(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Care-i kitsch și care-i artă? Când, cum, unde…

Se dau aceste doua incercari artistice din aria artelor plastice, si anume a picturii. Ambii autori au simtit impulsul de a transpune plastic anumite emotii si trairi interioare, gasind ca cel mai potrivit mijloc de a traduce si imortaliza acele emotii este cel vizual, prin intermediul culorilor si formelor. Amandoi au purces la fapte si au fabricat cate o creatie, sperand, poate, ca publicul (publicul potrivit, existand), va veni, o va aprecia si o va valida in postura de creatie artistica. Eliberati de povara interioara (imboldul artistic creationist), autorii (unul anonim, altul notoriu) vor fi facut un pas in spate, pentru a-si contempla capodopera, fiecare pe a sa. Cata satisfactie anume va fi fost gasit fiecare din ei in contemplare greu de spus. Vor fi sperat apoi, ca intr-un timp oarecare, candva, mai devreme sau mai tarziu, mai in contemporaneitate ori mai in posteritate, se vor gasi spectatori potriviti care se vor minuna si se vor emotiona, vazand ce i-a dat artistului pân cap. Iata acum cele doua creatii, alaturi, una langa alta, pentru o clipa, pe Arca lui Goe, concurand pentru acelasi public, format din prea-cinstitul cititor citit si unic al arcei. Pe care dintre cele doua lucrari plastice o va aprecia el mai mult? In fata careia se va emotiona mai tare? Pe care o va considera opera de arta si pe care kitsch? Nu-se-stie! Oooo, prea cinstit cititor citit si unic al Arcei lui Goe nu te grabi sa te indignezi fata de insolenta cu care d-l Goe construieste o falsa dilema, fata de impertinenta de a pune alaturi o opera de arta consacrata, unanim recunoscuta si apreciata, evaluata in bani la sume colosale si un kitsch infantil si obscen, cu pretentia ca intre cele doua ar incapea comparative. Stai un pic si priveste-le. 🙂 Muta-ti privirea de la una la alta (daca poti!), incercand sa te eliberezi de pre-conceptii, de emotii pre-fabricate. Asculta linistea din jur, mediteaza. Incearca sa-ti vizualizezi scanteierile propriilor sinapse din encefal, in timp ce privesti calm si cu detasarea „blasfemia” acestei alaturari in contra naturii. Inainte de a citi mai departe acorda-ti un minut pentru acest exercitiu yoga.

 

Polenizarea

și

Strigătul

pe întelesul tuturor  + 119.922.600 USD
Polenizarea _The_Scream_Pastel

Eeee? Cum stam? Care-i kitsch și care-i artă? Esti sigur(å)? Care-i arta? Care-i adevarul? Intreaba-ma pe mine. O sa-ti raspund. Sincer. N-am facut facultatea de critici de arte plastice (ca dl.Plesu) dar imi pot asuma cred cu destul curaj postura de spectator sincer.  Dar tu? Sa te vad… (va urma…)

12 răspunsuri to “Care-i kitsch și care-i artă? Când, cum, unde…”

  1. […] UPDATE: Profitand de cateva absente notabile din teren (terenul minat din preajma arcei), as constata cu voce tare, ca ne-am impotmolit, ca tiganul la mal, nereusind sa ajungem la vreo concluzie acceptabila fata cu tema data. Drama (ratarii) este cu atat mai mare cu cat dincolo (sau dincoace) de abstractiuni savante, confuzii terminologice si incapatanari egoice avem la dispozitie (in patru variante) un caz concret, particular, finit, vizibil, palpabil, unic, accesibil, care ar fi trebuit sa ingaduie o interpretare simpla si neechivoca in legatura cu existenta sau inexistenta adevarului (sau a (vre)unui adevar)  care sa se afle musai sau deloc in arta, contribuind la validarea unei opere. Presupunand ca „Strigatul lui Munch” ar fi fiind un exemplu valid de opera de arta, ar fi trebuit (cred) sa fim capabili sa identificam adevarul pe care se bazeza si din care-si ex-trage valoarea, esenta, consistenta, popularitatea, notorietatea, pretul, sau dimpotriva sa constatam ca nu exista niciun adevar anume in toata aceasta poveste, care sa dea substanta si valoare artistica tabloului, ca frumusetea si emotia pe care acesta le degaja sunt dincolo de vreun adevar anume, exprimabil in cuvinte. Da, desigur, pe lume exista dureri, dureri insuportabile, inexplicabile, coplesitoare, amplificate paroxistic de ignoranta, indiferenta, nepasarea martorilor intamplatori, de intolerantå, indolentå si incomunicabilitate. Dar acesta este un adevar banal, prozaic, neartistic, despre care, de exemplu, prevazator ar putea vorbi, avertizandu-l, un tata, adresandu-se fiului sau (Teodosie) constatatnd ca acesta practica neingradit fericirea-in-exces,  copil fiind. Oricum opera lui Munch nu pare fundata pe durere ci pe o emotie abstracta, pe o spaima existentiala, un impuls, pe care vectorul teoriei adevarului in arta pe arca (dl.INTJ) a decis s-o numeasca adevar, fragment de adevar primordial. Numai intuind acel „adevar” dl. INTJ poate aprecia opera si se poate emotiona in fata ei, ceea ce ma duce cu gandul, ca vorbind de „adevar”, dl.INTJ se refera de fapt la sinceritate, la faptul ca emotia pe care artistul vrea s-o transpuna in arta sa fi fost sincera (ca o durere de masea),  arta artistului constand in abilitatea ca, prin creatia sa, sa-l faca pe spectator sa vada, sa inteleaga si sa accepte ca emotia artistului este sincera, ca acesta nu este un farsor, un impostor, care creaza doar o fåcåturå de forme si culori, bazata pe nimic, ca exista un mesaj, nu un simplu container gol, picat frumos. Si cine  ar putea sa nu fie de accord cu dl.INTJ in aceasta privinta? Nimeni. (Nici macar dl.Nimeni). Doar ca „sinceritatea neindoielnica” a artistului nu denota inca niciun adevar demn de a fi retinut ca atare. Adevarul este ca Munch era un alcoolic  care suferea de depresie. Un adevar care ar trebui uitat, ignorant… Si mai era si un artist capabil sa foloseasca nixisul existential al starilor sale patoplogice ca pretext pentru a crea niste picturi (simboluri) convingatoare in naivitatea lor.  Cel putin pe dl.INTJ au reusit sa-l convinga. Si, pare-se, si pe multi altii, capodopera respectiva stand, in subsidiar, pe un munte de bani, sute de milioane de dolari americani. 🙂   Intrucat tot nu ne-am lamurit cu adevarul sau absenta adevarului din strigåt as propune (celor naivi, curajosi si curiosi) o excursie in imaginar, o divagare. Va avertizez insa ca nu este bazata pe adevar, nu este de valoare, si ca frizeaza (in mod subtil – mi-as ingadui sa consider) nimicul nostru cel de toate zilele, fiind mai degraba o invitatie la pierdere de timp,  pentru cei dispusi sa si-l piarda (chiar neavandu-l). In plus imaginile folosite pentru ilustrare sunt socante, astfel incat fiecare dintre cei care vor decide sa acceseze link-ul spre aceasta divagare o va face (in cunostinta de cauza) pe propria raspundere: Care-i kitsch și care-i artă? Când, cum, unde…. […]

    • stely said

      Cred ca nici macar INTJ nu mai crede ca „Tipatul” lui E.Munch contine vreun adevar cat de mic. De fapt s-ar putea sa nu fi crezut inca de la inceput. Ca povestea cu durerea de masele a fost introdusa ca o provocare pentru a scoate la lumina altfel de adevar. Adica exact acesta pe care deja l-ati identificat. Marturisesc ca, desi am niste temeri in sensul ca as putea fi considerata o „sluga credincioasa”, as zice ca pictura lui Munch pare acum goala de continut , fata de cea a „polenizarii”. 🙂 Acesteia, nu este cazul sa-i gasim (noi )”adevarul ce denota frumusete”, pentru ca acesta exista acolo, natural, vesel si frumos. 🙂 Desigur, nu cred ca autorul „polenizarii” a avut intentia de a o valida prin expunerea unui public elitist , dar merita cunoscuta . Poate mai tarziu va fi descoperita si ,de ce nu , va avea succes. Asa cum iata pictura lui Eduard Manet, care la vremea ei a provocat un mare scandal.

  2. stely said

    As avea ceva de adaugat referitor la Edvard Munch, desi nu cred ca este necesar intrucat se stie . Este totusi un mare artist . In lucrarile lui se afla acel adevar care odata gasit produce multa emotie, ce denota „frumusete pura”. Cred ca „Tipatul” a fost insa supraevaluat. Poate cu o anume intentie , dar care s-ar putea intoarce ca un bumerang.

    Iar in ceea cealalta pictura (anonima) ramane asa cum am spus, dar privind tematica procreării (polenizarii) masculinitatii , feminitatii ilustrate in chip de pasare , fluture, floare etc.. este des intalnita la multi pictori consacrati si de mare valoare,dar care din pacate trec inca neobservati . Iata aici :

    http://www.devisgrebu.com/en/pastels.php

  3. stely said

    Si aici :

    http://www.devisgrebu.com/en/adult.php

    P.S. Setul acela de patru ceasuri ,plus coperta cu fotografia maestrului Emil Brumaru, sunt ilustratii a carti de poezii -Emil Brumaru: Commedia dell’Arte Editura LiterNet.
    Mi-au placut foarte mult . 😉

    • Dl.Goe said

      Esantioanele artistice oferite, ca si nostaligia d-voastra onirica (de vis) dupa DeVis Grebu, constituie un bun prilej de evaluare a dilemei in care ne aflam (d-voastra mai mult, noi mai putin) fata de existenta si natura „adevarului artistic”, ca sa-i zicem asa. Dupa cum ma asteptam, n-ati reusit multa vreme sa va tineti promisiunea ferma, auto-asumata, ceea ce, pe noi, nu ne deranjeaza/afecteaza catusi de putin, (si dupa cate) vad, pe d-voastra cu atat mai mult. Sau cu atat mai putin. De-i mai putin. Tot aceea. 🙂

      • stely said

        Da, am riscat , nu m-am tinut de promisiune dar nu se stie „cat va mai dura gerul asta. ” 🙂
        In privinta asa zisei nostalgii” De Vis”trebuie sa va spun ca am ramas in relatii de prietenie si stima reciproca . Am ales (la fel ) sa ramanem prieteni pe facebook , dar si in real …da. Am fost prezenta la cateva expozitii (din tara) bineinteles, dansul locuind la Paris. Pe facebook mai comentez din cand in cand la multele sale postari cu ilustratii tematice. Astazi, de exemplu. Daca ati avea cont pe facebook cred ca ati putea sa vedeti ilustratiile si, desigur , comentarile mele. Cred ca s-ar putea sa fiti surprins … 🙂

        P.S. Va uitati la partida de tenis dintre Simona si Sara Errani ? Stam ceva mai bine decat ieri.Dar inca nu zic „hop”. 6-4 , 3-2 …

  4. stely said

    Aici este un interviu cu multe intrebari si raspunsuri interesante . Foarte multe sunt dintre cele pe care le dezbatem si noi pe Arca lui Goe :

    „15. Adevarul poate fi atins?
    D.M. Adevarul a trait in lume si s-a amestecat printre oameni. Se pare ca am ratat aceasta fericita ocazie. Prin ,,punerea mainilor” peste apostoli, Iisus i-a trimis in lume pe acestia sa hirotoneasca episcopi. Tot prin ,,punerea mainilor” acestia hirotonesc astazi preoti. Cu preotii mai dam si noi, uneori, mana.

    16.Marginimile cerului sunt accesibile prin arta?
    D.M. Arta are intr-adevar posibilitati uimitoare si i- a facut uneori pe artisti sa devina orgoliosi.

    Cred ca marginimile cerului nu pot fi accesibile decat prin credinta.

    17. Pomul Vietii sau Pomul Cunoasteri Binelui si al Raului?
    D.M. Exista o intreaga literatura cu privire la Pomul Vietii. Acest simbol are o raspandire uimitoare si o vechime considerabila, regasindu-se pe toate continentele. Raportarea mea la acest simbol are insa o mare incarcatura personala.

    18. Radacinile omului sunt in pamant sau in cer?
    D.M. Interesanta intrebare si interesant si raspunsul pe care mi-l sugerati. Da, radacinile omului sunt in cer.”
    Mai mult gasiti aici :
    http://www.dreaming.ro/pictorul-de-ingeri/

  5. Stely said

    Am citi un link intalnit la „Hanul muschetarilor „- o relatare deosebit de amuzanta, scrisa de un politist . Am ras cu lacrimi . Curioasa fiind am mers pe facebook sa-l cunosc. Si da , tipul este un adevarat talent literar. Este deja o adevarata vedeta. Am adus aici o scriere de pe contul lui de facebook :

    Marian Godina
    Proaspat declarat admis in scoala de politie, asteptam cu nerabdare inceperea scolii, desi lasam acasa parintii si prima mea iubita. Desi calcasem in scoala aia doar la examenul de admitere, o cunosteam in totalitate…din poze din reviste si monografii. Stiam cam ce ma asteapta: un fel de hotel de minim trei stele, cu trei mese pe zi, sala de forta dotata bine, ceva cursuri si mult timp liber in care ma puteam odihni si merge la frumoasa sala pt a-mi antrena muschii. Venind ziua cea mare,anul 2005, prin septembrie parca, mi-am luat valiza pregatita cu vreo saptamana inainte si am plecat voios spre gara, salutandu-mi parintii si spunandu-le vesel ca nu ma voi intoarce prea curand. Tatal meu radea si imi spunea ca habar nu am ce ma asteapta si ca peste trei zile am sa vreau acasa. Dupa vreo 2 ore cu trenul, am ajuns in gara din Campina, alaturi de alte cateva sute de elevi din toate colturile patriei, de la care auzeai fel si fel de regionalisme, predominand vestitul perfect simplu al oltenilor. Intrand pe poarta scolii, un ofiter m-a intrebat cum ma cheama iar dupa ce m-a cautat intr-un teanc de liste mi-a raspuns pe un ton autoritar: detasamentul 2, clasa 22, etajul 3, dormitorul 5.Am plecat imediat, tarand valiza spre locul care urma sa imi fie casa pt urmatorii doi ani. Dupa 15 minute de mers prin imensa scoala, am gasit corpul cu dormitoare si am vazut ca alti colegi ajunsi mai devreme se instalasera deja si scosesera saltelele la batut si aerisit. Ma intrebam cine imi va fi coleg de dormitor, stiind din reviste ca sunt dormitoare cu doua paturi asezate paralel, cu o masuta cu telefon intre ele, un calculator si doua covorase cochete pe jos.Urcand la etajul 3, ultimul, gasesc dormitorul 5 cu usa deschisa. Prin praful gros de la saltelele batute de elevi, am observat 10 schelete metalice de paturi, ca de spital. Pe patul de la geam era si o saltea. Mi-am dat seama ca ala e al meu si ca urmeaza sa iau si eu salteaua aia mucegaita, inscriptionata cu Ministerul de Interne si sa o duc afara sa o scap de praf. Asta am si facut,am coborat cele trei etaje cu salteaua iar mintea imi era la toate fotografiile alea ce le stiam eu cu scoala, cu dormitoarele, cu sala moderna de forta….toate imaginile alea se naruiau acum incet si se acopereau de praful gros.M-am intors in dormitor si am avut curajul sa ma intind pe salteaua proaspat cosmetizata.Pe celelalte 9 paturi erau intinsi alti 9 elevi dar nimeni nu zicea nimic.Liniste totala. Pana s-a auzit un racnet : echiparea!!! Iesind pe hol, am descoperit repede sursa strigatului,un batranel de vreo 60 de ani, intr-o uniforma la fel de veche probabil, cu o tigara in mana care scotea un fum ca de locomotiva diesel.Am aflat ca acela era un „plutonier de companie”. Ne-a adunat pe toti pe hol, a intins un nailon pe care a rasturnat vreo doi saci cu un fel de coifuri marinaresti, albastre, care se chemau capele.La fel ca ceilalti, m-am pus in genunchi langa nailon si am inceput sa probez din acele capele, incercand sa imi gasesc una cat mai potrivita.Chiar gasisem una destul de buna, dar mi se parea ca ma strange putin, asa ca am lasat-o si pe aia si am inceput sa rascolesc iar in maldar, ca intr-un container cu haine second-hand.Eram bulversat de tot ce se intamplase, de contrastul dintre ce credeam ca va fi si ce era. Cu mintea cufundata in ganduri si cu mainile in gramada de capele, am auzit brusc o trosnitura, o injuratura si am vazut o bucata de sipca zburand pe langa urechea unui coleg.M-am speriat atat de tare incat mi-am dat seama cu greu ca de fapt pe mine ma cam doare spatele, ca injuratura era adresata mamei mele si ca bucata de sipca era o parte dintr-o sipca ce tocmai se rupese de spinarea mea. „Da ia in Dumnezeii ma-tii o capela odata, ca nu stau la munca pana maine dimineata”. Atat am mai stau sa aud, am luat la intamplare o capela (care mi-a atarnat pe ochi jumatate de semestru, mult mai nepotrivita decat aia care ziceam eu ca ma strangea putin) si am taiat-o pe salteaua mea curata. Dupa intamplare, au revenit in dormitor si ceilalti colegi care insa nu au indraznit sa zica nimic. Eu m-am intors cu capul in perna, sa nu fiu vazut plangand si am sunat-o pe mama.Tata auzea pe fundal ce ii povesteam mamei si se amuza copios, il auzeam cum radea. Voiam acasa…

    Aici este linkul ” haios” de pe Hotnews :

    http://www.hotnews.ro/stiri-magazin-20365965-povestile-haioase-ale-unui-politist-brasovean-ati-consumat-alcool-tie-pare-treaz-ati-consumat-diverse-greutate-aveti-astia-adus-vanda-porci.htm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: