(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Restituiri XII

XII-1

AVP_Comentarii

http://viorelpadina.wordpress.com/2010/10/06/povestea-lui-ave-7-partida-de-sah-orb-continua/

  1. skorpion Says:
    6 octombrie 2010 la 23:05

am citit cu placere textul de mai sus….chiar daca nu a fost placere pentru tine, AVP, atunci

  1. Dl.Goe Says:
    7 octombrie 2010 la 08:19

Ce usor poate un editor convinge pe cineva ca este “Un senzaţional dizident necunoscut!”. Incerc sa-mi imaginez cum s-ar fi comportat Paul Goma daca s-ar fi aflat in locul Viorel Padina, in birourile securitatii avand in servieta un manuscris subversiv. De fapt nu trebuie sa-mi imaginez. Chiar s-a intamplat. Si s-a intamplat intr-o maniera usor diferita de modul care se poate deduce din felul in care-si povesteste Viorel Padina tarasenia si siretenia. Povestea in foileton a d-lui Padina spune (din casa) mult mai mult decat ar dori autorul. Incercati numai sa vi-l imaginati pe Paul Goma insirandu-le securistilor verzi si uscate (despre cum a dormit el beat in gara de nord) ca alibiuri mirobolante si despre care sa mai si povesteasca apoi cu mandrie ca despre niste acte eroice. Goma n-ar fi putut face acel circ e adevarat, iar daca cine stie cum gnomul lui interior l-ar fi indemnat sa le spuna securistilor ca s-a imbatat si a dormit cu capul pe masa in nici un caz acestia nu l-ar fi crezut. Asa dupa cum l-au crezut atat de usor pe Viorel Padina. Plauzibilitate vecina cu realitatea. E posibil chiar ca Viorel Padina chiar sa fi avut intentia sa-si publice opera cu ajutorul securitatii. Macar ca o intoarce acum ca la Izbiceni totusi e evident ca obsesia operei nepublicate n-o are de ieri de alaltaieri. Goma intre timp se pare ca a publicat cate ceva cu “ajutorul” neprecupetit al Securitatii tocmai alegand sa joace o partitura mai degraba tragica in fata securistilor in raport cu cea comica aleasa de celalalt dizident. Pe Goma securistii l-au “ajutat” sa plece din tara si sa publice. Pe Viorel Padina l-au fentat. Mai rau decat i-a fentat el pe ei cu fitile oltenesti. Sau nu?

++++++++++++++++++++
avp reply : Sau nu. Dacă n-ai fi atât de futil şi fudul în nesimţirea-ţi găunoasă & gargaroasă şi dacă ai ceti povestea mea nu cu ambâţu’ de obrăznicătură mucoasă, de a-mi da mereu cu bâz (aşa cum faci cu toţi cei mai mari decât tine, la propriu şi la figurat, pe unde te tot duci, de la Pleşu la D.Tudoran, I.T.Morar or A.Năstase), ci cu atenţia cuvenită unei întâmplări unice, ai vedea că povestea umblatului prin cârciumi şi dormitului prin Gara de Nord e doar un pieptine, pe care io l-am aruncat în faţa securiştilor spre a-i deturna şi întârzia cu pădurea întrebărilor suplimentare – ce-ar fi izbucnit în mintea lor instantaneu, ca-n povestea lui Harap Alb -, amestecând adevăruri şi minciunele spre a le lua faţa cu ele şi a le abate astfel atenţia de la singurul lucru ce conta atunci: faptul că eu obţinusem totuşi un număr de semnături (lucru pe care îl negasem vehement pro forma!) şi că exemplarul cu semnăturile îl dusesem lui Vlasie la Piteşti (fără să fi pomenit niciun moment de asta !), iar de-acum mă aşteptam ca Vlasie să lanseze din moment în moment “bomba” (cu consecinţele de rigoare, pentru prizonierul şi totodată “mincinosul” care eram, evident…) Toată povestea pe care io le-am spus-o securiştilor şi pe care o relatez în episodul de faţă e de fapt o clasică diversiune plombantă, pe care am elaborat-o ad hoc, funcţie de datele pe care le aveam până în acel moment şi de concluziile modificate secundă cu secundă, din pricina noilor informaţii or frânturi de informaţii pe care le “furam” din discuţia cu băieţii şi care îmi procurau, per ansamblu, un argumentum dinamic, pe care calculatorul meu îl rotunjea cu ingeniozitate şi-l învârtea ca pe un titirez, cu care îi hipnotizam pe băieţi suficient de mult încât să-mi realizez scopul propus, cu orice preţ… Tocami tu, care-n mesaju anterior îmi dai lecţii de logică şi de maieutică dialectică,n-aşa?, nu pricepi ce vreau să spun cu povestea asta şi cât de tragică, în fond, era postura mea de atunci, deşi io am îmbrăcat-o pro forma într-o hlamidă or mahramă de poesel tragi-comic, prichindel…? Păi, mhă, aşa cum zici tu c-ar fi reacţionat Goma – ţâfnos şi tembel – ar fi ricanat orice cuccicel mai obrăznicel de la sanatoriul Schitu Greci, fără nici cea mai mică şansă ca micu nebunel să perceapă-n veci de veci strategiile unui ingeniu, la care chiar şi tu, ce pretinzi ca n-ai în cap doar seminţe de dovleci, te uiţi, după cum se vede, ca curca-n creci…

ps. Ceea ce am făcut în realitate atunci – mai precis în timpul despre care le debitam securiştilor c-am umblat prin cârciumi şi-am dormit prin gară, păi cum dreaq… -, am relatat în episoadele anterioare. Cine e capabil să citească povestea mea şi să se ţină de ea ca un om intelighent şi de bună credinţă, iar nu ca o mangafa or ca o lichea footilă & foodulă sadea, bine, cine nu – ba!, păi cum drea…

Un om inteligent trebuie sa aiba capacitatea de a nu fi derutat de aparente contradictorii, sa accepte in ograda sa sensuri si non-sensuri momentane, sa aiba spirit de anticipare si sa prevada convergenta lucrurilor cu aparente opuse.

N-aşa…?

  1. stely Says:
    7 octombrie 2010 la 11:34

Eu incerc să-mi imaginez ce s-ar fi întimplat in cazul în care C.Vlăsie n-ar fi ştiut de reţinerea la securitate pentru interogatoriu a lui V.Padina şi ar fi trimis Apelul la Madrid ,aşa cum a promis.. Şi aici pot sa-mi imaginez că insăşi C.Vlăsie să fi anunţat securitatea că a intrat in posesia Apelului ,ptru că nu-mi vine să cred că acesta nu a găsit un loc ascuns ptru a -l proteja ca apoi să-l trimită prin persoana pe care se lăuda că o cunoaşte .Deasemenea, mai pot să-mi imaginez ce s-ar fi întîmplat ,dacă el (V.Padina) nu ar fi făcut intenţionat acest mic “circ ” cu scopul de a-i deruta pe anchetatori ,ca să nu-l ia in serios si să-l considere un zăpăuc nepericulos ,cu scopul de a-i da timp lui C.Vlăsie să trimită Apelul ..Eu merg însă cu imaginaţia mea închipuindu-mi ce s-a fi intimplat cu V.Padina dacă n-ar fi fost trădat înca de la început, iar prietenul lui C.Vlăsie ar fi trimis Apelul la Madrid.
Daca s-ar fi întîmplat aceasta, sunt “n” variante de inchipuire.
Una din variante ar fi fost că Apelul către Europa să ajungă la conferinţa de la Madrid si să fie citit. Acesta(apelul) ar fi fost in închipuirea mea luat in serios ,întrucît era clar ca este scris de o persoană deosebit de inteligentă si ca aceasta a facut o radiografiere clară si amănuntita ,nu numai a dictaturii comuniste ,dar si a mentălitaţii unui popor care s-a lăsat manipulat şi subjugat din toate timpurile, anihilindu-i curajul ,demnitatea si nevoia de a acţiona .Merg deci cu închipuirea ca aceştia ar fi luat in seama Apelul ptru că era extraordinar de bine alcatuit.Merg cu închipuirea mea mai departe . Ce s-ar fi intîmplat în cazul in care Apelul ar fi ajuns şi ar fi fost citit la Madrid . In condiţiile acestea ar fi fost doua variante :Una este aceea ca V.Padina sa fie “ridicat”din nou de securitate si să fie dat pe mîna lui Pleşiţa care avea deja o mică experienţa de cînd l-a anchetat pe P.Goma si să-i aplice si lui aceeaşi procedură etc..Sau in cel mai bun caz să fie salvat de organizaţiile internaţionale şi luat sub protecţia lor în exil. Merg cu închipuirea că acolo, in exil, V.Padina ,cunoscindu-i curajul ,ar fi organizat o rezistenţa in toată regula şi nu s-ar fi mulţumit să se retragă in singuratate şi să uite de ţara şi necazurile prin care poporul ei trece.
Dar n-a fost să fie ,întrucît nu a avut comiltoni pe măsura, dupa cum, iată abia acum cu venirea H.Muller la Bucureşti s-a văzut mai clar, cum s-a complăcut în neimplicare intelectualitatea româneasca a anilor 80 ,si cum nu s-a ridicat la înaltimea aşteptarilor.
Cred însa că nici acum cei de vîrsta de atunci ai lui V.Padina nu sunt mai breji .Pe lingă că nu sunt preocupaţi de viata politică ,nu sunt nici dornici de afirmare .Stau pe bloguri ,ascunşi sub diverse nickuri ,cîrcotesc şi iau in derîdere cu cinism pe cel căruia înadins nu i s-a creat un mit ,ca al acelora pe care ii tot compăram cu V.Padina şi la care îl tot raportăm ,cu toate că nici aceia nu au mai făcut mai nimic ,nici măcar să-l cunoasca si să-l contacteze prin diferite canale ,ptru a se organiza împreuna şi a continua lupta cu hotărîre .

  1. AVP Says:
    7 octombrie 2010 la 12:03

Am scris reply-ul pe care l-am dat mai sus footilului & fuduletzului @goe inainte de a ceti mesaju tau, Stely. Caci daca l-as fi cetit nu m-as mai fi obosit sa-l bag in zeama pe micul clantzau, zau…

Asta ca sa vedeti si voi diferenta dintre un om cu adevarat intelighent, matur si responsabil (our Stely) si un fals intelighent, un gargaragiu “ce-nvarte la vorbe goale ce din coada or sa sune”, un neterminat si-un anonim cu ifose de telectual sadea : @Goe al nostrum of America, pai cum drea…

Hai ca mai vbim…

  1. stely Says:
    7 octombrie 2010 la 12:09

Am adus aici o scrisoare catre C.Vlasie in care, dupa cum se va vedea ,autorul Apelului aduce in discutie esecul actiunii lui ,esec pe care i -l imputa atit lui C.Vlasie cit si celorlalti .Deasemenea, isi imagineaza si el ce s-ar fi intimplat ,daca C.VLasie nu ar fi taiat “ata porumbelului calator”.

“Dragă Vlasie, amice Blasios,

Nu ne-am mai scris de un car de vreme şi doar aghiuţă sau clipa-cea-repede ştie de ce s-a întâmplat astfel. Probabil că motivele ce ne mânau să convorbim altdat’ s-au tocitără, iar noi am cam început să murim unul faţă de altu’ şi, aşa, în genere, bătrâne. Noroc cu flying-fisch-ul acesta de fier, ce-mi flatează cât de cât lenea cu umilinţa lui ţăcănitoare, căci altfel presupun că mi-ar fi peste poate să apuc plaivazul ca să-ţi scriu. De altfel văd în juru-mi o lipsă de elan universală determinată – se crede – de influenţa razelor de cernobâl plus a miesmelor de scornic(eşti!) asupra pipiţelor. Or, dacă fetele nu sunt în floare – vorba lui Proust – nu dau nici umbra la care să se răcorească stăpânii lor, flăcăii. De aici starea de insolaţie hipnagogică ce ne-a cuprins pe toţi şi din care nici Maika Perestroikă n-o să ne scoaţă aşa uşor ; am impresia că pentru a se demola ceea ce a construitără strâmb în peptu’ nostru Epoca Cea (mai cea) or să trebuiască vreo 50 de ani bătuţi pe muchie, timp suficient ca să ne ducă pe mine şi pre voi din uzu’ raţiunii şi chiar al vieţii, bre…

Şi ce şansă am păpatără, zău aşa! Habar n-aveaţi de leah walessa şi de cele 10 milioane ale sale când io vă propusesem o chestie în esenţă sincronică, hic… Dar tu şi alţi înţelepţi ca tine – ca Anna şi Caiafa – m-aţi ruşinatără cu insinuaţia de „haiducie”, ceea ce încă nu m-ar fi oprit din drum, dacă tu nu ai fi tăiat aţa porumbelului călător, cum s-a întâmplat. Ştiu bine că asta a fost fenta destinului, căci Laba Lui baleiază tocmai prin intermediu’ întâmplării, cum spune Goethe ; dar nu mă pot abţine să nu ricanez şi eu ca Împăratu’ : „Ce mai vreţi şi cu destinu’? Politica e destinul !”

Destinu’ unui ins tare într-o colonie de iepuri fricoşi e simplu: să devină pui de lele. Nu faci politică sofisticată decât într-o casă sofisticată, populată cu un procent considerabil de tipi avizi de viaţă (de putere), ceea ce nu e cazu’, pardon, cu ai noştri. Prea ne-au ademenit toţi din cea mai fragedă pruncie tribală, iar săracului libidoului nostru prea i-au fost puse mereu botniţe, ca să nu fi devenit un neam eminamente nevrozat, un popol cu deştiu’ în gură, gata să crape de angoasă. Şi dacă aşa stau lucrurile ce mai contează faptu’ că colegul nostru de salon, I.B.Lefter, te-a somatără să păstrezi un secreţel, ca nu cumva să se-audă la Sora Şefă ? Ce naiba tot şuşotiţi voi pe acolo, cucilor? Pa & pusi ! /avp

  1. AVP Says:
    7 octombrie 2010 la 12:13

Multumesc, Stely… Chiar ca uitasem de scrisorica asta ! oops

Ma tem insa ca ne clatim gura degeaba… N-ai cu cine, mey, rumâne !

  1. stely Says:
    7 octombrie 2010 la 12:20

AVP,
Reply -ul tau este cu mult mai bun si mai clar ,in asa fel incit “micutul Goe “sa -si vada adevarata valoare si cit este el de preocupat de ceva serios. Ca , nu-i un tinar serios ,daca se tine de “cioace” si nu -si pune talentul (daca l-ar avea)la munca , sa scrie un roman de fictiune despre ce s-ar fi putut intimpla in continuarea , in cazul in care Apelul ar fi ajuns la Madrid.

  1. monica Says:
    7 octombrie 2010 la 12:29

Sa judeci acu’ cand e posibil sa nu fi trait atunci nonsensul celor ce te inconjurau e ca si cand ai fi in rolul maiorului care nu intelegea decat ca lui i s-a intamplat “ceva” ce trebuia rezolvat pana venea tovul de la Bucuresti. Nauceala ! nu pricepea ca are in fata un poiet care vedea si chiar scria cu curaj,din dragoste de oameni,adevarul
Ca trupul cel mort decorat. Apucând cu mâinile sale rotundul său cap (ce era tăiat) a început a merge cu paşi repezi purtându-şi pe mâini capul său şi lăsând în urmă o dâră de melci moi şi un miros vesel de creieri calzi
(la creatia acestui om, pe care “unii “o cred a fi scopul zbaterii de o viata al AVP pt parvenire ,pt preamarire,ii rog sa mai mediteze! macar la fraza pe care eu am mai pus-o odata ” …Bre, timpul meu este ideal, iar cel real (al vostru) parcă dospeşte, coace el ceva, nu vedeţi ?! Timpu’ vostru e inversul celui al nostru, bigbangul vine mai apoi !”)
Cu ce o fi o greva a foamei mai adevarata decat un apel
Cu ce masura se cantareste sensibilitatea ,in m,in gr,sau iq-uri?
Cat tupeu poti avea,ca sa judeci de la inaltimea si lungimea nasului caruia ii pute orice e romanesc, un popor care se transformase,de frica Burtii , in 22mil de “trupuri” ?

  1. stely Says:
    7 octombrie 2010 la 12:29

Nu,nu cred ca ne” clatim gura degeaba …”
Am intrat in posesia celor doua carti ale H.Muller pe care le-am comandat on line.Am inceput sa citesc “Calatorie intr-un picior “,dar .. hai sa nu ma grabesc sa dau un verdict .Astept sa merg pina la capat ,apoi s-o citesc si pe cealalta (Leganul respiratiei).

  1. raduhumor Says:
    7 octombrie 2010 la 12:48

“Din Corabia, la Madrid”
Ce titlu bestial de “bestseiler” ?!
Si cand te gandesti ca daca cei doi s-ar fi intalnit atunci, cu siguranta apelul ar fi fost dus la Madrid chiar de Nicusor saracu’, care n-ar fi rezistat mai mult de o noapte in brate cu.. Apelul si l-ar fi dus la cererea celei care i-a facut din noapte zi, direct la tinta.
Dupa care s-ar fi intors la sursa, pe care n-ar mai fi gasit-o, aceasta ajungand la randul ei in bratele vanjoase ale scriitorului de Apeluri, cu OO de otel (Apelul, nu AVPeul ) si ar fi trait fericiti pana la adanci batranete, cum se chinuie sa faca si acum !
Amandoi !

  1. raduhumor Says:
    7 octombrie 2010 la 12:57

De ce ma injurati ? Ce n-am voie sa am si eu inchipuirile mele
Numai @AVP si @Stely ???!

  1. raduhumor Says:
    7 octombrie 2010 la 13:06

Apropos de “mele” – Stely…
Mi-am adus aminte de un banc : Cica moldovenii (si ele !) mananca cel mai sanatos:
Fara ” E “-uri
Ca ei mananca paini, carni,lapti, broasti (delicioase!), perji, pruni,caisi si cate altele de astea

Răspunde

  1. Dl.Goe Says:
    7 octombrie 2010 la 14:23

AVP – Haideti sa nu lasam o confuzie sa se adanceasca. Eu n-am pretins niciun moment ca as fi ceva din ceea ce sugerati ca as fi pretinde (implicit sau explicit). Nu stiu cum ati dedus ca as putea eu sa ma consider mai inteligent ori mai perspicace, mai rafinat, mai cult sau cu o intuitie mai penetranta dublata de un remarcabil bun-simt decat d-na Stelly, decat d-voastra (sau decat ceilalti A. Plesu, D.Tudoran, A.Nastase ori I.T. Morar). Este o diversiune din partea d-voastra sa-mi atribuiti asemenea pretentii. Nu ma pretinz. Revedeti materia din urma. Mie mi se pare un tertip pe care-l folositi cam des pentru a schimba vorba si a muta centrul atentiei de pe niste “texte” care nu va convin. Si nu va convin pentru ca le cititi in graba si pentru ca aveti idei preconcepute despre autorul lor. In mesajul meu (cu accente literare) tocmai va comparam cu Goma. Ca nu va scoteam in avantaj e pana la urma neesential. Vedeti asta e cusurul d-voastra. Vreti musai sa fiti scos in avantaj.

P.S. Foarte bine ales citatul din mine. Repetitia e mama invatarii. Dupa cum spunea nemuritorul Miron Cozma.

  1. monica Says:
    7 octombrie 2010 la 15:09

“Va multumesc! Dar sa stiti ca si AVP a fost un erou. Uneori a fost mai putin de atit, alteori eroismul lui a scirtiit pragmatic, dar asta nu inseamna ca nu a fost un erou.

Faptul ca eu pun aici unele intrebari e menit sa arate si clar-obscurul pe care unii il inteleg mai usor, altii mai greu, iar altii deloc. E sigur ca acest clar-obscut il infurie pe AVP, dar asta e o problema minora din punctul meu de vedere.

Insa gresiti daca, citind ce-am scris eu, trageti cumva concluzia ca AVP n-a fost un erou. Pentru ca a fost. “

Alti actori(nick-uri), aceeasi piesa

  1. monica Says:
    7 octombrie 2010 la 16:09

Incercati numai sa vi-l imaginati pe Paul Goma insirandu-le securistilor verzi si uscate …..

Un cunsocut, un Escu pur-singe, m-a jignit de moarte – si nu numai pe mine. Stiti ce mi-a zis? Zice:
– Domnule, dumneata te agiti intr-un anume fel si vrei sa faci anumite chestii care nu sint specifice romanului – deci nu esti roman!
– Cum, asa?, zic eu, atins la tricolor. Este adevarat, bunicul dinspre tata era macedonean (Goma), bunica dinspre mama, grecoaica (Cuza), e adevarat ca mai am si ceva singe de polonez de la bunica dinspre tata – dar ce conteaza singele-care-apa-nu-se-face? Conteaza ca eu ma simt roman. Pentru ca m-am nascut in Romania (judetul Orhei), pentru ca limba mea materna este romana, pentru ca pe bunicul dinspre mama il chema Popescu si pentru ca (iar cu asta i-am inchis gura!), pentru ca inchisorile mi le-am facut aici, pe sub pamintul patriei mele iubite!
– Bine, bine, sa zicem ca esti roman, a cedat Escu. Dar te comporti ca un ne-roman!
Ei, si m-am infuriat rau de tot si i-am zis-o de la obraz:
– Daaa? Dar de Ceausescu ce mai zici? Si el e ne-roman? Ba e foarte roman, cu toate acestea, in 15 august 1968, s-a dus la Praga, sa-l asigure pe Dubcek de solidaritatea romanilor. Si, desi roman, a condamnat, de la balcon, cu vehementa, invadarea Cehoslovaciei de catre trupele Pactului de la Varsovia si a zis ca ce-au facut ele, trupele, este o mare rusine si ca sa nu se mai repete chestia asta, ca-i de rau!
Uite-asa, i-am zis. La care el, Escu:
– N-ai decit sa-i ceri lui Ceausescu ce-mi ceri mie: semnatura pe scrisoarea de solidaritate cu cehii! – asa mi-a zis.

Din scrisoarea lui PGoma catre Ceausescu(1977)

Cuvant,Condei,Constiinta !

Spre deosebire de PG ,AVP n-a avut parte de recunoastere nationala si internationala, ca de, el a demascat sistemul comunist si nu a gadilat la nationalism pe nimeni, el nu a cerut sa plece ,a ramas in Oltenia lui,in limba lui.

Asta-i situatia ,natia & tratatia

  1. AVP Says:
    7 octombrie 2010 la 16:42

@Mony, scussi, insa e de tot hazu modu in care tu vrei sa te convingi pe tine insati ca si io am fost un hero, n-asa?, nu chiar ca nea Goma, de care a auzit toanta lumea, dar p-acolosa… In fond si la urma urmelor, tie – ca si lu goe, lu humor or lu radu pur si simplu – nu prea-ti vine sa crezi ca “abalaru” ista de care-ti freci icrele p-acilisa si cu care te tutuiesti, ca si goe, stely, radu sau loda, a fost un hero ca goma, ca cornea, ca filipescu or blandiana, de care ai auzit, dar pe care nu i-ai pipait, pai cum drea, si de aceea ti se par muuult mai heroi decat mandea… Egzact cum au zis contimporanii lu Christ, la vremea sa: “Cine, mha, ista, fiul de teslar si de neam prost, a…??”

Un ingeniu sau un hero e ca Buddha, aloo, cu-o mie de fetze, dintre care numai una e fatza de hero si le da gata pe fetele or massele popularo-cucuietze, priatelo…

  1. Dl.Goe Says:
    7 octombrie 2010 la 16:46

AVP – Acum vedeti d-le AVP avantajele de a va fi luat in balon comparandu-va cu Goma? Eu in gluma, altii in serios. Daca va incearca vreo satisfactie gâdilicioasa citind textul admirabilei Monique (o noua stea (Stelly?) cu steroizi) atunci ar trebui sa realizati ca mie imi datorati acel minunat sentiment de implinire. “Viorel Padina n-a cerut sa plece, a ramas in Oltenia lui, in limba lui”. Sublim. Asa si? Se aduc in discutie cele mai bizare argumente cu putinta care sa justifice “valoarea” si “valorile” si necesarele recunoasteri ale acelor valori. Goma e un scriitoras si un dizidentel oarecare si un nepatriot (daca nu chiar un tradator) ca fiindca n-a ramas in patria lui, in limba lui, in puscaria lui. Nu? Totusi eroismul se masoara prin curaj si prin rezultate. La fel si valoarea literara a lucarilor scrise si publicate (inclusiv pe bloguri fireste). Si la una si la alta distanta dintre Paul Goma si Viorel Padina este una astronomica. Olteanul nostru ar frea s-o strabata cu pasul imaginandu-si ca stie el o scurtatura prin fundul curtii, care trece si prin gradina de zarzavaturi a doamnei Stelly. Realitatea insa e alta, iar mersul pe jos face piciorul frumos si cam atat. Si te tine ocupat. 1000 si ceva de ani, cam atata ar fi necesari. Dar ce conteaza 1000 de ani pentru arhetipalul Viorel din gura Padinii? A strabatut el vesnicia pe jos. Asa ca Parisul lui Goma este fix la una azvarlitura de bat de batatura sa.

  1. stely Says:
    7 octombrie 2010 la 17:09

“Stau pe bloguri ,ascunşi sub diverse nickuri ,cîrcotesc şi iau in derîdere cu cinism pe cel căruia înadins nu i s-a creat un mit ,ca al acelora pe care ii tot compăram cu el ,V.Padina ,şi la care îl tot raportăm ,cu toate că nici aceia nu au mai făcut altceva ,nici măcar să-l cunoasca si să-l contacteze prin diferite canale ,ptru a se organiza împreuna şi a continua lupta cu hotărîre .”
Ceea ce am scris aici, este dupa parerea mea o stratagema a securitatii de a-l tine pe AVE sub “obroc” si de a face in asa fel incit sa nu auda nimeni de el..Nu mai aveau nevoie de un alt “mit” . I-au taiat toate legaturile cu semnatarii ,momindu-i sub diverse forme( facindu-i informatori ,bine platiti sau alte mici avantaje). In concluzie @Goe ,nu trebuie sa fii decit de buna credinta si sa vezi ca ,doar mitul creat in jurul lui P.Goma, face diferenta .Cel ce are idei preconcepute sunteti chiar dvs.,care ati preluat “mitul Goma”, fara a-l cunoste pe AVP in asa fel incit sa puteti face o justa apreciere ,fara nici un resentiment .As putea sa va intreb si eu cum ati fi procedat in cazul in care P.Goma ar fi ramas in tara si si-ar fi pus pe blog toata activitatea de disident ,avind desigur aceeasi atiutudine pe care o are si in prezent;aceea de a trimite sageti ,reprosuri ,nemultumiri catre confrati ,care intocmai ca si in cazul lui AVP nu l-au sprijinit si nu s-au solidarizat cu el.
Mie insa mi se pare ca ati fi facut la fel ptru ca mitul s-ar fi prabusit ,ignorat de aceiasi confrati care nu au nici un interes sa-l bage in seama ,asa cum nu au nici in cazul lui AVP.

p.s.Va rog sa nu mai faceti referiri malitioase la adresa mea.
Sunt convinsa ca sunteti influentat si incintat de acel “Cineva ” sau de alti “priculici” ,care tot sub anonimat laş ma ataca securistic ,ca si cind ar trebui sa fiu pedepsita ca le-am tradat “cauza” ,iar dvs va aliati cu ei din dorinta de a va face trafic pe blog .

  1. stely Says:
    7 octombrie 2010 la 17:16

AVP ,
De data asta mi-ai luat-o tu inainte .. sau nu ?

  1. AVP Says:
    7 octombrie 2010 la 17:32

Stely, n-am cum sa ti-o iau inainte… oops. Tu esti mereu prima care-ti dai cu stangu-n dreptu, acordandu-le trolilor in frunte cu goe o importanta muult mai mare decat o au. Asa cum de altfel ai procedat si-n cazu cucerai, tatonu, neamtu tiganu et aliis ejusdem farinae… In loc sa te tii ca o mare doamna, asa cum ai dreptul sa te pretinzi in raport cu evolutia ta, per ansamblu, pe my blog, ignorandu-i cu desavarsire pe prichindeii astia, le dai nas si ma provoci si pe mine sa-i mârâi…

Ca si Monica, iti imaginezi ca daca ma compari cu Goma sau cu oricare alt disident Ro, ma ridici mai sus decat sandaua-mi… Or, pentru orice om cu-o intelectualitate certa si cat de cat obiectiv, e clar ca faptele mele sunt incomparabile cu ale lui Goma, care e mai faimos decat mine, de acord, insa atat… ; in fond, Goma n-a fost decat un aderent la Carta 77, care nu a pus niciodata in discutie sistemul constitutional existent, necum sa aiba radicalismul anticomunist pur, al “Apelului catre Europa”…

Cat despre valoarea literara a lui Goma, in comparatie cu opera mea, stiti si voi la fel ca mandea ca doar blogu ista si face muult mai mult decat toanta opera gomosului Goma, drea… oops.

Hai naiba sa ne oprim aciia, caci ma enervez iar, voila…

  1. stely Says:
    7 octombrie 2010 la 17:38

De acord …

  1. Dl.Goe Says:
    7 octombrie 2010 la 17:50

@Stelly – Dupa cum spuneti d-voastra ar rezulta ca singurele diferente notabile dintre PG si AVP ar consta in diferenta de atitudine fata de ei a te-ai mira cine, securitatea, scriitorii, opinia publica. Iar aceasta atitudine l-ar avantaja pe unul in mod exagerat si pe celalat l-ar dezavantaja in mod exagerat. De obicei atitudinile care provin statistic ca rezultatnta a atitudinilor unor mase mari de oameni, sunt destul de corecte in raport cu realitatea (obiectiva, altminteri cum) indiferent de abaterile individuale ale indivizilor care compun masele. In mare si Goma si Padina sunt ceea ce se crede despre el ca ar fi chiar daca unii dintre noi nu suntem de acord cu aceasta “medie statistica”.

P.S. Daca sunt cateodata (poate prea des malitios) la adresa personajului Stelly asta nu se intampla decat sub influenta directa a personajului Stelly. Impresia proasta pe care o aveti despre mine si care va face sa credeti ca (a) nu va pot vedea si singur si/sau ca (b) m-ar putea influenta personajele respective (o ofensa foarte draguta, pacat ca sunt insensibil) nu poate sterge impresia pe care o produceti chiar d-voastra manifestandu-va. Sunteti pe cale de a deveni un mit. La personaj ma refer, nu la persoana. Daca ati fi putin atenta ati putea remarca faptul ca (spre deosebire de altii) ma straduiesc (si cam reusesc) sa raman la personaje si sa nu ma refer la persoane. N-aveti de ce lua in nume personal referirile mele la personajul Stelly. Aproape la fel stau lucrurile si cu personajul AVP versus cetateanul Abalaru V. Ne lamurim noi pana la urma. Sau nu.

  1. Dl.Goe Says:
    7 octombrie 2010 la 18:00

Va enervati deci existati. Aici va enervati, aici existati. Sunt semne de existenta. Dar aici exista si Goma. Goma insa mai exista si in alta parte. Iar unde mai exista Goma nu se vorbeste despre AVP-uri. Acolo nu exista AVP. E un semn simplu de interpretat in legatura cu mai-universalitatea unuia raportata la mai-provincialismul altuia, fara nicio aluzie geografica… Ma rog am cam exagerat cu cultivarea inutilului utilitar. Cred ca v-am animat destul pentru astazi. Nerecunoscatorilor!

  1. AVP Says:
    7 octombrie 2010 la 18:16

Stely, stiu ca esti tentata mai degraba s-asculti cantecu de sirena al lu @goe, decat sfaturile mele de profet verificat, cum ar veni, insa-n fond si la urma urmelor asta face diferintza intre o tarancutza de pe net & nat si-o fanitza cu destin predestinat… oops.

Mbou’ ista ii tot da zor cu Corabioara din Oltenia mea in raport cu Parisu or America altora, vrand sa sublinieze provincialitatea, cica, a mea, si uitand prostovanu drea… : 1) ca ne aflam in hyperspa’, unde nu mai egzista geografia de pe vremea lu papulea si nici macar fizica euclidiana, cum ar venea … si 2) ca nainte de a se naste Stagiritu-n Stagira din Halkidiki, Stagira era un satuc de kikiri-mykyri prin Elada, dupa cum nici macar legenda Nazaretului nu egzista nainte de a se naste fiul teslarului acolosa…

Gata, mi-am clatit destul gura… Am treaba !

  1. Maria Says:
    7 octombrie 2010 la 18:45

Astăzi se împlinesc 30 de ani de la semnarea ,,Apelului către Europa”, domnule Viorel Padina…

  1. Dl.Goe Says:
    7 octombrie 2010 la 18:53

Tocmai pentru ca ma asteptam la “cantonarea” in geografie am si mentionat explicit ca nu la asta ma refer. A fost in zadar. Omul stie (ca aproape toata lumea) ca nu e frumos si deontologic sa te iei de locul in care vietzuieste fiinta vorbitoare dar tocmai de aceea se si grabeste sa ma acuze de o asemenea marsavie care sa abata atentia de la adevaratul sens al “provincialismului” invocat, cel care “decurge” dupa vorba, dupa port. Si nu ma refer nici macar la felul in care ne adresam unul altuia (care denota desigur sub-provincialism la unul dintre noi) ci asa in general la felul de manifestare “in” si intelegere “a” hyper-spatiului generos in nemarginirea sa pana la admite in interioru-i chiar si marginiti marginasi. Repet, nu sub aspect geografic.

  1. raduhumor Says:
    7 octombrie 2010 la 19:05

Oops: Se ingroasa gluma
Dupa ce trece cu vederea ca @Moni parca, afirma senin despre el ca nu a gadilat pe nimeni, ci dimpotriva a ramas (cazut?) in limba
“el a demascat sistemul comunist si nu a gadilat la nationalism pe nimeni, el nu a cerut sa plece ,a ramas in Oltenia lui,in limba lui, “Titanul” din Corabia. oarecum asemanator cu “piticania” din Gagesti , ne da intreaga masura a starii sale de sanatate (mentala), atunci cand apeleaza la cele sfinte, amenintandu-ne biblic cu o noua Sodoma si Gomora (Corabia si Gagesti) ce vor fi cunoscute ca urmare a ispravilor celor doi neintelesi , dar mai ales neplatiti, la justa lor valoare !
Finalul e de coma, daca n-ar fi de com(edie):
“Gata, mi-am clatit destul gura…”
( E bine totusi ca simte nevoia, dupa ce, si cat, a mancat, sa se gandeasca si la noi, ca doar in fatza noastra vorbeste ).
Numai ca imediat trece iar pe necesitati fiziologice, de data asta mult mai mari, se intelege :
” Am treaba ! ”
Ma mir ca n-a strigat (probabil ca n-a mai avut timp )la aflarea vestii si un
-Uraaaa !
Pe care cu siguranta o poarta, ca-n bancul cu Ceausescu , in suflet !

  1. AVP Says:
    7 octombrie 2010 la 19:26

Maria… Voiam s-anunt vestea la spartu targului de azi, dupa ce-as fi constatat ca nimeni nu si-a amintit de neinsemnata aniversare… oops.

Nu putusi sa taci… ?

  1. stely Says:
    7 octombrie 2010 la 19:27

Nu sunt tentata deloc ,intrucit m-am lamurit in ceea ce-l priveste . Ceea ce ma tenteaza insa este altceva .Si anume sa-ti spun ca ,reply-urile tale de azi ,sunt cum nu se poate de edificatoare , in asa fel incit o alta replica a mea ar fi inutila si chiar desueta.
Da, tu m-ai convins intotdeauna ,chiar daca m-ai “piscarit ” si m-am suparat , condusa fiind de o stare de moment ops : Tocmai faptul ca m-ai convins si ma convingi ,ma determina sa fiu din nou aici .
p.s. Cind argumentele sunt convingatoare ,numai niste insi increzuti si orgoliosi nu tine cont de ele .

  1. AVP Says:
    7 octombrie 2010 la 19:34

Stely, e taare tragi-comic, pe masura caracterului de kko al boborului Ro, ca la 30 de ani dupa Apelu catre Europa sunt silit chiar si azi sa-mi edific concetatenii asupra realitatii & utilitatii faptei mele, in loc sa fiu adorat ca Heracle…

Hai naiba sa ne ducem la cucare… Noapte buna, Romanico, oriunde te-ai afla…

  1. stely Says:
    7 octombrie 2010 la 19:35

pardon !.am facut un dezacord de nepermis ..” nu tin cont”

  1. Maria Says:
    7 octombrie 2010 la 19:45

Viorel Padina… Nu prea îmi stă în fire să tac, mai ales când aştept, de câteva ore buuune, ca cineva să amintească de aniversarea acestui eveniment unic şi de excepţie din anii disidenţei româneşti.

  1. monica Says:
    7 octombrie 2010 la 19:46

AVP,
dac-am ajuns sa nu intelegi nici dta ce vreau sa zic,mai bine stau frumos la oalele mele,ca acolo-mi e locu -daca nu ma potolesc.
Nu eu ma raportez la altii si nici nu-mi imaginez “ceva” ca sa te vad asa cum esti, ci am venit si io cu “argumentele” mele,pe care le-am gasit ironice, cu care vad ca te fac de …ras.
Pai cum drea…
te referi la toate postarile mele de azi? sau in general? As vrea sa aflu ca sa pot indrepta ceva la logica-mi ilogica.

  1. stely Says:
    7 octombrie 2010 la 19:52

Da,exact la asta ma gindeam . Cred ca cei care l-au laudat si ptru care ai primit elogii ,care mai de care ,ar fi putut sa-si gaseasca timpul si locul necesar ptru a-l comemora.
p.s. Chiar asa : mi-ar placea sa-i gasesti tot tu locul intr-o postare noua ,impreuna cu toate referintele facute de cei avizati. Merita deci o “La Aniversara “.
hmm ! tot in zodia balantei s-a nascut si el ,ca si blogul ..

  1. AVP Says:
    7 octombrie 2010 la 20:01

Maria, dar au pomenit rrrumânii neaosi, neagoe & radu omor… Asta e situatia, natia & tratatia

Mony – nu incepe si tu, pleeease… !

Stely – mai bine spune drept c-ai ratat mumoasa ocazie de a semnala prima glorioasa aniversare… oops. N-ai decat s-astepti inca zece anisori pana la urmatoarea… Paa

  1. stely Says:
    7 octombrie 2010 la 20:30

Da,sunt invidioasa si ofticoasa ca tocmai fanitza ta a pierdut prilejul . Dar ,nu-mi ramine decit sa ma rog sa traim pina atunci .. Eu am retinut o alta data- de 27-28 octombrie ,parca ? .Stiu asta ca am facut o corelare cu alta aniversare .. Merg acum sa vad .
Oricum o felicit pe Maria ptru promptitudine si ptru memoria sa de invidiat .. Cumva o fi mai tinara?

  1. AVP Says:
    7 octombrie 2010 la 20:45

Asta ma-ntreb si io… oops Om mai apuca urmatoarea aniversare a Apelului catre Ioropa, draga pretina… ?

Noi sa fim sanatosi, caci in rest nu ravnesc nemica, nemicutza…

Pa maine.

  1. raduhumor Says:
    7 octombrie 2010 la 20:53

Doamne, repede trec anii,
Totusi, nu asa ca banii !
Ieri dadeai in Ceausescu,
Azi il perii pe Basescu

Cand ai fost de laudat,
Din moment ce te-ai schimbat
Intr-un hal de neiertat ?!

30 de ani de dizidenta, stersi cu mopul
unei gretoase linguseli (6 ani !) a unei puteri ce niciodata n-ar fi castigat de partea ei un adevarat dizident ! ( ca tot veni vorba de Paul Goma pe-aici !).
Dar ce-si face omul cu mana lui, nu pot repara nici macar cei mai buni si sinceri prieteni
Pacat !
Preferam mai putin talent si mai mult caracter !

  1. Dl.Goe Says:
    7 octombrie 2010 la 21:18

@Stelly – Intuitia d-voastra (atat de) feminina (in combinatie cu un “common sense” iesit din comun a functionat inca o data admirabil. Felicitari pentru realism. Ati facut alegerea corecta. Stiti d-voastra mai bine ce va prieste. Presupun ca intre o friptura de porc in sange si un homar à la Riseholme ati alege cu inima impacat porcul. Pofta buna.

@RaduHumor – Iar de la d-voastra era de preferat mai putin talent si mai mult discernamat. Aveti prea mult talent in comparatie cu luciditate.

  1. Maria Says:
    7 octombrie 2010 la 21:24

Se prea poate, Viorel Padina, dar nu pe blogul dumneavoastră.

Pe mâine!

  1. Citind in diagonala Says:
    7 octombrie 2010 la 21:25


– Voiam să-l întâlnesc pe unul… Istrate, ca să-i dau Apelul…

– Păi, nu vă spusei? Eu am ştiut că Istrate e omul dvs (3) /b(3) Ştiam pe draqu !/b

Nu ca as fi foarte curios, dar ai putea sa ma lamuresti, dizidentule, de ce aruncai in bratele securitatii lui Ceasca un om despre care nu stiai nimic? Sau iti imaginai ca daca lucrurile ar fi mers prost pentru tine, pentru el n-ar fi fost acelasi lucru?
Daca omul ala ar fi fost complet inocent si si-ar fi luat-o din cauza ta?!

+++++++++++++++++
avp reply : Daca omu ala era complet inocent ar fi venit la 15,15 la ceas la universitate, asa cum ne intelesesem, ca sa-mi restituie exemplarul din Apel si sa-mi spuna ca nu se baga (asa cum au spus Vlasie, Brancoveanu, Romosan, Arsenie, Gate, dintre cei pe care-i cunosti si tu din poveste). Asa era cinstit si lautareste. Io am contactat, de altfel, si alti rumani atunci – de unii nici nu-mi mai amintesc -, propunandu-le sa semneze, insa n-am aruncat pe nimeni in bratele securitatii lu Ceasca, daca au refuzat sa o faca. Insa pe ista, dupa ce s-a dat la fund cu Apel cu tot, n-aveam cum sa nu ghicesc ce-i cu el. Punctum.

  1. GoldmundR Says:
    7 octombrie 2010 la 21:46

Nimic nou sub Soare

Ceata e asemanatoare cu ce a fost odat’,privirile au ramas de o vesnicie sapate in piatra,neincrezatoare,iar oamenii mimeaza ce-au invatat.
Exista si acele mici detalii din biografia fiecaruia care a trait in “epoca de aur”, care construiesc perosnalitatea,in felul in care destinul-iluzionistul s-a comportat cu fiecare in parte precum cu o noua lume de modelat:
pe unii i-a risipit si contopit cu tarana care acum tipa pentru vietile rapite dintre noi ca un fulger ucigas al bratului-securitatea.”Sa se faca dreptate!”-ramane un deziderat siderat ;
pe altii i-a pierdut in labirintul cailor spre lumina si libertate,carari ce con-duceau mereu si pe orbi spre Vest;
pe cei mai curajosi dintre “dezertorii comunismului”au fost pedepsiti pentru vecie sa ramana lipiti de stramoseasca glie.
Acestia nu pot savura nici acum linistea si pacea meritata:”de ce n-ai fost batut,torturat si omorat de pumnii securistului-mai putin bun decat securistul bun!- si de ce nu ai plecat din tara,cand altii de mult au parasit ce-au iubit,ce-au adulat?!”
Ca si cand viata se repeta dupa acelasi ritm si univers interior,ca si cand Securitatea a scris pentru fiecare individ acelasi scenariu macabru.

Toamna e la fel ca in copilarie in momentul in care am descoperit pictorul vrajit de finala echilibrului firav intre rece si cald si indragostit in culorile dulci ca un curcubeu aruncat peste verdele de smarald si nesigur al padurii.
Nimic nou sub Soare si acelasi atac concentrat al omului impotriva altui om care nu-i seamana si nu-l cunoaste indeajuns.
Ceata e asemanatoare cu ce a fost odat’…
Adrian R Apostol

  1. raduhumor Says:
    7 octombrie 2010 la 22:19

Daca erai si tu iesit definitiv din ceata ai fi scris corect :
Dreptate , ochii plansi vor sa te vada !
Dar probabil pe atunci erai unul care strigai , poate nu in limba ta :
Moarte taranistilor ! si
Noi nu ne vindem tara !, ca majoritatea unora de pe aici, care acuma se dau de ceasul mortii ca nu ne lasam pacaliti de Basescu si ai lui

  1. pP Says:
    7 octombrie 2010 la 22:38

@maria
SINCER!

  1. Citind in diagonala Says:
    7 octombrie 2010 la 23:49

Deci l-ai aruncat la lei pentru ca n-a venit la intalnire. Nu stiai daca l-a calacat masina, nu stiai daca in momentele alea nu-si interna mama sau copilul in spital, nu stiai daca nu-l prinsese insasi Secu cu exemplarul tau si la ora stabilita pentru intalnire el era deja la beci, nu stiai nimic din toate astea, dar stiai ca daca nu a venit, musai trebuia sa fi fost informator.
Misto logica.

++++++++++++++++++++++
avp reply: Daca n-am intrat la beci io, care facusem ce facusem, cu atat mai putin ar fi putut intra el. Ce vina avea bietul copil – cred ca tipul n-avea nici 20 de ani atunci – ca un tampit venise sa-i aduca niste hartii si mai tampite la un cenaclu de tampiti ? Asa ca, linisteste-te, crestine.

  1. Sorin ILIESIU Says:
    7 octombrie 2010 la 23:56

Comunicat
al Asociaţiei 21 Decembrie 1989

EVENIMENT: ASTĂZI 7 OCTOMBRIE 2010 SE ÎMPLINESC 30 DE ANI DE LA „SEMNAREA” – LA CASA SCRIITORILOR DIN BUCUREŞTI – A „APELULUI CĂTRE EUROPA” SCRIS ÎN 1980 (AUGUST-SEPTEMBRIE) DE DL VIOREL PADINA.

„Apelul către Europa” este unicul text clar anticomunist scris de vreun intelectual în timpul regimului comunist din România anilor ’80.

Profesorul VLADIMIR TISMĂNEANU, membru de onoare al Asociaţiei 21 Decembrie 1989, preşedintele Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, a scris textul „Un manifest împotriva capitulării etice: Viorel Padina şi „Apelul către Europa” — prefaţă la Poemul de oţel, Epistolar iepocal, Apelul către Europa – fragmentarium, în curs de apariţie — text din care cităm:

“Este unul dintre efectele scandaloase ale amneziei bine-întreţinute de care suferă cultura politică a Romaniei post-comuniste faptul că numele lui Viorel Padina ca disident anticomunist continuă să rămână necunoscut. Evident, mai ales după publicarea interviului luat de Sorin Cucerai şi publicat în revista Orizont din Timişoara, cel puţin unii dintre noi, deci cei pentru care amintirea acelor vremuri de ruşine, spaimă şi greaţă contează imens, gestul reconstituit al poetului Viorel Padina, anume tentativa de a trimite către marile organizaţii internaţionale al său „Apel către Europa”, a devenit un subiect de meditaţie şi admiraţie. Recunosc că nu ştiam mare lucru despre Viorel: îmi vorbise doar Dorin Tudoran, mai ales după ce-l recunoscuse îndărătul ubicuului, mereu causticului şi totuşi atât de seriosului, redutabilului pseudonim „AVP” pe diversele forumuri şi bloguri. Ulterior, aveam să intrăm în legătură (mereu prin e-mail, regretând şi acum că nu am apucat să ne întlânim personal). Am înţeles semnificaţia eroică a gestului său din 1980 când, tânăr poet recunoscut ca una din speranţele supreme ale poeziei nonconformiste, a încercat să iniţieze şi în România ceea ce se petrecuse în alte state din Est: revolta spiritului, coagularea unor nuclee autonome de societate civilă, resurecţia demnităţii intelectualului, călcat în picioare vreme de decenii de abjectele aparate ideologice şi polţiste (de fapt cele două birocraţii se interpenetrau”dialectic”). Motiv pentru care numele său figurează în raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România împreună cu cele ale disidenţilor „omologaţi” de memoria contemporană.

Sfidând logica blocurilor politice nu în numele falsei „suveranităţi” a regimului naţional-stalinist al lui Nicolae Ceauşescu, ci prin raportare la valorile definitorii ale civilizaţiei europene, Viorel Padina se situa în acel şuvoi disident care avea să schimbe faţa continentului şi a lumii în anul miraculos 1989. Viorel a înţeles printre primii, asemeni lui Paul Goma şi Dorin Tudoran, că vocile intelectuale contează, că logocraţiile comuniste nu se tem de nimic într-o asemenea măsură ca de verbul eliberat de frică. In consens cu tezele afirmate de Vaclav Havel şi ceilalţi adepţi ai Cartei 77, Viorel Padina a insistat asupra inseparabilităţii păcii externe de aceea internă. Nu poate fi crezut angajamentul internaţional al unui regim care se află într-o stare de război împotriva propriului popor, susţinea poetul disident român, sperând cu disperare că se vor găsi unii prieteni care să i se asocieze. Nu a fost să fie. Disidenţa lui Vioreal Padina a început în 1980, atunci când regimul era încă în graţiile Vestului, deci când marile ziare şi influentele cancelarii îl mai priveau pe Ceauşescu drept un fel de maverick al comunismului mondial. Din câte ştiu, nimeni nu a avut curajul să se ralieze poziţiei tânărului poet. In afară de N. Manolescu, inspiratorul „Cenaclului de luni”, care a fost psihologic alături de Padina, nu s-a găsit nimeni să semneze lângă el. Ba mai mult, a fost turnat de oameni în care crezuse, abandonat de amici în care îşi investise cele mai frumoase sentimente.

Unul din scopurile Securităţii în acţiunile anti-disidente a afost neutralizarea oricărei încercări de construcţie a unor reţele colective de opoziţie. Aparatcikii şi securiştii studiaseră atent experienţele din Polonia, Ungaria, Cehoslovaica şi ştiau că odată trecut pragul de la unu la doi, gestul disident devine acţiune colectivă. Strategia regimului a fost tocmai izolarea celui care gândea şi mai ales îndrăznea să scrie alternativ. Iar Viorel Padina, prin elogiul omului european ca fiinţă nesubjugată, se plasa în direcţia propusă de Leszek Kolakowski, Adam Michnik, Aleksandr Soljenitin, Arthur Koestler, George Orwell. O direcţie susţinută constant, în emisiunile lor de la Europa Liberă, de Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca.

Atunci când regimul recurgea la naţionalismul pompierist, xenofob şi rudimentar al protocronismului, Viorel Padina cerea o dezorientalizare a culturii româneşti, ori mai precis spus re-occidenalizarea ei. Era exact ce scrisese Milan Kundera cand evocase, intr-un eseu celebru, tragedia „Europa rapite” (kidnapata). Apelul către Europa, confiscat de Securitate, a fost cunoscut de numeroşi intelectuali români. A fost perceput pe bună dreptate, de către simpatizanţii săi, ca şi de către securişti, drept un manifest politic pentru trezirea intelighenţiei româneşti, pentru ieşirea din starea de torpoare morală în care ajunsese datorită unor cauze ce nu pot fi discutate profund în acest spaţiu. Era un manifest împotriva capitulării etice. Mânuind magistral bisturiul lucidităţii, Viorel Padina aşeză în faţa confraţilor săi, dar şi a Europei, o deloc măgulitoare oglindă. Era o chemare la reconstituirea meritocraţiei, o invitaţie la fortificarea singurei virtuţi pe care poliţiile secrete nu au cum să o extirpeze: solidaritatea bazată pe libertatea spiritului. Disperat şi nobil, gestul lui Viorel Padina arată lumii natura grotescă a regimurilor totalitar-leniniste. Comunismul îi apărea lui Padina drept încarnarea Răului istoric, un sistem ostil trebuinţelor şi năzuinţelor fireşti ale subiectivităţii: „Comunismul n-are nici o cauză reală, nici cea mai mică aderenţă la natura actuală a omului ; el nu numai că nu vine în întâmpinarea evoluţiei fireşti, dar o contrazice în mod monstruos : prin totalitarismul ce-l caracterizează el deturnează forţa de impact a selecţiei naturale, care a fost şi va mai fi motorul lumii pentru cel putin încă 500 de ani.” şi totuşi acest sistem, absurd, ineficient, barbar, a rezistat vreme de decenii. Explicaţia lui Viorel Padina mi se pare perfect validă: comunismul s-a întemeiat pe ură, ranchiună, invidie şi resentiment. Ca şi nazismul, care a exaltat „lupta de rasă”, comunismul a glorificat principiul ostilităţii, ale urii sociale sub numele de „luptă de clasă” (aşa s-a şi numit, vreme de decenii, „revista teoretică şi politică a CC al PCR”).

Iacobinismul extremist al comuniştilor se deducea din voinţa lor de a construi o utopie egalitarist-colectivistă considerată a fi „sfirşitul istoriei”, „saltul din imperiul necesităţii în imperiul libertăţii”. Tot atâţia semnificaţi vizi de conţinut, meniţi să menţină masele într-o perpetuă stare de frică, impotenţă şi extaz. Comunismul a mizat pe şamanism, pe mit, miracol şi magie. Ceea ce a realizat Viorel Padina în al său „Apel” este de fapt o autopsie exemplară a sistemului comunist, a Lagărului socialist (cum i se spunea, nedându-şi seama propagandiştii cât de adevarată era formula lor), iluminând frontierele vizibile şi invizibile, pădurea de interdicţii pe baza căreia sistemul reuşea să supravieţuiască. Cum a scris cândva Hannah Arendt, în totalitarism tot ce nu este interzis este obligatoriu (şi viceversa).

Textul lui Padina mi se pare comparabil ca intensitate etică, dar şi ca perspicacitate analitică, cu unele din cele mai vibrante pagini din memoriile Nadejdei Mandelstam. Surprinde perfect cum privaţiunea de libertate se converteşte în fuga de orice responsabilitate, în experienţa de deplină subordonare a deţinutului (Haftlingului) comunist. Un deţinut care nu mai trebuie închis în vreo temniţă, nu mai trebuie deportat în lagăre de concentrare. Întreg universul social a devenit de fapt un asemenea lagăr Sistemul funcţionează doar prin duplicitate, dedublare şi minciună. Tocmai de aceea reacţionează isteric la rostirea adevărului. Una din cărţile pe care politrucii le-au detestat cu precădere a fost Gândirea captivă de Czeslaw Milosz. Fenomenologia deşteptării minţii în lumea comunizată a fost exact ce notează Viorel Padina: revenirea intelectualilor la condiţia lor de vorbitori necenzuraţi. Tragedia sistemului, scria poetul roman, „ începe abia atunci când malaxorul comunist întâlneşte corpuri şi conştiinţe mai dure, încă neîndobitocite, nedevitalizate, neorientalizate, neortodoxe ; aşadar, atunci când dinţii săi întâlnesc oameni europeni, intelectuali… Intelectualii sunt coşmarul conducerii lagărului, sunt cei ce n-o lasă să horcăie în somnul utopiei sale. Caci, iată, ce tot vor aceşti scriitori şi artişti, acesti savanţi care nu ştiu decât să critice şi să ceară bani, libertate şi alte porcării occidentale şi care pun astfel beţe în roatele Malaxorului ? S-a ajuns pâna acolo încât conducerea Lagărului să nu-şi poată îndeplini în bune condiţii, din cauza acestora, misiunea sa istorică de formare a omului nou, perfect îndobitocit şi aplatizat. Ia să facem o şedinţă la Comitetul Politic Executiv şi să vedem despre ce e vorba. Să-i intimidăm, să-i dăm pe mâna Securităţii, iar dacă vor continua s-o facă pe deştepţii, să-i legăm. Doar nu vom rata un potenţial popor de oameni noi, viitorul nostru ştiinţifico-fantastic, din cauza câtorva inşi decadenţi, reacţionari…”

Oricine a citit stenogramele întâlnirilor lui Nicolae Ceauşescu cu scriitorii va fi de acord cu diagnosticul lui Viorel Padina. Din nefericire, în cazul acţiunii sale, sistemul a reuşit să găsească destui indivizi care să-l trădeze, să-l dezavueze ori pur şi simplu să-l uite. Iar uitarea poate fi uneori mai dureroasă decât loviturile directe. Apelul lui Viorel Padina este un cri de coeur, o expresie a curajului de a opune unei false realităţi un alt chip, neschimonosit, al intelectualului. După atâtea înjosiri masochiste, unii intelectuali au decis să nu mai tacă. Viorel Padina a fost un asemenea mărturisitor la un ceas când alţii se închinau unui tiran de mucava şi unei ideologii senile: „…dacă suntem atât de puţini, aceasta se datorează faptului că mulţi dintre colegii şi compatrioţii noştri sunt terorizaţi, inhibaţi de perspectiva privării fizice de libertate şi a represaliilor, alţii au conştiinţele deja castrate, orientalizate, obsedate de ideea supravieţuirii cu orice preţ, iar ceilalţi, în fine, cei mai mulţi, nu mai sunt. Rugaţi-vă pentru ei !”

Din abisul degradării şi dezolării, solitar, calomniat, prigonit, Viorel Padina a ştiut să reclame dreptul nostru de a nu deveni complicii infamiei”.

Dl DORIN TUDORAN, membru de onoare al Asociaţiei 21 Decembrie 1989, laureat al Premiului Naţional de Poezie Mihai Eminescu 2010, a scris textul „Poetul teflon şi căruţa clipei” — prefaţă la Poemul de oţel, Epistolar iepocal, Apelul către Europa – fragmentarium, în curs de apariţie — text din care cităm:

“Depistat pozitiv de Nicolae Manolescu ca fiind unul din cei doi poeţi loviţi de geniu ai leatului său literar, Viorel Padina a fost decartat, cu viteza luminii, atât de autorităţile culturale româneşti, cât şi de plutonul său liric. Dacă cei dintâi au făcut-o din motive de securitate naţională (se ştie că un poet extraordinar e mai periculos decât o rachetă cu încărcătură nucleară) ceilalţi, colegii, au făcut-o, cum altfel?, spre binele literaturii române, care, în acel moment ca şi de-a lungul întregii ei istorii, fierbea de genii, genialoizi şi alte specii intermediare ca supa de peşte lăsată la nesfârşit să clocotească pe malul Deltei, la Portiţa.

De fiecare dată când este readus în pagina publică, “Poemul de oţel” dă dreptate celor ce l-au îngropat de viu pe Viorel Padina: tensiunea gândului este insuportabilă, tăişul versului mai parşiv ca sărutul unei săbii de Damasc, construcţia poemului – impenetrabilă. Este ca şi cum peste poemul lui Padina au trecut câteva sute de ani – fiecare veac cu optzeciştii, nouăzeciştii, milenariştii, deconstructiviştii, navetiştii ori paraşutiştii lui – iar diamantul se ridică de sub maldărele de moloz şi spune amuzat ”Ce drea’?”

Ce nu i se va ierta niciodată acestui poet extraordinar este totala inaderenţă la mediocritate. Pe orice parte întorci lava, ea rămâne incandescentă, strălucitoare, şi asta înnebuneşte scrumul, praful şi gloriile de hârtie creponată.

“Epistolarul iepocal” constituie Cearta Neînţeleptului cu Lumea Prea-Din-Cale-Afară-De-Înţeleaptă. Este cea mai vulnerabilă din toate poziţiile de foc de unde Viorel Padina trage rafale încrucişate asupra realităţii. Rareori s-a aflat un răzvrătit într-o minoritate atât de absolută. Bunul simţ nu-i şopteşte nimic. Îndreptarele de dans în distinsa societate şi ghidurile de parşivenie în budoarele gloriei îi sunt indiferente. Pachetul de minimă prudenţă cu care ne naştem fiecare Padina l-a dăruit congenerilor săi interesaţi să câştige la loteriile timpului oricît i-ar costa biletul.

Sunt multe paginile memorabile ale acestui Epistolar halucinant, necuviincios şi insuportabil de vindicativ, dar sunt puţine cele care exprimă mai limpede natura fracturii dintre Viorel Padina şi generaţia sa de literaţi decât scrisoarea pe care i-o trimite lui Ion Bogdan Lefter din Corabia, la 8 februarie 1990. Acel ”aţi alergat din răsputeri (unii chiar cu bălăngăniri caraghioase) pentru a nu pierde căruţa clipei” ar putea fi un excelent început pentru reevaluări dintre cele mai necesare, dar Viorel Padina ştie că lumea va fi din ce în ce mai grăbită şi recursurile sugerate de el sunt sortite deriziunii. Gesturile lui există fiindcă trebuie făcute, nu pentru că au vreo şansă de izbândă.

Împins şi împingîndu-se de unul singur într-o solitudine soră cu nebunia, Viorel Padina este unul din moşierii spaţiului cibernetic românesc. De fapt, este unul din întemeitorii acestui limbaj. Enervante, sărind mai tot timpul la beregata mediocrităţii, uneori revoltător de nedrepte, deseori incovenabil de drepte, scrise cu o ironie ucigătoare, cibertextele lui Padina sunt o literatură extraordinară.”

Recent, profesorul VLADIMIR TISMĂNEANU a publicat articolul „De profundis: Disidenţi, abdicări, înfrângeri” dedicat autorului „Apelului pentru Europa”.

Cităm căteva fragmente din articolul profesorului Tismăneanu:

“In 1980, poetul Viorel Padina a scris un text incendiar, de o mare intensitate etica si analitica. Este vorba de “Apelul catre Europa”, confiscat de Securitate in urma unor delatiuni comise de persoane apropiate de scriitor, inspaimantate de riscul culpabilitatii prin „omisiune de denunt”. Este un text exemplar al disidentei romanesti, atata si asa cum a fost aceasta. Un document tasnit du fond du gouffre obscur, spre a relua versul lui Baudelaire, in care coborase Romania, inrobita, injosita, parca impietrita de le soleil de glace al socialismului dinastic, sinteza balcanica dintre Ramses si Caligula. Chiar daca nu a circulat masiv si a fost inmormantat in arhivele politiei secrete, Apelul a pus degetetul pe rana regimului, fundamentul axiofob al unei constructii faraonic-utopice menite sa distruga demnitatea umana. Pentru Viorel Padina, regimurile totalitare sunt de fapt expresii arhetipale ale resentimentului : “Daca se poate totusi vorbi de o ‚cauza’ a regimului comunist, prin care el subzista, aceasta e resentimentul popular contra elitei. Lipsit de aportul inaltei intelectualitati – pe care de altfel o abhora – si deci aflat in imposibilitate de a-si transfera vitalitatea in sens constructiv, poporul ejaculeaza intr-un jet de aversiune contra elitei si imprumuta aceasta aversiune grupului popular aflat la putere, care o transforma in represiune. Departe de a folosi poporului, istoricitatii sale, acest resentiment, eliberat si permis de catre regimul comunist, nu serveste asadar decat functionarii grupului barbar aflat la putere. Daca acest grup ar fi o elită, ar folosi puterea in sens constructiv ; dar fiind ceea ce este, dictatura proletara nu are decat sensul clasicei barbarii. Prin aceasta, ea resuscita forte stravechi, anacronice, si creeaza grave pericole de deviere a motricitatii specific umane si de deturnare a istoriei.”

Cred ca publicarea “Apelului” este indispensabila unei asumari/cunoasteri autentice a trecutului totalitar. Fiecare caz de disidenta, fiecare actiune de opozitie isi are propria istorie, cu atatea meandre si ramificatii ce trebuie explorate respectand nuantele si neignoarand detaliile simptomatice. Nu putem sterge diferentele dintre fractionismul intrapartinic si disidenta veritabila. L-am abordat in acest sens pe Viorel Padina, propunandu-i sa ofere o analiza proprie, pe linia textului din 1980, imbogatita de experientele care au urmat, a unor chestiuni precum:

De ce nu a avut România o disidenţă ca in Polonia? Sigur, au fost voci izolate, perfect respectabile. Dar de ce a lipsit acţiunea colectivă? De ce a eşuat Mişcarea Goma? Au existat mişcări muncitoreşti, dar de ce nu s-a solidarizat inteligentsia cu ele (Valea Jiului, SLOMR, Brasov) ? De ce nu a devenit Cenaclul de luni echivalentul lui Jazz section din Cehoslovacia ? De ce n-am avut un KOR? Era PCR mai perfid dacat PMUP? Era Securitatea omnipotenta? De ce nu a creat Apelul tau o tache d’huile ?

(…) Viorel Padina nu a avut de partea sa nicio grupare literara, s-a gasit prins intr-o lupta in care, daca existau, aliatii nu se faceau nicicum auziti. A avut parte in schimb de delatiuni, de tradari. In Romania, din nefericire, notiunea de solidaritate a fost abandonata inainte de a fi practicata. A existat efortul de a crea Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din Romania (SLOMR), dar nu a trecut de faza sa incipienta, a fost distrus inainte de a deveni o miscare nationala. In 1977, nici Miscarea Goma, nici revolta anticomunista a minerilor din Valea Jiului nu au dus la forme organizate si consecvente de solidaritate precum KOR (Comitetul de Aparare a Muncitorilor) din Polonia. In acei ani, desi existau voci critice in Uniunea Scriitorilor (si ele merita respect), nu s-a formulat un memorandum catre dictator in care sa se spuna ceea ce spuneau semnatarii Memoriului catre Ion Antonescu in primavara anului 1944. Societatea civila era aneantizata prin atomizare, supravietuia in nise, in cercuri cu preocupari aparent ezoterice, in minuscule enclave mereu amenintate. Dar au existat si vocile refuzului. Nu multe, dar reale. Atunci cand unii vor sa creeze impresia ca toata lumea a colaborat, ca nu exista cale de a nu abdica din punct de vedere moral, ca era un fel de fatalitate sa accepti colaborarea cu Securitatea, este bine sa citim cu atentie reflectiile acestui minunat poet, jurnalist si moralist care este Viorel Padina. Surazand melancolic, el ne aminteste ca in fiecare infrangere se ascunde promisiunea unei victorii”.

Dl NICOLAE MANOLESCU, cel mai important critic literar român din ultimii 45 de ani, a scris articolul „Soarta unei cărţi”, publicat în România Literară, în februarie 1993 , articol din care cităm:

“Viorel Padina este, probabil, singurul poet important al generaţiei ’80 care n-a izbutit să-şi vadă publicat nici un volum înainte de revoluţie. In reviste, i-au apărut câteva poezii, foarte puţine, mutilate şi acelea de cenzură, cum s-a întâmplat cu una dintre ele chiar în “România literară”, prin 1979, cu ocazia primei şi ultimei pagini pe care am reuşit s-o consacru optzeciştilor, aflaţi atunci la debutul lor. “Poemul de oţel” a fost premiat la concursul de debut al “Cărţii Româneşti”, în 1982, dar n-a putut fi publicat. Regretatul Florin Mugur îi era redactor. In felul lui, a făcut tot ce-a putut. Dar poetul a refuzat orice compromis. Mai mult : a intentat proces şi, fireşte, l-a pierdut, după cinci ani de tergiversări ale tipăririi. După opt ani, volumul a apărut, în sfârşit, tot la editura care-i acordase premiul, fără vreo modificare. Viorel Padina a lucrat la această carte un deceniu şi jumătate şi a aşteptat aproape un deceniu ca s-o vadă tipărită. Nu ştiu dacă va mai fi urmată de o alta. Se prea poate să ramână singurul volum al acestui poet absolut extraordinar. Viorel Padina mi-a trimis, pe vremuri, mai multe scrisori, dintre care unele n-au ajuns până la mine, şi a avut probleme cu securitatea pentru limba lui ascuţită şi pentru imaginea pe care scrisorile o dădeau despre prezentul comunist. (Securitatea nu ascundea nici măcar faptul că le interceptase). Scrisorile care s-au păstrat ar merita să fie strânse într-un volum şi tipărite. Ele reprezintă una dintre cele mai teribile mărturii pentru o epocă şi pentru o lume.”

Cităm, de asemenea, următorul fragment din ”APELUL CĂTRE EUROPA” scris în august-septembrie 1980:

„Ortodoxismul a lucrat în România în sensul molesirii latinitatii originare, al inhibarii activismului si voluntarismului specific acestei rase, al devitalizarii treptate. Dintr-o etnicitate plina de initiativa, cu o puternica personalitate virila, ortodoxismul a facut o turma de sclavi, un harem pus la dispozitia barbatiilor imperiale de pretutindeni. Principiul ortodox : “Orice împaratie este de la Dzeu, chiar daca vine prin dracu” a fost inculcat poporului sub forma neaosa: “Vin ai nostri, pleaca ai nostri !”, ceea ce a permis ca toti strainii ce ne-au calcat de-a lungul vremii (de la Huni pâna la Rusi) sa ajunga sa ne fie stapâni. Feminitatea, frica, supusenia, pasivitatea, ospitalitatea lasa au patruns masiv în mentalitatea urmasilor legiunilor cu acvila si ai ostirilor cu cap de lup, îndepartându-i de matca lor originara (fundata pe urbanizare, mestesuguri, comert, razboi) si implantându-i într-un stil de viata specific oriental, tradus prin lentoare spirituala, ruralism, anistorism, depolitizare, absenteism social. Termenul de “valah”, care la origine însemna “roman”, a ajuns sa însemne “cioban”. Cetatile fortificate, castrele romane si davele, importantele centre urbane s-au ruinat prin neuz, tara fiind împânzita cu atemporale obsti satesti si cu manastiri : consecinte si cauze ale orientalizarii. Drept urmare, si cultura acestui popor orientalizat va deveni, pe de o parte, folclorica, arhaizanta, iar pe de alta, bisericoasa la modul cultic, dogmatic. Orice nota de intelectualitate, de initiatiativa, de libertate lipseste si prin urmare lipseste elita. Nici o personalitate nu poate irumpe în afara dogmei, relieful ideal e “spatiul mioritic”, cumintenia duce la hieratism, rationalitatea si artisticitatea trebuie sa dispara. E o teribila încremenire bizantina, consecinta a unei utopii a asteptarii, o rabdare imbecilizanta, o mortificare continua, o degenerare. Orientul patrunde în acest spatiu european (lasat fara aparare) prin toti porii, prin fisurile etnice, insinuându-se cu viclenia somnului religios.

Dominatia otomana – extinsa pe durata a câteva secole -, din contra, a vulgarizat poporul. Vulgarizarea, în acest context, trebuie înteleasa în sensul deschiderii bruste, catastrofice, a supapei vitalitatii populare – inhibate de ortodoxism – catre un mod de viata dezaxat, ceea ce se va numi balcanism. Frustrat de independenta si spoliat de specificitate, pe de o parte, napadit de o concretete barbara, pe de alta, poporul îsi va canaliza energia într-o viata tipica de bâlci oriental, impur, irational, lipsit de orice teleologie. Lenea, coruptia, hotiile, prostitutiile de toate felurile patrund debordant.

Pe acest teren entropic, degradat pîna la nefiinta, utopiile prind foarte usor radacini. Iar cea mai teribila dintre utopii este comunismul… “

VIOREL PADINA – DATE BIO-BIBLIOGRAFICE

* Născut la 29 Octombrie 1950 în Gura Padinii, jud.Olt, într-o familie de pescari (name real: Viorel Abălaru).
* Pseudonim literar – Viorel Padina, nickname – AVP. Membru al Cenaclului de Luni (1977).
* Autor al “Apelului către Europa” (1980), redactor al samizdatului “NU!” (1981), manifest anticomunist aflat de asemenea în arhiva Securităţii.
* Premiat la concursul de debut din 1982 al editurii “Cartea Româneasca” cu volumul “Poemul de oţel”, care însă nu va apărea decât în 1991, la aceeaşi editură, din pricina dosarului “pătat” al autorului (ce va intenta un proces, în 1987, editurii şi Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste – dosar nr.611/1987 al Judecătoriei sectorului 1, Bucureşti -, singurul proces de acest gen din epocă).
* Cel mai just analist politic al ultimilor 30 de ani.
* Autor al scrierilor: “Apelul către Europa”, “Poemul de oţel”, „Planeta-ou”, „Aesopus altfel spus”.

++++++++++++++++++++++
avp reply: Multumesc, domnule Sorin Iliesiu. Sa stiti insa ca nu-mi plac laudele exagerate si nici festivitatile de premiere… oops. In ciuda aparentelor, sunt un poesel modest.

  1. Carmen Dandu Says:
    8 octombrie 2010 la 00:14

Te sarut, Viorel. La multi ani!

Nu inteleg asta: https://arcaluigoe.wordpress.com/2010/09/18/atitudini-avp/comment-page-2/#comment-1498

Eu pe Istrate asta cred ca-l cunosc.

Imbratiseaz-o si pe Stely din partea mea!

Carmen

++++++++
avp reply: “Carmenito”, vezi-ti naiba de treaba ta Daca tu crezi ca-l pacalesti pe avp, esti o fufa

  1. Citind in diagonala Says:
    8 octombrie 2010 la 08:37

“avp reply: Daca n-am intrat la beci io, care facusem ce facusem, cu atat mai putin ar fi putut intra el.”
Nu tine. Pentru ca tu, in momentul in care-l dadeai pe goarna, nu aveai de unde sa stii daca intri sau nu intri la beci.
Era primul tau drum acolo, primele vorbe. Prime vorbe in care deja il mentionai. Nu stiai daca mai iesi de acolo sau daca te vara la beci cand spuneai despre el.

+++++++++++++++++
avp reply : La ora aia io eram deja jurist diplomat, dle baiat, la mine nicio vorbulitza nu iesea intamplator pe hat & nat ( chiar daca ma straduiam sa le procur colegilor tai impresia ca sunt un poesel cam sonat, cand nu sunt bat ) Ca sa n-o mai lungim, vei vedea mai incolosa ca-n declaratiile olografe pe care le-am dat io am refuzat sa scriu cum se numeste Istrate, aloo…; am zis ca nu stiu cum il cheama. Drept urmare, omu, daca ar fi fost chemat la Secu si-ntrebat ar fi putut sa nege orisice acuzatie de complicitate ; iar daca ar fi fost perchezitionat, nu i s-ar fi gasit nemic subt pat, normal, caci doar nu era atat de prost sa si pastreze “Apelul catre Europa”, dupa ce ca nici nu-l va fi semnat si nici nu mi l-a inapoiat… oops. Sper ca acuma esti edificat, a… ?

  1. pP Says:
    8 octombrie 2010 la 12:52

,,Le prix Nobel de la Paix 2010 a été attribué à Liu Xiaobo. Cet opposant chinois, qui était pressenti pour le prix, est actuellement emprisonné pour avoir participé à l‘écriture de la Charte 08, un manifeste pro-démocratique demandant la liberté d’expression et des élections pluralistes.

Liu Xiaobo est un professeur de littérature. Il a participé à une grève de la faim en 1989 lors des manifestations étudiantes sur la place Tiananmen. Il a été condamné à 11 ans de prison en décembre dernier.,,

http://fr.euronews.net/2010/10/08/liu-xiaobo-dissident-chinois-obtient-le-prix-nobel-de-la-paix/

  1. pP Says:
    8 octombrie 2010 la 12:53

http://www.lejdd.fr/International/Actualite/Liu-Xiaobo-la-Paix-pour-un-brave-225513/

  1. pP Says:
    8 octombrie 2010 la 12:56
  2. pP Says:
    8 octombrie 2010 la 12:58
  3. pP Says:
    8 octombrie 2010 la 15:15

+
permiteti?
merci.
Le prix Nobel de la Paix 2010 a été attribué à Liu Xiaobo.

Il a participé à une grève de la faim en 1989 lors des manifestations étudiantes sur la place Tiananmen. Il a été condamné à 11 ans de prison en décembre dernier

http://www.lemonde.fr/sujet/c2c5/liu-xiaobo.html

……………………………………………………………….
+

ROUMANIE LE MIROIR

D.Tudoran(,,disident,,°) vis CTP
,,MERCI CRISTIAN TUDOR POPESCU,,

&
Et encor Un petit remerciement :

  1. pP Says:
    8 octombrie 2010 la 15:16

&
Et encor ,,MERCI CRISTIAN TUDOR POPESCO,,

http://www.dorintudoran.com/2010/10/04/mul%c8%9bumesc-cristian-tudor-popescu/

  1. stely Says:
    8 octombrie 2010 la 15:49

Buna ziua ,
Se pare ca dorinta mea de a realiza un topic -”La Aniversara” -ptru cei 30 de ani care s-au scurs de la lansarea de catre poetul V.Padina ,a “Apelului catre Europa ” ,este in mare parte realizata .Ma bucur ca “Asociatia 21 decembrie “,prin d-l S.Iliesiu ,a semnalat” Evenimentul “si a realizat un material cu referintele celor mai avizati intelectuali ai culturii romanesti.
Citind cu atentie toate referintele privitoare la textul Apelului cit si cu privire la autorul lui -poetul disident V.Padina-ma declar deosebit de impresionata ca , iata se rupe tacerea (vinovata )asupra uneia dintre cele mai indraznete actiuni de demascare a regimului totalitar comunist din anii 80 .
Este pentru prima data cind i se acorda atentia cuvenita ,chiar daca intr-un spatiu mai restrins. Imi place sa cred ca acesta este inceputul si ca, incet ,incet( intr-un timp mult mai scurt ) atit Apelul cit si autorul lui ,vor fi mult mai cunoscuti si apreciati de cit mai multi dintre conationalii nostri.
Dar in al doilea rind sunt impresionata de modul cumApelul si autorul sau au fost pusi in valoare de catre V.Tismaneanu .
Analiza facuta textului Apelului ,de catre d-l V.Tismaneanu este pe masura textului realizat de d-l V.Padina . In amindoua textele se afla intreaga istorie a unui regim totalitar:Cum s-a nascut ,cum s-a dezvoltat si cum a putut sa dainuie atit de mult .Nu pot sa ma exclud dintre cei vinovati ,ptru ca sunt si eu vinovata (ca de altfel aprope toata generatia matura de atunci). Am spus cindva ca nu pot sa spun nici ce as fi facut daca mi s-ar fi cerut sa semnez Apelul .Imi place sa cred ca l-as fi semnat ,la cit sunt acum de fascinata ,atit de continutul Apelului cit si de autorul lui .
Dar uite ca nu am avut prilejul acesta ,din cu totul alte motive decit cele care mi se pun in circa.
Ceea ce va pot spune cu claritate este faptul ca, in anii 80 cind lucram in “agricultura socialista” ,intrucit in invatamint (de acolo de unde plecasem ) nu am mai fost primita -cauza fiind un mic act de disidenta pe care partidul comunist a considerat ca trebuie sa-l pedepseasca- am cunoscut toata hidosenia regimului comunist . In agricultura , comunismul era organizat si implementat cu o rigoare extraordinara . Nu-i locul si timpul sa spun aici in ce consta organizarea .Ceea ce pot sa spun este ca, incepind cu directorii directiilor agricole judetene si cu sefii institutiilor din subordine ,pina la sefii de echipe din CAP si IAS ,cu totii erau speriati de moarte .Si aveau si de ce . Un exemplu fiind acei ingineri agronomi condamnati la moarte ,ptru ca au nesocotit o” directiva de partid si de stat “, de a nu da foc la miristii . Nu s-au executat sentintele ,intrucit a venit revolutia .
Revenind insa la Apelul catre Europa si la ceea ce as fi facut eu (daca l-as fi semnat)-in conditiile cind partidul comunist putea sa condamne la moarte prin judecatori obedienti – desigur ca ,asa cum am spus ,mi-ar placea sa cred ca da,la cit eram de revoltata .Dar ,mai bine i-as lasa pe cei mai tineri dintre noi ,sa spuna :ei ce ar fi facut ,daca li s-ar fi cerut sa semneze Apelul catre Europa ?

  1. raduhumor Says:
    8 octombrie 2010 la 16:16

Oops ! Spune-mi cu cine te-nsotesti ca sa-ti spun cine esti
Dar inainte de orice sa spunem ca acum este clar cine-i sufla celui de la Cotroceni, nu numai in textilele ce-i acopera spatele, ci si in panzele ce-l duc spre o inevitabila dictatura !
“Comunismul- observa Vladimir Tismaneanu probabil fiind foarte atent la ce facea ta-su si ai lui tovarasi – a glorificat principiul ostilitatii, al urii sociale , sub numele “luptei de clasa” menite sa tina masele intr-o permanenta stare de frica, impotenta (mde!mergea si neputinta, dar gura pacatosului ) si extaz ” !
Si mai spune cu o inconstienta vecina cu prostia (veti vedea de ce !) :
Comunismul a mizat pe samanism , pe mit, miracol si magie !” (numai n-a folosit expresii ca Aliodor Francu si “flacara violet )
E clar cine-i sopteste , care-i poteca ce duce discret spre dictatura, ca doar altceva ce vrea sa fie aceasta tembela guvernare
Mai departe ! Spicuim din omagiu adus unui dizident confectionat la minut, spre a nu se spune ca n-avem si noi !
Da, dar nu Doina Cornea, Radu Filipescu, Dorin Tudoran, Liviu Antonesi sau Doamne fereste – Paul Goma ! Nu ! Cel ales de sorti si soarta trebuie sa fie neaparat unul care stie sa loveasca in fibra nationala a romanilor, maculand terfelind si ridiculizand tot ce au ei mai sfant :
Ortodoxia :
” Tragedia sistemului, scria poetul roman,(Viorel Abalaru, nu degeaba -depistat pozitiv, cum spunea Radu Tudoran ) „ începe abia atunci când malaxorul comunist întâlneşte corpuri şi conştiinţe mai dure, încă neîndobitocite, nedevitalizate, neorientalizate, neortodoxe ; ”
Pe scurt, toate relele ne vin de la Ortodoxie (Credinta dreapta -Dreapta Credinta ), bisericile si manastirile sunt consecinte si cauze ale orientalizarii(balcanizarii),, iar cultura se rezuma la cea folclorica si bisericeasca

Pai cu asemenea apucaturi straine neamului romanesc cum sa nu-l scoata un alt dusman declarat al poporului roman, pe Abalaru dizident, cand tot ce spun ei putea foarte bine gasit in orele de marxism-leninism ale celor care au facut posibila perpetuarea unor asemenea exemplare pana in prezent, si cu grija celui mai sus pomenit , cocotat chiar intr-o functie de unde se face ca lupta contra Comunismului si a Securitatii
Se vor gasi oare naivi sa puna botul la asemenea mistificari

  1. raduhumor Says:
    8 octombrie 2010 la 16:27

Si ca sa va demonstrz ca aceasta tamaiere aniversara este lucrata cel putin la patru maini (de aia nu poate sta in picioare : lol: ) va mai dau o poanta :
“Fenomenologia deşteptării minţii în lumea comunizată a fost exact ce notează Viorel Padina: revenirea intelectualilor la condiţia lor de vorbitori necenzuraţi. ”
Motivul adevarat pentru care s-a hotarat brusc si dintrodata @AVP sa curme pentru cateva zile cenzura aia absurda si inversunata cu care inchidea gurile (de-ar putea si definitiv ) celor care-i reprosau pe de o parte infatuarea cladita doar pe vorbe si pupincurismul , ce nicicum nu face casa buna cu un pretins dizident

  1. skorpion Says:
    8 octombrie 2010 la 16:30

RH,
chiar nu te poti abtine ??
tu nu ai servici?
esti bolnav?

ai face un gest de minim bun simt, daca nu te-ai mai afisa zi de zi pe blogul lui AVP.

  1. raduhumor Says:
    8 octombrie 2010 la 18:27

@Skorpi
Decoloratule, nu stiu daca intamplator, a aparut din ce in ce mai insistent un vant :
“Pentru a intra in SUA agentului Volodya i sa creat o noua biografie, i sa dat un nou nume si un nou pasaport. PASAPORTUL DE INTRARE IN USA POARTA NUMELE VLADIMIR TISMANETKY SI ESTE DIFERIT DE CEL PE NUMELE VLADIMIR TISMANEANU CU CARE A PLECAT DIN ROMANIA. ”
Coincidenta sau nu, cam in vremea in care @AVP isi clocea OO dizidentei, Volodea primea din mana Gizellei Vassun pasaport de plecare din Romania impreuna cu mama sa >
Incepea ,se spune tentativa de infiltrare la Europa Libera !
N-a reusit, fiind deconspirat, si abia la 1 octombrie (iata alt prilej de aniversare ratat!)reusea sa intre (din Venezuela) in SUA cu acel pasaport fals si cu ajutorul Brigazilor Rosii Internationale controlat de NKVD.
Cu asa recomandare, iti dai seama ca Abalaru si-a taiat definitiv craca de sub picioare !
La asa mentor- asa dizident !

  1. pP Says:
    8 octombrie 2010 la 18:29

http://www.independent.co.uk/news/world/europe/romanias-revolution-the-day-i-read-my-secret-police-file-1838206.html

Oana Lungescu, noul purtător de cuvânt al NATO

  1. pP Says:
    8 octombrie 2010 la 18:50

+
http://tismaneanu.wordpress.com/2010/10/08/eveniment-istoric-disidentul-liu-xiaobo-a-primit-nobelul-pentru-pace/

  1. pP Says:
    8 octombrie 2010 la 18:55

+
http://www.petitieonline.ro/petitie/semneaza/solidaritate_cu_dizidentul_chinez_liu_xioabo_condamnat_de_autoritatile_comuniste_la_11_ani_inchisoare-p40125039.html

  1. Dl.Goe Says:
    8 octombrie 2010 la 20:44

@pP – Auziti? De ce nu va faceti o agentie de stiri? Sau macar un blog: Stiri selectate de pP. Nu ratati. Mi se pare nedrept sa stai la mana altuia, la audienta altuia… Care se poate enerva din senin si… nici nu vreau sa ma gandesc!

  1. pP Says:
    8 octombrie 2010 la 20:51

OUI @Dl.Goe°
,,@pP – Auziti?,,
,,MERCI CRISTIAN TUDOR POPESCO,,
NON!

  1. Sorin ILIESIU Says:
    8 octombrie 2010 la 22:04

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE PRESĂ – AGERPRES, Bucureşti, România
Vineri, 8 Octombrie 2010, orele 08:20

http://mobile.agerpres.ro/news.php?n=377B029EC95657846586B796618&c=&p=1&s=&q=

1814194; 2010-10-08 08:20:33

Comunicat de presă – Asociatia 21 Decembrie 1989
Comunicat

EVENIMENT: ASTĂZI 7 OCTOMBRIE 2010 SE ÎMPLINESC 30 DE ANI DE LA ‘SEMNAREA’ – LA CASA SCRIITORILOR DIN BUCUREŞTI – A ‘APELULUI CĂTRE EUROPA’ SCRIS ÎN 1980 (AUGUST-SEPTEMBRIE) DE DL VIOREL PADINA.

  1. GoldmundR Says:
    8 octombrie 2010 la 22:54

Noul laureat al Premiului Nobel pentru Literatura

Vargas Llosa a primit Premiul Nobel pentru Literatura.
“La literatura es fuego”a spus el candva si a mai spus ca un scriitor care face doar literatura nu face mare lucru,mai ales daca nu se angajeaza pentru democratie si drepturile omului,pentru libertatea de exprimare si libera circulatie a ideilor….Exista insa si voci critice ,mai ales din partea stangii liberale:
“Der Präsident der Berliner Akademie der Künste, Klaus Staeck, lobte den Preisträger, fand aber auch kritische Worte. Vargas Llosa habe sich “in seinem Werk und in seinen politischen Einlassungen immer deutlich positioniert und für die Einhaltung der Menschenrechte nicht nur in Lateinamerika eingesetzt. Seine Wandlung vom Revolutionär zum konservativen Kritiker jeglicher linker Politik und zum Marktliberalen hat mich jedoch stets irritiert.” ”

Presedintele Academiei Artelor,Klaus Staeck,l-a laudat pe laureatul premiului,insa a criticat “transformarea unui revolutionar intr-un conservator critic al oricarui politician de stanga(un bravo in plus din partea mea!)si a ajuns un adept al economiei liberale,ceea ce m-a iritat”a mai spus Klaus Staeck.
De ce are dreptate Varga Llosa si nu un Saeck?Poti fi si comunist cand nu ai ce spune,cand conduci o Academie de Arte,insa un om de talia lui Llosa,care apara democratia in intreaga lume…,nu poate fi decat un critic aspru al stangii duplicitare tiraniei comuniste si marxiste.

  1. Dl.Goe Says:
    8 octombrie 2010 la 23:40

@GoldmundR – Din nefericire factorul “politic” are o mare greutate in stabilirea celor care devin laureati ai premiului Nobel. Cel de la “literatura” chiar mai abitir decat cel de la “pace”. Totusi chiar si asa anul acesta s-a “intamplat” (din greseala?) ca premiul sa ajunga la un foarte mare scriitor, un titan (ceea ce nu prea s-a mai intamplat in ultimii 30 de ani).

P.S. Sunt oare “dizidentii” un soi de “exagerati” sau invers?

  1. Sorin ILIESIU Says:
    8 octombrie 2010 la 23:45

Nu in ultimul rand, dupa 7 oct.1980, “Apelul catre Europa” a ramas ca un reper radical in constiinta scriitorilor din Bucuresti. Eu, chiar daca traiesc in Bucuresti de peste 30 de ani, nu am auzit de acest apel decat anul acesta, dar nu pot sa cred ca in anii 80, intr-un Bucuresti unde nu se puteau tine secrete, nu stiau aproape toti scriitorii de acest apel. In orice caz, toti scriitorii care frecventau Casa scriitorilor si Cenaclul de luni, toti amicii lor, toate rudele lor. Telefonul fara fir functiona perfect. Toti scriitorii din Bucuresti ar putea depune marturie. Chiar daca majoritatea nu au citit “Apelul catre Europa”, stiau cam despre ce era vorba, stiau de existenta lui. In timpul comunismului, mai ales in anii 80, se comenta cu maxim interes orice stire datatoare de sperante, precum aparitia unui asemenea apel. Deci apelul “si-a facut datoria” chiar daca nu a ajuns la destinatia dorita de autor. A creat premizele gesturilor ulterioare ale scriitorilor bucuresteni. Sunt sigur ca toti acestia au auzit macar in principiu de “Apelul lui Padina”. Cred insa ca atunci, scriitori din provincie “neconectati la Bucuresti”, precum Herta Muller probabil, nu au auzit de apel.

Pe de alta parte, “Apelul catre Europa” a trezit Securitatea in care erau destui oameni inteligenti si anticomunisti in sinea lor, precum generalul Pacepa. “Apelul catre Europa” a montat impotriva lui Ceausescu Securitatea “luminata” de acest apel. Pentru securistii “luminati”, autorul era mai degraba juristul Abalaru decat poetul Padina. O parte din tradatorii lui Ceausescu sunt cititorii inteligenti ai “Apelului catre Europa”.

  1. pP Says:
    9 octombrie 2010 la 00:40

@goe
,,Totusi chiar si asa anul acesta s-a “intamplat” (din greseala?) ca premiul sa ajunga la un foarte mare scriitor, un titan (ceea ce nu prea s-a mai intamplat in ultimii 30 de ani). ,,
…………………………….
inainte de 90 Vargas Llosa era deja tradus in ROMANIA.
DAN ARSENIE ,,prietenul,,PADINEI mi-a dat ceva sa citesc (nu imi mai amintesc ce?) ceva asa la modul ,,conspirativ.,,
Vargas Llosa era foarte mediatizat in ,,zona conspirativa,,a Bucurestiului din iepoca de catre culturnicii.ro adepti ai rezistentei prin cultura.
DA domnule @GOE ?la virsta de 30 de ani (citind acolo in ROMANIA mi-a placut Llosa)mais pas plus.
iar acum nici macar atit.
…………………………………………………………………
in schimb,
pe HERTA MULLER am inceput s-o citesc la virsta de 55 de ani.
SCRIITURA HERTEI ESTE FASCINANTA,ESTE EXTRAORDINARA.
HERTA ESTE UN MONUMENT!VRAIMENT.
parerea mea.
………………………………
@Sorin ILIESIU
poate ne lumineaza NICOLAE MANOLESCU (despre marturie este vorba)

  1. neamtu tiganu Says:
    9 octombrie 2010 la 01:02

Domnule Iliesu, te faci de ris “Pe de alta parte, “Apelul catre Europa” a trezit Securitatea in care erau destui oameni inteligenti si anticomunisti in sinea lor, precum generalul Pacepa.”
Pacepa a fugit inainte de a fi scris Apelu, a fugit in 78.

  1. raduhumor Says:
    9 octombrie 2010 la 09:30

E deadreptul hilar ce se intampla.
Vrand sa-l scoata dizident cu orice pret pe Viorel Abalaru, Sorin Iliesu se baga pana in gat intr-o pledoarie din care nu mai poate iesi cu aceeasi culoare, dar nici macar cu aceeasi credibilitate. Macar de ne avertiza ca intram in domeniul SF si tot cred ca era prea mult ce urma sa ne faca cunoscut :
Viorel Abalaru, un fel de instructor al scolii de la Baneasa, un fel de Turcanu care contribuia la crearea omului nou, prin spalarea creierelor detinutilor, aici, pe invers, un posibil detinut (ca nu stiu cine ar fi ramas nearestat daca n-ar fi colaborat ) trece la chiuveta ideologica si spala creierele unor securisti, care fie-si iau apoi lumea-n cap (dupa Iliesiu) , fie, dupa vreo9 ani, pun de-un complot impotriva Odiosului si Odioasei, facand posibila marea aiureala din ’89
Mai mult, “toti scriitorii din Bucuresti ar putea depune marturie”, dar din ranchiuna,
refuza sa-l valideze pe ucigatorul de constiinte coMUIniste si seCURiste, care intorc armele si ne aduc pe cap ceea ce vedem si astazi .
Mergand pe acelasi rationament putem spera ca tot Abalaru ne va scapa probabil si de cosmarul ce-l traim, in momentul in care se va hotari sa defecteze din nou
Mare-i gradina lui Dumnezeu si tot timpul plina de ….

  1. skorpion Says:
    9 octombrie 2010 la 10:26

AVP,
chiar nu inteleg de ce nu-i banezi pe cei care te denigreaza intr-un hal fara de hal.

Esti cam masochist!
sorry

  1. AVP Says:
    9 octombrie 2010 la 10:53

@Skorpi, am spus de mai multe ori de ce nu-i banez, iar daca ai bunavointa poti sa cauti explicatiile mele… ; io nu mai am chef. Nu pot decat sa-i rog inca o data pe troli sa ne lase-n pace… Sa se duca sa ma porcaiasca de la colegu lor, @goe, pleeease…

Asta e situatia, natia & tratatia, mey, nea Skorpi… Nu io sunt masochist, ci boboru ista a ramas, in esentza, batut in cap & securist.

O zi buna, cum ar venea, pai cum drea…

  1. skorpion Says:
    9 octombrie 2010 la 10:54

AVP,

eu stiu de ce nu-i banezi, ti-am citit toate explicatiile, dar totusi cred, ca ar trebui banati!
parerea mea, cum dreak

  1. AVP Says:
    9 octombrie 2010 la 11:01

Nu-i banez pana nu-i vede Romtelecom si pana nu observa tont boboru care se uita la noi cine – si de ce – tine cu Antonescu, speranta boborului ruman de maine… : niste rai si niste fameni, e rusine oamenirii sa le zica istora oameni… oops

Decat sa votez cu un tip simpatizat de asemenea specimene lipsite de orice judecata, de orice obiectivitate, de orice obraz si de orice scrupule, mai bine mananc pamant, vorba aia… Astia sunt pretinii cu care se bate pe burta, de la o vreme, democratu of America, ex-my friend DT, bre…

Vai de vai…

  1. skorpion Says:
    9 octombrie 2010 la 11:05

AVP,

cei care isi bat joc de tine fie:
– nu au trait sub ceausism;
– nu au dus-o rau sub ceausism;
– nu sint zdraveni la bibilica;
– executa niste comenzi primite..

dar ce ma mai mir, daca insusi Manolescu este tare suparat pe Herta Mueller dupa dialogul cu Liiceanu
(vezi ultima Dilema)

am ascultat emisiunea si nu am constatat ca Herta Mueller ar fi insultat poporul roman in intregul sau, ci doar pe lasi (cam toti, aici ma includ pe mine), pe cei care au cochetat cu regimul ceausist pentru niste privilegii mai mici sau mai mari (nu ma includ aici), etc…

  1. AVP Says:
    9 octombrie 2010 la 11:11

Cat priveste observatia lui Sorin Iliesiu, scussi, dar socotesc ca e perfect valabila si iata de ce :

Pretentia unora ca doar actiunile anumitor disidenti din Iepoca au putut radicaliza boboru de haftlingi e o aiureala gomoasa si atat… Actiunile disidentilor “oficiali” – unii nu doar cu voie de la Militie, ci chiar cu ordin, aloo…- i-au “radicalizat” in asa hal pe rumanii care auzisera despre ei la Europa Libera, incat ale Bula au tinut-o numai in rascoale si revolutii, n-asa?, culminand cu “revolutia in direct” din decembrie 89, pe care Secu & PCR2 + KGB au jucat-o, de voie-de nevoie, in fata natiunii statistice bagate subt pat de “teroristi”, caci doar nu era ca Tovii si Baietii s-astepte ca intelighentia lu pesce si disidentii numarati pe deste – si care de altfel nici nu visau ca “regimul constitutional” va cadea vreodata, fireste… – sa iasa ei in fatza si sa faca “perestroika” aia oatza, sa ne scape (doar) de Ceasca si sa-si usuce cu totii, in fine, izmenele fleashca…

Daca actiunile disidentilor oficiali sau oficiosi i-au “radicalizat” pe rumanii statistici asa cum i-au radicalizat, adica ioc, Apelul meu, in schimb, a circulat printre mintile luminate din iarmaroc, pe care le-a supus ad-hoc la proba de foc, la care “boierii mintii” n-au corespuns, vai, mai deloc, si totodata a circulat prin elita securistilor, iata, careia i-a dat de gandit pentru prima data, intr-un mod cat de cat iscusit… Nu cred ca e intamplator ca tovul care a fost de serviciu pe MI pe 21-22 si omul care a deschis portile TVR pentru “revolutia in direct” a fost chiar colonelul Ratiu, shtabul care m-a anchetat la Slatina, promovat apoi la Directia I si care (v-o spun acum) imi dadea semne secrete inca din 80-81 ca e de acord cu mine, cel putin in unele privinte, n-asa…?? Ei bine, chiar io (sau si io) i-am radicalizat, as putea spune, pe securistii iepocii, care au priceput, in fine, ca scriitorii disidenti nu sunt doar niste fuduli tzifnosi si cam tampiti, ca Goma, ci sunt cu adevarat oamenii aia superintelighenti, cum le e faima… Si-atunci, ei au stat de doua ori pe ganduri, nainte de a mai continua sa se faca presh in fata Cizmarului, indraznind sa vada ca pe undeva, cumva, io chiar as phootea avea dreptate, n-asa… ? oops. Ei bine, asta da radicalizare, intre oamenii care au putere, chit ca momentan au si putoare, iar nu sa ne fudulim cu “radicalizarea” maselor populare, pe care stie orisicare ca nu le radicalizezi decat daca le tai portia de meci & mancare…

In definitiv, si dincolo de aceste consideratii mai mult or mai putin pro domo, gesturile tuturor disidentilor au fost gesturi pur simbolice, indiferent c-au fost mai cunoscute ori mai putin cunoscute, ele fiind doar proba de nobleţe a boborului ruman in vremuri de restriste, neavand absolut niciun rol in caderea finala a comunismului ori in “radicalizarea maselor” ; gesturi tot atat de simbolice precum cele ale Batalionului Sacru al tinerilor grecotei eteristi, care la 1821 s-au batut cu turcii de 100 de ori mai numerosi si-au pierit pana la unul, da, dar au salvat onoarea patridei lor glorioase… Iar daca e asa, gesturile astea se judeca si se ierarhizeaza nu dupa rasunetu lor in constiinta maselor (care a fost nul, in toate cazurile), ci strict cronologic si ideologic: care cum si cand a aparut si de ce natura a fost – sindicalist ? elitist ? perstroikist ? anticomunist ? ori simplu eon kaghebist-securist… ? Aceasta-i intrebarea…

  1. AVP Says:
    9 octombrie 2010 la 11:19

Hai ca mai vbim spre seara. Un WE placut va urez.

  1. skorpion Says:
    9 octombrie 2010 la 11:25

– “boierii mintii” – desi cunosteau Apelul lui AVP – nu s-au aliat cu acesta;

– poporul nu a cunoscut Apelul; cu rare exceptii probabil.

– securistii s-au radicalizat pentru ca au strins averi atit de mari inainte de 1989, care in plina epoca ceausista nu puteau fi papate, incit le trebuia o alta epoca : capitalismul de cumetrie facut cadou de iliescu dupa 1989.

Noroc ca Lumea Libera a vrut sa scape de comunism, dictaturi comuniste si asa am scapat si noi!

  1. skorpion Says:
    9 octombrie 2010 la 11:34

AVP,

de ce nici la 30 de ani de la Apel nu citesc/nu aud pe nicaieri pe un Manolescu vorbind despre Apel?

de ce nici la 30 de ani, nici Liiceanu, nici Cartarescu, nici DT, nici nimeni din actualii “boieri ai mintii”nici macar nu pomenesc despre Apel?

de ce?
de ce?

explicatii exista!

in 20 de ani toti cei mentionati si nu numai si-au fabricat propria lor biografie (zise mai devreme fiica-mea)

  1. neamtu tiganu Says:
    9 octombrie 2010 la 12:11

Domnu Skorpion,
eu am fost unu dintre primii admiratori a lui AVP. Am intors armele atunci cind tipu a inceput sa fie paranoic, atunci cind a inceput sa se hiperbolizeze si sa se considere unicu, cel mai tare si cel mai grozav, atunci cind din “erou” a devenit pupincurist. Cum zice neamtu “weniger ist mehr”.

Uite mai sus un exemplu din “gindirea” lui de oltean cretin… “ca scriitorii disidenti nu sunt doar niste fuduli tzifnosi si cam tampiti, ca Goma”, ce mai poti spune la o asemenea afirmatie, ca Goma ar fi fost fudul si timpit, nu-ti vine sa-i spui mai du-te ba in aia ma-tii?

  1. skorpion Says:
    9 octombrie 2010 la 12:27

domnu neamtu tiganu,

In locul dvs m-as abtine de la comentarii…..

  1. neamtu tiganu Says:
    9 octombrie 2010 la 12:33

De ce, domnu Skorpion, de ce? Spune-mi unde gresesc!

  1. raduhumor Says:
    9 octombrie 2010 la 12:49

@Scorpi
Daca ai putina rabdare, cu siguranta ca fiica ta ar putea sa-ti spuna ca ce si-au fabricat aia, incearca acum sa-si fabrice si @AVP !
Cu ceva intarziere, si in lipsa unor alte fapte marete trage de acest Apel si-l intinde pana o sa se rupa si un capat al lui o sa-l loveasca peste ochi de n-o sa (se) vada !
Si asta pentru ca in graba lui de a se prezenta iata, ca un salvator al poporului roman, care a reusit sa trezeasca constiinta securista ( ma mir ca dupa ’89 nu l-a luat col. Ratiu cu el, daca reusise sa-l converteasca, dar ma tem ca a fost exact invers ), calca totul in picioare, culminand cu aceasta impardonabila si mizerabila atitudine de a face tabula rasa si pana la el si dupa, fara sa, sau nevrand , sa observe ca tacerile adevaratilor dizidenti, sau ale unor oameni de cultura, se constituie de fapt in adevarate “strigate” de revolta si dispret, ale caror ecouri neauzite au darul de a “sparge” orice incercare de a-si ridica singur statuie, mai ales cand vedem si cine sunt cei care-i dau la mana “materialele”
Faptul ca nici macar vreun securist nu rupe/sparge tacerea, precum capetele adevaratilor dizidenti altadata, dovedeste ca securitatea ” n-o muritu, numa-o tir s-o hodinitu ” si tot ce face acum Abalaru, cu sau fara buna stiinta, vine in intampinarea lucraturii lor de a ramane in constiinta colectiv ( ba chiar si in istoria scrisa din nou de niste dusmani ai Romaniei ) singurii care au condus si inainte si dupa ’89 destinele acestei tari, ajutati de frica salbatica impusa prin teroare de atunci si impasibilitaea si slaba rezistenta la manipulare a romanilor statistici, dar mai ales a celor mai cu mot in frunte, de acum
Iar faptul ca unul ca Abalaru se da de ceasul mortii, ca tara sa ramana mai departe , daca se poate inca vreo 10-15 ani, condusa tot de asemenea raufacatori, anuleaza si bruma de curaj avuta atunci cand incerca sa duca/dea mai departe niste idei (nu bag mana in foc ca ale lui, date fiind celelalte prelucrari din toate domeniile ) pentru care am , in continuare, tot respectul !

Faptul ca recunoaste sincer ca imi acorda posibiltatea de a ma avea la mana, folosindu-mi postarile ca niste capete de acuzatie, dovedeste din “taria de caracter” a unui “dizident” provocator ce-si plimba constiinta, ca pisatul boului,dintr-o parte in alta, dupa cum bate vantul

  1. raduhumor Says:
    9 octombrie 2010 la 12:52

@NT
Da, dar el isi pune, cu siretenie, parerile lui in gura securistilor, asa ca el iese de sub teasc….

  1. neamtu tiganu Says:
    9 octombrie 2010 la 13:09

Radule, io nu mai inteleg nimica? Cum draq erau securistii? Iliesu sugereaza ca ar fi fost, in sinea lor, anticomunisti. Abalaru sugereaza ca ar fi fost timpiti da totusi si-au dat seama de superinteligenta lui?
Fapt e ca secu l-a maltratat pa Goma si a incercat sa-l elimine, pa Abalaru pur si simplu l-au ignorat. Fapt e ca “fudulu si timpitu” de Goma sau Tudoran au reusit sa-si expuna ideiile intregului popor prin Europa Libera. Fapt e, de asemenea, ca superinteligentu Abalaru nu a reusit sa-si transmita ideile nici macar la comitetu de bloc de la CAP.

Se pune intrebarea, cine-i superinteligentu si cine-i timpitu?

  1. raduhumor Says:
    9 octombrie 2010 la 13:35

@NT
Pai dupa cum arati matale mai sus, in intrebare, tot Abalaru-i primu’ care-ti poate raspunde
(dar eu cred ca la fel ca si dizidentii, si ei au fost de mai multe feluri )
Eu zic insa ca ar fi bine sa ascultam si parerea altora :

“Dictatura e o şcoală a duplicităţii. Ea substituie discernămîntul prin teamă, te obligă să ai limbaj dublu, să-ţi educi copiii în aşa fel încît, de mici, să deosebească, prudent, între adevărul de-acasă şi cel din afara casei. Dictatura încurajează deprinderea de a minţi, de a te preface, de a-ţi cenzura spontaneitatea. Dictatura schimonoseşte, în noi, omul întreg. Cei care, la un moment dat, nemaiputînd trăi divizaţi, nemaiputînd accepta să fie exilaţi în afara lor înşile, nemaisuferind să-şi multiplice chipul pînă la disoluţie, decid să iasă din rînd pentru a se regăsi, sînt numiţi, cu un termen oarecum pretenţios, „disidenţi“. Pretenţios, pentru că pare să indice, în primul rînd, un dezacord politic, ideologic, moral. De fapt, în joc e stricta nevoie de a reveni la autenticitate, nevoia de a recupera omul întreg, după ce, ani de-a rîndul, el a fost sacrificat prin teroare, căzut „sub vremi“, dislocat, uitat. Disidenţa este însă o soluţie individuală. Nu „se ia“, nu se predică şi nu justifică judecarea celorlalţi. A te „face“ disident, în urma unei deliberări abile, interesate şi vanitoase (sînt cazuri…) e a recădea în inautenticitate.

La fel, a face din disidenţa ta un „capital“ de prestigiu, o tribună, de la a cărei înălţime, dai de pămînt cu „laşitatea“ comunităţii. Fiecare om îşi are „punctul lui de fierbere“, limitele şi destinul lui. Tăcerea consimţitoare nu e scuzabilă, dar amendarea ei nu are efect decît dacă porneşte dinlăuntrul celui vizat. Stigmatizat din afară, el se va refugia în statutul de „victimă“ şi îşi va fabrica ingenioase justificări. Inautenticul nu ştie că e inautentic. Iar cînd află e pe jumătate salvat.”

P.S. Scuze @Dl.Goe !

Răspunde

  1. raduhumor Says:
    9 octombrie 2010 la 13:50

Asa cum este scos in fatza cu obstinatie printul Paul si a lui printesa Lia si al lor rod al iubirii nascut intr-o eprubeta, doar pentru a nu permite adevaratelor capete incoronate ale Romaniei, Regele Mihai si Principesa Ana, sau Printesa Margareta (de printul mostenitor nu mai amintesc ), sa ocupe locul cuvenit in Istoria Romaniei, tot asa si Abalaru este scos in fata (de aceeasi perfida masinarie ideologica) spre a inlatura sau minimaliza adevarata dizidenta romaneasca, sau mai rau de a o compromite si duce in ridicol si derizoriu !
Cui foloseste ?!

  1. monica Says:
    9 octombrie 2010 la 14:14

Cum era NT cel pe care l-ai descoperit in 2000 pe nat&net? era vreun fricos si vreun sfios in a-si expune ideile?Era duplicitar?
Acum de ce-l consideri altfel? ca io poate nu sunt asa inteligenta ca ‘mata, dar cand citesc corespondenta lui din anii ’80 nu vad ca si-a schmbat stilu’.
Singura lui hiba in ochii domniilor voastre este ca nu tine cu cine credeti voi c-ar trebui.
Am cel mai bun ex ,de la un prieten de-al dvs ,care la un moment dat cand io am zis(asta pt ca citisrem ) ca M Botez ar fi altceva decat intelectualul de marca cu care s-ar fi mandrit orice boier al mintii sa-i fi fost prieten,mi-a sarit in cap si m-a facut c…,el, un neica nimeni de pe nat.Acu vad ca tace chitic si ii aduce temenele unei alte persoane,bagata in aceeasi categorie cu mine,cand i se demonstreaza cu acte de la CNSAS ca omu Botez a fost duplicitar. De ce nu i s-a gasit lui MB in acele dosare vreun APEL?
V-a zis AVP altadata ca “APELU” e recuperat din cei 20 km de dosare?Poate n-ati retinut. Cum era sa iasa si sa va faca bila mare daca nu avea documentu’? sau sunteti din aceia care cred ca unora li se fabrica dosare si in zilele noastre? Sunteti bolnavi?
Cum era RH cand erai cazut in freza dupa tehnica de “versificatie in proza” pe vremea cand va punea poezii pe blogul lui Thor? Eu nu existam atunci, dar voi faceati parte cu varf si indesat dintre pupinii operei .Ramane de stabilit in ce parte sta duplicitatea
Pe voi (ca si pe boierii mintii) va doare la basca ce se intampla cu AVP sau cum ii ziceti voi,pe voi va doare Base ,bre ! Si da-i si lupta, neicusorule !

ps.
sper ca nu v-am jignit

 XII-2

S-au implinit 4 ani de la suprimarea forumului JN. Doamne cum mai trece vremea.

Asa Da.

Ia te uita! S-a inchis „temorar” forumul JN. Dupa lupte seculare care au durat un an si ceva li s-a inchis in sfarsit gura retardatilor care umpleau spatiul cu prostie fluida. De-acum nu vor mai avea glas niciuna dintre flasnetele care-si gasisera solide justificari existentiale in activitatile forumistice de zi cu zi. Marcus, Maria, Plano, Alexandru, Bizonu, Totonero, Clio, Baiala, Dede si cu Epi zece care-i si intrece, sunt de-acum specii disparute, sau ma rog, pe cale de disparitie, conservate „temorar” in rezervatia de la ferma animalelor reloaded. Refrenele pitrocite indelung, reluate, repetate, cu o voluptate bizara de catre aschimodiile la carnavalul specilor au amutit in cele din urma . In sfarsit liniste. Cam abrupt dar cu atat mai spectaculos. Felicitari echipei de profesionisti de la JN pentru maniera ferma (pardon de omonimie) cu care au aranjat lucrurile. Condoleante celor 10 care au murit pe altarul experimental al liberei exprimari exersate cu succes prin folosirea unui fond redus de cuvinte combinate in cateva pseudo-idei, putine si fixe. Condoleante si victimei colaterale: Taunul. Urmeaza autopsia. Pana atunci s-auzim numai de bine. Si sa fie primit.

Pro-TEST

5 răspunsuri to “Restituiri XII”

  1. anonim pe arca said

    O mega -restituire ,sau mai bine zis o restiture „in integrum „. Cu tâlc si care necesita macar un comentariu . Am citit totul cu interes si cu alti ochi ,desigur . Banuiesc (simt ) ca Dl Goe a facut ” restituirea ” celui care o va gasi sau o va comenta primul . Ca o dedicatie . O primesc ,mi-o adjudec . Stiu ,dl Goe a vrut sa -mi provoace emotii ….pozitive ? Poate da , desi se pare ca timpul „a lucrat „altfel decit ne-am fi dorit. Nu stiu citi de aici ,dintre cei care au comentat -unii cu sufletul ,altii cu ratiunea ,altii resentimentar -sunt mai impliniti acum .
    Daca ar fi sa judec dupa ceea ce se petrece aici si pe blogul cu pricina, as spune ca s-a schimbat totusi ceva .O mica revolutie ? O schimbare de paradigma ? O fi de bine , o fi de rau ? Nu stiu . Ceea ce stiu( sigur ) este ca as fi vrut ca aceasta schimbare („revolutie „) sa fie benefica pentru toti .Ca o impacare . Este asa de greu ? Asta este intrebarea mea .Dar cine sa-mi raspunda ?

    • Dl.Goe said

      Cred ca aceasta intrebarea ar fi fost potrivita pentru acel d.Goe (nu pentru acesta), acela caruia sa-i fi reusit sinuciderea, actul (d)in punctul de inflexiune care sta la baza tuturor acestor restituiri. Intrucat se pare ca dl.Goe a ratat sinuciderea respectiva, nu stiu cui anume i s-ar potrivi mai bine legitima d-voastra intrebare. Poate lui AVP, caruia sinuciderea i-a iesit mult mai bine. Sau poate ca legitima d-voastra intrebare este inca prematrura. Sau pre-matura (adica imbatranita inainte de vreme, ca o pre-judecata). Sau poate ca ne vor lamuri celelalte restituiri facute in contul sinuciderii ratate a d-lui Goe si care, nu se stie de ce, continua sa apara la datele pre-stabilite. Este posibil ca atunci cand vom afla, sa constatam ca este vorba despre lucruri pe care (cumva) le stiam deja, dar pe care nu le puteam accepta din cauza cine stie caror constrangeri contextual-virtuale.

      P.S. Intrucat sunteti unul dintre cei doi destinatari principali ai tuturor restituirilor nu trebuie sa faceti nimic anume pentru a vi le adjudeca, nici sa (le) comentati cu necesitate primul/prima si nici sa le validati prin cine stie ce post-procesare sau comentarii anume. Cred ca va fi mereu suficient sa fiti prezent/a in prezent, in fiecare pezent al fiecarei restituiri, atunci cand se intampla sa fie, in acord cu sirul lui Fibonacci.

  2. anonim pe arca said

    Si cum ar fi fost Dl Goe ,cel caruia i-ar fi putut reusi sinuciderea ? Daca „sinuciderea „ar fi fost dupa modelul de acum ,al lui AVP, ,mai bine ca lui D-l Goe nu i-a reusit . Am fi ramas orfani sau vaduvi/e de ambii … Dar, gindind-ma mai bine , doua sinucideri reusite ar fi avut un efect benefic .S-ar fi produs ,poate,o infratire intre „enoriasii”de pe cele doua ….ambarcatiuni . Nu ,desigur ,glumesc ,visez sau fac haz de necaz. Astept cu nerabdare restituirile urmatoare. Aveti grija insa ca ele sa fie facute cu bunatate ,fara sa provoace suferinte inutile.
    P.S . Da? Nu as fi crezut ca sunt „unul dintre cei doi ” .Poate din trei, nu din doi ?!! Acum ,daca e cum spuneti ,zic si eu cum zice dl Goe citeodata :sa fie primit ! Si ,mai mult ca sigur voi fi aici …pina cind ? A…pina in 2139 -5-27 ..Da, dar promiteti ca veti respecta cu strictete data (ziua,luna ,anul ) ? 🙂 E ,o intirziere de-o zi ,n-o fi foc . Se accepta ,iata , intilnirea s-a produs.

    • Dl.Goe said

      Intarzieri? Este exclus sa se intample asa ceva. Poate fi vorba cel mult de erori de programare. Vom verifica. Prin urmare nu putem garanta in niciun fel adaosul de bunatate in scopul atenuarii inutilelor suferinte retroactive. Alinare pot insa aduce comentariile facute cu sentiment (sentimentul potrivit) in prelungirea fiecareia dintre deja restituitele restituiri, de catre fantomaticele personaje ale trecuturilor invocate, sau de catre urmasii urmasilor acesora in hiperspatii.

  3. anonim pe arca said

    Da, sa asteptam si alte ecouri ,daca vor fi .Pîna atunci sa ne vedem cu bine la „restituirile” urmatoare . Asa cum vor fi .Sunt ale noastre ,bune sau rele .Trecutul nu-l vom putea schimba . Poate doar sa ne bucuram pentru ce a fost bun si sa invatam din ce a fost rau. Amin. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: