(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

LCFCD (50) – Ghici ciupercå

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 15, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

  pre-Text.

Nu-mi amintesc la ce este bunå memoria. N-om putea sti la ce-ar fi fiind bunå, câtå vreme (trece) nici måcar propria viatå nu ti-o poti aminti asa cum fu Panda, Ana (Lugojana)… lui Manole nici nu-i paså… de gol.

 

Fantastic! Nu exista „stiintific”! Exista doar „stiintifico-fantastic”. Se poate demonstra stiintific. Bunåoara atunci când încerci så explici unui copil de 8 ani cum functioaneazå un motor electric, în curent continuu.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 1 Comment »

LCFCD (49) – Lacustele, hrana viitorului

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 13, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Grigore Lese si sindomul abålaru – Retragerea din smerenie…

  pre-Text.

Sa-ti fie rusine, Grigore Lese

Exista låcuste foarte mari, care cântå…

 Text. „Pauză publicitară” de 15 minute pe scena Ateneului: ce s-a întâmplat sâmbătă seara la concertul lui Grigore Leșe

-resc enorm si sunt foarte gustoase… cu mujdei de usturoi.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 1 Comment »

LCFCD (48) – Un cap voluminos

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 10, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

​Si ce cap ciudat råsare. E al tåu? Al tåu e oare?

  pre-Text.

https://www.youtube.com/watch?v=MwgubN55808

 Text.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 12 Comments »

LCFCD(47) – Anonimul necunoscut

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 6, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Faimosul anonim (trista faima)

(a) Un nibelung sedea calare pe o dioda semi-conductoare.
Purta in spate o låutå si se gândea cum ar putea s-o… batå…(b) Care sa fie legatura intre Grindeanu si Pristanda?

(c) Dar intre Nae Girimea si Izolda?

De parca nu este suficienta presiunea (virtuala si despotica) a viitorului, mai trebuie sa ne confruntam si cu problemele generate de trecut, ba prin pierderi irevocabile de continut al acestuia, ba prin inabilitatea de a ne debarasa suficient de rapid si de eficient de balastul trecutului, transportat astfel inertial (din cauza diferentei de ritm) catre viitorul invocat mai sus.

Si cand anume oare se intampla toate astea? Taman ACUM!!! In chiar clipa ACEASTA, in MOMENTUL prezent. In this very moment. In eterna zi de azi. Intr-un PREZENT mereu precar, inselator, miscator, mincinos, inconsistent, volatil, fluid, incapabil de fericirea starii pe loc, ce ne târåste (cu viteza luminii…) aiurea prin lume, de colo, colo, fara nicio tinta, ci doar asa, de amorul artei. In aceste conditii vitrege poti fi oare altceva decat un banal spectator? Un foton! Poti fi realmente creator sau macar actor (prin imitarea mimetica a Lui Dumnezeu)? Ei as! Ce, esti copil? Ma rog, poti visa la asa ceva, plonjand curajos in abis, in directie perpendiculara pe directia curgerii momentului prezent, hranindu-te cu (astfel de) visuri si amagiri… de moment. Dar si asta va trece… Spectacolul (va) råmâne (poate). Show must go on? Aceasta e intrebarea? Aceasta-i intrebarea.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 3 Comments »

LCFCD(46) – Arca lui Goe

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 3, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Arca lui Goe

Lume, lume…

Interesul pentru cultura si culturism ramane mereu treaz. O trasatura a umanismului multi-dimensional, si si multi-cultural, caci este (nu-i asa?) si cultura o dimensiune a spiritului uman, la orice varsta.

Loc pentru explicatii inventive:

… ceea ce se va rata cu brio, in zbor… caci momental nu-mi vine nimica potrivit in minte… desi la un moment dat era cat pe aci sa ne vina o idee. 🙂

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 5 Comments »

LCFCD(45) – 1 Iunie

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 1, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Ziua copiilor din fiecare

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 2 Comments »

LCFCD (44) – Ziua de la răscruce

Posted by Arca lui Goe pe Mai 30, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

răspântiind…


…  Ziuă.
În ţintirim nici ţipenie.
Pe alei.
Se auzea înflorind liliacul.
El, singur,  flancat de morminte,
Se plimba prin cimitir, abătut,
cocoşat şi nedumerit, împovărat
de o cruce imensă şi grea.
Mergea agale pe alee, agonizând,
La deal
(căci cimitirul acela se afla pe un deal),
Cu ochii în pământ,
Când, deodată, pe neaşteptate,
ajunse la o răscruce. Mare.
Rămase ţintuit.
Îşi trase sufletul
cugetând încotro s-o apuce, şi,
cugetând, există (un pic).

Fără să ştie cum, se înălţă,
pentru o clipă suspendată, sus
deasupra ţintirimului şi văzu,
(din non-existenţă),
că aleile, încrucişându-se,
făceau o cruce mare cât tot cimitirul.

Un cimitir muribund
împănat cu cruciuliţe.
Acolo, la răscruce, se vedea el (însuşi),
Mic,
Împovărat de o cruce imensă şi grea,
Încercând (disperat) să se înalţe.
Cuprins de milă (pentru el însuşi),
Se lăsă atras (magnetic) înapoi,
În capcana acelui biet trup.
Crucea se uşurase şi ea
(între timp)
Era o cruce imensă dar uşoară.
O cruce de placaj, goală pe dinăuntru.
Se răsuci, agale, şi privi la vale, către trecut.
Drumul său, la deal, pe alei,
Era marcat cu o dâră enormă de rumeguş.
Vântul însă se împotrivea risipind dâra,
Lăsând în loc un (om) pustiu
şi o cruce goală,
la o răspântie.
În clopotniţă
Se auzea amuţind liliacul.
În ţintirim nici ţipenie.
… Noapte.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 1 Comment »

LCFCD(43) – Ali din tara lui Trump

Posted by Arca lui Goe pe Mai 24, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

​frumuseti pierdute in lumea lui Donald

 …frumos, foarte frumos, interesant, dar si mai interesant ar fi un meci de box in cosmos, in imponderabilitate… S-ar cuveni abitir o paralela intre portocalii „Traian Basescu” si „Donald Trump”. Ma si mir ca n-o face nimeni. Se afla analogii si pseudo-analogii cat cuprinde. In final s-ar putea face o trecere in revista a felurilor in care s-au pozitionat fata de Donald, fostii „basisti” si fostii „antibasisti”.

La urma urmei este fenomenul „Trump” o alta instantiere a fenomenului „Basescu”, intr-o versiune noua, superioara, sau este doar o imitatie inertiala (de proasta calitate)?  Sau poate ca, dincolo de nevinovate asemanari circumstantiale, una-i una si alta-i alta?

Cine stie?

Pare off topic dar nu (prea) e: un „PS. În articolul de lunea trecută, am enumerat, în fuga condeiului, numele cîtorva cunoscuţi dizidenţi români. Evident, n-am livrat o listă completă. Dar nu-mi iert că am omis un nume esenţial, care nu merită uitarea noastră, deşi am ajuns să practicăm uitarea cu o funestă dexteritate. E vorba de Dorin Tudoran. Nici curajul, nici verticalitatea lui n-au fost de toată mîna. Îi cer iertare, şi îmi fac iluzia că istoria românescă de mîine va fi mai puţin neglijentă decît am fost eu, în pripa mea gazetărească (uşor pre-senilă?). Ghici ce e! O conserva de tinichea, inscriptionata pe capac (in introducere) Martin S. Martin, pe fund (in incheiere) Dorin Tudoran (intr-un PS fabulos) si care (când colo) contine (in cuprins) o banalå tocaniztå de limbå. Câte ceva care sa uimeasca nitzel, sa amuze un pic, sau så invers, si så-l lase oleacă perplex, câte putin, pe fiecine (cititorul acidental din orice sfera o veni el/ea cu greu).

P.S. Ce o insemna „Nici curajul, nici verticalitatea lui n-au fost de toată mîna„? Ca nu prea face sens. Afirmatorul acestui enunt negativ ori e un prea subtil (…) anticipator care si-a pregatit terenul pentru vreun alt PS, in vreo alta conserva… ori… divinå o fi pripa sa gazetărească (uşor pre-senilă?).

In asteptarea deznodamantului ar fi de mentionat o micutzå intrigå: Si introductivul Martin S. Martin i-a cåntat un pic in strunå aceluiasi dizident de convergenta (sic) Dorin Tudoran, pe marginea unui articol in care, actualul pamfletar certocrat, din lista de ex-poezei a patriei (ne indeajuns de) recunoscatoare, ii compunea o oda bine cam-umflata lui Donald Trump. Ce-o cauta germanul Plesu in bulgaria acestui duet trans-atlantic nu se stie. Te pomenesti c-or pune de un triunghi, usor de adus din (ah) fuga condeiului. Oare singurul dizident vådit anti-comunist ce parere o avea despre asa ceva?

Totusi, totusi, deci, asadar si asa deci… cum de nu se gaseste nimeni (vorbitor de limbutzå romånå) sa execute o analiza (sau o sintezå) a semnificatiilor relatiilor de succesiune (pseudo)(a)cauzalå, intre precursorul Basescu si epigonul Donald. Presupunem ca se afla la mijloc o spaima interioara din portofoliul de emotii ale posibililor analisti, niste complexe bizare, o teama de inconsistenta fata cu prea multele fatzete ale realitatii din era ticalosilor. Sa fi (fost) (pro)basist, (pro)trumpist, anti-basist, anti-trumpist, s-o (tot) dai cotita (dupa piersic mimand cu nonsalanta echidistanta) si sa fi fortat sa te confrunti cu cruda si confuza realitate, comporta riscul inacceptabil al unor scufundari spectaculoase in ridicol, si daca esti (vei fi… fost) „partizan”, si daca esti (vei fi… fost) „neutru”. Cel mai nimerit este sa asteptam. Lumea trece. Si uita. Cam ca Plesu pe Tudoram (nici curaj, nici verticalitate de toată mîna). Dupa aceea da. Vom prezenta analize, concluzii, interpretari. Vom incepe cam asa: Dupa cum am spus inca de la bun inceput, la vremea respectiva, si chiar de mai inainte…

P.S. Inca o ghicitoare. Ghici cine, despre cine, zice, si de ce! – „Președintele Băsescu avea în suita sa de admiratori și un filozof care, la un moment dat, a trebuit să traducă din română în română afirmații prezidențiale, pentru ca tot omul să priceapă că președintele dorise să spună altceva decât spusese.” – Cine zice cå zice ca så se afle in treabå, cineva care nu prea mai are ce zice, bine zice. Credem „noi”. Halal!

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , | 7 Comments »

LCFCD(42) – Asteptam indulgentele d-voastra

Posted by Arca lui Goe pe Mai 20, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

…Calotele se cam topesc…

   … te test… de test… Fram, in frigiderul polar

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 6 Comments »

LCFCD(41) – Intalniri incredibile

Posted by Arca lui Goe pe Mai 18, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

…de-o iubire ireala sau de-o dragoste banala, cine poate stii?

   … cå si galaxia noastra impreuna cu galaxia spirala vecina din constelatia Andromeda…  vor avea in curand o asemenea intalnire incredibilå si o dragoste tot asa la prima vedere… in numai patru miliarde de ani de acum incolo… fatalitate sau pre-meditare?… Cine poate stii? Pentru tine, pentru mine, pentru cine stie cine, visele vor fi spulberate intr-o zi…

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 1 Comment »

LCFCD(40) – Serenada unei iubite

Posted by Arca lui Goe pe Mai 14, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Viziteaza-mă-n Sahara (Madeleine ne viendra pas)

Femeia mea locuiește în Alaska.
Eu în Sahara.
Pe continente diferite.
Nu ne vizităm niciodată,
Dar ne ducem dorul și grija.
Eu tânjesc după răcoarea polară,
Ea după soarele alb al desertului.
De întâlnit ne întâlnim câteodată,
Întâmplător,
În lungile calatorii,
întreprinse în interes de serviciu,
Pe care amândoi le avem de făcut,
Ori prin taigaua Siberiană,
Ori prin desertul Gobi,
(În țara nimănui)
Mai rar prin Australia și Oceania.
Ultima oară ne-am întâlnit in Antarctica,
la o temperatură de minus 40 de grade.
Celsius. Sau Fahrenheit.
Ocazie cu care am constatat că
Provenim din regnuri diferite.
Ne-am sărutat și ne-am despărțit…
Pentru alte câteva anotimpuri.

Femeia mea locuiește în Alaska.
Eu în Sahara.

Sper ca data viitoare să ne întâlnim la Paris,
În lupanare de cinismu și de lene.
Sau măcar în Colentina, într-o stație de tram 33.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 1 Comment »

LCFCD(39) – Copilåria (întotdeauna) fericitå

Posted by Arca lui Goe pe Mai 12, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Resursele fericirii

Fericiti cei saraci cu duhul?

Pentru o clipa am crezut ca povestile din tramvaiul 16 (actualmente lipsa din inventar pe o penurie ca aceasta) s-au mutat in trambaiul 36 (tot un patrat perfect): Căutându-l pe GogoiEram în tramvaiul 36, visam frumos în aglomeraţie, fără să mă ţin de ceva, practic blocată între alte patru sau cinci corpuri. Ne apropiam de Parcul Tei, în dreapta aveam priveliştea bălţii şi, dincolo de ea, în zare, silueta blocurilor turn noi, pline de oameni fericiţi. În nas cu mirosul dulceag al interiorului de tramvai (care combină transpiraţia, duhoarea tutunului, mireasma corpurilor după o zi lungă de muncă, fie ea la birou sau pe şantier), alunecam pe marginea apei, fără să mă mir de adunătura ciudată din vagon. O parte – domnişoare cu bluziţe subţiri şi pantofi fini, o altă parte – muncitori cu uniformele murdare, mulţi dintre ei „afumaţi“ deja sau oricum cu gândul la şi în drum spre aşa ceva. Ce bine e să fii viu într-o zi ca asta, mi-am zis, în timp ce soarele se scurgea peste baltă. La următoarea staţie, la colţul parcului, în tramvai au urcat vreo şapte-opt copii transpiraţi, cu genunchii rupţi de la fotbal, cu hainele ferfeniţă, o mică brigadă din Tei, şi au început să-şi facă loc printre călători, strigând unii la alţii: „Bă, unde e Gogoi?“, „L-ai văzut pe Gogoi?“, „Nicule, bă, Nicule, bă, Gogoi a urcat şi el?“, „Pune mâna pe el, nu-l lăsa“, „Gogoi, unde eşti frăţioare? Vino pân-aici“… etc, etc. etc.

A fost doar o iluzie. O scurta nålucire… Aiurea-n tramvai. Dar vai! Povestile din 16 aveau parca mai mult miez…

 … loc de dat cu capul… de comentat gândul pregnant… ramas de caruta…

Con-glomerate (din plăci… tec-tonice) de prin lume adunate:

(a) Un intelectual româno-american de mare anvergură, neîndurându-se să-și lase în paragină ambasada, postează din când în când, la gazeta sa de perete, câte un pseudo-pamflet modest și-n genere fără ecou. Accidental însă, câteodată, niște auto-vorbitori con-crescuți prin zonă, reușesc să producă seturi de simboluri fonetice care-l fac pe intelectualul româno-american de mare anvergură să considere că se cuvin corecții. Un oarecare a sugerat că Le Pen este versiunea franceză a lui Le Trump. Amfitrionul (cu rang de con-sul în ambasada sa) s-a grăbit să adauge că comparația între Le Pen si Le Trump este exagerată. Din păcate n-a menționat în ce sens și-n ce direcție ar fi fiind exagerată. Adică că să spună în clar cine-i dezavantajat de analogia respectivă. Știindu-l de acel intelectual ca fiind mare fan al uluitoarelor peripeții ale unui papițoi cu bani la Casa Alba, presupun că a vrut să-i țină partea lui Donald. Fenomenul rămâne interesant.

(b) Un fost inginer (to be) , fost ziarist, fost gând-itor, actualmente liber cugetător (liber de orice constrângere precum logica, common sense-ul, etc), prestează servicii de compunere la Republica. Compunerile sale au exclusiv încărcătură emoțională. Scrie pradă sentimentelor, în genere umorale. Se găsesc en gros comentatori pe măsură, de aceeași factură, care să-i țină hangul. Intr-una dintre cele mai recente producții ale sale, de un haz nebun, omul mărturisește că a fost crescut de un cuplu de lesbiene format din mama sa și bunica sa. Din acest motiv (destul de solid dacă stai să te gândești) îi ia în tărbacă pe cei care au decis prin vot că familia tradițională trebuie sa fie (fiind) formată prin asocierea dintre un bărbat și o femeie. Ai zice ca insul este un apărător al noțiunii de familie tradițională în sens extins, care să poată fi formată/bazată (și) pe cupluri homosexuale. Când acolo ce să vezi? In final omul zice că este ferm împotriva legiferării posibilității ca „familiile” bazate pe cupluri homosexuale sa adopte copii, ci asta să fie interzis (prin lege). Adică că din aceasta dilema nu puteți ieși. Pai bine mai năică, familia nu-i prin definiție și sens tocmai acea asociație constituită exclusiv în scopul creării și creșterii copiilor? Nu tocmai de aceea asociațiile/parteneriatele bazate pe cupluri homosexuale țin morțiș să fie intitulate „familii tradiționale”?

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 1 Comment »

LCFCD(38) – Gândul pregnant

Posted by Arca lui Goe pe Mai 9, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Aveti (și voi) amintiri pregnante?… Da. Nu. Nu-mi amintesc.

In care se poate vedea că afetul de tun este și vestă anti-gloț.

La inceput intentia a fost un simplu joc de-a ratele si vânåtorii… dar pana la urma cred ca pusca din poza a fost folosita pentru uciderea pasarilor cântåtoare… am aceasta bånuialå…

 Test…

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 1 Comment »

LCFCD(37) – Planeta maimutelor

Posted by Arca lui Goe pe Mai 4, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Planeta maimutelor…

Cei mai buni dintre noi 🙂 vor coloniza spațiul. Colonii de lumi pierdute…

Pare-mi-se că sunt în vogă (bucurând-se de o oarecare notorietate, dar și de atenția și emoția publicului larg) dezbaterile despre a fi sau a nu fi… vegan. Este una dintre temele despre care astăzi, „în zilele noastre” (nu ale voastre) fiecare oricine are musai o opinie clară, exhaustivă, și și disponibilitate pentru a și-o susține în contra opozanților infami. Deși nu s-ar zice, tema veganismului (a fi sau a nu fi și a nu precupeți) este în strânsă legatură cu tema dată aci, aceea a colonizării spațiului de către pământeni, pentru ca, în fine, planeta să fie redată sie însăși (ca să poată muri liniștită). Iar legătura aceea subtilă, vagă, inobservabilă la prima vedere, între veganism și abandonarea planetei de către primatele superioare, nu este deloc unidimensională. Dincolo de perspectiva veganismului forțat, la care s-ar auto-constrânge coloniștii umanoizi (si umaniști), în eventuala lor epopee spațială (o odisee ca oricare alta), există și o puzderie de alte perspective mai absconse, care pun în relație veganismul și exilul spațial al omului de mâine… și asta cu toate că, sau mai ales pentru că, în toată această tevatură la modă, veganismul nu-i decât un simptom, o etapă, pe calea emancipării omului față cu păcatul nutriției (un păcat apocaliptic, aproape la fel de mare și de grav ca cel al trufiei… si/sau al luării în deșert a numelui Domnului – un anonim mai anonim decât toți anonimii la un loc).

Tu ce părere ai măi dragă? Eh, ai tu părere, dar n-ai elan… și nici motivație adecvată s-o exprimi, din cauza unei prea depline libertăți de exprimare. La urma urmei, o prea mare libertate de exprimare (deplină) produce în sine aceleași efecte ca și cenzura totalitară absolută: împiedica exprimarea… liberă. Pe alta cale (lehamite) dar cu aceleași rezultate: un silențium lugubru. Pace și liniște. Numai prea-înțelepții ar putea sesiza diferențele abisale între diferite tipuri de tăceri cvasi-absolute. Dar, deh, de unde prea-înțelepți pe aici? (pe raza comunei, rază de circa 15 miliarde de parseci)… în fine, ca să nu mai lungesc inutil vorba, aș încheia apoteotic această insolită intervenție spontană, cu o diversiune. Oare s-ar putea detecta anumite legături metafizice (desigur), chiar antagonice, între veganism și vaginism?… sau între preocuparea pentru vegan versus preocuparea pentru vagin? Oare ce-o mai face amicul Gelu… Voican… Voiculescu? Pe unde oare și-o consuma siderarea dintre metafizica și clitoris? Din câte-mi amintesc, ultima oară când l-am întâlnit, era pe undeva pe la Cartagina. Pare-mi-se…

 Stephen Hawking: Humans have 100 years to find a new planet

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 6 Comments »

LCFCD(36) – De-a-fir-a-sfera (II)

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 30, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

De-a-fir-a-sfera (pen-ultima zi de 1 Aprilie, odată ca niciodată)

Goe si sfera sa
sunt un pic cam bătrân… aș zice…
(fir-ar să fie)
puteam fi și eu acolo,
cu 10 ani mai tânăr…

sunt destul de bătrân
încât sa-mi fie rușine…
orice s-ar zice e o rușine
să fii bătrân,
nu?

am, pe zi ce trece,
din ce în ce mai multe motive
să-mi fie rușine…
de vârsta mea…
(și de semnificațiile ei)

o rușine crescătoare,
exponențial crescătoare…

de altfel, când murim,
de rușine murim,
nu de bătrânețe sau de boală.

am muri însă mult mai repede
dacă, odată cu vârsta, n-am deveni,
ca bonus, din ce în ce mai
nerușinați, mai nesimțiți,
mai imuni, la motivele pentru care
ar trebui să ne fie rușine…

totuși, nerușinarea noastră are o limită (are?)
la acea limită ne ajunge din urma rușinea…
rușinea… de a fi bătrâni și neputincioși
și atunci… murim, intrând în pământ de rușine.

Deocamdată însă să fim mândri că suntem tineri,
și liberi,
în tot cazul mai tineri decât alți nesimțiți bătrâni.
și mai liberi decât alți tineri naivi.

basmul nostru preferat rămâne
tinerețe fără bătrânețe
și viață fără de moarte…

asta da poveste… nu ca altele
frumoasa și bestia, de exemplu, e un moft…

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 8 Comments »

LCFCD(35) – Con-voaie de se-n-con-voiară

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 28, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Con-voaie de se-n-con-voiară.

Test.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 5 Comments »

LCFCD(34) – Orătania si Oratoria

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 26, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Orătania si Oratoria.

Iaca, iaca, ce ti-e si cu mintea omului. Cât o ai, nu stii ce sa faci cu ea, când n-o mai ai, te prostesti. Dar numai in grup.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 4 Comments »

LCFCD(33) – Razboiul rece

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 24, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Razboiul rece? Foarte rece…

Bå acuma ti-ai gasit sa ne faci poze?

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 7 Comments »

LCFCD(32) – Mi-a zis Lenin să vă zic

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 22, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Mi-a zis Lenin să vă zic

Cå Moldova nu e a voastrå, si nici a copiilor, copiilor vostri… ci a lui Igor Dodon si a urmasilor, urmasilor såi. Så-i sarå ochii.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 21 Comments »

LCFCD(31) – Mă faci să râd

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 20, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Må faci så râd (à la guerre comme à la guerre ???)

Test. Sentimentul importantei de sine, cand alaturi, cand fata-n fata, cand spate-n spate cu sentimentul inutilitatii. Doua sentimente despre care s-ar putea crede ca-s in opzitie de faza, conectate prin complicate sisteme de vase „capilare”, „comunicante”, in asa fel incat atunci cand unul sporeste, celalat scade, si viceversa. Cel mai adesea insa lucrurile sunt mai… complicate, mai alambicate… cele doua putand co-exista (bine-merci) con-comitent la cote mai inalte sau mai joase, impunand efectele de rigoare. Sincer fiind, poti simti „in acelasi timp” ca ai o importanta colosalå, dar si ca esti complet inutil (intr-o lume funciarmente incapabila sa-ti sesizeze si aprecieze importanta he-he), sau viceversa, sa realizezi ca esti marunt si insignifiant (ca o piesa de puzzle) dar extrem de util, indispenzabil chiar, in peisaj, si ca lumea (un tot unitar) n-ar mai fi aceeasi fara tine. Ceea ce este foarte interesant (amuzant chiar) este ca ambele sentimente mai sus pomenite (cat si inveresele lor: sentimentul lipsei importantei de sine si sentimentul utilitatii) pot fi hranite cu foarte putin, cu lucruri de o consistenta extrem de fragila, cu iluzii sau chiar cu mai putin de atat, cu „inventii”, cu lucruri imaginare, ca-ntr-un joc derizoriu si rizibil. Hranite cu mai nimic (mai putin in cazul celor iluzoriu-rezistenti), combinatia si dozajul celor doua sentimente (4 daca luam in considerare si inversele lor), pot crea efecte spectaculoase si consistente. Pot modela comportamente, atitudini, si pot determina actiuni si rezultate, atat din partea celui care este „posedat” de acele sentimente, cat si din partea celor care au de-a face cu el/ea. Cu atat mai interesante pot deveni observarea si studiul dinamicii efectelor produse sub influenta acestor sentimente in cazul unor „binoame”, „cupluri”, in care cei doi membrii isi induc si-si moduleaza unul altuia intensitatea celor doua (patru) sentimente din care-si extrag justificarea existentiala, modelul de baza fiind, desigur, perechea Don Quijote – Sancho Panza, cu aplicare universala… Dar, despre cupluri (cu ilustrari) alta data. In poza alaturata un ins este pe cale de a fi executat. In padure. Iar el râde. Ca prostul. Si nu (chiar) de nebun. Reuseste cumva sa-si descopere, in contextul dat, sentimentul importantei de sine si sentimentul utilitatii. Desigur ca insul respectiv nu are, in genere, nicio importanta si nicio utilitate… Dar esentiala nu-i absenta asta evidenta, ci sentimentul care neaga evidenta. Cine nu-i in stare sa (mai) nege evidenta, gata, moare. Din fotografie se vede (treaba) ca nici negarea evidentei nu-i intotdeauna o garantie solida pentru spra-vietuire… dar orisicat… In tot cazul… zâmbiti va rog. Maine va fi mai rau. Sau nu va fi deloc. 🙂

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 1 Comment »

LCFCD(30) – răz-boi, răzb-oaie, răz-biri

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 18, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

răz-boi, răzb-oaie, răz-biri  (à la guerre comme à la guerre???)

Prietenilor un foc mic.

Buna ziua. Numele meu este dl.Goe si simt, asa din senin, ca astazi as vrea sa spun, spre vazduh, cateva vorbe de duh, despre primavara, despre muguri, îmbumbiri, pasari calatoare, triluri, despre verdele crud, despre floricele, fluturi si albine, ma rog chestii din astea, dar, oricat de talentat as fi, daca as fi, in imbinarea vorbelor, genial chiar, si tot n-as putea fi mai elocvent decat este primavara ea insasi prin zavoaie. Asadar, daca (si tu) ai chef de primvara mars afara, in natura, sa te imbeti acolo, la sursa, de prospetimea si limpezimea care domneste pe coclaurile rurale si chiar prin parcurile urbanizate de edili. Iar daca pana sa dai tu (vreun cititor intarziat), peste acest indemn, consemnat intre malurile clipei actuale, aceasta primavara se va fi incheiat deja, nu dispera. Intotdeauna va mai exista o alta primvara, cu muguri, îmbumbiri, pasari calatoare, triluri, verde crud, floricele, fluturi si albine, ma rog chestii din astea, gratie celor 23 de grade si ceva, pe care le face axa planetei cu planul elipticii…

Si atunci, daca subiectul „primavara pe tarla” pică, despre ce altceva ar merita sa zic, spre vazduh, cateva vorbe de duh, care sa ramana consemnate pe Arca lui Goe, alaturi de poza asta obscena, in care, unui amic, i se ofera un foc mic, de catre alt amic, „in pauza dintre o epilepsie totala si un fum de tzigara”? Desigur ca in acord cu traditia arcagoeologica antica si cu genomul structural haploid al ambarcatiunii vii de aci (gen omul virtual, individual, dotat cu libertate deplina de exprimare), putem ataca un subiect (adica un obiect) individual, un semen vorbitor, un bloger, un troll, un ins oarecare care se auto-expune (la public), manifestandu-si cu inconstienta tendintele spre exhibitionism, si pe care l-am putea comenta, adica l-am putea spori, sau, dupa caz, nimici (in acord cu ritualul primaverii, repetabil ca o povara)… Desigur ca de invins nu putem invinge niciodata pe nimeni, caci dupa cum bine (si frumos) s-a (mai) spus , „omul n-a fost facut ca sa fie invins”. Ci ca sa fie nimicit.

Pana ne-om satura si de nimiciri, care ne sunt atat de facile, atat de la indemana, si, prin urmare, atat de plictisitoare. Cred ca mult mai interesanta ar fi o a-bordare la un nivel superior, o incordare care sa transcendă insul si problemele lui minore… Ceva catre o alta dimensiune mai vasta si mai cuprinzatoare, pe care n-o putem nici nimici, nici influenta, ci cel mult am putea-o observa si intelege cat de cat: mentalul colectiv, mai ales acum cand d-lui a luat-o razna pe aratura, vadindu-si grozavia si iminenta alunecare… abrupta, in absurd, prin simtome precum Trump, Erdogan, Putin, Le Pen, Teresa May, Kim Jong-un, Dodon si (multe) alte „le chestii” de acest gen. Nu stam bine deloc cu acest monstru bolnav de morb, mentalul colectiv. Ca indivizi nu putem decat sa-l observam si, cu o oarecare perspicacitate, sa anticipam spre ce (se) merge si ce efecte va induce. Tendintele sunt catastrofice. Nu-i a buna. Zåu! Supra-popularea planetei (cu umanoizi cam de cacat) pare sa precipite fenomenul si reactiile adverse. Ni s-a cam urat cu binele si plictiseala. Doza necesara de senzational a ajuns la cote ametitoare. Nu ne mai alina angoasele si plictiseala morbida decat evenimete tari, drame, crime, omoruri, sange, teroare, extremism… In mare secret, mentalul colectiv le asteapta, le antticipeza, le doreste si le premediteaza… Nu stiu. Nu-mi dau seama… N-am cum… dar poate ca lumea-i totusi destul de larga, asa incat toata aceasta stare de mass-turbare a mentalului colectiv (turbare nu provocta, dar intretinuta de mass-media) sa fie in realitate destul de rarefiatå (in raport cu spatiul disponibil), iar atunci cand va exploda sa nu faca decat un mare fâs.

Dar daca nu… Istoria omenirii nu-i decat un lung sir de razboaie din ce in ce mai sofisticate sub aspect tehnologic dar, mai ales, din ce in ce mai ineficiente din punct de vedere economic. Razboaiele primitive erau infinit mai eficiente. Invingatorii ii nimiceau pe invinsi (ii exterminau fizic) sau ii faceau sclavi si le luau toate resursele. Si acesta era un castig net. Incet, incet, razboaiele nu mai reusesc sa aduca niciun castig net ci dimpotriva doar pierderi. Masive. Cheltuieli enorme cu dotarea si intretinerea armatelor, plus distrugeri si risipiri enorme ale resurselor in timpul conflictelor armate. Dupa razboaiele moderne, inevitabil, si invinsii si invingatorii sunt mult mai saraci decat erau inainte de razboi. Totusi oamenii continua sa faca razboaie, sa le pregateasca, sa le doreasca si sa spere ca vor castiga ceva din asta. Per total, care sa fie castigul adus de razboaie? Trebuie sa fie niste castiguri. Nu? Macar niste castiguri relative. Pai ia sa socotim. Mai intai ar fi reducerea populatiei. Dupa razboie raman mai putin oameni, deci teoretic, mai multe resurse pe cap de locuitor. Cam subtire socoteala, intrucat consumul de resurse si distrugerea de resurse, ocazionate de razboaie, au o pondere mult mai mare decat efectele reducerii de efective ale populatiei care necesita resurse. De obicei in razboaie mor prea putini oameni (!, pardon de impresie) si in plus acestia au obiceiul ca dupa razboi sa se inmulteasca mai repede si mai abitir decat se refac resursele distruse de razboi.

Si atunci? Care este totusi rostul razboaielor in economia planetara? Unul dintre rosturi ar fi acela ca-i educa pe oameni, convingandu-i sa-si reduca pretentiile si sa se multumeasca (si sa fie fericiti) cu mult mai putin. Supravietuitorii razboaielor sunt foarte docili, muncitori, disciplinati si induratori. Acesta este castigul de baza al razboaielor. Gata cu pretentiile. La munca, bå enoriasilor. Pe urma, incet incet, oamenii isi iau iarasi nasul la purtate, muncesc din ce in ce mai mai putin (ocupandu-se, inclusiv la serviciu, mai ales cu prostii si inutilitati), majoritatea devin „bugetari”, dar au pretentii din ce in ce mai mari. Li se urca la cap democratia. Li se uraste cu binele. Se plictisesc teribil. Voteaza idioti si canalii (asa la misto). Ajung sa-si doreasca solutii extreme pentru traiul greu pe care-l duc (relativ greu, relativ la imaginea ideala care li s-a promovat sau inscaunat in cap te-ai mira cum). Si atunci pac, la razboiu. Distrugeri, moarte, nenorociri, suferinte (atroce), eroisme (penibile), si intr-un final re-setarea la zero a pretentiilor si fasoanelor din capul enoriasilor. Umili si resemnati oamenii se apuca sa refaca planeta, sa reconstruiasca orasele, tarile, artele etc. Elan si inflorire… si tot asa.

N-ar fi totusi mai simplu altfel? De exemplu prin incurajarea la maxim a casatoriilor homosexuale. Cand iubesti sexul nu conteaza. Dragostea e mare. Asta ar reduce dramatic natalitatea si suprapopularea. Fara razboiae, fara foamete, fara sterilizari in masa (mai pe fata sau mai pe ascuns). S-ar puntea calcula simplu care este procentajul necesar de casatorii homosexuale astfel incat la scara planetara se se conserve populatia planetei (nu sa creascå, nu sa scadå). Bine acuma, calculele pot fi inselatoare, pentru ca unele dintre cuplurile homosexuale pot apela la trucuri parsive precum inseminarea artificiala ceea ce poate strica rezultatele finale… In fine poate ca nici asta nu-i solutia finala. Ne mai ramane Melancholia.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 7 Comments »

LCFCD(29) – Condac si icos

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 16, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Condac si icos

O! Doamna cea harică fără cusur
Fecioara cu înariparea Marelui Vultur,
Semnul de-apocalipsă al neprihănitului pântec
Biserică născătoare a omului lăuntric!
Ajută-mă să mă zidesc în negrăita fire
din depănarea litaniei cu chemare subţire.
Şi dă-mi naşterea cea luminoasă, Duhovnica mea,
ca din măsura Învierii să strig şi eu: Aleluia!

***

Tu, Darnica Maică, Povăţuitoare de taină,
Doamna nădejdii, a înserării albastre,
Stăpână cu trei luceferi pe haină
şi Sfântă Arghiră a neputinţelor noastre!
Către Tine din nou, iată am silit!
Răpus sunt de lume, de gânduri zdrobit.
Că după sfatul cel sfânt şi binecuvântare
părtaş m-am făcut la izbăvirea mea.
Hotărâre am pus, îndreptată şi tare,
să nevoiesc, toată clipa, în a mă ruga.
Dar idolul de ţărână, cugetul meu
nu-mi lasă răgazul să mă cuceresc,
să fac din rugăciune cristelniţa lui Dumnezeu
întru zdrobirea inimii spre care râvnesc.
Ajută-mă, dar, Ajutătoarea mea
şi dă-mi darul de lacrimi, sarea pocăinţei
ca să-mi spăl cu ele duhul neputinţei
şi învrednicit iar să îţi pot cânta.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 2 Comments »

LCFCD(28) – răz-boi

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 13, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

răz-boi (à la guerre comme à la guerre???)

Când ai o puscå în mânå, parcå ai mai putine emotii… Dar numai dupå multe repetitii si uz-urå.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 11 Comments »

LCFCD(27) – Poate doriti sa revedeti

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 11, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Poate doriti sa revedeti

Repetitie generalå pentru judecata de apoi? Figuri, måsti, atitudini. Material de studiu.

Din motive de incorectitudine politica fotografia alaturatå, ilustrativå pentru some basic instint(s), contine numai barbati (aka personaje masculine)… Prin urmare, intrucat viata este complicata si are multe aspecte, propunem (celor interesati) o palida dar consistentå compensatie in raport cu complexitatea lumii: ELLE – o recomandare pentru barbati puternici. 🙂

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 2 Comments »

LCFCD(26) – Urmasii lui Schrödinger

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 9, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Urmasii lui Schrödinger si pisica cu 9 vieti

Pisica mea este egoistå si autistå. Când må uit pe Animal Planet îi place så mi se tolåneascå în poalå, prefåcandu-se cå nu urmareste epopeea speciilor si aventura vietii pe Påmânt. Toarce încetisor, ignorându-må si nedeslusindu-må, din chiar clipa în care mi-a delegat sarcina de a-i veghea somnul, încrezându-mi-se naiva, convinså cå imponderabilitatea nu existå. N-am niciun motiv så-i tulbur nestiinta.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 4 Comments »

LCFCD(25) – Amintiri din viitor

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 7, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Amintiri din viitor

Geometria sosiei titanicului ciocnindu-se a moarte cu geometria lui Isaac Berg. Dar. Ceea ce se scufunda undeva, se înaltå în altå parte. Toti muntii au fost måri. Asa se-ntamplå logic în 1912, de-a pururi.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 4 Comments »

LCFCD(24) – The day after tomorrow

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 5, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Dez-ordine in ziua de apoi.

O mare dez-ordine, în hârtii… pleiade de gânduri ratate, cåderi de foarte sus, direct în derizoriu… un spectacol barbar, un destin, o fundåturå, o oroare… Decådere tu. De ce nu moare omul atunci cand „e” geniu, sau måcar fericit? De ce mai tråieste så ajungå mascotå? Dor de Albert si de altå lume. Dor.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 1 Comment »

LCFCD(23) – Priviri

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 3, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Priviri

 

Predilectia pentru bufoni naste ruine. Ieri si mâine. Trateaza-l pe bufon în joacå, då-i sansa sa se ia în serios, si vei regreta. Responsabilitatea, vina si asumarea consecintelor vor fi colective. Regretele individuale. Istoria se (tot) repetå, caci repetitia este mama învåtårii.  Cå nu ne mai învåtåm… minte.

Adolf Hitler, o caricaturå antropoidå, un cimpanzeu ratat, a murit, dar forta care l-a propulsat în postura de lider al oamenilor este bine merci si bântuie prin lume, fåcându-si jocurile. Omenire fii desteapta! Si noi dormim domnule.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 1 Comment »

1 Aprilie – Nu e păcăleală

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 1, 2017

Obisnuiti-va cu figura asta. O sa ni se tot arate. Plus Alexander Zverv, viitorul luminos al tenisului, de dupa Djokovic, Federer si Nadal. Si nu arata rau deloc.

***

Posted in Arcaluigoeologie | 9 Comments »

LCFCD(22) – De-a-fir-a-sfera

Posted by Arca lui Goe pe Martie 31, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

De-a-fir-a-sfera (în ajunul zilei de sfântul 1 Aprilie)

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 4 Comments »

LCFCD(21) – Vede si Umani-șade

Posted by Arca lui Goe pe Martie 29, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Vede si Umani-șade

Unde incepe si unde se sfârseste natura umană? Unde incepe si unde se sfarseste instinctul animalic, teritorialitatea, complexul reptilian? Unde anume se află Dumnezeu in acest peisaj? Cat de fragile sunt limitele dintre regnuri? Totul pare pana la urma atât de… mineral… Nimic stelar, plasmatic, uman, superior. Simple scurt-circuite care ne leaga direct cu materia si energia întunecate, desi se spune ca nici Dracul nu-i chiar asa de negru. Probabil însă că nici lumina nu-i chiar asa de albă. Spuneti ca-i omul o lumină?   Pe lumea asta…

Hm! Se poate spune. Libertatea de exprimare e gratis (de poamană?).

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 4 Comments »

LCFCD(20) – Omul cu sireturi

Posted by Arca lui Goe pe Martie 27, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Omul cu sireturi

British beauty – Biserica bolnavă, laureat al premiului No-Bell pentru litratură, ceea ce Scutură Lance n-a reusit.

Celor care, privind aceasta fotografie, vor fi recunoscut (din minte) personajul cat si acelora care l-au identificat dupa investigatii google-istice, le-as (mai) spune ca aceasta poza se vrea o ilustrare naiva a ceea ce poate insemna o schimbare la fata. Cu totii ne transformam din cate ceva in cate altceva. Ceea ce se vede la un moment dat si la fata. Celor care sunt amatori de observarea unor schimbari la fata mai putin ingenue  le-as recomanda sa-l studieze pe Traian Basescu. Dincolo de aspectele tragi-comice ale transformarilor lui Basescu, la fata, ramane nostima si situatia prin care o multime de trepadusi de rit „anti-båsesc-deci-exist” au fost lasati in offside, intrucat „dusmanul ireductibil” a ajuns sa sustina taman ceea ce sustin si ei insisi, care in cor, care pe cont propriu. Asa se face ca Mircea Badea (de ex) cat si multi altii din acest soi, au devenit basisti sadea, fiind sarmanii victime inocente ale unor schimbari la fata prin inductie si fenta. Normal ar fi sa se pupe. Piata independentii. Cine nu vrea cu Traian, poate vrea cu Elena.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 5 Comments »

LCFCD(19) – Vestă anti-clonț

Posted by Arca lui Goe pe Martie 25, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Vestă anti-clonț

Încercarea de a face ordine în haosul arhivei proprii e un balans epuizant între surpriză, plictiseală, epuizare, vanitate și candoare. Regăsești inventarul uitat al naivităților juvenile, al tatonărilor fudule, al aspirațiilor care te-au modelat. Refaci traseul ambițiilor, al iluziilor și al nesiguranței formative, traseul accidentat la capătul căruia ai devenit ceea ce ești sau ceea ce crezi că ești. Uneori citești stingherit pagini pretențioase de jurnal, alteori descoperi note obscure, pe care nu le mai poți situa în timp, sau exerciții îndrăznețe de reflecție „originală“. Era o vreme cînd nu te temeai de ridicol… Dar și cînd, purtat de o nevoie abstractă de creativitate, de o difuză poftă de expresie sau de vreo împrejurare provocatoare, obțineai neașteptate eseuri duios aurorale, a căror prospețime pare să-ți fie, azi, străină…” –Note, stări, zile, Andrei PLEŞU

Spre ilustrare, propun un text scris, cred, în Septembrie 2011. Sa presupunem ca, prin jocul intamplarii, ati descoperi acasa, abandonat pe balconul d-voastra, un colet. Cu imensă uluiala aţi constata, desfacand coletul, că înauntru se afla un corp uman, inert, un cadavru recent, în mod aparent cel putin, care arata identic cu d-voastra înşivă, iar alaturi de acesta o nota prin care vi se aduce la cunoştiinţă că un laborator secret a produs o clona a d-voastra pe care o puteţi activa (aduce la viata) pe baza unui procedeu simplu (descris in nota) sau ca o puteti distruge, utilizand un dizolvant aflat intr-un recipient din acelasi colet. N-am de gand sa va intreb cum ati proceada. Sper doar ca ati acceptat acest scenariu în mod serios, fara a ceda in fata tentatiei de a cadea în derizoriu şi băşcălie. Sa zicem ca aţi decis activarea dublului d-voastra, si ca procedand conform indicaţiilor va aflati in fata unei fiinte vii care nu are niciun fel de informatie stocata in creier. Prin urmare pentru a o putea scoate in lume este necesar s-o pregatiti, s-o aduceti la zi cu cunostiintele despre lume si viata. Despre univers. Sa presupunem ca fiinta este foarte inteligenta şi că asimileaza repede limbajul, vorbirea şi că in scurt timp aceasata fiinta, total dependenta de d-voastra, vă intreabă: „Cum a fost creat UNIVERSUL?”. Ei bine intrebarea mea este, cu toata consideraţia, „Ce anume i-ati raspunde acelei fiinte la intrebarea pe care v-a adresat-o?”. Nu mie, nu publicului, nimanui altcuiva ci ei, clonei d-voastra neştiutoare. Pentru a vă inspira in formulare redau mai jos câteva raspunsuri acordate aceleiaşi întrebari.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 3 Comments »

7 ani de vesnicie

Posted by Arca lui Goe pe Martie 21, 2017

…_-=-_…
Dupa cum afirma (si) pasionatii de numerologie, cifra 7 are semnificatii de o bogatie specială. Nefiind necesarmente pasionati de logia respectiva, ne multumim cu trimiterile semantice catre traditiile abordabile antropologic (alta logie, in alta traista).

a) Cei șapte ani de acasa (*)
b) Cei șapte ani mâncărime (**)
c) Cei șapte ani de pomenire (***)


7 x 7 = 49.

(*) Debutul dureaza 7 ani, nici mai mult, nici mai putin. E decisiv.

(**) Șapte ani mâncărime… mai pe la mijloc (mijlocul vietii). Șapte ani mancarime este un termen psihologic, care sugerează că fericirea într-o relație scade după aproximativ șapte ani de căsătorie. Sintagma a fost folosita pentru prima dată pentru a descrie înclinația de a deveni necredincios după șapte ani de căsătorie, în jocul Seven Year Itch de George Axelrod, și a câștigat popularitate în urma adaptării in 1955 in filmul in care joaca Marilyn Monroe si Tom Ewell. Sintagma s-a extins pentru a indica cicluri de nemulțumire nu numai în relațiile interpersonale, ci și în orice situație, cum ar fi de lucru un loc de muncă cu normă întreagă sau cumpărarea unei case, în cazul în care scăderea fericirii și satisfacția sunt observate pe perioade lungi de timp. Aici poate fi vorba si de „cei sapte ani de haiducie”, sau „sapte ani de blogherie”.

(***) Pe la tara, oamenilor li se fac, dupa moarte, pomeni, timp de 7 ani. Un alt fel de cei 7 ani de acasa.

Acum iata ca si Arca lui Goe a implinit venerabila varsta de 7 ani, cu toate semnificatiile de rigoare.

Posted in Arcaluigoeologie | 11 Comments »

LCFCD(18) – Tan-drețuri

Posted by Arca lui Goe pe Martie 18, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Atentie, gaze

Cinemaul si Prostii, Frumoasa si Bestia, Doru Pop si profesor universitar

Induiosatoare implicarea emotionala si amploarea devotiunii la autorul acestui articol fluviu, in ton cu manifestarile de aversiune exacerbate ale contestatarilor. In fond si unii si alti fac jocul mizerabililor care au alterat basmul prin introducerea „diversiunii subversive” cu tenta de „political correctness”. Nu exista nicio justificare rationala sau de ordin artistic prin care sa poata fi motivata aceasta alterare stupida a povestii originale, in pretinsa tentativa de actualizare in acord cu contextual modern. Faptul ca autorul acestui articol ca si alti „indignati” de profesie incearca sa justifice „mizeria” facuta prin inserarea artificiala, fortata a respectivei sugestii, prin aceea ca varianta originala a basmului abunda de anomalii (trimiteri zoofile, lipsa de emancipare a femeii, etc) este in fond in pretext jalnic, o alta mizerie. Haide mai tovarasi, daca tot nu sunteti in stare sa scrieti alte povesti, noi-noute, care sa reflecte minunatul context actual, lasati totusi povestile vechi la locul lor, in forma originala, pana cand se vor epuiza de la sine, pana cand vor cadea in desuitudine si nu vor mai avea nimic cu care sa farmece noile generatii de copii si de adulti. Oricum mizerabilii care au vârat cu de-a sila tâmpenia aia in firul povestii, n-au urmarit nicio emancipare sau vreo reparare fata de discriminarea unora sau altora (ba dimpotriva) ci au urmarit in singur lucru: sa fie provocatori, sa stârneasca reactii in scop pur publicitar, pentru a incasa banul. Ceea ce le-a si reusit de minune cu ajutorul tuturor indignatilor de pe ambele versante ale problemei. Reactia normalå ar fi fost ignorarea totala, nebagarea in seama a respectivei mizerii. Eu unul voi alege sa ignor filmul in ansamblul lui in semn de protest in fata felului mizerabil in care autorii au gasit de cuviinta sa fie provocatori si sa-l promoveze. In plus e o poveste veche, fumata. Cunoscuta. Efectele speciale? Sunt peste tot, asa ca fara acest „scandal” premeditat si regizat de „artistii” de la „buftea” nu vad ce mare lucru ar mai ramane de vizionat in pastisa „Frumoasa si Bestia”.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 12 Comments »

LCFCD(17) – Micul print? Micul monstru?

Posted by Arca lui Goe pe Martie 13, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Sah (si Mat)

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 10 Comments »

LCFCD (16) – Dragostea învinge (orice)

Posted by Arca lui Goe pe Martie 10, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Dragostea învinge (oricum)

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 5 Comments »

LCFCD (15) – 8 Martie

Posted by Arca lui Goe pe Martie 8, 2017

Femei, femei, femei…

i-imgur_-com_jfajkbn-1

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp056

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rare037-1

Posted in Arcaluigoeologie | 24 Comments »

LCFCD(14) – Teleguță rezistentă la cutremure

Posted by Arca lui Goe pe Martie 4, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Teleguță rezistentă la cutremure de 10 grade Celsius pe scara Richter.

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp077

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 19 Comments »

LCFCD(12bis) Conditia femeii

Posted by Arca lui Goe pe Martie 1, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Conditia femeii

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp078

ghiocei

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 14 Comments »

LCFCD(12) – Conditia (in)umana

Posted by Arca lui Goe pe Februarie 25, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Conditia (in)umana

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp079

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 11 Comments »

LCFCD (11) Atentie la malarie!

Posted by Arca lui Goe pe Februarie 23, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Acest anunt a fost postat la intrarea unui spital din Papua, Noua Guinee in timpul celui  de-al doilea Razboi Mondial

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp080

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 4 Comments »

LCFCD(10) Banane pentru capra

Posted by Arca lui Goe pe Februarie 20, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Banane pentru capra

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp081

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 16 Comments »

Lumea cum fu ?! Cam da ! (9)

Posted by Arca lui Goe pe Februarie 17, 2017

Blondele de altå datå!

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp082

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 6 Comments »

Lumea cum fu ?! Cam da ! (8)

Posted by Arca lui Goe pe Februarie 14, 2017

Masurarea decentei!

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp083

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 14 Comments »

Lumea cum fu ?! Cam da! (7)

Posted by Arca lui Goe pe Februarie 11, 2017

Ce se intampla?

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp085

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 6 Comments »

Lumea cum fu ?! Cam da! (6)

Posted by Arca lui Goe pe Februarie 8, 2017

Copii de vanzare

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp086

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 10 Comments »

Lumea cum fu ?! Cam da! (5)

Posted by Arca lui Goe pe Februarie 5, 2017

Evelyn McHale: O moarte frumoasă pe strada 33
the most beautiful suicide

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp088

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 18 Comments »

Lumea cum fu ?! Cam da! (4)

Posted by Arca lui Goe pe Ianuarie 31, 2017

Герой человечества

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 29 Comments »

Lumea cum fu ?! Cam da! (3)

Posted by Arca lui Goe pe Ianuarie 29, 2017

Betty White at home with her dog in 1952

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp089

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 12 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: