(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Persoane prea putin cunoscute: Petre Pandrea

Petre Pandrea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Petre Pandrea este pseudonimul literar al avocatului Petre Marcu (n. 26 iunie 1904Balș‐Oltenia – d. 8 iulie 1968București), cunoscut umanist și eseist al perioadei interbelice, autor al lucrării Manifestul Crinului alb.

Celebrul „Manifest al Crinului alb”, scris de Petre Pandrea, în 1928 împreună cu Sorin Pavel și Ion Nistor, „a consternat și revoltat generaționișii, chiar și pe cei apropiați, în afară de Mircea Eliade… fiind socotit un demolator al programului generaționist”.

A fost un renumit scriitor, avocat, specialist în codul penal și publicist. Ca avocat a pledat adeseori gratuit, patetic și ofensiv, cu impresionantă investiție de inteligență și erudiție, în favoarea unor persoane sau organizații aflate în dizgrație (periodizarea îi aparține): ʺ1933‐1944, pentru PCR și israeliți; 1947‐1948, pentru PNț; 1953‐1958, pentru ordinele călugărești persecutateʺ. A fost arestat de patru ori în perioada 1940-1944, perioada maxima de detenție a fost atunci opt zile.

După ce comuniștii au preluat puterea în România a efectuat 10 ani de temniță, între 1948-1952 și 1958-1964. A fost inclus în lotul Pătrășcanu pentru că a fost cumnatul lui Lucrețiu Pătrășcanu. A fost condamnat la 20 de ani de temniță din care a executat 7 în închisoarea de la Ocnele Mari.

Fiicei sale, doamnei Nadia Marcu Pandrea, SRI-ul i-a restituit toate manuscrisele confiscate tatălui astfel că în 20002001 au văzut lumina tiparului volumele „Memoriile mandarinului valah”, „Reeducarea de la Aiud”, „Garda de fier” și „Helvetizarea României”. Alte texte inedite sunt în curs de apariție. Fiul său este dr. Andrei Marcu Pandrea dinParis, membru al Academiei Române.

*** 

Petre Pandrea. Un stoic rural?(II)

Eugen SIMION

Detesta „puturosenia valaha” si promite sa fie pana la sfarsitul vietii sale un adversar incoruptibil al „birocratiei lase, fecaline, reptiline si autocefale” din spatiul ilfovean. Unde l-a dus aceasta tafna olteneasca stim deja. Ce are a face! Pandrea iese din puscariile burgheze si puscariile comuniste (le frecventeaza pe amandoua, ca sa nu fie nici o confuzie!), asa cum a intrat: neimblanzit, falos, locvace, eretic simpatic, candidat la toate represiunile posibile, de stanga sau de dreapta. Nu le reteaza, oricum: Petre Pandrea le primeste pe toate, in felul sau mandru si cu firea sa irepresibila. Cand firea oboseste (dar nu pentru multa vreme!), simte ca-l apasa tristetea. Atunci domoleste motoarele indignarii si contempla, pentru o clipa, orizonturile melancoliei nervaliene: „Sunt un melancolic – zice el – in adancul fapturii mele. Lebada neagra a melancoliei pluteste permanent pe lacurile mele. Ca sa nu-mi inghete, si sa nu-mi impiedice declansarea focurilor de artificii ale feeriei, strang de gat neagra lebada. Mi se prelinge printre degete si se scufunda in lacurile subterane. Acum, intelegeti prieteni de ce lebada neagra a melancoliei mele tulbura si ingheata feeria amicitiei, de ce sunt un prieten atat de detestabil?” Lebada neagra a melancoliei este insa, ne avertizeaza chiar autorul, sugrumata la timp, si spiritul pandur isi gaseste energiile necesare pentru a vitupera pe „plescarii Bizantului”, pe huliganii de stanga si de dreapta (in latura morala) si pe catilinarii politici. Ce urmeaza se poate inchipui. Nimic nu scapa, nici o „lichea fantizata” (admirabila formula!) nu este iertata. Din fericire, Petre Pandrea isi mai schimba din timp in timp impresiile asupra contemporanilor sai. In cartile anterioare il desfiinta, de pilda, pe cumnatul sau, Lucretiu Patrascanu. In Soarele Melancoliei, Patrascanu capata dimensiuni mitice: „Lucretiu Patrascanu a fost un personaj absolut modern, un fiu al framantatului secol XX, cu o gandire si cu o sensibilitate acut contemporana. A sfarsit intr-o tragedie de tip antic sofoclean. Un sfarsit tragic, cu torturi fizice si morale, timp de sase ani neintrerupti, in hrube sordide. Imi aminteste de Prometeu inlantuit pe crestele muntilor Caucaz, cu ficatul devorat de ciocul vulturilor.”

Alti ipochimeni nu sunt insa iertati de acest mandarin rural, mandru de nobletea lui si inclement cu ceea ce el considera a fi prostituatele istoriei. Vorba grea, judecata aspra, melancolia s-a transformat, brusc, intr-o stare de spirit iacobina. S-ar potrivi aici un verb folosit din ce in ce mai rar in limba romana actuala: a afurisi. Petre Pandrea este un maestru al afuriseniei. Stie ca nimeni altul sa-si afuriseasca dusmanii. De aceea il iubeste pe Arghezi (cand il iubeste!) si isi alege cu grijja cuvintele care pot ucide. In astfel de momente, eseul biografic al lui Petre Pandrea este sufocat de monstrii nemerniciei. Groza este „o prostituata a trotuarului politic”, Petru Dumitriu a scris o carte (Drum fara pulbere) care este, pur si simplu, „o ticalosie”, la celalalt capat al istoriei – Titulescu este un conservator „factice si formal”, un copil prost crescut, viclean si feroce cand e cazul, in fine: un spirit flexibil, prea flexibil, anxios, lipit de loialitate, mereu la panda (am rezumat datele portretului). Inconfundabilul, irepresibilul Pandrea nu-i iubeste nici pe Bratieni. Nu ezita sa-i numeasca (din pricina represiunilor din 1907) „ucigasi” si cere, imperios, sa nu li se ridice statui in tara romaneasca. Il admira pe Parvan si-l considera maestrul, model al sau. Istoricul ar fi, ca si el, „un luceafar al melancoliei”, „un prince-paysan”. Fac parte, asadar, din aceeasi familie „strict mandarinala si rural-mosneneasca”. Asta inseamna, intre altele, o viziune organicista asupra lucrurilor. Pe Iorga, Petre Pandrea il numeste „titanozaur”, „fanariot genial” si-l iubeste cu intermitente. Este suparat pe marele istoric pentru ca, dupa ce-i gaseste o sursa documentara in bibliotecile din Germania, nu-i multumeste cum s-ar cuveni.

Venind vorba de studiile sale berlineze, Petre Pandrea descrie, cu talent, o masa „luculica”, animata de vinuri romanesti, cu austerul Parvan si cu asistentul sau, tanarul istoric Nestor, mai putin auster. Scena epica memorabila. Moralistul Pandrea are ce scrie si ce barfi. Etica pe care o recomanda se sprijina, in continuare, pe valorile taranesti. In centrul ei se afla „omenia si cumintenia”. In Memoriile mandarinului valah si, mai inainte in Pomul vietii daduse mai multe precepte. Ele impaca bucuriile trupului cu austeritatile spiritului oltenesc – eurpean („eu nu sunt roman – scrie el – sunt oltean si european”).

Petre Pandrea aspira sa devina, intr-o pauza dintre razboaiele sale, un stoic rural. Am impresia ca nu reuseste. Melancoliile spiritului trec repede si moralistul de pe Oltet incepe o noua batalie. Stoicismul rural este, in aceste circumstante, ratat. Ce se salveaza este literatura din jurul acestei idei si, prin ea, pesonajul formidabil care este Petre Pandrea.

=-=-=-=-=–

http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/petre-pandrea-un-haiduc-al-cuvantului-130405.html

Adrian Bucurescu – 40 de ani de la moartea lui Petre Pandrea:

Spre amurgul vietii, cunoscutul si aventurosul scriitor Petre Pandrea scria la ceas de taina: „Nu-mi pare rau de nimic. Daca ar fi sa incep din nou viata, as merge pe aceeasi cararuie si as comite aceleasi greseli, pas cu pas, sau aceleasi fapte pozitive. Cine poate sti judecata istoriei viitoare?”

In nici un caz Petre Pandrea nu poate fi suspectat de lipsa de sinceritate. Desigur, nu i-a parut rau de nimic, si, cu temperamentul lui, ar fi comis aceleasi „greseli” si aceleasi „fapte pozitive”. Nu a avut o viata linistita si nici nu a vrut-o, preferand sa plateasca decat sa nu se afle in miezul evenimentelor vremii sale. Cat despre judecata istoriei, deocamdata ii este favorabila, apreciindu-i-se cultura si talentul, mai ales cel de memorialist.
Cel ce avea sa fie un ganditor, jurnalist, eseist si teoretician cultural, Petre Pandrea, s-a nascut la 26 iunie 1904, in oraselul Bals, din Oltenia, intr-o familie modesta, el fiind al noualea dintre cei 12 copii.
Ambitiosi, ca foarte multi alti olteni, parintii si-au trimis toti copiii la scoala, facand mari sacrificii pentru intretinerea si educarea lor. In anii 1911-1915, Petre a urmat scoala Primara din Bals, absolvind-o cu premiul I cu cununa. In perioada urmatoare s-a aflat ca bursier la Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Manastirea Dealu, de langa Targoviste, unde l-a avut ca director de studii si profesor de filosofie si limba germana pe Nae Ionescu.

„Capacitatea mica”a trecut-o, in clasa a IV-a de liceu, cu Nae Ionescu, iar bacalaureatul – „magna cum laude” – la Colegiul National „Carol I”, din Craiova. Dintr-o ambitie „supraolteneasca”, s-a inscris la sase (!) facultati din Bucuresti, ramanand insa cu frecventa la: Drept, Litere, Filosofie, precum si la cursul de Istorie Antica si Arheologie, tinut de Vasile Parvan. si-a luat licenta in drept cu teza „Filosofia politico-judiciara a lui Simion Barnutiu”, obtinand imediat o bursa de studii de sapte ani la Berlin, cand a functionat si ca atasat de presa la Legatia Romana din Germania. In acest rastimp a cunoscut numeroase personalitati culturale si politice, printre care si pe Lucretiu Patrascanu, cu a carui sora, Eliza, s-a si casatorit.
A debutat, la 19 ani, in revista „Gandirea”, cu articolul „Literatura care ne lipseste”. De atunci a devenit foarte activ in viata culturala, colaborand intens, la multe reviste, unele cu orientari nu numai diferite, dar chiar opuse! A editat el insusi revistele „Viitorul social”, „Stanga” si „Cuvantul liber”.

A starnit o mare valva in epoca o proclamatie teribilista, intitulata „Manifestul Crinului Alb”, semnata de Pandrea cu numele de Petru Marcu Bals, impreuna cu Sorin Pavel si Ion Nistor, publicata in nr. 8-9/1928 al revistei „Gandirea”. Reactiile, dinspre stanga politica, nu s-au lasat asteptate. Astfel, Mihai Ralea il califica drept o explozie de „rasputinism” cultural, spunand despre semnatarii textului ca se gasesc la „Gandirea” ca „acasa”, pentru ca multe dintre ideile lor coincid cu convingerile revistei. Manifestul continea un rechizitoriu aspru facut „batranilor” in numele „tinerei generatii”. Noua generatie se prezenta ca exponenta „pasiunii ideale”, a „optimismului frenetic”, a „intuitiei”, „elanului” si „extazului”, a „credintei in Dumnezeu”. Despre reprezentantii mentalitatilor perimate, care „au crezut ferm in ideea umanitara, in drepturile eterne ale omului, asa cum le-a prescris iluminismul revolutiei de la 1789”, semnatarii manifestului scriau:

„Cu Dumnezeu, cu misterul, cu infinitul, cu soarta omului si a cosmosului au ispravit-o dintr-o data”. Dar nu pentru aceste randuri avea sa fie pedepsit Petre Pandrea de comunisti, la programul carora aderase de altfel inca inainte de cel de-al doilea razboi mondial, ci pentru ca era cumnatul proscrisului Lucretiu Patrascanu!

Ciudata fire a mai avut si Petre Pandrea! I-a aparat pe comunisti in procese celebre, pe unii salvandu-i de la moarte. Dupa 1944 i-a aparat pe legionari. Desi se declara ateu, a aparat, dupa ce comunistii preluasera puterea, un grup de maicute carora li se desfiintase manastirea. Apoi, cu toate ca devenise sincer de stanga si ca era prieten bun cu Petru Groza, cu Maurer si cu alti puternici ai zilei, a facut zece ani de temnita. La inchisoarea din Aiud a tinut cursuri universitare!
S-a stins din viata in anul 1968. Opera lui, publicata dupa moarte prin grija familiei, este o revelatie. I-au aparut volumele: „Memoriile mandarinului valah”, „Reeducarea de la Aiud”, „Garda de Fier, jurnal de filosofie politica”, „Helvetizarea Romaniei (Jurnal intim)”, „Pomul vietii 1947”, „Crugul Mandarinului (Jurnal intim 1952-1958)”, „Calugarul alb”, „Turnul de ivoriu (memorii)”, „Soarele melancoliei (memorii)”.
Numele lui adevarat a fost Petre Ioan Marcu. Volumele aparute post-mortem au fost alcatuite de urmasii sai din manuscrise recuperate de la Securitate, care le confiscase. Se pare ca nu a fost recuperata decat o parte.
Petre Pandrea spunea despre el: „Eu nu sunt roman, eu sunt oltean si european”. Cu apucaturi de mandarin si cu un destin de detinut, temperamentalul fiu al Balsului intra astfel in legenda precum alt celebru oltean, Iancu Jianu, boier si haiduc.

Un răspuns to “Persoane prea putin cunoscute: Petre Pandrea”

  1. […] Niciun raspuns corect. Dezlegarea ghicitorii AICI. Share this:ShareFacebookRedditStumbleUponPrintTwitterEmailLike this:Like5 bloggers like this […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: