Restituiri XVII

Conul Dorin a intrat in zodia pacalicilor de 1 Aprilie. Dupa ce l-a pacalit de trei ori la rând pe con-fratele Padina, pentru ca i-a mai ramas un rest de pacaleala, a incearct sa-l traduca si pe dl.Goe in limba australiana (pe mine ma, pe mine? cu biciusca? etc) Poftim de…. Pacaleala cea mare este aceea ca desi a promis solemn, cu martori credibili, ca pe durata serbarilor de 1 Aprilie ii va da cuvantul si d-lui Goe in carnaval, mai ales atunci cand se fac glume pe seama sa, macar o data pe sesiunea de gâdilat, conul Dorin s-a razgandit subit. Probabil ca e intoxicat si nu se simte prea bine ceea ce-l impiedica sa mai treaca pe la moderare. S-o simti rau? Ii doresc insanatosire grabnica si daca mai trece pe la moderare si vrea sa aleaga un mesaj de-al d-lui Goe pentru publicare, pentru a ingrosa gluma, sa-l aleaga pe acesta:

„Vedeți coane Dorine de ce-mi place mie sa lucrez cu intelectuali? Mai întâi si mai întâi pentru ca pricep foarte repede. N-a fost nevoie sa insist prea tare sau sa explic de doua ori cum devine treaba cu dilatarea timpului de 1 Aprilie. Vivat! In al doilea rand ce-mi place la intelectuali este ca au viziune vasta asupra lumii si vieții si pot naviga cu ușurința (fără sa se rătăcească) intre detalii si ansamblu. La scara planetara si chiar cosmica (zoon geopolitikon). Nu-si pierd niciodată busola si contează pe ea ca pe Dumnezeu. Prin urmare ei știu întotdeauna unde este nordul (adică in ce direcție sa se uite după Mos Craciun pe care-l așteaptă in fiecare zi, Crăciunul fiind desigur in fiecare zi, in baza corolarului de 1 Aprilie). Știind unde este Nordul si fiind inteligenți, intelectualii știu practic totul: unde este sudul, estul, vestul, ecuatorul, tropicele, centrul Pământului, toate acestea si multe altele, radiind împreună direct din Buricul Pamântului (inmelcuit in busola păstrată de intelectual in centrul de greutate al sistemului sau limbic de valori). In situațiile puțin probabile ale unor furtuni magnetice (care se petrec in fiecare zi de 1 Aprilie) intelectualul cu busola se auto-suspenda din funcția de intelectual, pendulând (spațial, pe o traiectorie eliptica) intre poezie si pamflet (pana amețește singur). Partea delicata a intelectualilor busolaţi (care sunt in mare secret adepți ai stilului terre a terre) este ca se dezorientează ușor in spatiile extra-terestriale in care intensitatea câmpului magnetic este neglijabila. Se pierd ușor in spațiu confundând nordul cu steaua Polara. De aici si pana la aberații majore nu-i decât o problema de timp si de optica (la parma/cie). Dar cel mai mult si mai mult la intelectuali îmi place ca atunci cand nu cunosc ceva, ceva cu care intra in atingere (precum semnificația unui cuvânt) se informează, caută si găsesc (pe drumul de la terre a terre la mot a mot). Prin urmare eroarea de para-laxă (laxă in sensul de mălăiață) combinată cu aberațiile inevitabile la distante mari (măsurate in par-seci) conduc la imprecizii de localizare majore astfel încât rezultatul măsurătorii nu mai face nici cat o para-chioara. Acuma pentru domnia voastră, (aflat la distanta de) un par-sec, văzând deci raza orbitei terestre sub un unghi de grad (pe care-l bate funcția) Australia si Noua Zeelanda se confunda cu ușurința, iar din Noua Zeelanda pana in insula Paștelui ce mai e? O palma de loc care se află sub limita tolerantei de măsurare. Acuma ar trebui sa știți ca locuitorii insulei Paștelui se refera la insula lor (pardon de expresie) cu denumirea „L’ombelico del mondo”, adică taman Buricul Pământului înmelcuit in mintea de pe urma a intelectualului roman. De aici rezulta simplu ca Dl.Goe este chiar domnia voastră, Nea Goe Tudoran. Q.E.D. Chiar daca n-ați găsit răspunsul corect meritul va rămâne pentru ca (vorba fratelui maitre-lui, citându-l pe KK după ureche) d-voastră (măcar) ati încercat. Mai încercați!