(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Zoon geo-Politikon si Planeta Cinema

« Ce este GRESIT… si nu poate fi reparat… -.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

Die Konzeption des Zoon Politikon basiert auf der aristotelischen Vorstellung der Teleologie. Das jedem Dinge innewohnende Telos beschreibt seinen Daseinszweck und den Weg zur Vervollkommnung desselben. Bezogen auf das Zoon Politikon ist das Telos die Erreichung des „guten Lebens”, welches nur in der Polis verwirklicht werden kann. Das Telos ist jedem Menschen von Natur aus eingepflanzt, weshalb er zur Staatenbildung determiniert ist. Eine Determination der Telosentwicklung des individuellen Zoon Politikon lehnt Aristoteles jedoch ab. 😉

 

De fiecare când se intoarce acasa de la câte vreo sindrofie cu staif intelectual, petrecuta de pe malul stang al Potomacului (sau chiar in amonte), coplesit de impresii, dl. Tudoran scrie repede pe blog un articol „la cald”, inca inainte de a-si da fracul si papionul jos. Impregnat de atmosfera si avand proaspete in memorie disertatiile cu pricina, dl. Tudoran reuseste sa scrie, in aceste conditii, articole mai bune decat de obicei, dupa care, demagnetizandu-se lent de starea „americana” revine molcom la pijama si la vechile sale stari „romanesti”… asa si asa sau mai bine zis nici asa nici altminteri, sa se revizuiasca, primesc. De data aceasta domnia sa a participat, pe 15 noiembrie, la Philadelphia, în cadrul unui dineu de gală(!), la decernarea premiul Benjamin Franklin pe anul 2010 (distincție oferită înainte de FPRI unor personalități ca Alexander  M. Haig, Henry A. Kissinger, Charles Krauthammer sau Robert D. Kaplan) lui Niall  Ferguson (acest Dimitrie Cantemir reloaded), editorialist la Financial Times, profesor de istorie la Harvard și deținătorul catedrei William Ziegler la Harvard Business School si autor al unei carti de succes in 2004 “Colossus: The Rise and Fall of the American Empire”.

In discursul laureatului au fost atinse cu umor si metafora probleme delicate precum „criza financiara monser”, „declinul imperiului american”,  „suprematia mondiala” si/sau „schimbarea stafetei” in cursa pentru titlul de „lider al superputerilor”.  Discutia s-a invartit in jurul unei idei la fel de vechi ca si ideea despre un mereu iminent declin american si anume ca: „în esență, poți conta oricând pe americani că vor face ce trebuie, dar abia după ce vor epuiza toate abordările greșite” (aka betivanul curvar Churchill).  Doar ca abordarile gresite nu se epuizeaza niciodata, din greseala in greseala spre victoria finala. Daca doriti sa aprofundati si/ sau sa comentati impresiile d-lui Tudoran de la dineul de gala puteti merge AICI (în b(âr)log-ul såu, unde puteti comenta in struna) sau AICI (pe VoxPublicul såu, unde puteti comenta in voie / in strunga). La alegere d-voastra.

Pe mine m-a impresionat idea, din afara oricarei discutii, prin care se sugereaza o relatie „bijectiva” intre „scaparea din criza” si „pastrarea suprematiei mondiale”.  Parca ar fi vorba de unul si acelasi lucru. Ori e confuzie la mijloc… ori nu e si atunci inseamna ca suprematia mondiala e doar mijlocul de a iesi mereu din crize pe spinarea altora… Sa fi avut dreptate cel cu „Pamantul deocamdata”? Hm…

Dar m-am luat cu vorba geo-strategica si aproape ca am uitat ce voiam sa va spun.  As propune, dinspre Arca lui Goe, o discutie despre lucruri similare, paralele, intr-un plan usor diferit si/dar care-l conditioneaza pe cel abordat in articolul d-lui Tudoran: criza morala si declinul interior al imperiului american, varianta soft, dar nu mai putin grava, a crizelor si declinului de pe la noi. Apropo, cine credeti ca sta mai prost cu „MORALA si MORAVURILE”? Romania sau America? Spre exemplificare, ca poarti de intrare in problema  si pentru  (vorba ‚ceea ) a impleti utilul cu placutul, as propune doua filme fabuloase: „Declinul imperiului american” si „Invazia barbarilor”. Realizate de acelasi regizor, cu aceeasi trupa de actori, la distanta de 15 ani, cele doua filme au o forta simbolica ce se poate compara, cred, doar cu echivalentul zborului deasupra unui cuib de cuci sau cu „Ciuma” lui Camus.

=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-

=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-

Si pentru ca a venit vorba despre filme (s-a intamplat) as semnala faptul ca AICI, in Dilema Veche ni se propune o „leapsa” in care sa alegem cinci filme de suflet. Primii care o fac sunt cativa dintre „scriitorii” Dilemei. Puteti desigur adauga acolo, la Dilema, comentariile si preferintele d-voastra cinematografice. Eu le-am depus deja si n-au aparut inca, fiindca e lenta. Dilema. In care se afla moderatorii cu margrete: moderez, nu moderez. Manânc si beau. Ma culc. (ca Labis). In asteptarea inca prelunga a moderarii de la Dilema va propun sa le mentionati (eventual) si aici in „depozitul cu nisip” de pe Arca. Va asigur ca vor fi in siguranta in caz de potop si ca vor fi la mare pret pe durata celor 40 de zile de… carantina ale celor ce vor trebui sa salveze speciile. Asadar si asa deci, iata preferintele mele, in care am evitat sa includ filme dintre cele mentionate deja in preferintele dilematicilor  (multe dintre ele regasindu-se insa si in „cutia de mare rezonanta cinefila” a lui dl. Goe asta)

Mam’mare iubeste:

1) Luminile Orasului (City Lights) – 1931 / Charlie Chaplin

2) America, America (The Anatolian Smile) – 1963 / Elia Kazan

3) Visul  Regilor (A Dream of Kings) – 1969 / Daniel Mann / Anthony Quinn (Matsoukas) si Irene Papas (Caliope)

4) Actorul si salbaticii – 1975 / Manole Marcus / Toma Caragiu

5) Forrest Gump – 1994 / Robert Zemeckis / Tom Hanks

Mamitza iubeste:

1) La strada  – 1954 / Federico Fellini / Giulietta Masina, Anthony Quinn

2) Dreptate pentru toti (…And Justice for All) – 1979 / Norman Jewison / Al Pacino

3) Fata fara zestre – 1984 / Eldar Ryazanov / Larisa Guzeyeva, Nikita Mikhalkov

4) O minte sclipitoare (A Beautiful Mind) – 2001 / Ron Howard / Russell Crowe

5) Drumul spre pierzanie (Road to Perdition) – 2002 / Sam Mendes / Tom Hanks, Paul Newman

Tanti Mitza adora:

1) Pace noului venit (Mir vkhodyashchemu)  – 1963 / Aleksandr Alov, Vladimir Naumov

2) Dupa-amiaza de caine (Dog Day Afternoon) – 1975/ Sidney Lumet / Al Pacino

3) Vânatorul de cerbi (The Deer Hunter)  – 1978 / Michael Cimino / Robert de Niro

4) A fost odata in America (Once Upon a Time in America) – 1984 / Sergio Leone / Robert De Niro, James Woods

5) Filantropica – 2002 / Nae Caranfil / Mircea Diaconu, Gheorghe Dinica

Dl.Goe (si dânsul):

1) Procesul (The Trial) – 1962 / Orson Welles / Anthony Perkins

2) Numele Trandafirului (The Name of the Rose) – 1986 / Jean-Jacques Annaud / Sean Connery

3) Cuibul de viespi – 1986 / Horea Popescu / Tamara Buciuceanu

4) Mâna unui strain (Hands of a Stranger) – 1987 / Larry Elikann / Armand Asante

5) Caldura (Heat) – 1995 / Michael Mann / Al Pacino, Robert De Niro

5a) Cursa Nebunilor (Rat Race) – 2001 / Jerry Zucker /Breckin Meyer, Cuba Gooding Jr

5b) Restul e tacere – 2008 / Nae Caramfil / Ovidiu Niculescu, Marius Florea Vizante

Astept Provincia.

Alte afise de film AICI. E si asta o arta. Sau mai bine zis a fost.


 

« Ce este GRESIT… si nu poate fi reparat… -.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

28 răspunsuri sa “Zoon geo-Politikon si Planeta Cinema”

  1. […] Zoon geo-politikon si Planeta Cinema […]

    Apreciază

  2. Mirela Rogoz said

    Mie mi-a plăcut Felix şi Otilia pentru că n-a fost în regia lui Sergiu Nicolaescu 😉 Mi-au mai plăcut Faleza de nisip, Balanţa, Concurs, Reconstituirea şi Pas în doi. Dintre cele straine mi-au placut Amelie şi Viaţa e frumoasă. Dacă mai vreţi vă mai spun.

    Apreciază

  3. Dl.Goe said

    Pai Mirela ce sa zic? Mie imi plac filmele mentionate de d-voastra. Mai spuneti-mi.

    Apreciază

  4. Kibby said

    shawshank redemption.
    la dracu , sint omul emotiilor „facile” – asta e

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      Bine, asta e unul (vad ca nu va-ncurcati in emotii). Dar care ar fi celelalte 4?

      Apreciază

      • Kibby said

        big lebowski, some like it hot, alien3, toy story3
        plus seinfeld

        Apreciază

        • Dl.Goe said

          Super. Pe astea le vedem in doi cu cognac. Am vazut si revazut de curand Toy Story 3. Toti adultii ar trebui sa-l vada sau macar sa stie sa se bucure de asa ceva. Din genul asta, favoritele mele raman Ice age 1 si Finding Nemo.

          Apreciază

        • Kibby said

          yes, you`re the man dude…
          curios, si de la ice age imi place mai mult 3-ul (probabil din cauza lui simon pregg)

          Apreciază

        • Dl.Goe said

          Mi-au placut la nebunie toate din seria Ice Age. Sub aspect tehnic, animatie, calitatea umorului si divertismentului continut in „scene” continuarile au fost pe trend ascendent. Dar ceva s-a pierdut. Primul film din serie a avut la baza o poveste consistenta si multe tâlcuri. Nu era „doar de” sau „mai mult de” râs. Era o poveste in care toate animalele vorbeau. Singurii care nu vorbeau erau oamenii. Niciunul dintre personajele umane nu scoate o vorba, in Ice Age 1 (oameni primitivi, de…). Pe urma, in celelalte filme din serie, dispar cu totul (firesc, in intampinarea directiei aleasa de realizatori). Scena cu pasarile dodo mi se pare inegalabila si inegalata ulterior.

          Apreciază

        • Dl.Goe said

          Si apropo de „Some like it hot / Unora le place jazzul” adaug si aici parerea unui impatimit cinefil de frunte, Radu Cosasu:

          Radu COSAŞU – La zi: 50 de ani la ukulele:
          Nu sîntem mulţi, poate cîteva zeci de bărbaţi tehnocraţi şi gînditori, oricum talentaţi sufleteşte, cei care văd în Unora le place jazzul ultimul film de la care au plecat îndrăgostiţi de o actriţă ca nişte flăcăi iremediabili. Eram deja prin ’60 şi ceva*, măgari bătrîni ” cvadragenari spre dura “la cinquantaine”, conştienţi şi mîndri că nu ni se mai pot întîmpla asemenea prostii la cinema ” cînd, deodată, ne-au îngheţat picioarele, ca lui Lemmon, şi ni s-a tăiat respiraţia,
          văzînd-o pe Marilyn Monroe înaintînd, subţire îmbrăcată, pe un culoar de tren, spre cuşeta noastră, cîntînd la ukulele; am vrut să ne ţinem dîrji şi inteligenţi, dar ea ne-a explicat ca lui Curtis, repede, că “nu sînt prea deşteaptă”, dar nici nu mai voia “să fiu fraieră” şi ne-am topit ca nişte vrăbioi superior justificaţi; toată povestea ei în 3-4 fraze ”
          cum a avut de-a face numai cu saxofonişti care plecau lăsîndu-i doar un tub de pastă gol; cum s-a decis să bea; cum caută bărbaţi milionari cu ochelari fiindcă aceştia sînt neajutoraţi ”
          ne-a lovit drept în inimă, ne-a răscolit cu un fior postdostoievskian de care nu ne-am temut, nu ne-am dezis şi nu ne vom dezice. În clipe de taină decent destrămată, ca între bărbaţi sexagenari (lăsaţi naibii calambururile cu vîrsta asta!), septuagenari şi octogenari, vom mărturisi că ştim pe dinafară celebra scenă de pe iaht,
          cînd Curtis se ţinea rece ca o friptură de fazan şi îndrugă sub sărutările ei, bestial în epicurianism, fastuos în voluptate (în montaj paralel cu cel mai dement tango din istoria filmelor mele) că-i inofensiv, că nu l-au putut ajuta nici dansatoarele din Bali, că nu contează dacă-i putred de bogat, că a lucrat cu Freud la Viena…

          Pînă ne vom răci în pămîntul primitor, ne vor aburi ochelarii şi vom pluti pe şoapta acelui sărut care-l implora să se relaxeze. Nimeni pe lume n-a găsit o inocenţă mai sfîşietoare din creştet pînă în tălpi ca Marilyn cerînd: “relax!”. Am plecat de la Capitol, iluminat, magnetizat de o predestinare. Tata fusese îndrăgostit de Greta Garbo, G.G. Ereditar, eu păcătuisem la Nero, pe Şerban-Vodă, cu M.M., Mich

          Apreciază

  5. Mie mi-a placut ala cu ia si iel, nu mai stiu cum se cheama, iel avea mustata si zicea ceva, da ia nu, si la sfirsit el se ia cu ia si banditu moare. Avea si muzica frumoasa, desi mie-mi place mai mult fanfara, cu toba mare.
    Al doilea film era cu sabii si kapa, da nu prea mi-a placut, mai frumos era al treilea, era undeva in desert si au cazut cu avionu si un neamt a facut din avionu cazut un alt avion, se numea ca formatia aia de muzica buna, cu hei tramvai.
    Al patrulea era cu furnici care se adunau si faceau o casa mare si in sfirsit al cincilea, asta a fost cel mai frumos, era serial, a avut multe episoade mie mi-a placut episodu 55, da nu mai stiu de ce era vorba.

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      Pasarea Phoenix (The Flight of the Phoenix) / 1965 in regia lui Robert Aldrich este un film memorabil. Merita sa fie salvat. In legatura cu celelalte nu reusesc sa ma dumiresc. Veniti cu informatii ajutatoare altfel va ramane impresia ca este vorba despre Vandana si doi gradinari 😉 ori alte telenovele indiene cu samurai.

      Apreciază

  6. adventure said

    In ordinea cronologica a impactului: La Strada, Si caii se impusca, nu-i asa? (1969, Sydney Pollack), My left foot (1989, cu Daniel Day Lewis), Snatch (2000, Guy Ritchie) si (aproape) toate filmele lui Almodovar. Morala…urmeaza.

    Apreciază

  7. AnaAyana said

    Uite că am găsit ce mă interesa. Să vorbesc/citesc despre filme nu m-aş sătura niciodată 🙂 Îmi este îngăduit să postez şi eu un top 10? Un top 5 pentru Ana şi un top 5 pentru Ayana. Ordinea nu este primordială.

    Smultronstallet, 1957, Ingmar Bergman
    Bin Jip, 2004, Kim Ki-duk
    Stalker, 1979, Andrei Tarkovski
    La Dolce Vita, 1960, Federico Fellini
    Heat, 1995, Michael Mann

    La vita e bella, 1997, Roberto Benigni
    La Double vie de Veronique, 1991, Krzysztof Kieslowski
    Ostrov, 2006, Pavel Lungin
    Fight Club, 1999, David Fincher
    Ordet, 1955, Carl Theodor Dreyer

    Apreciază

  8. AnaAyana said

    Ah, uitasem de topul filmelor de animaţie:

    Wall-E, 2008, Andrew Stanton
    Spirited Away, 2001, Hayao Miyazaki
    Up, 2009, Pete Docter
    Shrek, 2001
    Ratatouille, 2007
    Despicable Me, 2010

    Apreciază

  9. Kibby said

    unele chestii rascumpara pina si hollywood-ul

    http://www.youtube.com/v/4nqPLSwF9ZM?version=3

    Apreciază

  10. […] – Mica de…amycommunications on Madame Blogary – Mica de…AnaAyana on Zoon geo-Politikon si Planeta…Dl.Goe on Zoon geo-Politikon si Planeta…Dl.Goe on Zoon geo-Politikon si Planeta…Dl.Goe […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: