaluri. Dupa o aventura scurta si plina de invataminte, epuizanta, duhul d-lui Polichineele (d)in tenebrele anonimitatilor virtuale s-a topit, s-a evaporat, a sublimat inapoi in matricea concretului apartinator. Am un presentiment sumbru. Dl. Polichinelle si-a inchis ambasadele din subsoluri si s-a cumintit. N-o sa ne mai livreze niciun secret facil si la mintea-a cocosului, a copilului si a doicii. Dar, ca in El Zorab, lumina stinsului amor ne urmareste inca. Drum bun d-le Polichinelle.
portrait d’un „grand Roumain” adaugat de Polichinelle la data de 12 Noiembrie 2010 05:11:54
Domnule Cioroianu,
Adrian Paunescu a fost, într-adevar, un jet meteo, o volbura hipnotica pe fundalul spectralitatii ceausiste. Avea o robustete flamânda si un temperament de shogun mistic. Fascinat de blazonul hiperbolei si muncit de o glanda exaltanta, omul disparuse, pentru multi, în efervescenta de cometa, în patetismul efuziv livrate stadioanelor arhipline. Prin carura, prin amestecul de baroc si jurasic al aparitiilor sale, Paunescu reusea sa fenteze minima vigilenta morala a multor conationali de bun-simt. Turpitudinea era evacuata la periferiile atentiei, iar tamâierile politice capatau un „ce” venial, o boare de sotron diplomatic în compania Diavolului. Insistând pe ADN-ul stihial, pe capitalul de vitalitate impersonala, debordanta ale lui Adrian Paunescu, ma tem ca ne alegem cu un fals sau – ne soyons pas trop sévères – cu jumatate de adevar. Omul a fost ‘mereu acasa’, ca sa spun asa. Stia foarte bine ca pretul notorietatii spumoase e maratonul encomiastic, prostitutia euforica. Nu cred ca l-a iubit cu adevarat, nici macar pentru o clipa, pe Ceausescu. Însa apetitul enorm pentru ovatii, apoteoza si efigie au dictat unica strategie de ascensiune: ditirambii. Pentru a-si adjudeca, pofticios mesianic, sufletele generatiei în blugi, Raul trebuia curtat si razgâiat cu maxima umezeala. Paunescu a fost un „fenomen” al naturii… umane.
Adrian C. zice si dânsul: * polichinelle – textul tau este mai bun decit al meu, sper sa nu-mi ia mie rubrica si sa ti-o dea tie. serios, e ok si cred ca ai dreptate. Dl.Polichinelle nu mai zice nimic.
Secretul no. 5. Domnii Alex Leo Serban si Andrei Grozo si-au continuat cu impetuozitate dialogul in forma de sueta pe marginea ideologiza(n)telor critici cinematografice facute de catre stangistul Poenaru in CriticAtac, intre cele trei razboaie mondiale. Totusi dl. Polichinelle, cuminte, n-a mai adaugat niciun comentariu, nimic. De ce a facut asta? Mister, abis. Un alt secret al lui Polichinelle, pe care nimeni, niciodata nu-l va putea ghici. As putea paria asta pe o sticla de Château Lafite Rothschild.
Secretul no. 4. In iulie 2006, cunoscutul Tudor Octavian, publica un interesant „portret al impostorului” intr-unul din zilnicele-i episoade din JN.  Este vorba (si) despre un secret al lui Polichinelle.  Asta in afara de faptul ca se potriveste „enorm” si altora ne „aluzionati” in direct sau indirect. Il redau mai jos, printre altele, si pentru a continua concursul cu public „Recunoasteti personajul”. Asadar la cine se referea pictorul TO in acuarela sa:
Portretul impostorului – 25 Iulie 2006 / de  Tudor Octavian
A facut cariera in televiziune un ins care vorbeste lung, afectat si nu spune nimic.
E un impostor. Ocupa locul altuia care ar face aceleasi emisiuni vorbind aplicat, simplu si cu farmec. Persoana la care ma refer e un impostor de rand. Exista insa si impostori mari, care reusesc sa prosteasca foarte multi oameni, uneori toata viata. Nu-i simplu sa fii impostor. Daca-s totusi mai rari, decat le-ar permite-o haosul din tara, e pentru ca impostorul trebuie sa fie abordabil, consecvent, gata sa intre in rol, ca un mare actor, in orice moment. Munca si talent, nu gluma! Un om cinstit n-are un program personal al onestitatii. Tine, e drept, niste principii, dar nu constientizeaza tenace un mod de a fi natural. Impostorul isi pune la punct o linie clara de comportament, e rezistent la contre, e motivat, isi cultiva neincetat prezenta, urmareste un tel, are un punct de plecare si unul de sosire, se bazeaza pe relatii, e activ. Intr-un cuvant, insista. La acelasi beneficiu, un impostor osteneste mai mult ca un om la locul lui. Fapt care spune ca impostura e si o chestiune de vocatie. Trebuie sa te nasti cu obrazul gros, cu somnul sanatos, cu o iubire de tine neconditionata. Impostorul se pricepe sa-si timoreze criticii. Omul, care remarca impostura si realizeaza dimensiunile ei nu intelege ce motiv are un semen sa se zbata atata. Ca in final sa obtina un beneficiu, care, pe cai drepte, se dobandeste mai usor. Omul corect presupune in spatele imposturii o forta oculta, o teza secreta, un sistem sustinator. Cel mai adesea, impostorii sunt insa solitari sau merg cu asocieri mici. Omul corect percepe marea impostura ca pe o boala psihica si se fereste sa stea aproape de inchipuit. Risca sa fie luat si el drept impostor. Golul din jurul impostorului e secretul puterii sale.
Intr-un fel, evidenta il favorizeaza ca o boala de piele sau o legenda igienica urata. Dispretul adesea manifest al unor colegi si cunoscuti il face si mai sigur de sine. Dispretul e unitatea de masura a efectului. Impostorul e convins ca-i invidiat, admirat dintr-un simtamant de culpa, ca e respectat cu teama. N-are nici cea mai mica indoiala ca pozitia sa in societate e meritata. Doar a trudit pentru asta, nu? Impostorii la nivel inalt sunt si mai greu de recunoscut, deoarece functia acestora le pare oamenilor de rand un dat al destinului: unii sunt nascuti pentru saracie, altii pentru a conduce. Societatea romaneasca forfoteste de impostori, ca dealtfel intrega lume moderna. Acestia isi cumpara publicitatea si-si gestioneaza imaginea intr-un mod care-i face invulnerabili. Poporul gandeste asa: daca omul e hot, daca e incapabil, daca e poltron si inca rezista intr-un minister sau in guvern, inseamna ca are o calitate ascunsa un sprijin puternic, un noroc de la Dumnezeu. Nu-i bine sa te legi de el. Cum altfel ar rezista in Televiziunea Romana, vreme de treizeci de ani, un om care se poarta si vorbeste afectat, care e prezent mereu in locurile unde se iau decizii, desi nu-l invita nimeni, care are emisiuni plictisitoare, fara public si totusi e platit mai bine decat meseriasii?

Secretul no. 3. In Dilema Vehe din 3 Dec. 2010 (AICI), se intmpla o discutie de fitze intre Alex. Leo Şerban & Andrei Gorzo, sueta in care este ofilita prin bârfire inalta perceptia ideologizata despre filmografia romaneasca recenta, a unui oponent politic (de stanga), cei doi domni fiind de drepata cu eticheta. Domnul cazut sub colimatorul celor doi indubitabil inteligenti de dreapta este un oarecare Florin Poenaru (pre numele lui) care scrie la criticAtac, intamplator si despre film. Dialogul celor doi tovarasi de opinie de la Dilema, scuturat de anvelopa afectata a unei inteligente mult superioare mediei, ramane unul captivant, interesant, nostim. In mare masura nu poti sa nu fi de acord cu ei. Ca este asa, daca mai era nevoie de vreo dovada, rezulta si din faptul ca cei doi critici de film reusesc sa atraga atentia simpaticului domn Polichinelle care le spune ca:
Hipnoza incredulilor – adăugat de Polichinelle la data de 04 Decembrie 2010 05:12:22 (in Dilema)
Dialogul domniilor voastre pare un savuros ritual de reciproce complezenţe, o şuetă erudită, light heavyweight, între convivi de filmotecă. Aveţi şi un adversar comun – l’herméneutique du soupçon, devenită un soi de reflex mental păgubos, un tic suveran al comentariului stângist. Mărturisesc că ader la reproşurile – cordiale, de altfel – aduse metodologiei neo-marxiste, în care coabitează, uneori neinspirat, achiziţii lacaniene, parfumuri althusseriene, crispări feministe, furorul despletitor al lui Derrida şi epigonice tentative de Witz žižekian. Ce e curios, paradoxal, burlesc în tipul acesta de atitudine intelectuală e fetişismul tenace al crochiului explicativ, siguranţa imperturbabilă a criticului confiscat de prestigiul instrumentarului său. Şi asta tocmai în breasla suspicioşilor, a “post-naivilor”, a demolatorilor de mituri… A rumega, decanta, purica şi descânta ultimele două decenii de cinematografie românească sub auspiciile unui jargon cu pretenţii de mathesis universalis, a evacua nuanţa, filigranul, poezia imaginilor în numele unei Ideology Critique îmi pare o dovadă de fanatism, indigenţă şi plafonare. O fi seducător Fredric Jameson, dar tot pe mâna lui David Thomson merg când e vorba de limpezirea ireductibilă a unui film.

Secretul no 2. Cine sunt „tziganii” din poza:

Foto ghicitoare de la cazarma Roz


Secretul no 1. In Dilema Veche una dintre autoarele favorite ale d-lui Goe, Selma Iusuf,  a „postat” AICI, in rubrica Legende urbane, un articol intitulat „Tirania Cotidianului”. Dl. Polichinelle intregeste corola de mister a lumii, adugind  un comentariu ce include referiri secrete la un personaj imposibil de ghicit. Am râs cu lacrimi:
Pythia tabloidă – adăugat de Polichinelle / 02 Decembrie 2010 02:12:21 (in Dilema)
În calitate de telespectator abulic sau perplex, cunosc o doamnă în personalitatea căreia speciile de mai sus şi multe altele au aglutinat într-un soi de cocktail oracular. “Vedeta” cu pricina e când succesiv, când simultan dăscăliţă, afacerist, vraci, patriot exasperat, mentor de alcov, estetician, psihanalist, dresoare de balauri, sociolog, zodier, procuror, mamă încercănată, profet, manager, furie şi degustătoare de mondenităţi. Nu-i de mirare că televiziunile au adoptat-o vorace, ca pe un soi de ghişeu enciclopedic. S-a gripat un expert în manguste? Ne vous inquiétez pas! Madam e disponibilă. A rămas un loc vacant în schema unei emisiuni despre subvenţiile pentru termoficare? Se umple numaidecât cu verva rozaceu demolatoare a stimabilei. Aveţi angoase părinteşti, dileme ginecologice, tribulaţii casnice? Insomnii fiscale? Vai!, dar există soluţii verificate, algoritmi de budoar, fente şi eschive, infuzii şi clisme, tranzacţii, argumente, alifii şi orgasme. Totul livrat baroc, printre ocheade obosite, glumiţe picante şi divagaţii cu briantină. Mulier sum, humani nihil a me alienum puto…
PS: Fireşte, orice asemănare între personajul de mai sus şi o eroină identică (să zicem, Mme Tatoiu) e înşelătoare. Logica, aici, e strict marxistă (à la Groucho): “He may look like an idiot and talk like an idiot, but don’t let that fool you. He really is an idiot.”

147 răspunsuri to “Secretele lui Polichinelle”

  1. Kibby said

    la centru Cartarescu (un tip ce intrupeaza un soi de paradox – intelectual/om dintr-o bucata)
    mama da ce look de stinga au baietii
    salutari

    • Dl.Goe said

      Punct ochit, punct lovit.
      Salutari!

  2. Aa said

    In stanga lui Cartarescu, Traian T. Cosovei. In dreapta cineva care pare foarte cunoscut si inca cineva care pare foarte cunoscut :-). Ultimul mai seamana si cu Mircea Miclea, fost ministru al invatamantului, da’ nu e el. Ma mai gandesc. Hm… barbosul doar n-o fi Iaru!

    • Dl.Goe said

      Eeee…

  3. Pasarica de noapte said

    Cred ca-i stiu din Beverly Hills 90210

  4. Aa said

    Cu un pic de Google si un pic de logica, as zice ca barbosul e Ion Stratan, Dumnezeu sa-l odihneasca!

    • Dl.Goe said

      Cam da. Mai multe detalii AICI

      • Aa said

        Ah, n-ati putea trimite direct pe site-ul Humanitas sau in orice alt loc placut unde este semnalata cartea? Individa aia imi displace profund.

  5. Kibby said

    wow, impressive stuff Mr Goe
    lunga cale ati parcurs daca dl polichinelle va ofera calumetu pacii. parca mai ieri va invita sa dispareti nefacind risipa de cuvinte atit de „hermeneutic” asternute pe hirtie…hahaha, ce ti-e si cu dracia asta de metacomunicare virtuala…
    daca nu cumva e un tertip (cica pradatorii foarte evoluati ar fi atrasi de „caldura si conflicte”, decoruri blajine trebe ca-i indeparteaza)

  6. Antidot said

    In secretul cu numarul 4 cred ca este vorba despre tatulici cu pete mari.

    • Dl.Goe said

      N-are cum sa fie vorba despre Mihai Tatulici in mod concret. Dar abstract, da, nu zic nu… ar putea fi…

  7. Dl.Goe said

    Mi se consolideaza impresia unui fapt: cu cat un secret este mai explicit adjudecat de catre dl. Polichinelle (prin semnatura si puterea efigiei) cu atat acestea ii apartin mai putin. Si invers. Pagina asta ar trebui probabil sa se cheme „Secretele care nu mai sunt ale lui Polichinelle”.

    • Kibby said

      aduceti pe arca dialogul dlor Polichinelle/Goe.
      o lectura agreabila, desi n-am inteles 50% din cuvinte sau referinte, mi-a placut. o sa va spun si ce inteleg din toate astea

      • Dl.Goe said

        Ah, ah, ah… Mi-ati furat surpriza

  8. Dl.Goe said

    Dl. Polichinelle isi alege si dansul un „paunesc” anume, din panoplie, si-l intzeapa cu el, pe post de floreta, pe dl. Cioroianu. Un razboi putin diplomatique, nitzel exotique.

  9. Radu Humor said

    Daca si ALS poate provoca cuiva interes in ce priveste critica sa de film
    ( in rest e si mai irelevant!), cu siguranta acel cineva este aidoma tzancului inca dependent de
    biberonul cu lichid caldutz, caruia din greseala i se da unul cu ceva prea fierbinte !
    Reactiile, in scurt timp, vor fi asemanatoare :
    respingere precipitata, urmata de urlete sau injuraturi (dupa caz!) 😉

  10. Cred că poza e din ’75-’76 şi băieţii se întorceau de la un casting pentru Cei trei muşchetari. 😀
    Cărtărescu aspira la rolul lui D’Artagnan.

  11. Dl.Goe said

    Un nou (si teribil) secret al d-lui Polichinelle, al saptelea, poate ultimul.

  12. Dl.Goe said

    … si un mic supliment la cel de-al noualea secret al lui Polichinelle…

    Pe acelasi fir logic, la acelasi articol publicat in prima saptamana din martie (AICI), un oarecare domn „Andrei Velea”, a postat un comentariu in care a inclus urmatoarea poezie:

    „poem pentru o prostituată
    *
    faci dragoste cu o prostituată
    de parcă ai fi primul şi ultimul ei bărbat,
    de parcă, peste câteva luni, ar urma s-o ceri de soţie

    îi săruţi buzele
    ca şi cum n-ar fi fost niciodată pleznite
    de palmele unui peşte

    îi săruţi sânii
    ca şi cum n-ar fi fost niciodată striviţi
    pe bancheta din spate a unui taxi

    îi săruţi sexul
    ca şi cum n-ar fi fost niciodată pătruns
    de mădularul unui combinist

    o ai încet, cu grijă, ca un poet,
    de parc-ai deflora-o,
    de parc-ai deflora armura de prejudecăţi a lumii

    te va îmbrăţişa la sfârşit
    şi îţi va povesti, printre lacrimi,
    ce viaţă de căţea are.”

    • Serafina Dafinescu said

      Dar cine este autorul acestui poem?

      • Dl.Goe said

        Nu stiu. Cred ca ar trebui intrebat dl. Velea. O fi scris-o Baudelaire, Baconsky sau poate Boureanu. Poti sa stii?

        • Cer scuze pentru raspunsul meu intarziat. Eu sunt autorul poemului de fata. Aici este publciat pe blogul meu: http://andreivelea.blogspot.com/2011/03/poem-pentru-o-prostituata.html
          Am debutat in octombrie anul trecut cu un volum de poezie la Galati, intitulat „Gimnastul fara plamani”.

  13. PS: Va multumesc pentru publicarea poemului pe blogul dumneavoastra!

    • Dl.Goe said

      Va multumesc pentru precizare si pentru adresa blogului d-voastra (se va ochi!). Felicitari pentru debut si succes in volumele viitoare care cu siguranta vor aparea. Se simte agitatia interioara a sentimentelor pe care talentul le hartuieste ludic. Serios.

  14. Polichinelle said

    Astăzi, 11 04 2011, toropit de conţinutul amfibolic al unei halbe din recuzita potatorică a seminţiilor nordice, recomand tuturor amatorilor de parapsipohondrie tabloidă următoarele:

    i. acest minunat text despre culisele galactice ale catastrofei nupţiale Pepe – Oana:
    http://www.dacia.org/congres/content/12_iulie/moldovan/moldovan.html
    ii. comentariile forumistului Răzvan Georgescu de la Dilema veche
    iii. acest decupaj inclasabil de la one tv, despre adevărul cu privire la un fel de om:

    • Dl.Goe said

      Inca de la infiintarea primei televiziuni in spatiul mioritico-carpato-danubiano-pontic a fost cultivat in mod implicit si cu siguranta subversiv, gustul pentru neverosimilul ezoteric, perceput ca atare doar de cativa anormali desprinsi accidental din masa normalitatii. Esantioane alese la intamplare din emisiunile de televizine din anii 60, 70, 80, 90 ori din cele care au explodat in milenilul al treilea, ar pune in mare incurcatura orice spectator neavizat venit de cine stie unde. Dar in si mai mare incurcatura ar fi pus orice bastinas (normal sau anormal) caruia i s-ar cere sa traduca si sa explice extraterestrului inteligent, semnificatiile, sursa si tintele mesajelor continute in respectivele esantioane ale stranietatii din noi.

  15. Dl.Goe said

    Atunci cand iti doresti cu intensitate cosmica succesul, cand crezi sincer in tine insuti, in unicitatea ta, universul conspira alaturi de tine spre atingerea acelui tel. Intotdeauna:

  16. Polichinelle said

    Stimabile Goe, vă plăcea Kojak?

    • Dl.Goe said

      Nu. Mie mi-a placut Colombo. Ceea ce va doresc si d-voastra:

    • Dl.Goe said

      Presupun ca nu doar graba târziului de noapte m-a facut sa tratez cu superficialitate, nu intrebarea capcana (dar ce mai poate fi capacana cand Google face Bing si Bing face Bang?) cat mesajul continut in dedicatia muzicala. Un sentiment nelamurit ma face sa revin pentru reevaluare si pentru a constata cat de grav am gresit proportiile. Cum intr-adevar totul este ireparabil in acest Univers ireversibil si inexorabil nu mai pot face nici eu nimic… in afara de a propune un transplant si de a schimba incadrarea dar si dedicatia cu o alta:

      P.S. Odata demult, intr-o vara departe, am fost tuns chilug, zero, la chelie… prichindel fiind. Faptul ca eram strigat Kojak ma umplea de nervi si jale… Creste parul, creste rar, creste perpendicular… Iar timpul creste-n urma mea… in fata mea… Doar in parti nu creste. Nici in stanga, nici in dreapta… Nici in sus, nici in jos… Si nimic, niciodata, nu e precum pare.

      • Polichinelle said

        Mi-am inchipuit ca erati obosit. De regula, Dl. Goe vede dincolo de jeleul lucios al provocarii de suprafata… Va multumesc pentru codicil, cu toate ca, aici, nu e cazul sa ne incapatanam in a sesiza abisuri pedagogice. E doar un chel care canta… angajant. NU?

        • Polichinelle said

          PS: din categoria „flagrante de gazeta”:

          R. Georgescu (forumist jandarm) catre C. Stefanescu (articlier brigand), de la Dilema Veche:

          „Delict

          adăugat de Razvan Georgescu la data de 14 Aprilie 2011 06:04:28

          Lipsa de stil si de talent E un delict, cand scrii la DV. Aici va veti impiedica, oricat vreti dumneavoastra sa surmontati si oricat va vor sustine conationalii sau amicii. […] Hai sa ne vedem putin statura si sa ne alegem subiecte tangibile pentru ea. Ce ziceti?”

          Jubilez nauc. Ah, Mircea…. ! Vasilescu.

        • Dl.Goe said

          a) N-as vrea sa plonjez acum in teoria abisurilor…

          b) Musiu R.G. este intr-adevar un fenomen. Aproape neverosimil. Dar daca o fi doar un provocator hiper-inteligent, plasat strategic de catre dl. M.V. drept animator de subsol? Ma rog, sansele acestei variante tind veriginos spre zero, dar exista. Acum cativa ani la EVZ era un oarecare uluitor forumist care semna „Consilier Buturuga C.” Nu avea el chiar „subtilitatea” d-lui RG dar multi il luau de consilier si-i trageau pumni in cap pana oboseau si faceu febra musculara. Pe consilier nu-l durea capul.

          Ma duc sa vad si eu minumea de la Maglavit.

  17. Polichinelle said

    animator? tot ce-i (im)posibil…

    mie imi pare mai degraba un juncan zurliu ce-si regizeaza, cu acordul rumen al moderatorului, corida.
    fara banderile, desigur. doar o goana tenace, incruntata si imbalosata, dupa cateva texte „rosii”.

    • Dl.Goe said

      Nu stiu cum sa interpretez „acordul rumen al moderatorului”. Credeti ca ar fi de dorit ca moderatorul sa-l „tempereze” sau (doar) sa nu-l mai „incurajeze” si sa nu-l mai „protejeze”? Adica ar trebui sa fie ingradit sau lasat si mai liber?

      • Polichinelle said

        aveam in vedere complicitatea zglobie a moderatorului, voluptatea feudala de a sponsoriza sentimental un militian al Foiletonului.

        nu ar trebui cenzurat. nu. cum sa-i mototoleasca dreptul la ridicol?

        • Dl.Goe said

          Dreptul la ridicol e un drept castigat, un drept universal al omului, in conditii de libera concurenta, nu ca in sistemele totalitare in care, in mod totalmente discretionar, doar dictatorul avea voie sa fie ridicol. Desi… si pe atunci omenii se descurcau binisor, reusind in mod ilicit sa-l concureze pe dictator. Si culmea tot cu complicitatea unor… moderatori. Aceeasi Marie cu alta palarie. Doar ca azi numai cine nu vrea nu are organ (de presa), b/arca fiind a saracului care n-avea lotca lui.

          P.S. Ca sa fie ridicolul si mai sublim, daca as fi in locul moderatorului de la Dilema, si asta ar fi deja suficient, as propune ca textelor postate de catre comentatorii anodini sa le fie atasata posibiltatea de a cpata note de la 1 la 10 din partea moderatorilor si articlierilor si, in mod separat, din partea forumistilor logati in sistem, pentru a fi stabilit in mod oficial cel mai ridicol comentariu al saptamanii, lunii, anului si in final cel mai ridicol comentator dintre comentatori.

  18. Kibby said

    acum ar fi momentul sa-l intrebam pe dl VAsilescu, inca odata, daca nu vrea s-o lase balta cu moderarea
    n-o sa vrea.

    • Dl.Goe said

      Am gasit pana la urma locul faptei AICI. Comentariul d-lui Razvan este intr-adevar o bijuterie:„…Ca ceea ce am trait in comunism e clar ca ne marcheaza si de ce traim cum traim azi e greu de identificat. Sau, ma rog, aproape. Insa cred ca altcineva, cu o minte mai analitica si cu o cultura politica mai bazata ar putea sa ne descifreze timpurile. Cu toata cinstea mea va spun ca nu dumneavoastra luminati aici problemele…”

      Ceea ce nu scuza o anumita „dezlânare” de care se face vinovat articolul comentat.

      P.S. Dl. Vasilescu sa lase balta moderare? He-he…

  19. Polichinelle said

    Secretul meu, atât de competent şi de ,,, democratic traversat, riscă să devină, lent şi fără miros, o taină.

    PS: “Man is least himself when he talks in his own person. Give him a mask, and he will tell you the truth.” (O. Wilde)

    • Dl.Goe said

      Dar, d-le Polichinelle, taina este cu mult mai mult decat misterul, care intrece la randul lui, in profunzime, enigma, superioara ea insasi, ca bogatie a continutului si implicatiilor, banalului secret. Care niciodata nu ramane secret. S-ar putea spune ca ati avansat in grad(e). Si nu lent ci arzand etapele ,,, ca un ucenic (ne)vrajitor extrem de talentat. Numai de d-voastra insiva depinde sa sporiti taina intru slava legendei (im)personale de sub umbrela generoasa a anonimatului. Sau sa o prabusiti.

      P.S. „The most difficult advice to follow is „be yourself”!” (Mister Goe)

  20. Dl.Goe said

    Se dedica d-lui Polichinelle: UnMister!

    „Se stinge un „nick” chinuit mii de ani,
    Un „nick” lumiant si puternic si mândru,
    Jignit de dusmani, ieftinit de plavani,
    Se-nchide-n afara si fuge-nauntru”

    • Polichinelle said

      din struguri şi ceţuri
      de-mi faceţi o mască
      promit doar fineţuri
      şi-o tumbă mâţească

      iar vinul de-ar stinge
      jăratic de vorbe
      aş sparge o minge
      driblând printre ciorbe…

      • Dl.Goe said

        Ca Baltazar ma voi gândi, ma voi gândi
        la o rezolvare,
        si-o masca din struguri si ceturi
        si fum
        eu voi face…
        de-ndata ce (b)Arca din asta voi scoate:

        „Nu vreau bauturi distilate
        De-un dulce parfum ce inseala.
        Cu bratele pline de struguri
        Vreau vinul din via reala.”

        promit insa sa-mi treaca
        si sa ma ocup si de masca.
        Pun la bataie si ciorbe
        de vaca,
        iar arta ce va sa se nasca,
        mestecand finetzuri cu vorbe
        de claca,
        pe multi va popi si-i va lasa gura-casca.

        O masca, o masca…
        Dau un regat si o jumate de (b)Arca
        pe-o masca.

        • Polichinelle said

          pe valuri şic facem canoe
          atinşi de muzele din vie
          sub cerul ca o pălărie
          vâslim şi nemurim cu Goe…

        • Dl.Goe said

          Pe dâmburi mov facem castel
          Catarg pe a lui Goe (b)Arcă
          Mistere de sorginte „dacă”
          Vom boteza: Polichinelle…

          Iar aburul enigmei velă
          Un nor va balona nitel,
          Captiv potop, putin pastel
          Va face (b)Arca o nacelă…

          Apoi sacrifica-v-om un vitel,
          Sa fie goeleta mai usoară
          Un gol istoric vom marca-ntr-o doară
          Sa nemurim Polichinelle.

          (5 saptamani Montgolfier)

        • Serafina Dafinescu said

          pe valuri şic facem canoe
          atinşi de muzele din vie
          sub cerul ca o pălărie
          vâslim şi nemurim cu Goe…

          ha-ha-ha! Ar mai fi si alte variante in afara de varianta Polichinelle

          Varianta Răducu Humor:

          pe valuri şic facem canoe
          atinşi de muzele din vie
          sub cerul ca o pălărie
          vâslim şi ne-amarâm cu Goe…

          varianta Neamţu Tiganu:

          pe valuri şic facem canoe
          atinşi de muzele din vie
          sub cerul ca o pălărie
          vâslim cu nea Marin şi Goe…

          varianta Amycommunication:

          pe valuri şic facem canoe
          atinşi de muzele din vie
          sub cerul ca o pălărie
          vâslim şi ne mârlim cu Goe…

          Si uite aşa a trecut Gloria munţii şi a devenit Domnul Goe universal înaintea lui I.L.Caragiale.

  21. Polichinelle said

    de-om nemuri Polichinelle
    cu măşti din fibră de azur
    efigii n-om avea, defel,
    dar vom trăi sublim huzur…

    • Dl.Goe said

      Dar…
      Nemurind nemurirea
      Nu riscam nimica?

      Ceva…
      Ca o negare a negatie
      Ca un „dor fara saţiu”

    • Radu Humor said

      Unde esti Serafino ?
      Tu care le stii si le inghiti pe toate : roll:

      De-om nemuri Polichinelle
      cu masti din fibra de azur
      efigii n-om avea, de fel,
      ne multumim cu linsu-n cur….

      • Serafina Dafinescu said

        Răducule ca de obicei ai rămas tare-n limbă şi sexy-n gură. Vezi? De-asta n-ai făcut tu copii, că balele nu-s ca sperma, iar stafilocucul auriu n-are coadă la microscop. Lingi şi scuipi. Lingi.

  22. Radu Humor said

    Ati dat in mintea copiilor de bani gata !
    Credeti ca va este permis si vi se cuvine orice ?!
    Nu rimeaza, dar se potriveste !
    La voi e invers 🙄

    • Polichinelle said

      cu mintea plutocrat imberbă
      zăcută-n nu ştiu ce cotlon
      vom reclădi un Babilon
      din imbecili dispuşi în jerbă

      • Radu Humor said

        In afara de voi doi (si de sussemnatul, pe care vad ca m-ati inclus din oficiu), cam de cati ati mai avea nevoie pentru acea jerba ? !
        O adevarata jertfa pe altarul grandomaniei de care suferiti 🙄

    • Serafina Dafinescu said

      Apoi sacrifica-v-om un vitel,
      Sa fie goeleta mai usoară
      Un gol istoric vom marca-ntr-o doară
      Sa nemurim Polichinelle.

      ha-ha-ha uite ca a şi venit la datorie viţelul cu spirit de sacrificiu. Răducu Humor s-a introdus singur in jertfa. Ce păcat că e bou şi suferă de boala vacii nebune. 😉

      • Dl.Goe said

        @Serafino Dafinescu – Cu asa ofranda oferita zeilor mi-e teama ca ne vom atrage nu mila ci mânia acestora. Deci nu.

        P.S. Cand ne vom juca „de-a zmeul” cu (b)Arca, sau de-a dirijabilul (cand norul deci va fi aerostatul ce va inalta nacela, iar vantul pilotul spre nicaieri), dl. Radu Humor – vitelul de aur (si celelalte 12 scaune), vor urma pe jos, (b)Arca, fortand imposibilul. De pierdut insa n-are cum sa se piarda, c-a strabatut vesnicia pe jos, dar mai ales pentru ca firul invizibil cu care va fi agatat de (b)Arca-ca o ancora, ca o anfora, este nu doar foarte lung dar este si foarte extensibil. Prin urmare il voi putea recupera pe dl. Radu Muu, indiferent cat de mult va ramane in urma, cautand umbra norului, a (b)Arcei sau pentru a citi peste umar, scrisorile milenare ale unui poet ratat (ra-ta-ta) catre amorf-ul fericit sferto-doct, simplu, printr-un semnal electric. Catre Priza de pamant…

  23. Radu Humor said

    Imberbi si puri far’albitor,
    In marsul vostru trecator
    Visati la munti precum Olimpul
    Neremarcand cum trece timpul
    Si cum, cu maretia-n gand,
    Va-mpiedicati de orice damb
    Privind in sus cu jind si thamp …..

    • Dl.Goe said

      @Radu Humor – Stimate domn, sunteti un dobitoc batrân. Minus intzelepciunea. Va explic alta data.

      P.S. „Credeti ca va este permis si vi se cuvine orice ?!” – ??!!?

      Mie nu. D-voastra da, pentru ca srieti versuri pe un (ah!) „blog” nemoderat.

  24. Polichinelle said

    Cher Amiral,

    Astăzi am să vă beştelesc. Cu o fistichie afecţiune. De ce vă înverşunaţi în a mă îmbălsăma prolix? De ce-mi născociţi giuvaiere, balsamuri şi dibăcii de alchimist? Dumneavoastră ar trebui să ştiţi cel mai bine că baclavaua lui Polichinelle e suprafaţă autonomă, ornament fără schelă, baroc sinonim cu farsa. Genul acesta de spectacol nu te duce nicăieri: e fie năclăială de dantele, fie pavoaz autoreferenţial. Brecht, de pildă, repudia orice echivalenţă între fundalul scenei, de pildă, şi ideea de sursă obscură a lucrurilor, de matrice tainică a evidenţelor. De aceea, fundalul ideal era pentru el alb şi nepopulat, indice univoc al lipsei de temei. La fel, dincolo de carnaval nu e rutina originară, ci protocolul de abur al supravieţuirii, care e mereu secundar în raport cu un exces, cu o tumoare.

    Prin urmare, cei ce mă contestă au, neîndoielnic, dreptate: pomădez ceaţă, sunt un florilegiu de drajeuri vide.

    Însă, vai!, când ai dreptate, ispita prostituării ţanţoşe a acestui atu poate desfigura până la caricatură sau duhoare.

    Burlesc, de pildă, aici, e Radu Humor. E genul de sfârlează năucă, ce bântuie cu arţăgoasă voluptate – în genul dipterelor – atât haznaua, cât şi sufrageria. Când îţi vorbeşte de valori, de blazoane şi de eter, oficiază îngălat, hipertensiv, acru. Înainte să te spurce – îşi înălbeşte dinţii şi îşi surdinează, tactic, plescăiala. Opac şi celenterat, sprinţar şi sumbru, dezarticulat şi greu ca plumbul, RH e un perpetuu scamator al minimei rezistenţe la neghiobia proprie: nu dispare aceasta inexplicabil tocmai când speri că-l va mântui?

    Contele, în schimb, pute. Dar pute vesel, avec fierté. Insul e un amestec de dihor emancipat şi papagal de baricadă. Pare soiul adăpat la broşuri şi mamele de periferie, locotenent bezmetic al propriilor umori, călit în anturaje de şmecheri solzoşi şi gagici încremenite în… prospect. Arma sa predilectă? O amfibie zbenguială online, compot ofensiv de acrimonie searbădă, platitudini şcolăreşti şi flirturi previzibile. E trist să constaţi cum o vocaţie de grăjdar e deraiată volubil pe zgura mondenităţilor subterane…

    Cordialement,

    Polichinelle

    PS:

    • Dl.Goe said

      Am gresit. Am gresit? N-am gresit. Am gresit. Se poate spune, fireste, ca toti dermatologii sunt superficiali. Dar, oare nu s-ar putea duce discutia despre suprafete in profuzime? Cåpatând voi darui. Bestelirea facuta cu fistichie afectiune este punctual clarificatoare: auto-explivcativa dar, minune, reuseste sa fie si auto-devoratoare: portretele in ulei ale radului si contelui, picante, desi sunt pictate pe o suprafata plana, bi-dimensionala, denota perspectiva si o anumita profunzime inspre a treia dimensiune. Iluzorie intr-adevar, dar ce conteaza? Apoi, aici, privim lucrurile nu cu ochiul liber, ci prin lentile. De telescop sau de microscop, nu stim inca. Nu avem deci dimensiunea perspectivei, a scalei. Relativul e absolut. Mai ales aici. La urma urmei câte straturi nu are si epiderma si ce colosale lumi nu-si fac veacul in tesutul epitelial… C-am gresit odå-ind a devenit evident imediat, inainte de bestelirea dv., dar nu din cauza „esentei lucrului in sine” ci… din cauza incertitudinii scalei si distantei focale necunoscute. Care dupa ce ca e necunoscuta (deocamdata; „Sa amanam pe cat putem momentul! Abia sosita clipa-i ca pierduta…”) mai e si extrem de variabila…

      P.S. Sunt coplesit de risipa de magnetism si inspiratie (facuta cu facila generozitate) cu care, lundu-ma ca pretext al dedicatiilor ori transmitand mesaje liminale detractorilor, aduceti in lumea (b)Arcei mici bijuteri de arta cu care, ca un estetician cu cosmetica la baza, reusiti sa pomădaţi artistic ceaţa si norii. Poate nu intamplator, momentul artistic propus se produce in semi-obscuritate, fara un fundal clar…

  25. Radu Humor said

    Vad ca vacarul dintr-o postare precedenta, si-a dat jos blugii si ne arata adevarata-i fatza, care-l lasa usor pe spate pe amicul @Goe, care in supusenia lui nici nu observa ca stie manui floreta cel putin la fel de bine ca asta pizdolul !
    Pana la urma nu exista handicapat sa nu se viseze solist ( daca se poate chiar la contrabas, coborandu-si/ingrosandu-si tonalitatea spre a parea mai interesant si mai grav in „editarile” lui pretins filosofice, sufocant impanate cu neologisme sau sclifoseli verbale (uneori chiar amuzante).
    DlGoe, in rolul Pietrei filosofale intra si el in joc cantand din dramba si acompaniind in surdina, nereusind insa nicicum sa se desprinda de zgomotul de fond 🙄
    Rezultatul ? Mai mult decat jalnic, bravii cavaleri reusind sa produca ceva asurzitor, ce da din coada, dar nu spune nimic, privirea inteligenta a unuia dintre ei nefiind suficienta pentru a mentine spectatorii pana la sfarsit 😉
    Se pare ca nici n-au vrut asa ceva, deoarece cine urmareste mai atent linkurile afisate de unul dintre ei, observa ca indivizilor nu le lipseste doar preputul, ci si bunul simtz, ajungand sa parodieze grobian cea mai sfanta entitate crestina, ajungand in dementa lor sa nu mai sesizeze mizeria pe care-o imprastie si urmarile pe care le produc :mrgreen:
    Dar poate ca-n intunecimea lor asa ar face nu numai cu Iisus Christos, ci si cu moise-al lor !

  26. Polichinelle said

    matrozului Goe, un baton liric, de tip exces (Polichinelle) mediocru (Radu Humor)

    elegie

    în seara de coride cu fantome
    întinsă pe o targă fără muguri
    viaţa mea ca o halva de come
    s-a măritat cu liniştea din struguri

    nu mai e timp şi nu mai sunt culise
    în care pajul certei inocenţe
    se întorcea la criptele cu vise
    pentru-a muri în foarfece şi zdrenţe

    târziul gustă vulpea obosită
    şi plescăie amarul blazonului pierdut
    roşcată va muri şi ultima ispită
    iar strugurii cei acri jeli-vor neştiut,

    însă cum viitura de trişti aligatori
    va scrie epitaful momentelor frumoase
    în toamna prostituată, cu multe subsuori
    ai să auzi un greier prin bălării de oase…

    • Dl.Goe said

    • rongo said

      Pe obscena versificangelilor, aiasta pare poezie.

      • Dl.Goe said

        In mizanscena mizantropiilor, aiasta pare critica literara.

        Din fericire pacat ca e semnata. Trebuia s-o dati anonima.

    • Radu Humor said

      .Intrebat-am vantul, zburatorul
      Bidiviu pe care-alearga norul
      Catre-albastre margini de pamânt:
      Unde sunt cei care nu mai sunt?
      Unde sunt cei care nu mai sunt?

      Zis-a vantul: Aripile lor
      Ma doboara nevazute-n zbor.

      Intrebat-am luminata ciocarlie,
      Candela ce legana-n tarie
      Untdelemnul cantecului sfant:
      Unde sunt cei care nu mai sunt?
      Unde sunt cei care nu mai sunt?

      Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
      In lumina celui nepatruns.

      Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
      Oarba care vede-n intuneric
      Taine necuprinse de cuvant:
      Unde sunt cei care nu mai sunt?
      Unde sunt cei care nu mai sunt?

      Zis-a bufnita: Când va cadea
      Marele-ntuneric, vei vedea”.

      Nichifor Crainic

      Daca nu poti sa scrii asa ( am luat un exemplu la intamplare), scrii ca el :
      Ca Polichinelle….

  27. Radu Humor said

    Cred ca nu mai e un secret pentru nimeni ca incercati sa va cuibariti intr-un loc al vulturilor, biete zburatoare ce sunteti, crezand ca cineva e atat de naiv incat sa nu observe crasa impostura :
    in cuib de vultur, cioara vopsita portocaliu 😉

    Daca aveati putina decenta si bunavointa (va cer prea mult ?) ati fi incercat sa explicati ca se intampla ceva cu noua platforma si se posteaza mai greu ( am aflat de pe alt blog acest lucru), dar in dorinta voastra de a va vedea scapati de pareri ce nu va convin ati preferat sa va faceti ca ploua, poate ,poate va las (doar) in plata domnului patavolo !
    Imi sunteti chiar simpatici, asa neajutorati cum sunteti, dar mai ales asa de convinsi ca lumea incepe si se termina cu voi ! Niste neispraviti atat de reusiti ….

  28. Polichinelle said

    Punctual, din nou:

    i. cred că o impresie, un raport de nişă perceptivă şi aşteptaserăţi de la mine… cum vă spuneam, mie îmi pare că unul (A. Pleşu) se ia în serios când face eseu, în timp ce ălălalt (V. Stângă/Stînga, nu mi-e clar, fiindcă DV face prestidigitaţie cu numele insului…) e un saltimbanc haute-couture.

    chestiunea stilisticii nu o reiau. o fi şi emul deviant, şi pastişor ordinar, şi epigon incontinent….. dl. VS, fireşte.

    ii. subscriu când afirmaţi că graniţa dintre autori şi comentatorii deghizaţi e fragilă şi inconsistentă. există, în mod evident, autori venali şi forumişti probi, aşa cum există articlieri agreabili şi glosatori imunzi.

    pesemne AP e contrariat şi sătul de… forumISM (vorba domnului VS, ăla prins la furat de tropi). adică glosa devenită ideologie, insomnie şi ignonimie.

    mai ţineţi minte textul ăsta?

    http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Ce_este_un_forum_7_226247377.html

    în fine, după cum spuneam, AP îmi apare cvasiamurgit, retras în confortul unui foişor de fildeş……..

    iii. “Recunosc: mă uit pe forum-uri.”

    ce inculpat de lux………

    “Păi, în primul rînd, am şi eu dreptul la niţică libertate: pot să-mi permit, după şaizeci de ani şi după desfiinţarea cenzurii, să-mi aleg singur subiectele…”

    … iar forumiştii – victima/idolul/marota/preferinţele. de ce nu?

    “…În orice caz, voi semna cu numele meu tot ceea ce scriu…”
    în chestiunea asta, sunt retrograd:

    comentezi jovial, faci calofilie gratuită, spui bancuri sau mulgi eter, foarte bine, fă-o sub pseudonim.

    ataci, sudui, urechezi, faci nărăvaş politică, interpelezi indignat, te oţărăşti, argumentezi masiv, vrei dialog – nu se cade s-o faci de sub cagulă. nu e frumos, mă-nţelegi… nu atâta timp cât oponentul tău semnează verde.

    Bien amicalement,

    Polichinelle

    • Dl.Goe said

      @Polichinelle – nu mai tineam minte textul pe care mi-l amintiti si pe care, de fapt, nici nu-l citisem. Am citit insa un text foarte, foarte asemanator cu acela la care faceti referire:

      AICI: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/ce-este-un-forum.

      ..si despre care cred ca se deosebeste un pic de celalat. La apendice. Adica fundamental.

      Intucat momental ma aflu strecurat prin plumbi si sabii pe o alta falie decat cea in care zace static (b)Arca… nu-mi ingadui sa adug chiar acum ne/necesarele comentarii suprarealiste, de detaliu, asupra realistei imagini (big picture) pe care o propuneti despre „viziunea anonimatului la dl.Plesu”, si nici sa ajung, in fine, la dl. Valentin. S, pe care vad ca si asa aproape l-ati epuizat in cele doua comentarii de pana acum. Chiar daca am „avantajul” ca (b)Arca sta pe loc, in centrul absolutului fix si atemporal, 🙄 ingaduindu-mi(-se) „oricand” continuitate neconditionata, indiferent „cand” adaug adaugari, totusi asta nu(-mi) garanteaza pastrarea contextului adecvat pentru continuari… fara riscuri. Daca atunci cand voi putea fi re-conectat la panoul (b)Arcei va mai fi oportun, fireste ca voi voi supne in ce fel sunt intru-totul de acord cu ante-vorbitorii, voi comenta cele trei citate din dl.Plesu si voi adauga j/unghiul meu de vedere asupra textului propus de catre dl. Valentin S., despre vorbitorii anonimi si forumisti. Daca nu va fi spus cumva, candva, altcineva, acelasi lucru.

      Cu toata consideratia si admiratia,
      al dv. dl. Goe

    • Dl.Goe said

      Pana una alta o viziune simpla asupra celor care croseteaza vorbe pe deasupra sau pe dedesuptul net-ului si a motivatiilor lor:

      • Polichinelle said

        în loc de reply…

        am revăzut un film absolut superb.

        refuz – pentru moment – vreun comentariu în marginea lui. i-aş bruia sublimul.

        vi-l recomand cu toată amenitatea cinefilă închipuibilă.

        trailerul AICI

        • Serafina Dafinescu said

          Film contra film

        • Dl.Goe said

          Promit sa nu evit filmele astea doua daca dau peste ele sau ele peste mine. Vorbim pe urma…

  29. Kibby said

    as da o sticla de Bordeaux sa vad reactia pe fata dlui Razvan G la aflarea identitatii lui Polichinelle

    • Vizitatorul said

      Iar eu îţi dau o bere dacă-mi zici şi mie cine e Răzvan G. Eşti sigur că are faţă?

  30. Kibby said

    Razvan Georgescu, comentator originar, original, fara mila si partinire – de la dilema veche
    sa fie rece ursusu!

    • Dl.Goe said

      Cam subtire identificare propuneti. 🙂 Acuma nu zic ca n-ar merita o bere…

  31. Polichinelle said

    • Dl.Goe said

      Aveam odata un prieten, care intre timp mi-a ramas mic, foarte, foarte selectiv in ceea ce priveste lecturile si filmele. Ii placeau nebuneste unele si-i displaceau profund altele. Citea, de ex. Visul Crestelor Albe, devenind fan al Peştelui ţar si al lui Viktor Astafiev, ori cadea in extaz la un Ellias Canetti, Limba salvată, dar desconsidera profund Ciuma si pe Albert Camus (cel care considera ca o constiinta vinovata are nevoie de confesiune si ca prin urmare orice gest sau lucrare de arta este o marturisire). Amicul meu de de demult si de departe, ne ingaduia cu greu pe langa el pe noi celalti, cei nesofisticati care gaseam satisfactii cu prea mare usurinta si in prea multe „locuri”. Era descumpanit de faptul ca ne placeau multe din lucrurile care-i placeau si lui (impartasind deci anumite valori) si ca, in mod inexplicabil, ne placeau in egala masura fel de fel de „tâmpenii”, ceea ce invalida sau diminua cumva „meritele” noastre in a fi perceput valoarea si acolo unde se afla ea intr-adevar (adica pe culoarele inguste in care o descoperea singur el). Odata am reusit sa ne strangem cu greu 6 amici ca sa putem viziuna un film intr-o sala de cinema. Filmul nu se dadea decat daca se strangeau cel putin sase spectatori. La inceput eram 5 si degeaba ii spuneam casierei ca platim noi si al saselea bilet, ea-i tot dadea zor cu faptul ca operatorul n-o intreba pe ea cate bilete s-au vandut ci ca numara spectatorii si daca nu sunt cel putin 6 nu da drumul la film. Din senin Dumnezeu ni l-a trimis pe fanul lui Astafiev in pas saltat pe trotuarul vecin. Ca sa-l conving sa intre cu noi la film (fara sa fie nevoit sa plateasca biletul) i-am spus ca filmul pe care urmeaza sa-l vedem e mai bun decat Glissando al idolului sau Danieliuc. A facut o „privire” „inoubliabila” apoi a zâmbit concesiv zicand ca-si face pomana si ne baga la film daca n-avem pretentia sa-l tinem acolo pana la sfarsit. Intram, suntem numarati, se da drumul la film apoi el iese si ne lasa in plata domnului cu tâmpeniile noastre. Asa am vazut Rămânerea al lui Laurentiu Damian. Omul insa nu s-a tinut de promisiune si a stat cu noi pana la sfarsit. La iesire noi eram entuziasmati (cu voce tare) vizavi de „capodopera”, iar amicul pasea alturi de noi tacut si ingandurat, aproape absent. Nu stiam ce sa credem. Te pomenesti ca i-o fi placut filmul de vreme ce a stat pana la sfarsit reusind in plus sa mai si cada in melanclolie dulce melodie. Aiurea. Omul se gandea cum sa ne combata. Intre timp ajunsesem in tramvai. L-am intrebat daca i-a placut filmul. A facut un gest a lehamite cu mana si a intrebat senin „Ce ne invata pe noi filmul asta? Ca nu ne invata nimic.” Dupa un moment de perplexitate am izbucnit cu totii in hohote de râs care au indispus-o pe vatmanitza in asa hal incat ne-a facut „derbedei” si ne-a amenintat cu debarcarea. De atunci, mai mereu, cand se intampla sa ne bucuram de cate o mica lucrare de arta, nu mai reusim sa reprimam intrebarea aceea aiurea din tramvai, care vine singura pe buze: Ce ne invata pe noi chestia asta?

      Pe mine video clipul propus de dl.Polichinelle ma invata doua lucruri:

      a) Uneori imblanzirea pianului presupune salbaticirea pianistului

      si

      b) Blestemul determinismului geografic este teribil de valabil. Iata asadar ce ar fi devenit Adrian Cioroianu daca s-ar fi nascut in Franta.

  32. Dl.Goe said

    Dedicatie tarzie pentru dl.Polichinelle:

  33. rebeliunea minerală said

    Din revista Asymetria:

    Zalutam rezbekt vechi, Jefu.

    Aderizat România cu bomba la valiza ascuns, tregut fara broblem control la aerobort.

    Pastrat dolar american blestemat, bentru construit aigea bomba, dat jumadate la taxi, jumate furat tigan din buzunar. Indalnit frate Ahmed, batron magazin, ajudat la mine..Discutat cu el la cafenea plan bomba, consumat egler broaspat, intoxicat cu zalmonel,noi ajuns la sbital, doctor roman durut la cur, noi luat cur fok..

    Jefu, gu bomba praf antrax nu putut facut la România ,cineva furat antrax, deci ingercat plan bomba cu bum-bum…!

    Mutat apartament frate Ahmed, adus mult frumos aminde de tara mia, fara apa la robinet, geam sparte ca Beirut , tigle kazut la cap cind vind bate.

    Urmarit PROTV emiziune explozia camion azotat, facut frica la mine! Astia romani are tupeu nu gluma ! Urgent trebuie recrutat, jefu ! Bomba cu azotat mare efect aveam..

    Inderesat pilotat avion bentru lovit gladire la roman.Vazut delevizor, aparat zbor MIG brabusit singur in ogor la taran, plus taran roman stricat singur gladire, adormit beat , tigara abrinsa, murit soacra, facut chef mare la ei…

    Draga Jefu, gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumbarat baclava, exblodat budelie la barter.

    Aicia la România , mult cretin!

    Zbierat, zguibat la sin, cacat be mine de frica!

    Jefu, ma indorg acasa!

    Asta romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba!

    • Dl.Goe said

      Adevarul gol-golutz este ca de foarte multe ori in istoria noastra multi-milenara am reusit sa-i tinem astfel la distanta pe teroristi, incepand cu acel oaspe ce din vechi se pomeneste…

  34. culai said

    Chapeau & Turban pentru banc!

    Cel cu Raiul & Ben Laden îl ştiţi?
    Dacă da, râdeţi, de vă dă mâna: de-acu’ raiu’e-n mâinile lui…
    Cine ştie pe unde s-a pitit Doamne-Doamne…
    Mă îndoiesc să fi revenit între cracii Edenului (Tigru & Eufrat, bre, voi ce gândeaţi?)… Dacă-L aflaţi, lăsaţi un semn la „vineri-ca-post.ucoz.ro”… când s-o deschide…
    Toma N. Credinciosu

    • rebeliunea minerală said

      Văzut, complăcut.

      • culai said

        Mercim/multzumim/aferim

        Am recidivat cu 2 prospaturi, aiasta-i a 2-a: http://vineri-ca-post.ucoz.ro/publ/vineri_ca_post_5_capita_a_doua/1-1-0-12

        Toma N. Credinciosu’, ca se trece fara de urme, bre… Mai rau ca-n pustie!

  35. Polichinelle said

    • culai said

      Cine-l poseda pe Herlea?

      Merci d’avance!

    • Arca lui Goe said

      • Polichinelle said

      • Dl.Goe said

  36. eungen said

    Dincolo de cuvinte zaharisite, parfumate insa stoarse, fie si naturist, de fluide si spatiu… Polichinelle ramane tare, inefabil, precum un gard din fier forjat. Un material schimonosit simetric dupa canoane de broderie, incandescent in origini si turatii insomniace, dar pastrator intunecat al unui secret indepartat, taman in bataia soarelui si a curiozitatilor pietonale.

    • Dl.Goe said

      Oamenii au fost intotdeauna fascinati de comete. Uimirea mea nu-i mai mica in fata aparitiei mesajului d-voastra. Probabil ca aveti o traiectorie foarte alungita avand al doilea focar undeva dincolo de centura Kuiper. Despre lumina din coada cometei nu zic nimic. Sa zica dl.Polichinelle …cel inefabil ca un gard din fier forjat.

  37. eungen said

    Ha-ha… Nu s-ar spune ca „le coc” intr-un camp de asteroizi, nici ca ma dizolv in preajma astrilor, dar cu siguranta elipsa e turtita si aducatoare de superstitii. Gravitez, dar nu in jurul lui AP (fiindca nu am motivatie) si nici in jurul (b)arcei. Ce stiti despre gaurile de vierme? In jungla sunt la mare cautare, mai ales in copacii putrezi.

    • Dl.Goe said

      Nici n-am sugerat ca ati gravita in jurul lui AP (Adrian Paunescu?) sau al (b)Arcei… Comentele nu graviteaza in jurul Pamantului ci al Soarelui, dar sunt observate de pe Pamant… Cat despre gaurile de vierme ce sa zic? E posibil sa ne aflam chiar acum in interiorul uneia si sa ne intalnim in curand, la o bere, cu Gamov, Poincare si Perelman… la o terasa in jungla, jucand Jumanji.

  38. Polichinelle said

    @ Goe & @ Eungen

    vă iubesc pe amândoi
    cu indiferenţă pură…
    sunt şi eu un biet strigoi
    (am alonjă şi-n ordură)
    iar când mormăi vremuri noi
    din efigia mea de zgură
    mulg absint şi storc puroi
    dintr-un sfârc fără măsură…

    • Dl.Goe said

      Pe Dl.Goe de ce? Ca n-am mai facut nimica.

  39. eungen said

    Ori nu-s prea subtil, ori afisam derapaje din aluzii.
    AP = Andrei Plesu.
    Pollichinelle e in perioada Arghezi?

    • Dl.Goe said

      Desigur ca AP poate insemna Andrei Plesu. Dar tot asa de bine poate fi Anton Pann sau Andrei Pavel ori Adina Popescu. In fine, nu conteaza.

      P.S. Dl. Polichinelle nu cred sa fie ruda cu dl. Theodorescu. Desi nu se stie niciodata. Uite daca luam in considerare ca fiecare din noi are 2 parinti, 4 bunici, 8 strabunci, 16 stra-stra-bunici si asa mai departe si mergem doar 64 de generatii (ca la sah) pana pe vremea imperiului Roman, si calculam populatia de parinti, bunici, stra-bunicii, etc… ar rezulta niste numere astronomimce de ordinul miilor de trilioane. Ei bine populatia asta n-a existat pe pamant cu o asemenea abundenta. Prin urmare suntem mult dar mult mai rude decat ne imaginam. Noi aici in Romania oricare doi ne-am lua la intamplare ne-am gasi rude de speta cel mult 16. O tara de incestuosi, care va sa zica.

      • eungen said

        Diversitatea e mai redusa chiar la scara planetara, conform studiilor ADN si concluziilor conform carora omenirea a fost in pragul extinctiei cu mult inainte de a o merita cu adevarat (inainte de glaciatiune). Dar si asta e o informatie din ciclul „astronautii de la NASA”, chiar daca s-au facut documentare scumpe in baza ei pe Discovery, History Channel si National Geo…
        P.S. Pardon, sunt initialele mele doar…

        • Dl.Goe said

          Cand mai treceti prin dreptul Europei sa le transmiteti salutari din partea mea lui Io, Ganimede si Callisto. Cat priveste initialele eu zic sa le lasam pe pustiu inainte de a ajunge la AP = Ana Pauker. Zau asa.

        • eungen said

          Daca vor mai fi, le voi transmite dar ma mira ca va stiti. Oricum, mi-e perpendicular (traseul pe planul sistemului solar) si nu-mi plac satelitii defel.

        • Dl.Goe said

          @Eugen – Perpenticular? E de rau. Pare o incercare temerara de evadare cosmica (ei din frîiele luminii si ai Soarelui scapati se azvârl rebeli în spaţ) din inchisoarea unui destin de satelit. Mi-e teama ca n-o sa va mai intoarceti. Totusi sateliti suntem cu totii… Europa e satelitul lui Jupiter, Jupiter e satelitul Soarelui, Soarele este satelitul centrul galactic al Caii Lactee, Galaxia este si ea tot satelit, si asa mai departe. Chiar si meta-galaxia. Spectaculoasele comete sunt si ele tot sateliti. Dar si noi avem, la randul nostru, satelitii nostri. Nu degeaba gravitatia este universala. U-ni-ver-sa-la. Ea ne face pe toti sateliti in jurul centrului de greutate comun cu restul universului. Tot ea, gravitatia, e responsabila si cu inertia, efectul gravitational al restului universului asupra fiecarui corp de sine statator. (Ceea ce nici nu exista. 🙄 ) Si unde vreti sa evadati? Din cate stiu eu (din carti) doar lumina si ingerii sunt imponderabili. Desi dupa mintea mea lumina nu-i chiar imponderabila, iar viteza fotonilor in vid trebuie sa fie nitzelusi mai mica decat constanta universala „c”. Ma bate gandul sa propun o teorie despre asta doar ca nu ma pot hotarî in legatura cu titulatura comerciala prin care s-o fac cunoscuta. I-as zice Teoria Generalizata a Absolutului Precar. Sau nu.

        • eungen said

          V-ati temut degeaba. M-am intors. Sa va zic cum se vede dinspre mine treaba asta cu orbitarea orbeasca. Fiesce corpuscula se reciprociteaza cu vecinele ei, ba unde mai pui ca la nivel atomic exista gemene exilate care corespondeaza pe o cale nestiuta nici de teoria cuantelor, insa testata (starea lor vecnic opusa) in laborator. Asadar putem presupune ca gravitatia nu este generata doar de ingramadirea de mase punctuale, ci si de anumite corelatii mai subtile intre elemente situate la distante mari. Distanta si durata traversarii ei nefiind adicatelea o problema pentru pricajimea llor. O fi muzica sferelor pitagoreice, teoria stringurilor, materia neagra si energia neagra in lupta dreapta pentru pastrarea matematicii in tesatura cosmica… n-a fost nimeni ca sa vaza si nici minte sa priceapa. Si, mai departe, perspectiva mea devine determinista, anosta. Doar ati vazut ca pastrez la mine pe pagina intai o idee veeeche necontrazisa inca de nimeni. Precaritaea de care pomeniti e pur subiectiva.

        • Dl.Goe said

          Nu m-am temut degeaba. M-am „temut” cu folos. Dupa cum se poate vedea (nu aici ci pe alt topic cu aurora). Pentru ca in general nu sper si nu am teama. Desigur ca ar fi ultra-interesant sa va atrag intr-o discutie despre lucrurile acestea de la limita extrema a perceptiei, la frontiera cu intuitia. Sa de/plangem impreuna absenta particulei lui Dumnezeu si sa ne lamentam (a consolare) in legatura cu grozavia puscariei in care se constituie acest Univers teribil de determinist (determinism pe care nici macar principiul nedeterminarii nu-l clatina), sa ne uimim de comunicarea instantanee dintre perechile de particule, si de extrema raraitate a materiei in lume, de strania gravitatie si de graba nejustificata a neutrinilor si fotonilor (apropo am fost odata un „neutrino”), ba chiar sa ne indoim de pseudo-postulatul lui eungen despre imposibilitatea gandirii de a se gandi pe sine… Atat de interesant incat poate o sa va atrag. Gravitational? Inertial? Magnetic, Nuclear? Doamne fereste. Nu folosim noi „forte” din astea oculte care scad (dramatic) cu distanta… Ce rost ar avea cand esista mijloace de comunicare instantanee?

        • eungen said

          As fi incantat sa dezbatem niscaiva teme cosmologice, astrofizice, ontologice si chiar de istoria gandirii (generice). Nu am pretins ca as avea o teorie emanata original. Ader la una declansata de un determinism psihologic in genul lui David Hume, cosmetizata de hermeneuti si fenomenologi, pusa in discutie de freudieni, combatuta de adeptii evolutionismului bazat pe feedback cibernetic si eliminata astazi ca neproductiva pentru spiritul uman. Nu e chiar „oul cosmic” deci, dar nici din categoria „pseudo”, nadajduiesc. Dincolo de asta, e si ceva la care tin mult: perspectiva asupra autonomiei umane si libertatea in sens larg (fara constrangeri cauzale, materiale sau de alt fel) pe care nu le consider imposibile ori improbabile. Daca spiritualul e un concept demn de pus in ecuatia generala, atunci chingile gravitatiei, timpului si neroziei funciare raman doar pentru cei care nu pot trece bariera logicii comune.

        • Dl.Goe said

          @Eungen – Mi-ar palcea sa adaug un comentariu la comentariu d-voastra, dar niste reguli simple de natura unor progresii geometrice ma impiedica sa o fac intr-o maniera clasica. Dupa cum orbitele electronilor nu pot ocupa orice spatiu din jurul nucleului, la fel si orbitele planetare sunt distribuite dupa anumite reguli matematice. Mesajele d-voastra respecta astfel de proportii cosmice astfel incat inainte de a putea propune raspunsul potrivit la provocarea continuta in mesajul d-voastra am de facut sofisticate calcule matematice si (spre verificare/validare) complicate observatii astronomice pentru a va identifica pe cer in vederea transmiterii semnalului purtator al mesajului. Daca nu ma insel, acum ar trebui sa aflati, in raport cu punctul din care va obsrv eu (punctul meu de vedere) pe undeva prin dreptul constelatiei Cassiopeia, intr-o pozitie nu tocmai optima pentru comunicare. Incerc sa va pastrez in vedere. Daca nu reusesc, o sa va calculez eu cumva prezenta si revin cu discutia la „oul cosmic”.

        • eungen said

          Progresii geometrice,?… Si eu care credeam ca vorbim de regresii fractalice (sau, mai frumos, trigonometrice) ad infinitum!… E adevarat, trebuie iesit la suprafata pentru a impunge link-ul „Raspunde”, dar sa faceti atatea calcule cronofage in timp ce actionati multitasking la intretinerea solicitanta a unui simplu blog… care nu cauta sa demonstreze, sa manifeste si nici sa (va) epuizeze….

        • Dl.Goe said

          Nu sunt cronofage pentru ca se bazeaza pe intuitie si probabilitati. Si apoi se mai si desfasoara in background, spontan, utilzand energia eoliana recuperata in timpul deplasarii, pe un principiu asemanator cu cel al dinamului de bicicleta. In legatura cu tintele pe care nu le cauta „blogul” ati mers fix la tinta. Acelea sunt. 😉 Dar ce putem face? Pe durata regimului de avarie trebuie sa ne comportam firesc, natural, ca si cand… Medusa, Vizitatorul, Ana Ayana, Eugen… plus 7 ori 7 pre-Meditari. Sa ma fi pricopsit oare, fara sa-mi dau sema (cum?, cand?, unde?) cu boala asta atat de rara numita „detinerea si intretinerea solicitanta a unui simplu blog”? Si in loc sa merg la doctor am ajuns la arhitect. Sper ca sunteti doctor. In arhitectura.

        • eungen said

          Da, in arhitectura cosmica. Improvizez, repar, dreg, carpesc tot ce prind, ca vrea ori nu. Ma strabate un fior ordonator de nu-mi pot retine vorbele. Sper ca Polichinelle s-a distrat copios urmarind harjoana lungita aci.
          Revenind totusi la arhitectura, nu va luati dupa ce vedeti/cititi asupra-mi fiindca multe chestiuni sunt etape arse ori numai zurgalai ieftini retribuiti scump de zgarciobi fara simt estetic si fara apreciere pentru o diploma in epistemologie.

          • arcaluigoe said

            P.S. Desigur ca la arhitectura cosmica si epistemologie ma refeream. Sunt convins ca se poate conta, in context potrivit, pe pornirile si abilitatile d-voastra ordnatoare si clarificatoare, educate in acest sens. S-ar putea sa fie necesare mai curand decat a/parea.

        • Dl.Goe said

          Dl Polichinelle… Da, da… Ca-mi si iesise din minte ca e posibil ca domnia sa så asiste din umbra sau din inalt la „hâr-joana”. Nu… Nu cred sa se fi amuzat pentru ca e familiar cu genul, l-a epuizat deja. L-a fumat. Poate vreo melancolie pasagera sa-i fi amintit de fumul pipei pacii fumate sub maslini… o lacrima discreta in coltul ochiului si o remarca adaugata in carnetelul in care ia note. Ceva in genul „Jur sa nu mai vin in delta decat singur”.

  40. Kibby said

    doresc-sa-protestez in contraspin la Dilema. protestez ca comentariile apar. ulterior aparitiei acestea dispar. Nu e bine silvuple!!!!

    pai bine coane Mircea (tu esti???) Vasilescu, nu poate omu sa vina sa zica La multi Ani???
    da las-o in frantz bey.
    🙂

    • Dl.Goe said

      „Ee ba pe dracu”! Apucasem sa vad mesajele (acum) disparute. Doua dintre ele erau chiar interesante. Dar am remarcat si anumite dificultati tehnice pe site-ul Dilema Veche. O fi fost vreun accident nefericit. Poate ca mesajele sterse din greseala de catre dl. Vasilescu or sa para cu intarzierea de rigoare ca nu aveau nimic subversiv, obscen, extremist, xenofob, antisemit, pornografic-infantil, incorect politic ori ne-deo-ontologic.

  41. Kibby said

    nu domnu, va scapa punctu.
    punctu unu- dl Vasilescu e cirnatz uneori (nu tot timpu adica) punctu doi-orice motiv e bun ca sa te plingi omule
    asa se identifica si prioritizeaza lucrurile. da, am zis. si n-o mai aburiti ca oricum Tismaneanu e de vina.
    howgh

    • Dl.Goe said

      Astept cu nerabdare efectele prioritizante…

      • Kibby said

        Jupin Vasilescu cenzureaza nu pt ca i-ar place ci pt ca i-o cere datoria, p-onoarea sa. Da? Pai ce zice datoria – zice ca nu poti, nu trebuie si nu e bine sa cenzurezi plicticoasele observatii super-corecte politic ce i se aduc dlui Plesu (de ce s-a zis de Basescu, de ce s-a dezis de el, de ce nu s-a dezis mai repede etc). bref, daca-i corect – nu-l cenzurezi. Buuuun
        In conditiile in care dl Plesu toaca gratios trista problema a tristetii nationale s-a cerut numitului abandonarea tristetii. Pe blogurile unde a descins (acuma n-o sa zic care anume) dl Plesu parea o veverita ce bause cafea. Considerindu-se aceasta stare “STURLUBÁTICA” (Doamne omule, a trebuit sa guglez dupa asta) drept natura autentica a dlui Plesu i s-a cerut acestuia sa si-o asume si in susul articolelor la Dilema. Comprehensiunea mea asupra fenomenului este ca aceasta nu ar fi un lucru rau. Pt ca ar fi bun. Sigur, exista riscul sa ma insel pt ca ma exprim anonim si pe net, nu trebuie sa uitam majorul risc.
        OK si cum prioritizeaza dom’ Vasilescu ?? – noi dragi cetateni sintem o revista cu staif. ne gindim sa sa va cerem poate bani sa ne cititi. mai vedem. Aici la noi nu e vorba de rating, aici noi scriem asa cum ne dicteaza constiinta si ne lumineaza mintea. Si, la o adica, asa cum credem si vrem noi. Daca nu va place e problema dvs, noi n-o sa va dam ce va place, ce esti nebun ?? cine vrea sa trimita comentarii s-o faca, nu conteaza ce balarii spuneti cita vreme o faceti civilizat. Atunci cind consideram necesar stergem comentariile care nu ne prea plac. Uneori stergem din neatentie dar trebuie sa intelegeti ca moderatorul e si el om, tre sa plece la 5 acasa si a 2a zi sa vina inapoi.

        1.Vreti neaparat sa va aranjez in ordine prioritizarile ?
        2.daca ii explic omului ca eu nu-l respect pe Andrei Plesu ci il indragesc – m-a prioriza ca lumea?

        • Dl.Goe said

          Pai stati sa vedem maine, dupa ce vine moderatorul inapoi de acasa inainte. Dupa ce vedem vorbim. Eventual discutam, dezbatem, propunem, promotionåm. Si tot eventual fara sa amestecam persoanele. Cu personajele.

          P.S. Eu unul va inteleg emotionarea in fata disparitiei unui mesaj aparaut.

        • Kibby said

          pai sint si mai emotionat ca ati citi mesajul la asa ora tirzie…
          miine?? no-no-no, vaca-i moarta.

  42. Polichinelle said

    • Dl.Goe said

      Aceasta este propunerea d-voastra pentru Arca lui Goe: The Crying Game?

      • Polichinelle said

        da, e sugestia subiscălitului pentru ALG. un film agreabilisim. bun.

        • Dl.Goe said

          Bine, sa-l jucam asadar. 😉

          P.S. „subiscălitului”? 🙂 Poate „suspseudoiscălitului”… 🙄

  43. Kibby said

    s-a remediat defectiunea la dilema si au aparut cometariile sterse…
    cu lacrimi in ochi (ca sefu lui Toyota la recalluri) trebuie sa recunosc ca dl Vasilescu e un distins moderator, nu modereaza decit cu multa moderatie.
    in rest – tot asa si nu altminteri.

    • Dl.Goe said

      Nu v-am spus eu ca numai vi s-au facut spaima degeaba. Pe de alta parte mai ca-mi vine stenahorie si dau in fandacsie vazand ca anumite mesaje inca lipsesc la apelul nominal. De-ale Dilemei. Ale moderarii valuri.

  44. Polichinelle said

    sublimului parteneriat Goe – Eungen:

    buclă

    vă gâdilaţi pe burţi solare
    şi camuflaţi în paji zglobii
    cu harfe grele în spinare
    migraţi spre cer, prin bălării…

    😉

    • eungen said

      Super! O imagine bucolico-mirifica asupra unora pe care-i mananca undeva, dar se scarpina in alta parte. Mai ca m-as deda, dar cercul de poe-zoaie e pierdut in balarii, alaturi de artileria de harfe (jargon?). Iar despre (e)migrare, numai de bine.

  45. eungen said

    …un fleac..

    Proţăpind cu pritoceală un cuvânt ca o scânteie,
    Fisiune de boson într-un Chi de ninjă-Pan,
    Domnul P. divide fin un clăbuc cât o crâmpeie.
    Amurgit în iz de fân, ne zâmbeşte iar în van.

  46. rongo said

    Am ajuns intr-o seara acasa, 73,24% – aproximativ – beat. Am dat drumul la TV, si vedeam doua imagini. Daca imi acopeream un ochi, vedeam bine.
    Am apelat la varianta asta, pt. ca pe Private Spice canal se vedea mai clar asa. Si trece tata pe la mine prin camera sa-si ia telefonul. Eu schimb repede canalul si ii arat dintii (imitatia mea de zambet, cand sunt matol) – ca daca as deschide gura sa vorbesc as scoate o adunatura de interjectii si consoane. Nu mi-am luat nici mana de la ochi, pt. ca trebuia apoi sa mai stau ceva, pana imi reglam focusul… Si il aud ca se duce la bucatarie si, o intreaba pe mama:
    – De ce se uita fii’tu la filme porno, cu un singur ochi?. Atunci mi-am dat seama ca, de pe Private Spice, schimbasem pe Hustler TV. Si o aud pe mama:
    – De unde sa stiu eu?… O fi timid.

    • Polichinelle said

      să vezi – ciclop – tot ce-i sub fuste
      printre sughiţuri animale
      şi-apoi să te retragi în puste
      torcând miraj de bacanale…

      • rongo said

        Nu neglijați cusătura subliminală a rimei. Spinări solare și bălării zglobii, din prima – inspirate! Puste cu fuste și bacanale animale, nu prea.

  47. Celenterata said

    • Dl.Goe said

      Pe Faramitza Lambru (mare artist domnule) l-am descoperit in Harap Alb sau in Secretul Armei Secrete, nu mai tziu minte… cand canta „ia porumu, na porumbu, ia-mpårate, na-mpårate” si „fir-ar sa fie de viatza ca-i subtzire ca o atza, tragi de ea si zici ca tzine si s-a rupt cand ti-e mai bine”. Tot acolo se strecurase si o soparla de zile mari (vizavi de amnistiile periodice pe care le facea Ceausescu pentru a face economii la bugetul penitenciarelor). In basmul ecranizat se auzea mare zarva de afara si croncanituri, iar Bibanul (Dem Radulescu) era un soi de paj si se duce la fereastra sa vada care-i situatia. Intrebat de Fat Frumos sau de Harap Alb „ce-i?”, Bibanul, raspunde cu o replica venind parca din alt film (cel cu BD la munte si la mare): „Nimic, iar a dat drumul la ciori”.

  48. Asterix said

    fa-ti o idee puicusorule

    • Dl.Goe said

      M-am chinuit zadarnic sa gasesc niste calusari in replica la georgio-irlandezi. Nu se afla pe net. Dar exista. Stiu de la Paun Umblatul.

  49. Polichinelle said

    cvasirăguşeală savuroasă

    • Dl.Goe said

      Muzica de pahar, a la Gica Petrescu. Dar pahar nu cu spritz ci cu Knob Creek, la o masa cu snobi. Cheers ori si mai bine Slange-Var. Pentru cei din ce in ce mai ragusiti,

      • Polichinelle said

        sigur că vin cu dedicaţii-cârjă… îmi stă-n fire. fără a fi firetic. taman eu.

        • Dl.Goe said

          Ah domnule Polichinelle, domnule Polichinelle, le-ati rasfatat ca nimeni altul pe târfele din dictionare, inebunindu-le, aducandu-le in extaze neasteptate, surprinzatoare (chiar si pentru niste profesioniste ale voluptatii), orgasmatice (apod U.D.) in penumbrele tenebroase ale mastilor de cati-feluri, inrobindu-le, sub-jugându-le, gasindu-va satisfactii interzise in usurinta cu care le ofereati lor placere, putere si iluzii. Iluzia ca v-ar putea domina. Dar vai, târfele din dictionare, au renuntat brusc si dureros la propriile extaze, plonjand in agonie si abstinenta, doar pentru bucuria de a se razbuna pe d-voastra, divinul de odinioara, lasandu-va mut-fara-scalave, in acompaniamentul altor arte, straine: muzica si dansul. Veti ajunge oare sa le platiti pe târfe pentru a nu nu se mai ascunde in gauri de serpi in fata seductiei pe care o exercitati irepresibil asupra lor si pentru a le face sa accepte sa le oferiti, pe gratis, placere in stare pura? Veti decadea intratât?

  50. eungen said

    ei, da… play-back la cireada dupa

    • Dl.Goe said

      Hai ca m-am prins. De data asta, pe orbita aceea eliptica, extrem de alungita si perpendiculara pe planul ecuatorului solar, ati luat si camera de filmat cu d-voastra. Frumos. S-a inregistrat chiar si muzica sferelor. Se ghiceste chiar si materia intunecata.Multumesc.

      • eungen said

        Ati rezolvat ghicitoarea, dar nimic despre vocea dreasa dupa raguseli cvasisavuroase. In plus, nu era camera de filmat, ci de proiectie. Urmeaza alte impresii de calatorie, „Porni Luceafarul…” 😛

        • Dl.Goe said

          @Eungen – Avem lipsuri. Suntem superficiali. Ceea ce mi-a scapat si n-am ghicit in legatura cu „raguselile cvasisavuroase” se va releva. Natura-mama tine cu lucrurile ascunse. Iar dl. Polichinelle, fiind si foarte „natural” si si de partea „naturii”, imi va ierta (prin ignorare) superficialitatea si va propune dedicatii ajutatoare. Presupun.

          P.S. Astept cu mare nerabdare impresiile de calatorie din „site”-ul cosmic in care vremea-ncearca in zadar din goluri a se naste. Aveti grija sa nu va soarba setea si/sau adancul asemenea uitarii celei oarbe. Nu uitati sa puneti „blitz”-ul la aparatul de fotografiat. Trebuie sa fie intuneric pe negura aceea a nimicului care e. 🙂

        • eungen said

        • Dl.Goe said

          Mda, in fine se pare ca ati ajuns la periheliu… Cand veti fi la afeliu vom fi pe Ararat. Daca nu, tot aici ne re/gasim. 🙂

          Eeee vine culesul viilor, cu pastrama si cu must si d-voastra umblati teleleu pân galaxie, in ciuda Federatiei Galactice care va umareste cu goeleta Entreprise… ca pe un rau. Fåcåtor. Dupa ce veti fi prins, condamnat si gratziat va astept la o dezbatere despre facerea lumii pe arena „Progresul”. Vânt (solar) bun din pupa…

    • Dl.Goe said

  51. Newton Rodriguel said

    My brother recommended I might like this blog. He was entirely right. This post actually made my day. You can not imagine simply how much time I had spent for this information! Thanks!

  52. Dl.Goe said

    Vand pe gratis un secret de-al lui Polichinelle: cåcat, Pardon, scuzaţi, bonsoir…… elegie, gen…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: