(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Sufrageria ma-si de viata!

Suferind ca noi toti de “mobila si durere”, d-na Medusa, o anonima responsabila, pe cat de simpatica pe ata de fina observatoare a activitatii de pe (b)Arca, ferma si lucida in interventii, mi-a facut o imputare: ca as fi prea liber schimbist si prea ultra progresist. Dupa cum i-am promis, incerc dupa puteri, sa raspund, puncual, comentariului sau. Celor 1% dintre cititorii care vizitandu-ma au obiceiul sa citeasca de buna voie ceea ce postez, le cer scuze pentru faptul ca n-am avut timpul si dispozitia necesare pentru a-mi scurta raspunsul. Se putea scurta. Foarte mult. Ramane desigur la laltitudinea fiecaruie daca sa-l scurteze de tot sau nu. In fond ii este adresat Medusei ca raspuns la comentariul saupostat aici: Razboiul invizibil. Comentariul #4

Prolog: Probabil ca plecand de la comentariul d-voastra voi fi fortat, mai devreme sau mai tarziu, sa fac o declaratie de avere. Adica sa d/enunt setul de ne/reguli/norme/recomndari pe care le posed pe (b)Arca, inclusiv statutul, constitutia si jurnalul de bord. Am mai simtit aceasta pornire spre clarificare cand cu premierea d-lui Radu Humor, pe care consiliul de administratie al (b)Arcei, la propunerea tantii Mizii, l-a procopsit cu o pagina a sa personala, recompensandu-i astfel zelul si daruirea in promovarea dreptului universal la libera exprimare. (Paranteza in paranteza: M-a cam mirat faptul ca nu s-a gasit nimeni sa-l felicite, sa-i ureze la mai mare, sau macar sa comenteze fericitul eveniment monden din mica noastra comunitate in comuniune, dar mai ales m-a mirat faptul ca domnul cu pricina nu s-a mirat nici dânsul deloc, deloc, vizavi de faptul ca nimeni, niciodata, nu-i viziteaza si nu-i comenteaza pagina si mesajele importante pe care le adreseaza de acolo, din eter, lumii intregi, ca si cum domnia sa, lucid ca noaptea, se astepta de fapt sa fie ignorat de catre colegii sai intelectualii. In fine. Am incheiat paranteza din paranteza). Am constatat si cu acel prilej, din zbaterea domnului Radu Humor, surprins pe picior mare, dar gresit, de catre neasteptata recunoastere acordata, ca si domnia sa (ca si domnia d-voastra) are o imagine usor deformata, usor imprecisa despre „setul de norme si valori” promovate pe (b)Arca pentru piata interna dar si la export. Mai ales la export, in zonele deficitare. Se cam practica exportul de democratie. Nu? Sunt insa situatii in care o usoara imprecizie de interpretarea este fatala, in conformitate cu teoria catastrofelor. Fara sa anticipez detaliile clarificatoare pe care le voi introduce in eventuala declaratie de avere pe puncte, as vrea insa sa fac o precizare cu caracter general. Ar fi absurd (daca n-ar fi prosteste de-a dreptul) ca tocmai eu, Dl.Goe care va sa zica, (adept al libertatii depline de exprimare si dusmanul nemantuit al restrictiilor, constrangerilor, cenzurarilor, moderarilor, intarzierilor si discriminarilor practicate de catre autoritatile „blogo-forumurilor” virtuale in contra anonimilor), sa sustin obligativitatea normelor propuse pe (b)Arca. Cum as putea sa militez pentru libertate promovand constrangeri impotriva libertatii altora, libertatea de a modera y compris? Ca n-as putea. Norma-lui-Goe se refera la starea implicita, by default, in care ar trebui sa se afle orice „agora”, si nu la faptul ca ar trebui urmate strict recomandarile in fiecare caz in parte. Din nefericire exista multe situatii totalitarist-contabile care au setata starea initiala invers: totul este interzis by default, urmand sa vedem „noi” dupa aceea ce poate fi acceptat si primit cu bratele deschise. In aceste sisteme (nu vreau sa le mai insir ca le-am tot pitrocit de-a surda) interdictia e globala, iar acceptarea individuala. Ceea ce propun eu este inversul acestei stari initiale totalitarist contabile: totul este admis by default, urmand sa vedem „noi” dupa aceea ce si mai ales cum trebuie elimiant, individual, punctual. Asta ar fi prima mare problema: felul in care este setata starea initiala, intrarea in „agora”. A doua confuzie in contra careia lupta si da-i dl.Goe este excesul de zel si proasta evaluarea in legatura cu lucrurile care chiar ar trebui eliminate, ajungandu-se la abuzuri si stupizenii greu de inteles si/sau de acceptat, fapt ce are darul de a starni contra-excese pe masura de la cel respins fara motive extrem de serioase. (b)Arca lui Goe-si propusese sa le ofere victimelor acestor abuzuri inca o sansa, pentru inca o incercare, cu alti martori, cu alt tonus, o sansa, doua, trei, cate o fi fost nevoie acolo, dar, desigur, nu girul absolut pentru zgomot etern.

Si acum sa revin la texutul d-voastra:

Medusa: „Este gresit sa crezi ca libertatea nedublata de responsabilitate poate fi altfel decat nociva pentru absolut toate partile implicate (in cazul de fata anonimi, neanonimi, consacrati si in final, spatiul public)”

Dl.Goe: Cred ca acest enunt cat se poate de corect sub aspect formal contine doau „fragilitati” (ca sa zic asa). Prima ar fi ca pleca de la o premisa falsa in legatura cu acoperirea termenului de „responsabilitate” acordandu-i-se acestuia un continut mai mare decat se cuvine in mediul virtual (ca despre asta vorbim, nu de tribuna parlamentului… ori canale oficiale, etc). Necesarul de responsabilitate trebuie sa fie in acord cu efectele posibile ale vorbelor rostite. Prin urmare in spatiile virtuale acest necesar este foarte redus. De regula zelosii care incearca sa evacueze (cu buna credinta sau cu rea credinta) lucrurile care nu le convin invoca „lipsa de responsabilitate” a vorbitorului (de regula anonim) in raport cu un necesar de responsabilitate umflat, echivalent cu cel pe care l-ar impune vorbirea dintr-o calitate oficiala. Cand nu este doar o greseala de metoda este pur si simplu un abuz. A doua „fragilitate” a enuntului d-voastra-formal-corect ar fi aceea ca, inclusiv in mediul virtual, libertatea chiar este dublata de responsabilitate. Cu voie sau fara voie fiecare vorbitor isi asuma integral respunsabilitatea pentru cele spuse si riscurile (toate riscurile) care decurg din asta si care se materializeaza exact acolo unde vorbele sale au fost spuse si unde au avut efecte. Fiecare vorbitor plateste (si cate nu plateste) pentru vorbele sale in lumea in care a vorbit. Impresia mea este ca d-voastra veti fi considerand ca ar trebui sa plateasca la locul si in felul in care trebuie sa-si plateasca vorbele cei care vorbesc in mod oficial si care produc efecte in lumea reala. Ceea ce ar fi un abuz. Faptul ca un anonim ii zice d-lui Plesu, pe un forum de ziar, „du-te-n pizda ma-ti” nu are efect in realitate si nu presupune vreo alta responsabilitate decat oprobiul si reactivitatea colectivitatii in care a fost emisa mârlania. Faptul ca Radu Humor il injura si-l face pe Viorel Padina borfas insirand motivele pentru care crede el asta (mai mult sau mai putin sincer) nu are ecou in realitate si nu este nici pe departe acelasi lucru cu faptul ca Traian Basescu l-a facut pe regele Mihai I sluga a rusilor (desi nici aceea nu-i pe atat de mare lucru pe cat se acrediteaza/pompeaza). Daca prin cine stie ce ne-noroc sau prin cine stie ce abilitati iesite din comun un vorbitor anonim va produce efecte mai departe de lumea (sa) virtuala, in care s-a manifestat, cu siguranta ca nu va putea evita deloc responsabilitatea vorbelor si faptelor sale sau n-o va putea evita intr-o masura mai mare decat o poate face un borfas oarecare cu nume, prenum si functie (ca Adrian Nastase, de ex).

Medusa:”Este o eroare sa crezi ca orice forma de cenzura este un atentat la o forma de libertate si, prin urmare, gresita (este ca si cum am considera si autocenzura o forma de ingradire a libertatii; mutatis mutandis, am putea spune ca si copilul trebuie lasat sa faca tot ce vrea, pentru ca altfel i se rapeste libertatea)”

Dl.Goe: Orice forma de cenzura este un atentat la o forma de libertate. In tzarcul sau copilul trebuie (by default) lasat sa faca ce vrea. Desigur nu va fi lasat sa amorseze bombe atomice.

Medusa: „Este gresit sa crezi ca, odata ce raul exista undeva, a nu-l pune in lumina (asa cum nu te duci sa vizitezi locuri urate, ci frecventezi locurile frumoase) echivaleaza cu escamotarea lui (de pilda, daca un om e plin de ura, minte si injura, a nu-i oferi o tribuna de la care sa se exprime este gresit, pentru ca el oricum exista, uraste, minte si injura)”

Dl.Goe: Inca un enunt corect in aparenta. Care i-ar fi „fragilitatile”? Pai (a) intai ca la adapostul acestui principiu igenizator mai toti invocatorii sai s-au grabit sa-i elimine exclusiv pe uraciosii, mincinosii, injuriosii care sunt impotriva lor tolerand cu mare larghete uraciosii, mincinosii, injuriosii care se manifesta in contra „dusmanilor” lor. Este mai corect sa-i lasi pe toti sa injure decat sa-i cenzurezi doar pe unii. Si e si mai simplu. Dar sa zicem (b) ca esti „drept” si-i cenzurezi pe toti cei care injura. Asta inseamna ca tu trebuie sa stabilesti limita de la care un mesaj devine intolerabil, vulgar, obscen, mincinos etc. Un prag subiectiv in care este aproape imposibil sa nu gresesti si sa nu fii nedrept. E mai corect si mai simplu sa nu-ti arogi asemenea judecati ci sa lasi judecata colectiva sa o faca. (c) Abundenta de obscenitate, ura, etc de pe forumurile de la noi (comparativ cu ale altora) nu provine dintr-un deficit de moderare, ci din simpla oglindire a unei stari de fapt din societate. Moderarea nu educa si nu indreapta aceste defecte socio-sistemice. Ceea ce propui tu, ca gazda vorbitoare, poate eventual contribui la ameliorare si educare. (d) De multe ori cei care sunt animati de ura, minciuna, injurie, prejudecata, si-au oferit singuri o tribuna si vand acolo adesea (pardon de expresie) cacat care atrage in mod firesc cam acelasi lucru. In mod abuziv ei incearca sa interzica vizitatorilor sa vina cu cacatul de acasa. (e) Daca societatea romaneasca de acum este un rezervor nesecat de indezirabili, sporind sansele de a-i avea in forum, pe blog, la ziar, (toate spatii publice !!!), ceea ce determina efectiv cat de multi dintre ei vor poposi in ograda ta, este prestanta proprie. Iar prestanta cu de-a sila nu exista. Fiecare blog, forum etc are pana la urma cititorii si comentatorii pe care reuseste sa-i atraga si sa se aleaga cu cei pe care-i merita. Daca cineva vrea sa traiasca in sera desigur ca e liber sa o faca. Belli fuori, puliti dentro. Desigur ca sindromul OTV este si el un abuz, faptul de a cauta si invita cu obstinatie creaturi obscene pentru a le pune sa se manifeste este o ticalosie. Am impresia ca o convingere interioara va face sa credeti ca asa ceva se va fi intamplat pe (b)Arca lui Goe. Va pot spune ca nu. Mai mult nu.

Medusa: „Nivelul exprimarii in blogosfera reflecta nivelul de cultura si civilitate al spatiului public. Urmeaza apoi o reactie in lant. Exprimarea libera in blogosfera duce la o scadere a nivelului adresarii (si nu doar in termeni de politete, ci si de continut), ceea ce duce automat la degradarea spatiului public si tot asa. A crede ca se poate obtine ceva “mai inalt” (oare ce?) prin cultivarea dreptului la exprimare libera in blogosfera este o eroare. Cine are ceva de spus cu adevarat, are destule posibilitati sa se exprime, nu e nevoie sa fie anonim in blogosfera. Cu pseudonimul este o alta poveste care merita o discutie separata.”

Dl.Goe: Experienta mea vasta pe net imi spune ca lucrurile stau altfel. Reactia in lant (aparenta) declansata de ingaduirea unei exprimari inadecvate sporeste intr-adevar pe moment aceste manifestari. Ceea ce duce insa la escaladarea lor este interzicerea si incercarea de eliminare prin forta a acestora. Ceea ce le diminueaza este detasarea, ignorarea lor si oferta alternativa constanta de decenta, eleganta etc.

Medusa: „Daca ne uitam la felul lipsit total de respect in care se adreseaza romanii unii altora, pe bloguri, in magazin, in trafic etc, vom constata ca situatia este mai proasta, nu mai buna, decat in anii ’90 si acest lucru se datoreaza nu doar scaderii dramatice a nivelului general al televiziunilor, ci si exersarii dreptului la libera exprimare in blogosfera. Ca sa ne referim la Andrei Plesu, in anii ’90 era considerat dusman al poporului etc etc; astazi este considerat la fel, ba si mai rau (de catre unii, bineinteles), dar, foarte important, atunci nu era ca acum,“nea Plesu”.”

Dl.Goe: Este o opinie pe care n-o impartasesc. Nu cred ca se injura mai putin pe blogurile moderate decat pe cele nemoderate. Nu cred ca predicile si interdictiile moderatorilor pot contribui la educarea publicului. Lucrurile pe care le posteaza bloggerii pe bloguri, cele difuzate de catre televiziuni si ceea ce apare in ziarea, reviste etc da, cred ca pot educa. Cred ca Dl.Plesu s-a contaminat incet, incet de bolile de care sufera plebea, acceptand pentru sine standarde din ce in ce mai joase, in acord cu cererea pietei, in ceea ce priveste tematica si calitatea articolelor, vocabularul si felul  in care le scrie. Domnia sa a acceptat sa scrie pentru plebe, renuntand de buna voie si nesilit de nimeni sa mai fie un elitist. Faptul ca in cea mai recenta interventie a sa denunta „indicatiile pretioase” ale gloatei obscure nu face decat sa confirme ca, de fapt, pana acum a tot acceptat indicatiile si ca aceasta cedare continua a inceput sa-l enerveze peste masura. In acest context nimic mai firesc decat ca domnia sa devina „nea Plesu”. Daca „marca” asta ar fi total inadecvata, in vadita contradictie cu realitatea n-ar putea si n-ar trebui sa supere pe nimeni: o simpla insolenta de anonim teribilist, egala cu a-i spune d-lui Plesu ca e zebra (pentru ca e dilematic in alb si negru), ori girafa (pentru ca priveste de sus), ori lemur (pentru ca are par in urechi). Formula „nea Plesu” poate supara numai daca exista anumite justificari in folosirea ei (fie si prin prin abuz, adica in exces, adica mai mult si de catre mai multi decat s-ar cuveni). Dl.Plesu si cei care compun impreuna cu dansul fenomenul Plesu se simt lezati de lipsa de consideratie pe care o denota o formula de genul „nea Plesu”, nu pentru ca aceasta ar fi complet nesjustificata ci pentru ca promotorii si utilizatorii ei (din prostie sau din reavointa) nu iau in calcul alte merite ale d-lui Plesu care l-ar indreptati sa fie iertat/scutit de asemenea formule. Dar pot oare asemenea fortari de a-l ingloba pe tot „plesul”, cu opera cu tot, in orice comentariu pe o colectie oarecare de texte ale sale? Eu cred ca nu. Cred ca si Einstein la vremea sa ar fi putut fi numit „nea”, de vreun neavenit, in dialoguri libere, fara ca acest lucru sa fie nici excesiv de inadecvat si nici ca prin asta sa-i scada si sa-i fiie stirbita reputatia, faima, respectul, valoarea si memoria.

18 răspunsuri to “Sufrageria ma-si de viata!”

  1. […] Raspunsul prelung al d-lui Goe pentru Medusa se gaseste AICI […]

    • Medusa said

      V-am zis eu, domnule Goe, ca suntem in dezacord total? Dar TOTAL 🙂
      N-om fi fost noi nici pana acum de acord in toate, dar, din punctul meu de vedere (dumneavoastra nu prea puteti avea unul, pentru ca eu mi-am exersat prea putin libertatea de expresie – totala, cum altfel? 🙂 pe blogul dumneavoastra), ne desparteau mai degraba mici chestiuni, sa le spunem, de gust. Acum ne desparte o problema filosofica 🙂

      • Medusa said

        Dar va multumesc foarte mult pentru raspuns. Sper sa am si eu timp maine sa-l onorez.

      • arcaluigoe said

        Da de unde! Ceea ce ne separa ne uneste. 🙄

        Totusi cata vreme veti semna „Medusa” si veti comenta critic la adresa unor „anonimi” cu nume si renume, in sensul anularii acestora, desigur ca va exista un dezacord, o contradictie. Dar nu cu mine ci, vorba lui Pata, una interioara. Din fericire doar aparenta. Sper sa nu cedati prea usor tensiunii generate de respectiva contradictie. Dar nici altminteri. Nici asa, nici altminteri.

        • Medusa said

          Absolut ca exista o tensiune interioara (si nu numai :-)) dar ea nu e legata neaparat de statutul de anonim (pe care il traiesc si sap in acelasi timp), ci legata de pierderea de timp (care se refera la tot ce inseamna, all in all, Internet). Abia dupa pierderea de timp, la distanta maaare, vine problema imposturii in care ma gasesc ca anonim impotriva anonimitatii in blogosfera. Dar tin atat de putin la aceasta postura, incat daca as afla ca de maine nu se mai comenteaza in blogosfera nu as suferi absolut deloc. Dimpotriva, m-as bucura, ca si cum m-as fi lecuit de raie :-).

        • Medusa said

          Rectific: daca as afla ca nu mai exista blogosfera, nu doar ca nu s-ar mai comenta, pentru ca si in lipsa posibilitatii de a comenta, probabil ca as citi bloguri. forumuri etc, si deci tot as pierde timpul (in conditiile in care orice pagina citita in blogosfera inseamna o pagina de carte mai putin; si ce carti stau necitite in biblioteca mea!!! ametesc cand ma gandesc)

        • Dl.Goe said

          @Medusa – in privinta asta suntem 99,99% de acord.

  2. Culai said

    Cel/cea care se dă deştept/deşteaptă, cotrariul dovedeşte. Inclusiv, o gravă carenţă educativă (cei 7 ani de-acasă, pârliţi altcum).
    Cel înţelept cedează.
    Ce poate câştiga cel/cea care „combate” doar cu sine?

    • Dl.Goe said

      Nu cred ca cedarile calculate, adoptate si declarate se pun… Cel care cedeaza, cedeaza spontan fara sa simta nevoia de a-si declara oficial cedarea. Cedarea declarata nu este in fond decat tot o continuare inteligenta, in speranta ca va avea astfel ultimul cuvant. 🙂

    • Medusa said

      Se poate atata ranchiuna, domnule Culai? Tz,tz,tz…

  3. contele said

    Dl.Goe, afirmaţi: „Asta inseamna ca tu trebuie sa stabilesti limita de la care un mesaj devine intolerabil, vulgar, obscen, mincinos etc. Un prag subiectiv in care este aproape imposibil sa nu gresesti si sa nu fii nedrept.”
    Parol!? Haideţi să încercăm cu un exemplu de mesaj luat chiar din comentariu d-stră: „un anonim ii zice d-lui Plesu, pe un forum de ziar, „du-te-n pizda ma-ti””. Eu cred că aş pune o limită aici şi n-aş greşi. Dacă pui limita la o asemenea înălţime , la o asemenea toleranţă, nu greşeşti. Sita e mare, pot trece multe. Dar este totuşi o limită.
    O înjurătură o văd ca pe o îngrădire a libertăţii altuia şi atunci trebuie să suporţi nişte consecinţe. Am ajuns în anul de graţie 2011 după un lung drum presărat de legi, interdicţii şi limitări. Dacă nu ne fugărim ca-n comuna primitvă cu parul în mână este pentru că istoria noastră a fost jalonată de reguli. În fond, chiar şi acum mulţi dintre noi au doar o pojghiţă subţire de civilizaţie ce crapă la cea mai mică atingere. Uitaţi-vă ce abuzuri se întâmplă (la revoluţii, de exemplu) când lipseşte, fie şi pentru o perioadă scurtă de timp, o autoritate care să cenzureze, în sensul bun al cuvântului, excesele. Libertatea totală pe care o propuneţi este, deocamdată, ineficientă. Nu suntem destul de evoluaţi. Nu poţi să laşi numai judecata colectivă să funcţioneze. Însăşi societatea în care trăim vă contrazice. Dacă aşa ar fi mers treaba în istorie n-am mai fi avut nevoie de judecători, de legi, de reguli; morala, etica, bunul simţ s-ar fi reglat de la sine. N-ar mai exista închisori. Din experienţa mea pe bloguri am observat că acolo unde se merge pe libertatea absolută cineva pierde. De exemplu poţi pierde comentatori valoroşi ca mine 🙂 .Nu mai scriu la Adevărul din cauza obscenităţilor de pe forum: sunt prea multe, prea inutile(!!!), prea concentrate. Comentariul tău se pierde într-un lung şir de înjurături, unii scriu sub nickul altcuiva pentru a-l compromite ( dacă mai stăteam mult pe-acolo aţi fi putut da exemplu de unul, contele, care l-a băgat în mă-sa pe Pleşu), nu mai ştii cine cu cine discută, un balamuc. În definitiv este dreptul ziarului să păstreze pe comentatorul care l-a înjurat pe Pleşu şi nu pe mine. Să fim bine înţeleşi, nu sunt fan cenzură şi moderare cruntă dar o cale de mijloc se poate găsi.
    Acest blog nu cred că va avea nevoie de protecţie specială, nu aparţine nici unui om politic şi nici nu este un ziar naţional. Deci nu sunt patimi prea mari…poate doar pasiuni intelectuale dar astea, în general, se tolerează cu brio.
    Să nu uit: nu cred că prestanţa are vreun rol în autocenzură. Cum virtualul imită viaţa reală parcă îmi închipui un bătrân cu prestanţă şi ştaif plimbându-se liniştit pe stradă. Credeţi că dacă e să fie , toate acestea l-ar împiedica pe un borfaş să-i dea doi pumni în gură şi să-i fure portofelul? Iar d-ul Pleşu la ce culmi de prestanţă ar trebui să se ridice pentru a nu mai băgat în mă-sa?

    • arcaluigoe said

      @Excelenta – Va avertizez pentru ultima oara ca daca mai folositi cuvinte precum „pizda” si alte „obscenitati” in mesajele pe care le postati (b)Arca veti avea de suferit consecinele. Putina decenta serenisime.

      • contele said

        Ei, despre asta vorbeam… e bine că m-am făcut înţeles din prima. Asta ziceam şi eu: un avertisment şi apoi…?!

    • Dl.Goe said

      Domnule Conte, va rog eu din suflet sa nu ma dezamagiti asa crunt.

      Dar daca cineva, nu spui cine, persoana importanta, declara sub protectia anonimatului, sub articolul d-lui Plesu ceva de genul acesta: „…Ei bine dupa ce scrii un articol ca acesta te poti duce linistit acasa sa-ti vizitezi mama…” – v-ar mai fi clara limita sau nu.

      Alteta, uneori un du-te-n pizda ma-ti poate fi mai incarcat de poezie decat orice sonet shackesparean. Depinde numai de artist si de context. In timp ce niste vorbe mormaite a lauda de un neavenit sunt o insulta impardonabila. Cam ca emisiunea facuta de Antene pentru elogierea lui Voiculescu.

      „Nu suntem destul de evoluaţi. Nu poţi să laşi numai judecata colectivă să funcţioneze. Însăşi societatea în care trăim vă contrazice. Dacă aşa ar fi mers treaba în istorie n-am mai fi avut nevoie de judecători, de legi, de reguli; morala, etica, bunul simţ s-ar fi reglat de la sine. N-ar mai exista închisori.” – Nu ma asteptam de la dumneavoastra la o atat de nemarginita marginire. Nu suntem destul de evoluati? 😯 Niciodata nu vom fi. Nu poţi lasa doar judecata colectivă să funcţioneze? Negati evidenta. Uite ca pot. De ce n-as putea? Suntem in imperiul vorbelor. Cuvantul „caine” nu musca. De cur. Si nici cuvantul „cur” nu pute. Ce treaba are mersul istoriei aici? De ce tot vrem sa transferam acest „interior” in „exterior”? Acolo judecata colectiva a decis ca e nevoie de judecatori, de legi, de reguli (acele reguli) a caror existenta este (si) morala (atat cat se poate sau un pic mai putin, dar orisicat). Si aici la fel. Pricepeti va rog sau va ghilotinez. Si aici exista inchisori. <Libere.

      „Din experienţa mea pe bloguri am observat că acolo unde se merge pe libertatea absolută cineva pierde. De exemplu poţi pierde comentatori valoroşi ca mine .Nu mai scriu la Adevărul din cauza obscenităţilor de pe forum: sunt prea multe, prea inutile(!!!), prea concentrate.” – Parol esti nebun domnule. Ti-a scris eu dumitale vreun biletel? Visezi pesemne!

      Se pare, alteta, ca traiul cu pastramagii de la adevarul nu era de d-voastra… fata de pansion. Judecata colectiva v-a eliminat, ajutandu-va sa intelegeti ca nu aveati ce cauta acolo. Ati fi preferat sa va baneze moderatorul? Ce s-a pierdut? Nu s-a pierdut nimic? Absolut nimic. Iata, june sunteti, de nimeni nu depandeti, si daca veti voi va gaseste nenea Dumitrache forumuri mai de onoare decat la Adevarul. Apropo de ce nu comentati articolele lui Plesu (aceleasi articole) la Dilema? Ce va atrage magnetic la Adevarul? Si, chiar asa, cum explicati diferentele colosale dintre forumistii lui Plesu de la Adevarul si cei ai aceluiasi Plesu de la Dilema? Credeti ca e vina/meritul moderatorului? Nu, excelenta, nu… Anturajul e devina. Nu e locu ci dobitocu…

      „Acest blog nu cred că va avea nevoie de protecţie specială, nu aparţine nici unui om politic şi nici nu este un ziar naţional. Deci nu sunt patimi prea mari…poate doar pasiuni intelectuale dar astea, în general, se tolerează cu brio.” Vai, vai, vai… Deci acesta ar fi criteriile… De la enuntul asta, lunadu-l ca postulat, mergand pas cu pas, pe cale extrem de logica se poate ajunge usor la concluzia ca pe blogurile politice si la ziare comentariile nu ar trebui admise. Decat cel mult pe baza de buletin. Maxim doua de persoana ca sa ajunga la toata lumea. Lume, lume…

      PRESTANTA are un rol DECISIV. Nu este un paratrasnet perfect si universal, pentru ca traim intr-o lume statistica sub clopotul lui Gauss, dar are rolul esential in problema. Despre asta cu prestanta insa o sa zic doua vorbe mai late alta data. Inclusiv despre prestanta pe care o mai poate avea vreun batranel. Vorbim de lucruri diferite Acum imi e degrab.

      P.S. Sper din suflet ca n-ati vorbit serios.

  4. contele said

    S-o luăm pe paragrafe…

    A mă ruga din suflet să nu vă dezamăgesc mă onorează dar în acelaşi timp trebuie să recunoaşteţi că este o cenzură subtilă. Cum aş mai putea spune liber ce gândesc când ştiu că dezamăgesc pe cineva pe care apreciez?

    Văzând contextul mi-aş da seama unde-i limita.

    Dacă mai folosiţi cuvinte obscene pe blog…Puţină decenţă vă rog. Sunt de acord cu ce spuneţi dar nu „e-n chestie” apropo de discuţia noastră. Noi nu vorbim acum de licenţe poetice ci de cuvinte licenţioase. Este cu totul altceva. Denaturaţi subiectul. Şi-apoi, dacă unu pică în cur, pardon, în fund când îmi citeşte comentariile şi spune „Dă-o-n … mă-sii , bă, ce bine scrii!”, îi dau o bere; dacă zice .”Eşti prost,bă, dute-n …mătii ” e posibil să-i dau un baston după ceafă. Chestie de nuanţe…dar noi ştim de fapt că acum vorbim strict de a doua variantă.

    Vă invidiez idealismul…Cuvântul „câine” poate muşca de cur. Pardon…de fund. Cuvintele, în general, pot muşca adânc. Nu înţeleg de ce subestimaţi rolul lor. Amintiţi-vă ce forţă are propaganda, amintiţi-vă cum pot ele răni. O lume virtuală este totuşi o lume iar o lume trebuie să aibe nişte reguli. Aveţi instalat pe calculator vreun sistem antivirus? Dacă da , de ce? Aşteptaţi liniştit şi fatalist să vă prăjească cineva de câteva ori calculatorul, păstrând speranţa că sistemul se va regla singur iar indivizii responsabili de aceste fapte, din cauza oprobiului public, îşi vor face mea culpa.

    Asta n-am înţeles-o…Trec cu delicateţe peste chestia cu „nebunu” (nu se face între doi domni)…Ce treabă are scrisul meu cu bileţelul?

    Comentez câteodată şi articolele d-lui Pleşu de la Dilema Veche…Şi da,o mare parte din „vină” pentru calitatea comentariilor o are moderarea. Sigur, şi calitatea comentatorilor dar în bună măsură e vorba şi de moderare. Doi oameni mă atrag la Adevărul: Pleşu şi Cartianu (cu toate că acesta din urmă a cam început să mă enerveze…).
    Dle.Goe, trebuie să vă mărturisesc că am fost „moderat ” la sânge de multe ori şi închipuiţi-vă că nu înjuram pe nimeni. Ultima oară am fost interzis definitiv la „prietenul”d-stră, Contele de Saint Germain.Aşa că am habar despre ce vorbesc. Eu am fost cenzurat pentru ideile mele, asta mi se pare grav, nu că-i interzici unui dobitoc să urle în virtual chestiii de genul :” SUUUUGGIII POO….A!” cum se face în ultimul timp la „Adevărul”. Iar acest Conte se plânge de dictatură de dimineaţa până seara.

    Raţionamentul este total fals. Forţaţi logica şi ea vă joacă feste. Am vrut să spun că cele mai pătimaşe comentarii şi cele mai injurioase atacuri sunt cele de pe forumurile ziarelor şi cele de pe blogurile oamenilor politici. Este o constatare personală. De unde aţi dedus c-am spus de cenzură totală este un mister pentru mine. Acesta este un blog liniştit nu numai din cauza calităţii gazdei 🙂 ,a prestanţei d-lui 🙂 ci şi pentru că nu este împlicat în prima linie a luptei politice. Să zicem că prin absurd se află că Dl.Goe este de fapt…Dna Udrea 🙂 , credeţi că veţi mai avea liniştea de acum? Mă îndoiesc.

    Vorbim mai încolo şi despre prestanţă pentru că şi eu……mă grăbesc.

    P.S. Sper din suflet să nu vă dezamăgesc …pentru cp „Da”, am vorbit serios. Poate n-am fost înţeles bine, şi eu sunt un tip foarte tolerant. Nu ca d-stră dar orişicât, mă-nţelegi dumneata…
    Dacă am greşit din grabă gramatica să ştiţi că a scris Gigel, gândurile sunt ale mele…

    • arcaluigoe said

      @Excelenta – Va multumesc pentru raspuns si (mai ales) pentru felul subtil in care-mi dati dreptate (contrazicandu-ma).

      P.S. Nu subestimez puterea cuvintelor. Dar nici dimpotriva. 🙄

    • Dl.Goe said

      @Excelenta – Si inca ceva. Cu asertiunea „A mă ruga din suflet să nu vă dezamăgesc … trebuie să recunoaşteţi că este o cenzură subtilă. Cum aş mai putea spune liber ce gândesc când ştiu că…” – intrati pe teritoriul d-lui Rongo. Si domnia vede „cenzura” in utilizarea unui vocabular inadecvat iterlocutorului acceptat (decalat in jos sau in sus, vocabularul de…) si in diferentele/barierele culturale dintre vorbitori. In acest fel orice discutie si orice dialog contine note de „cenzura” pentru ca orice contra-vorbitor este o constrangere. Cred ca e o confuzie terminologica la mijloc. Daca insa doriti neaparat sa numiti „cenzura” acest gen de constrangeri atunci va pot spune ca este singura forma de cenzura acceptabila, din punctul de vedere al d-lui Goe. Ba chiar necesara. Inca de la bun inceput. Altele nu.

  5. arcaluigoe said

    Inspaimantati de iminenta venire a hunilor, vizigotii s-au retras in mare graba (prin defenestrare precipitata), lasând(u-ne) in urma lor un tezaur – Closca cu Puii de Aur, in cuibarul de la Pietroasele. Iata ca spaima lor, spaima vizigotilor, n-a fost proasta. Au ajuns hunii. Sunt aici. Pentru scurta vreme. Sa vedem, sa vedem, sa vedem ce (ne) va ramane in urma lor. Trebui sa aiba si ei ceva de pret. Altfel la naiba au mai venit pe aceste meleaguri ale noastre, doar ca sa treaca ca apa si sa se faca påmant? Pamânt de flori, migrau maghiarii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: