(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Comentarii in subterana Iubirii si Idolatriei…

Iubire si Idolatrie – O provocare acceptata – de la Valentin Stânga la Andrei Plesu si inapoi

Aparut in Dilema veche, nr. 375, 21-27 aprilie 2011

Oricât de distrus ai fi de păcate sau suferinţe, învins de eşti de durere şi deznădejde, transformat sau descompus fizic, te încăpăţânezi să duci cea mai aspră dintre poveri, s-o ţii ascunsă sau s-o afişezi dezinvolt, iubirea, chiar dacă te supune unor cazne, greu de imaginat. Înduri amăgirea a ceea ce credeai că este (că, până la urmă, constaţi că totul e doar o confuzie), dar care s-a încăpăţânat să rămână o necunoscută pentru tine, resemnându-te sau condamnându-te pentru o viaţă întreagă. De câte ori poate că ai trecut pe lângă ea, ţi-a fost atât de aproape, dar a fost imposibil s-o recunoşti, s-o păstrezi. Orgoliul e de vină sau necunoaşterea aprofundată a acestui sentiment?

Există vreo curbă matematică potrivită pentru a aproxima dragostea? Dacă da, în funcţie de ce variabilă – alta decît timpul?Doar pe Dumnezeu îl putem iubi monoton crescător odată cu vârsta.

  • pe propria piele – adăugat de Adrian Borlan la data de 29 Aprilie 2011 01:04:33

..nu stiu daca exista, dar se pare ca exista una pt a calcula miscarile epidermei in functie de varsta (http://www.guardian.co.uk/lifeandstyle/2011/apr/28/tattoo-formula-faded-…).. si valeleu cate trec prin piele..

axioma mea ar „explica” dragostea ca fiind invers proportionala cu nivelu de constiinta.elemente de algebra prozaica

  • @Adrian Borlan – adăugat de nechitiflorinteodor la data de 30 Aprilie 2011 01:04:40

Vă mulţumesc pentru replică.Eram cît pe ce să mizez, în domeniul dragostei pe-o funcţie de tip sinus hiperbolic(cel ce aproximează poziţia unui lănţişor de aur la gîtul unei femei iubite.

Îl citesc cu interes pe domnul Pleşu şi sunt convins că îl voi citi şi peste 20-30 de ani, cu aceeaşi plăcere. Pentru că este un domn, un om deosebit de sensibil sufleteşte, plin de viaţă, un bărbat care ştie să verse şi o lacrimă, la nevoie, un gentleman de viţă nobilă, în sens creştin, autentic, lipsit de falsitate, un spirit luptător, provocator şi darnic, fără a cere nimic la schimb. Ca să parafrazez textul noutestamentar, haina dacă i-o dai unui amărât, chiar dacă o va vinde pentru băutură, tu să ştii că nu lui i-ai dat-o, ci lui Christos, aşa şi domnul Pleşu, dă şi haina ba chiar şi cămaşa de pe el iar la nevoie, merge cu tine cale de 2 mile, chiar dacă-l rogi să te însoţească numai până la colţul străzii…
Eu am o mare admiraţie ptr el şi chiar dacă m-ar „dezamăgi” vreodată, nu ca om se înţelege ci ca intelectual, nu se va lua de la dânsul, ceea ce este al lui…

Christos a-nviat!

Observaţii pătrunzătoare care mă tem însă că privesc un număr restrâns de persoane. Aş dori mult să citesc o analiză la fel de „rece”, aplicată raporturilor dintre omul nevoit să navigheze între păcatul narcisismului şi cel al autoanulări în numele dragostei pentru celălalt. Cred că sunt mult mai mulţi care se zbat în această dilemă.

  • Sarpele – adăugat de vidaclara la data de 25 Aprilie 2011 02:04:34

„……….. In dimineatza aceea pornisem dis-de-dimineata, asa ca la sosirea noastra abia rasarea soarele.
Cu un bucium inadins facut pentru chemarea oamenilor de pe celalalt mal al lacului, din satul Dobrotesti, am vestit pe Stroe si pe Niculae, care curand au sosit si impreuna am plecat pe lac.
Prinsesera de cu seara ranchita si obleti, pesti mici care slujesc drept nada pentru prinderea bibanilor si a stiucilor….Si am inceput a pescui…
Din cand in cand se vedeau serpi trecand inot lacul: un punct negricios, capul iesit din apa, iar in urma lui un triunghi din valuri, care increteau luciul lacului.
La un timp, Stroe zice:
– Nea Niculae, nu farmeci un sarpe?
Iar acesta facu cu indiferenta:
– E!…
– Dar ce, stii sa farmeci serpii? intrebai eu.
Cu simplitate, fara nici o umbra de vanitate, Niculae raspunse:
– Stiu.
La scurta vreme, vazand unul care trecea ca la douazeci de metri de barca noastra:
– Uite sarpele, Niculae, facu prietenul meu aratand cu degetul, i-a farmeca-l, sa vedem si noi.
Niculae se intoarse cu fata spre sarpe si, fixandu-l cu ochii, incepu sa ingane ceva.
Din ce spunea nu se auzea decat sfarsitul: porunca deslusit suierata: ” Grozavior, stai pe loc! ”
Punctul negricios si triunghiul de apa incretita inaintau mereu, departandu-se. Dar la a treia porunca au impietrit, s-au stins.
– Hai spre el, a zis Niculae lui Stroe. Acesta a intors barca si am inaintat. Ajunsi la patru-cinci metri de sarpe, l-am vazut. Era verzui, lung ca de un metru si de grosimea unui baston obicinuit.
Valurile apei il saltau usor, iar el sta nemiscat, plutind parca ar fi fost de lemn.
Ne-am uitat catava vreme la el: parea mort.
Atunci Niculae, intinzand mana, l-a chemat cu gras prietenos:
– Hai! vino-ncoa.
Indata sarpele a inviat, a venit inotand, s-a ridicat pe marginea barcii si s-a incolacit pe bratul lui. Ochii ii straluceau oteliu, iar limba infurcata ii tasnea mereu din gura.
Incremeniti si infricosati ne uitam cum pescarul il lasa sa-i atinga obrazul cu capul.
Niculae zambea cu un zambet simplu, in care nu era nici o umbra de poza sau de trufie. Savarsea aceasta minune, care pe noi ne infiora,cu lipsa de preocupare cu care pana atunci isi rasucise tigarile.
Dupa catava vreme a descolacit sarpele de pe brat si l-a lasat binisor in apa.
Acolo sarpele si-a reluat infatisarea de lucru neinsufletit. Fara o miscare, fara o tresarire, plutea leganat de valuri la marginea barcii.
-Daca l-as lasa asa vrajit, a zis Niculae, aici ar ramane si ar muri. Dar e pacat sa-l ucizi, ori sa-l lasi vrajit. Trebuie sa-l desfac de vraja.
Si cu ochii tinta spre sarpe, a inceput a ingana ceva din care nu se auzea decat sfarsitul: porunca deslusit soptita: ” Du-te! ”
La a treia porunca sarpele, parca i-ar fi pus sufletul la loc, a inceput sa inoate si s-a departat spre tãrmul opus: un punct negricios, urmat de un triunghi de valuri, care increteau luciul apei…
Dupã masa luatã la hanul din Dobrogesti, Niculae m-a luat deoparte si mi-a spus:
– Farmecul asta, de vrajesc cu el serpii, il stiu de la un unchias batran, care a murit. Eu nu l-am mai spus la nimeni, dar dumitale ti l-as spune …
Si-ai sa-i poti vraji, dar se cere sa crezi, sa nu te-ndoiesti si sa nu te sfiesti… Ai dumneata un condei si un petic de hartie?
– Am.
– Scrie. Pentru vrajit zici asa, uitandu-te drept la sarpe:
“ Subt o piatra mare-nvoalta,
Sade-un bou negru urnit.
Din barbie dand,
Din limbi scaparand.
Mai Cernate, blestemate!
Blestema-te-ar Dumnezeu
Sa-ti curga veninul tau,
Ca untura slinului.
Trei nuiele de alun impleticite,
Gura sarpelui impietrita.
Herendeu !
Berendeu !
Grozavior, stai pe loc !

Iar ca sa-l dezlegi zici asa:

Sarpe !
Sa fi viteaz,
Sa umbli precum ai umblat,
Sa musti precum ai muscat.
Sa treci prin vai adanci,
Ape reci,
Du-te !

Dumneata sa-nveti bine pe dinafara vorbele astea si cand ai mai veni sa cerci, si ai sa vezi cã-i vrãjesti.
Asa m-a sfatuit Niculae; dar eu, neavand ambitia sa stiu sa vrajesc serpi, iaca vi le spusei tuturora.”

( I.Al.,Bratescu-Voinesti , din volumul ” Intuneric si lumina ” )

„Iubirea” este sinonim al egoismului. Dragostea, este o alta poveste. Iubirea inseamna in primul rand” a cere. ” Dragostea inseamna in primul rand ” a darui „, asteptand cu rabdare, ecoul . ( „vidaclara9@yahoo.es )

Care-i diferenta intre unicornul comun si unicornul roz? Intrebare pusa discret, dar care datorita vigorii ei cere un raspuns imediat si public, pe pagina din fata! Cu o gramada de italice, sa nu ne scape cumva din vedere amanuntele fictive importante.

unele dintre noi femeile nu mai dorim a fi mintuite de mintuitorul insusi (iaca, taman in simbata mare), darmite de iubiri accesorizate, penumbrite si tusate banal. caci de la freud stim ca ce nu ne place in noi tindem sa proiectam in altii (altele).

astea fiind zise, mie ‘vampirica’ imi suna a compliment, in care caz idolatrizarea e oricind preferata.

Iubirea este o experienta in cursul careia construiesti aproape tot timpul.
Idolatria se naste din experienta intalnirii cu idealul, cu perfectiunea, cu o idee frumoasa, pura.

  • Despre Facebook – adăugat de Alexandru_Rusu la data de 23 Aprilie 2011 07:04:39

Stimate Domnule Plesu

Amuzant este ca la 27 de utilizatori Facebook le-a placut editorialul Dumneavoastra (in sensul ca au apasat pe deja faimosul buton „Like” din partea stanga-jos a articolului).

Cred ca cea mai buna solutie ar fi sa aveti un profil real in noua secta Facebook, lipsind astfel de continut paginile glumetilor-plagiatori-hoti de identitate.

Omul a devenit prima sursa a primejdiei lui, teama dintai a omului e omul. Divinizam simbolul. Ne inchinam lui ca lucru in sine. Ne obisnuim cu imaginea unei icoane, a unei statui, a unei figuri din lemn si ajungem sa ne indragostim de ea peste masura, sa o divinizam. Asa cred eu ca se nasc idolii. A idolizat un chip de lemn, uitand ca este obiect, ii acordam toata puterea divina si chiar ajungem sa ne rugam ei, aceasta devenind dumnezeul nostru iar cand nu ne mai ajuta, o aruncam ca pe un lemn oarecare in foc. Asa se nasc dumneziei, idoli, iar si iar. Cu adevaratul Singurul Dumnezeu, nu este asa. El este mereu acolo, inlauntru inimii noastre, el ne cerceteaza si nu ne inseala, este lumina care rasare odata cu soarele si se stinge o data cu ploaia pentru a rasari din nou in noi, zi de zi, noapte de noapte, ceas de ceas in inima noastra. Nimic nu se poate fara Dumnezeu, noi oamenii nu nea-m fi nascut, nu ar fi existat cer si pamant.
Despre Facebook, este un loc unde nu ma duc si unde sunt sigura ca sunt multi profilati pe infamie. Farsa si mistificatia fac casa buna pe Facebook. Niste parveniti si arivisti cu tupeu, care in cautatrea succesului la public folosesc numele dumneavoastra, niste impostori, neseriosi, vicleni care apeleaja la josnicii fara nerusinare. Asta sunt cei care se preteaza la asemenea lucruri. Pe Facebook acesti hoti de drept comun sunt asemenea celor care in viata reala si-au facut un venit din permanenta inselare a aproapelui si rad apoi cu dobitocie de victimile uneltirilor lor murdare. Sa nu aveti teama si este bine de demascat fata raului. Una este sa-ti alegi un pseudonim si alta este sa te folosesti de numele altcuiva si a te da drept altcineva ca persoana reala, de a te arata in numele cuiva, este un fals ce da, trebiue demascat.
In loc ca oamenii sa mearga pe drumul cel bun, ei se pierd acultand toti uratii, plastografii care nu fac altceva decat sa-si dea aere pretentioase si nenaturale. A le urmarii preoratiile, a le suporta aroganta, a ma lasa de acestia „privita de sus”, (mai ales atunci cand acestora le-am daruit a doua sansa).. este la ora actulala, in toata experienta mea adunata pe internet, o concluzie ca prostia si lasitatea unora un se poate vindeca decat.. prin rugaciune. Rugaciune si credinta si separare de o lume care sa zic asa, chiar pe Dumnezeu l-ar intrista.
Matilda (personaj din filmul cu acelasi titlu, semnez numai asa..) si va doresc real Sarbatori fericite!

Aoleu, aoleu, aoleu! Vai. Presupun ca „cititorul” Valentin Stângă care „gîndeşte viguros şi scrie excelent” este una si aceeasi persoana cu „scriitorul” Valentin Stângă care„gîndeşte excelent şi scrie viguros” la acceasi gazeta cu dl. Plesu. Prin urmare, spre condensare, ar fi fost mai normala formula „colegul” ca de la iubit la iubitor si nu „cititorul” ca de la idol la idolatru. Desigur ca incurcatura poate fi trecuta cu vederea intrucat ar fi nerealist sa ne asteptam ca dl. Andrei P. sa citeasca Dilema cu aceeasi atentie ca-n trecut sau cu aceeasi atentie ca dl. Mircea V. in prezent. Astept nu mare nerabdare si viguroasa emotie reactia d-lui George Razvanescu (sau invers) despre care se poate crede ca este deja devastat de intorsatura pe care o iau lucrurile dupa interventia d-lui Andrei P. vizavi de existenta d-lui Valentin S. In egala masura ma apasa emotii inefabile in legatura cu iminentza reactiei asteptate legitim dinspre cunoscutul d. Polichinelle. Pacat ca aici nu e nici pe departe locul potrivit in care acest d. Valentin S. sa poata fi privit ca o poarta potrivita de intrare intr-o tema foarte suculenta: proiectia ortogonala a “problemei originalitatii artistice nascatoare de unicitate stilistica” pe frontiera dintre “falia tectonica solida a creatorilor consacrati” si magma fierbinte a anonimatului din sub-sub-teran. Frontiera respectiva fiind o suprafata curba foarte complexa, umbra problemei pe acea suprafata ar avea cu siguranta forme cu totul surprinzatoare. De neanticipat. În viteza unui simplu editorial…

P.S. Postscriptumul articolului (o stire) musteste de deschideri si perspective filosofice (Ce este omul?) care invita publicul bagator de seama sa comenteze. A se comenta. Mai intai insa voi sa vaz „connturile” si apoi ma voi pronunta in instanta acestei agore. Am cheseaua la mine. Unde sunt galosii?

Bine, am înţeles. Aveţi cheseaua. Vă întrebaţi unde sînt galoşii. Perfect. Dar – zic şi eu – poate că adevărata întrebare este „unde e dulceaţa?”. Nu?…

Ma bucura sa constat ca „excelenta cu frisca” a d-lui Goe (un progres notabil. as zice, de la magiun la frisca) sclipeste eroic fiind incadrata, prin bunavionta moderatorului, (merci) de „doi tâlhari” cu brate tari, cu minti destepte, inimi mari: arhigroup si Razvan Georgescu. D-le Moderaror va rog sa-mi spuneti pe care dintre talhari sa-l iau cu mine si pe care sa vi-l las d-voastra, ca sa faceti Dilema Vesela cu/ca el. Aveti vreo preferinta? Eu am una dar nu v-o spun inca pentru ca n-as vrea sa va influentez.

Este aproape firesc ca un moderator sa fie intotdeauna pre/ocupat de false probleme. Eventuala absenta aparenta a dulcetei nu poate fi o problema reala intr-un univers in care nimic nu se pierde, nimic nu se castiga ci totul se transforma. Galosi sa fie caci materia necesara umplerii lor se va gasi. Serbet de ex. Adevarata problema ar fi daca mai poarta cineva galosi in post-modernism, sau daca ar trebui sa poarte. Aceasta e problema!

Discutia aceasta este deja o dulceata. Sper ca dl. Moderator s-o imparta cu altii si sa n-o manance singur pe toata pe furis.

P.S. Am vazut cele doua conturi evanghelice care sunt vreo patru. Puse la cale de niste novici tupeisti, respectivele facturi n-ar putea sa pacaleasca prea multa lume, iar cei care ar putea fi pacaliti de „plastografiile” respective n-ar merita sa fie treziti din reverie printr-un anunt atat de brutal. Ma rog, riscul ramane destul de mic pentru ca falsii amici ai falsului Plesu nu par a fi cititori in Dilema. Cititor la Dilema fara dileme este insa simpaticul domn Razvan Georgescu, care iata isi poate face din nou de lucru. De data aceasta pe teren.

Urât, prostesc si inutil gestul celor care s-au folosit de marca „Andrei Plesu” pentru a marca si a se remarca in hiperspatiu. ☺

  • Curat murdar – adăugat de arhigroup la data de 23 Aprilie 2011 01:04:30

Excelentă replica dată acestui hibrid refulat rezultat din încrucişarea unui Ionel din Vizita şi eroul al cărui nume şi l-a asumat. Da, Caragiale nemuritorul!

Excelenta cu frisca – adăugat de dlgoe la data de 25 Aprilie 2011 06:04:02

Domnilor din arhigroup, in afara de excelenta d-voastra contributie la dezbaterea tematica propusa (atat de) didactic, in acord logic cu DEX-ul cu normele in vigoare de catre dl.Plesu (idolatrie vs. iubire), si dincolo de abilitatea de a fi priceput exact (sper) noima vorbelor de duh ale moderatorului Vasilescu, nu pot sa nu remarc partea umanista a interventiei d-voastre colective, un adevarat balsam peste psihicul extern (sic) moderatorului, asa cum va fi fiind perceput de opinia publica si fluida din subsol-bemolul de la Dilema. Asadar fiti pe pace. V-am remarcat. In numele articlierului, al moderatorului si-al d-lui Goe. Admin.

  • Ura! – adăugat de Razvan Georgescu la data de 25 Aprilie 2011 01:04:09

Merg si eu o statie cu dumneavoastra, domnule (doamna?) arhigroup! Dl Goe e caragialesc pana la greata, sa ma ierte copiii astia si Maestrul Cosasu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: