(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Despre Distante – Nota (d) – Scurt istoric

<< Inapoi la pagina principala Despre Distante

<< Vezi Nota anterioara                 ***               Vezi urmatoarea Nota >>

Scurt istoric al felului in care a crescut Universul in Mintea Omului.

Pe baza primelor observatii oamenii (de stiinta) au constata ca pe BOLTA CEREASCA pot fi vazute (cu ochiul liber): un Soare, o Luna, mai multe stele (vreo 3000), o ceata luminoasa (numita Calea Laptelui) si… cam atat (ne punand la socotela norii, despre chiar si savantii primitivi au intels ca nu sunt pe BOLTA CEREASCA ci undeva sub ea, mai jos).  Conform primelor observatii corpurile vazute acolo apareau cam la aceeasi distanta fata de observator, evaluata ca fiind doar nitzel mai mare decat distanta pana la nori. Prin urmare BOLTA CEREASCA a fost perceputa ca fiind o sfera foarte subtire, concentrica cu Pamantul (despre care savantii au banuit inca din antichitate ca ar fi sferic) si de care sunt agatate (cumva) Soarele, Luna, Stelele si Calea Lactee. Intr-o maniera foarte similara cu cea in care le apare unora astazi evidenta directia sagetii timpului, savantii primitiv au remarcat ca in mod evident BOLTA CEREASCA se roteste in jurul Pamantului deodata cu obiectele agatate de ea. Asa a aparut unul dintre primele modele de univers: un Pamant (eventual) sferic, fix, in centrul Lumii, inchis intr-o sfera concentrica inconjuratoare (Bolta Cereasca) populata cu niste obiecte luminoase egal departate de noi, care se rotesc in jurul Pamantului, nu independent) ci antrenate de miscarea de rotatie a intregii Bolte Ceresti care se efectua o rotatie completa intr-o singura zi. Asa se facea ca Soarele, Luna, Stelele si Calea Lactee rasareau si apuneau, mereu si mereu. Universul intreg reusea performanta notabila de a face un ocol in jurul Pamantului intr-o singura zi. Un univers mic, dragut si previzibil. Oooo ce Univers mic!

Tot observandu-l, generatii de savanti au inceput sa re-marce anumite detalii care nu se potriveau modelului schitat pe baza primelor observatii. Au observat cu mirare ca Soarele, Luna, stelele si Calea Lactee nu rasar si nu apun mereu in acelasi loc, dar ca exista o oarecare periodicitate cu care acele corpuri isi regasesc dupa o vreme (sute de zile) locurile de la care rasar si traseele pe care se se rotesc in jurul Pamantului, pe durata unei zile. De aici au tras concluzia ca Bolta Cereasca nu se roteste in mod regulat, uniform in jurul fixului pamant ci ca mai are o alta compnenta a miscarii, ca un soi de vibratie axiala, ca si cum axa lumii (a boltei ceresti) care trecea prin centru Pamantului si prin Steaua Polara, s-ar roti si ea exact ca axa unui spârnel. Si asa a fost. N-a durat pentru ca alte observatii nu s-au potrivit cu asteptarile. Savantii au observat ca nu toate corpurile ceresti sunt solidare miscarilor descrise de ciclul diurn si cel anual al Boltei Ceresti. Soarele, Luna si unele „stele” nu par a se misca impreuna cu celelate, parand a se deplasa, fiecare dupa alte reguli, in raport cu „stelele fixe”. Ce se putea intelege de aici? Pai mai intai si mai intai s-ar fi putut intelege ca doar „stelele fixe” erau cumva „lipite” de bolta cereasca urmand strict miscarea acesteia, in timp ce Soarele, Luna si unele „stele” (numite „planetos”, adica „ratacitori”) s-ar fi putut misca mai liber pe bolta cereasca. Modelul acesta a fost eliminat destul de repede pentru ca savantii (si nu numai ei) au avut ocazia sa observe eclipse ceea ce i-a convins, in sfarsit, ca obiectele ceresti pot trece unul prin fata altuia si ca prin urmare nu se afla la aceeasi distanta. Si, uite asa, brusc, pentru prima oara, Universul a crescut in mod sensibil. Savantii au dedus ca in fapt ar trebui sa existe nu una ci mai multe bolte ceresti, concentrice, cate una pentru fiecare dintre corpurile care probeaza miscare relativa a unui in raport cu celelalte, asa incat Luna are bolta ei, fiecare planeta Bolta ei, Soarele bolta lui si in fine „stelele fixe” si Calea Lactee” bolta lor cereasca (a opta), fiecare dintre ele agatate fix pe acea bolta care se misaca (in jurul pamantului) oarecum independent cu celelalte bolte. Dintr-o data Cosmosul (Cerul) a crescut in grosime de la zero la un pic mai mult (cat sa incapa 9 bolte 8+1). Astronomii au vazut insa ca totusi miscarea aparenta a planetelor (si pe atunci erau cunoscute Venus, Mercur, Marte, Jupiter, Saturn) nu se potriveste perfect acestui model cosmologic cu sfere  concentrice. Au bagat de seama ca traiectoriile aparente, neregulate, ale planetelor (uneori acestea luând-o inapoi pe cer) s-ar putea explica daca am considera ca planetele (spre deosebire de „celelalte stele”) nu s-ar afla fixate pe bolta lor cereasca ci ca ar mai executa o miscare de rotatie (circulara; epiciclu) in jurul unui punct fix aflat pe acea bolta. Si daca o asemenea miscare poate explica nepotrivirea cu modelul anterior asta insemna (au stabilit stiintificii, si bine au facut) ca exact asa se si intampla. (Daca ceva se poate intampla intr-un anumit fel inseamna ca asa se si intampla, cel putin atat vreme cat nu stim niciun alt fel in care un anumit lucru observabil s-ar putea intampla/explica. Logic, nu? He-he! Progresul stiintific datoreaza atat de mult acestei erori logice). Asa a aparut cel mai stabil model de Univers: Modelul (Geocentric) numit si Ptolemeic (realizat si prin contributia importanta a lui Aristotel) care a rezistat fara sa (mai) fie contrazis de observatii circa 1400 de ani, adica mai mult decat oricare alt model de Univers de pana acum. Chiar daca au mai existat destule speculatii (care mai stiintifice, care mai poetice, care mai filozofice) care sa-l contrazica, observatii reale, pertinente care sa-i puna la indoiala valabilitatea n-au mai fost pentru fooooarte lunga vreme. Pe baza lui se puteau prevedea destul de exact miscarile aparente ale astrilor, eclipsele  si cam tot ceea ce avea nevoie omul pentru agricultura si navigatie (inclusiv maritima). Faptul ca a functionat desi (dupa cum probabil stiti deja era profund eronat) se datoreaza relativitatii miscarii, adica faptului ca in raport cu Pamantul, cu o oarecare aproximatie, corpurile vecine chiar asa se si misca. Modelul a fost atat de stabil incat a fos preluat inclusiv de Crestinantate (in special prin contributia filosofului teolog Thomas Aquinas care a identificat al noulea cer din modelul aristotelian cu Raiul Ceresc.

***

ATELIER – Atentie – NU citi mai departe. Material in lucru…

The first attempt to describe the shape of the Milky Way and the position of the Sun in it was carried out by William Herschel in 1785 by carefully counting the number of stars in different regions of the sky. He produced a diagram of the shape of the galaxy with the solar system close to the center.[28] Using a refined approach, Kapteyn in 1920 arrived at the picture of a small (diameter about 15 kiloparsecs) ellipsoid galaxy with the Sun close to the center. A different method by Harlow Shapley based on the cataloguing of globular clusters led to a radically different picture: a flat disk with diameter approximately 70 kiloparsecs and the Sun far from the center.[27] Both analyses failed to take into account the absorption of light by interstellar dust present in the galactic plane, but after Robert Julius Trumpler quantified this effect in 1930 by studying open clusters, the present picture of our galaxy, the Milky Way, emerged.[29]

In 1750 Thomas Wright, in his An original theory or new hypothesis of the Universe, speculated (correctly) that Milky Way was a flattened disk of stars, and that some of the nebulae visible in the night sky might be separate Milky Ways.[27][33] In 1755, Immanuel Kant introduced the term[where?] „island universe” for these distant nebulae.

In 1920 the so-called Great Debate took place between Harlow Shapley and Heber Curtis, concerning the nature of the Milky Way, spiral nebulae, and the dimensions of the Universe. To support his claim that the Great Andromeda Nebula was an external galaxy, Curtis noted the appearance of dark lanes resembling the dust clouds in the Milky Way, as well as the significant Doppler shift.[38]

The matter was conclusively settled in the early 1920s. In 1922, astronomer Ernst Öpik gave a distance determination which supported the theory that the Andromeda Nebula is indeed a distant extra-galactic object.[39] Using the new 100 inch Mt. Wilson telescope, Edwin Hubble was able to resolve the outer parts of some spiral nebulae as collections of individual stars and identified some Cepheid variables, thus allowing him to estimate the distance to the nebulae: they were far too distant to be part of the Milky Way.[40] In 1936 Hubble produced a classification system for galaxies that is used to this day, the Hubble sequence.[41]

http://en.wikipedia.org/wiki/Galaxy

The average separation between galaxies within a cluster is a little over an order of magnitude larger than their diameter. Hence interactions between these galaxies are relatively frequent, and play an important role in their evolution. Near misses between galaxies result in warping distortions due to tidal interactions, and may cause some exchange of gas and dust.[68][69]

E lung pamantul, ba e lat,
Dar ca Sageata de bogat
Nici astazi domn pe lume nu-i,
Si-avea o fata, – fata lui –
Icoana-ntr-un altar s-o pui
La inchinat.

Si dac-a fost petita des,
E lucru tare cu-nteles,
Dar dintr-al printilor sirag,
Cati au trecut al casei prag,
De buna seama cel mai drag
A fost ales.

El, cel mai drag! El a venit
Dintr-un afund de Rasarit,
Un print frumos si tinerel,
Si fata s-a-ndragit de el.
Ca doara tocmai Viorel
I-a fost menit.

<< Vezi Nota anterioara                 ***               Vezi urmatoarea Nota >>

<< Inapoi la pagina principala Despre Distante

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: