(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Posts Tagged ‘Arca lui Goe’

Revizie tehnică

Posted by Arca lui Goe pe aprilie 1, 2021

Blog închis pe termen nelimitat.

Timp de peste 11 ani am activat în social media sub emblema Arca lui Goe din care aproape am făcut un brand cu recunoaștere internațională, având vizitatori și comentatori din mai toate țările lumii. Și după atâta vreme, cu bune și cu rele, umăr la umăr, alături de cititori și prieteni (inclusiv alături de prietenii dușmănoși), ori fata-n fata cu ei (și adesea spate-n spate), am ajuns acum forțați de împrejurări să trebuiască să închidem acest for. Am primit înștiințare scrisă că un nou magazin online www.arcaluigoe.com a obținut de la Uniunea Europeana dreptul exclusiv pentru de a folosi sintagma Arca lui Goe, și că prin urmare avem la dispoziție 24 de ore pentru a închide blogul sau pentru a-l muta la altă adresă. De la Word Press am obținut încurajare și vorbe frumoase dar niciun suport sau sprijin real. În cele 24 de ore ramase la dispoziție mă voi strădui să salvez ce se mai poate salva și să meditez dacă mai există vreun sens să încerc un nou început, într-o noua întreprindere de tip Arca lui Goe. Celor cu magazinul virtual a cărui adresă on line am precizat-o mai sus, cu toate că și-au început activitatea cu un furt, totuși pentru moment nu vreau decât să le urez vânzare bună și succese financiare consistente, de care poate vor avea nevoie mai mult decât își imaginează acum. Acestea fiind zise, mulțumesc tuturor colaboratorilor, vizitatorilor, comentatorilor și trolilor care au activat aici pe Arca lui Goe cea Veche, urându-vă toate cele bune în lume, și în cea reală și în cea virtuală. S-auzim de bine. Cu drag, al d-voastră, Dl. Goe, 1 Aprilie 2021 !

***

Update provizoriu (4 aprilie):

Intrucat astazi (duminică) este Pastele la ne-ortodocsi, cred că am putea sa intrerupem pentru un bob zăbavă celebrarea sărbatorii de 1 Aprilie, ai să:

1) Salutăm meteorica prezentă in randurile noastre, ale celor vremelnic ancorati in actualitatea Arcei (era sa zic „in realitate”) , a unei vechi relicve a vremurilor ante-diluviene, doamnelor si domnilor, Niku Elektriku, inviat din morti (mortiii virtuali), taman azi in ziua de Paste Catolic (si nu numai), si iesit din adormire (precum frumoasa din padure) special pentru a oferi un like pe articolul de adio al Arcei lui Goe. Merci nene Nikule, laudat fie-ti pseudonumele, binecuvântată debaraua, si dulce somnul de veci in chilia in care astepti, tăcut, judecta de apoi a blogarilor, care au luat in desert numele domnilor. Salve si slavă tie, măreată umbră. (Sanatate si virtute autorului de personaj).

2) Precizam ca prezenta Arcă a lui Goe, b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog (despre NIMIC), cea mai veche si cea aflată formal la originea tuturor insailarilor ulterioare care au împrumtat (pe gratis) formula respectiva, nu are nicio legatura cu niciuna dintre celelalte ipostaze, sau cu autorii acestora. Din cate stim mai exista niste tentative:

a) Arca lui Goe, pe blogspot (infiintata si desfiintata prin 2015), o arca cu un singur articol.
b) Arca lui Goe, Cotidianul.ro, propusa ca S.F. Politic de catre ziaristul Ovidiu Bufnila care intre timp a murit (Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihnească). Comentariile sunt închise
c) 44 Arca lui Goe – Un interesant video-clip pe Youtube (Oct 30, 2017), cu recitarea unui domn Goe destul de simpatic… (interesant ar fi de stiut cine e autorul poemului recitat si ce alte productii mai are la bază)
d) Arca lui Goe – Necesitati si rasfat pentru copii si bebelusi – aparut anul asta (2021) – un site (pseudo)comercial improvizat, in paragina sau in curs de dezvoltare, nu se stie (autori anonimi cu intentii ne/cunoscute).
e) Arca lui Goe – o emisiune de radio…
f) Pe ici pe colea articole sau proze scurte intitulate asa „Arca lui Goe”…
g) Or mai fi si altele de care nu stiu…

Prin 2009 cand mi-a incoltit in cap ideea ca asa nu mai merge si ca trebuie sa-mi fac blog (repede pana nu trece moda) m-am chinuit si perpelit multa vreme sa gasesc titulatura potrivita (Ah ! atuncea ti se pare / Ca pe cap iti cade cerul: Unde vei gasi cuvantul / Ce exprima adevarul ?), reusind dupa luni de incercari sa gasesc formula potrivita care sa redea intentiile (arca, salvare, goe, ego, ratare, libertate, anonimitate, exprimare, replică, clandestinitate, ludic si amatorism)… Cred ca de fapt tot gandindu-ma la titulatura, am visat-o pana la urma, in somn. In dimineata in care m-am trezit cu ea in minte m-am grabit sa verific cu ajutorul d-lui Google daca nu cumva e luata, si daca n-o fi gasit-o altul mai devreme. Nu, nu era. Google nu gasea la vremea aceea nicio Arca a lui Goe, si atunci am zis, Arca lui Goe sa fie si asa a fost. In prima zi. Si asa este si acum in a saptea zi, de Duminica, de la facerea arcei.

***

Si bineinteles că acestea fiind zise si paranteza inchisă, ne putem intoarce la sarbatorirea perpetuă, cu voiosie, a zilei de 1 Aprilie, de-a pururi ziua cea de azi. Muzica! 🙂

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , | 65 Comments »

Planeta sperlingilor (I.V)

Posted by Arca lui Goe pe martie 30, 2021

Bonus:

Update: Trei stiri care completeaza ideea…

1) Un român din Germania şi-a înecat în sânge iubita şi a ucis-o în bătaie, dar nu va face nici măcar o zi de închisoare. „Nu trebuie să te învinovăţim”

Sângerosul incident a avut loc în noaptea de 7 spre 8 ianuarie 2020, când bărbatul s-a înfuriat pe partenera sa, Florentina P. după ce aceasta l-a contrazis într-o discuţie. Într-un acces de furie, Nicolae I. s-a năpustit asupra femeii şi a doborât-o cu o ploaie de lovituri. A continuat să o izbească violent şi chiar şi atunci când ea îl implora să se oprească, ba chiar şi atunci când femeia sa a renunţat să mai încerce să se apere, iar oasele ei trozneau sub pumnii şi picioarele sale. A murit înecată cu propriul sânge

Se pare ca exista si feluri mai drastice de a interzice dreptul la opinie (decat simpla cenzurare, banare, interzicere a vorbitorului).


2) A rămas cu soţul ei după ce acesta a devenit femeie. Cum arată viața lor amoroasă acum. De ce a luat această decizie

„Un mariaj perfect este despre doi oameni imperfecţi care refuză să renunţe unul la celălalt” – asta cred cei doi protagonişti ai acestei poveşti de iubire diferite. (n.b. Cand iubesti dragostea e mare. Sexul nu conteaza).


3) Cristian Tudor Popescu are doi copii . Se ştie că celebrul gazetar are doi copii: Tudor Popescu, fiul cel mare, şi Cristian Popescu, fiul cel mic. Se pare ca s-a multiplicat singur rezultand un extra-Popescu (Daca-i pui la un loc pe cei doi pui al lui Cristian Tudor Popoescu rezulta Cristian Tudor Popescu Popescu…)

Ce spune Cristian Tudor Popescu despre relaţia părinţi-copii? „Copiii se fac pentru părinţi. Dacă îmi spuneţi mie că cei care fac copii au în cap perpetuarea speciei sau demografia României… O să vă spun ceva greu de înghiţit. Oamenii fac copii când au un grad ridicat de insatisfacţie în legătură cu propria lor existenţă în această viaţă”.

Asadar copiii se fac explicit ori pentru a perpetua specia, pentru a spori populatia Romanie ori (daca nu) pentru a atenua frustrarile insilor legate de insecuritatea personala, insatisfactia fata cu conditia umana… etc. Alta cale nu vad, alta cale nu e.

Un film musai de (re)vazut pentru a regasi multe dintre „detaliile” prezente si in lumea virtuala a blogurilor si comentariilor:

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , | 51 Comments »

11

Posted by Arca lui Goe pe martie 21, 2021

echinocțiu… iarasi echinocțiu pe arca lui goe… si iar a venit primavara… si iar ne mintim că-i frumos… si frunzele iar urcă scara… si-i verde. Pămânul. Pe jos.

…si DespreDisclaimerDREPTUL LA REPLICA

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , | 62 Comments »

De Craciun pe Arca lui Goe

Posted by Arca lui Goe pe decembrie 23, 2010

23 decembrie 2010

Tuturor „animalelor”, „animăluţelor” si „plantelor” care au catadixit anul acesta să ia in consideare un backup cu ocazia Potopului, pe Arca lui Goe, le urez Craciun Fericit, sanatate, spor 😉 dragoste, fericire, belşug, implinire si succese pe toata linia. Cu drag al. Dv. Dl. Goe.

...Gândindu-mă insa cu piosenie si la tristeţile tuturor amărâţilor şi ale celorlalte naţii de vegetarieni care n-au unde să petreacă de Craciun, în varianta imperială, cu sarmale, caltaboşi, cu ţuică fiartă, cu piftii, cu salate de Boeuf, cu fripturi si vin rosu de buturuga, cu cozonac si placinte, si care vor adulmeca a mântuire prin blogosfera, adăstând poate pret de cateva clipe pe arca, in bataia vantului, m-am gandit să las pe punte, asa… ca din intamplare, la vedere, doua-trei conserve, nişte ciuperci şi o sticlă de sifon. Paharele sunt gata ciocnite aşa că te poti servi. Mulţumeşte-te cu ce ai. La mulţi ani!

Prietenii sunt invitaţi… acasă.


*

*

Posted in Arcaluigoeologie, Parerea lui Goe | Etichetat: , , , , , , , , | 9 Comments »

Despre democraţie și integrare europeană – o metaforă

Posted by Arca lui Goe pe noiembrie 13, 2010

“băsescu”. Semnificaţia unei bătălii pierdute. Ceva între poezea și epopee

Rezumat(e):

Intr-o vară departe. Odată demult, într-o vară departe, m-am întâlnit (pentru prima oară!) cu spiritul magic al câmpiei, infinite pe atunci, la vremea toridă a unei amiezi. Sunt senzaţii pe care cuvintele nu le pot transmite deplin cuiva care n-a auzit niciodata, pe viu, cântecul miriştei sub invazia invizibilă a milioane de gâze cuprinse de febra creaţiei și a muzicii…

Invinşii. Greşeli neprovocate. “băsescu” este doar o bucăţică de var nestins, prea mică, ce a plonjat cu curajul inconştienţei într-un mare rahat ce-l va copleşi. Nu va rămane din el decât o biată bucată de cretă îmbibată cu fecale care nu va putea fi folosită pentru a scrie sau rescrie istoria și care va fi mereu vizitată de muşte ce vor produce larve și vor atrage păienjeni întru gloria lanţului trofic…

…vezi tot articolul…

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Fara alte cuvinte…

Posted by Arca lui Goe pe octombrie 29, 2010

Падина

 

 

 

 

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , | 98 Comments »

Plictiseala cu numele Beethoven

Posted by Arca lui Goe pe octombrie 27, 2010

Update:

Domnule Beethoven geniul dumitale este zadarnic,
Rezistam ascultandu-te oricat te-ai zbate.
Mai repede ne omoara fumul de tigara,
Mai adanc ne lovesc sunetele dezacordate.
Singurul mort al muzicii dumitale esti dumneata.

Degeaba plang viorile,
Degeaba te canta vantul valah,
Toate cele ce-ti sunt inchinate o ora,
Maine-l slujesc pe Bartok si pe Bach.

Si pe urma din nou pe dumneata.
De serviciu. Vioara x, violoncelul y, pianul z,
Cutate si cutare, Eroica sau Brandemburgicele
Domnule Beethoven, absurd profet.

Se moare de guturai, se moare de gripa,
Se moare de tuberculoza, se moare de masina,
Se moare de cancer, se moare de nebunii…

De Beethoven NU SE POATE MURI.

Si te desfasori in zadar prin casele noastre,
Prin mincinoasele maini de dirijor,
Prin aerul ticsit de boli incomparabile,
De care servitorii dumitale mor.

De la una la alta cântam impreuna
Vreun Bach sau vreun Beethoven
In aceasta viata de plictiseala.

Da domnule Beethoven, existi zadarnic.
Nici o umbra de respect nu i se cuvine muzicii dumitale
Care nu a ucis nici un om. Nici un caine.
Nici un roi de albine.

Ne plictisim minut de minut.
Fiecare sau toti simultan. Cine urmeaza?
Vrem altceva. Un criminal adevarat sa mearga la pian.

(Adrian Paunescu – Plictiseala cu numele Beethoven)


 

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

N.Anonimu – N.Manolescu

Posted by Arca lui Goe pe octombrie 24, 2010

Aici se gaseste o idee furata de la altul !  🙄

motto: Cui apartin drepturile (he-he) intelectuale,  asupra textelor postate ca-comentarii, pe forumuri, pe bloguri sau in subsolurile (insalubre) ale ziarelor si revistelor? Aceasta-i intrebarea!

***

Pe forumul Vox Publica, in subsolul (insalubru) al unui articol modest, al unui intelectual român-american, deloc modest, se petrec (se produc si se consuma) drame bizare. Drame in mai multe acte (ratate) si un epilog. Doua, trei. Doua, trei epiloage. Se intampla (printre altele) drama dialogului intre un consacrat / n-anonim si un anonim corabian / derbedeu. Apar victime colaterale. Entitatii anonime  (!?) stely ii este furata provizoriu identitatea (?!) de catre autori ramasi ne-cunoscuti. Este dupa cum se spune in limbaj forumisticclonata. Furtul identitatii apartianad anonimei entitati atrage atentia asupra acesteia (in asa hal) incat este scoasa din anonimatul greu (temnita grea) , la care era condamnata prin auto-claustrare pe un blogul A.V.P. (anonim-virtual-plictisitor). Si uite asa se face ca a ramas Catinca fata batrâna, iar stely… a devenit mult mai Stely. Plangandu-se pentru furtul insemnelor identitatii ei anonime (nickname, avatar, e-mail), creatura stely nu numai ca si le recupereaza de facto, dar primeste, ca bonus, notorietate in subsolul insalubru etc. In lumina reflectoarelor (cu lumina neagra, sau cenusie, nu conteaza) stely este/devine aparatoarea eroica a legendarului avepe in fata balaurului nedeontolog (prin inconsecventa relativa), cel cu fata de intelectual roman-american si pe care stely il sfâsie, din greseala, ca o tigroaica ce-si apara micutii sai pui de leu, nascuti din coapsa Daciei si-a Romei (…niste rai si niste fameni). In fine, cireasa pe tort este aceea ca inamicii-impostori ai eroicei, in incercarea lor disperata de a o destabiliza pe serafica stely, o rapesc definitiv anonimatului  relativ, impingand-o fara mila (fara printip si fara morala, da, da), spre o jalnica postura, acea de persoana cu identitate de tip evidenta populatiei, cu nume, prenume, cu trecut, prezent si cu fara viitor. Nicio brânza. S-o faci pe stely – Ionesco e ca si cum l-ai decadea pe viorel de la Padina la Abalaru (ceea ce, de altfel, pamfletarul a si incercat cu irepresibila-i ironie).

Cand totul se indrepta agale spre un (un)happy END, deodata, N. loveste cu puterea surprizei. Un anonim indraznet, care semneaza cu un pseudonim bine ales – „n.manolescu”, in mod evident un neofit in forumism, tâsnit brusc de dupa tufisurile notorii ale anonimatului forumist, plaseaza brusc visina de pe cireasa, adaugand (pe forum) un comentariu (asa si asa) despre forumism, anonimat, minorat etc. Comentariul merita a fi consemnat pentru a fi ulterior comentat. Si merita acest lucru pentru ca reuseste performanta (comuna, dar tot performanta, nu?) a negarii de sine. Sustinind formal, prin continutul sau bine structurat, cu eleganta, logica si echilibru, un anumit punct de vedere, destul de raspandit de altfel, printre n-anonimii atrasi de fenomenul forumist,  mesajul reuseste, prin acceptatrea contextului in care se plaseaza, sa-si nege continutul si sa submineze cauza pentru care, cel putin in mod aparent, pledeaza. Iata textul:

Vox Publica – Dependenta de Vântu – He-he!    Comentariul 185, © @ n.manolescu  2010-10-23 22:38:11 |

***

,,Forumismul,,

Cuvântul nu există în DEX-ul meu ediţia 1975 (nu există nici măcar forum!). Dacă nu l-a inventat nimeni până acum, acordaţi-mi şansa de a fi eu autorul.

Forumismul este fenomenul căruia i-au dat naştere apariţia şi răspândirea forumurilor de pe internet. E prezent în toate ţările lumii, chiar şi (sau mai ales) în China, unde joacă un rol considerabil în contactul şi comunicarea dintre oameni în condiţiile lipsei libertăţii de expresie publică. Recent, au fost strânse, în numai câteva zile, 300.000 de semnături în sprijinul laureatului Premiului Nobel pentru Pace, aflat în închisoare din 2009, lucru imposibil pe altă cale. Forumiştii sunt în general tineri. Forumismul este modul lor de a se pronunţa public despre ceea ce îi frământă, forma lor de participare la viaţa societăţii în care trăiesc. Spre deosebire de bloguri, care sunt, aşa zicând, semnate, adică personale, forumurile sunt anonime, în sensul că semnătura este „indescifrabilă”, neştiindu-se cui aparţine.

m-am întrebat adesea cum se explică anonimatul. Să fie el un fel de a nu-ţi asuma personal responsabilitatea opiniilor? În alte epoci, anonimatul a fost o formă de cultură, fie aceea populară, în care identitatea creatorului n-a contat niciodată, fie una de tranziţie, cum s-a întâmplat în a doua parte a secolului XVIII românesc, între spiritul medieval şi acela modern. Nu am o explicaţie clară pentru preferinţa forumiştilor de a dialoga sub acoperire, dacă nu cumva e vorba de dorinţa de a-şi atribui alt nume decât acela din buletin, cu alte cuvinte, de a-şi alege o identitate nouă, eventual multiplă, semn al libertăţii de a dispune de persoana lor cum le place, fără a da socoteală sau a fi stânjeniţi de mediul familial ori social.

Ceea ce mă determină să cred că forumiştii nu ţin neapărat să se ascundă în spatele unui pseudonim este faptul că în România libertatea de expresie este garantată constituţional şi respectată. Spre deosebire de regimurile fundamentaliste care obligă la anonimat, regimurile democratice nu-i ameninţă în nici un fel pe cei care le critică. Nu am o informaţie exhaustivă privind forumurile de la noi, dar, din câte mi-am dat seama, opiniile sunt mai degrabă limitate la chestiuni de interes personal, deseori punctuale, şi, mult mai rar, preocupate de principii publice. Aşadar, teama de cenzură ar trebui să nu conteze. Chiar dacă, pe de altă parte, opiniile sunt exprimate de obicei polemic. Aici e vorba de o caracteristică mai generală a felului în care se dezbat la noi problemele, indiferent de natura lor, şi nu doar pe forumuri, ci şi în presa scrisă sau în media. Ne lipsesc analizele de fenomene sau de caz. Nu recunoaştem necesitatea contradicţiei.

Conform vorbei unui lider politic din anii ’90, opoziţia trebuie să fie constructivă! Adică, nu să se afirme, ci să mă confirme. Deosebirea de punct de vedere e considerată la noi adversitate personală. Cine nu e de acord cu mine e duşmanul meu. Polemica se transformă de regulă în pamflet iar pamfletul, în înjurătură neaoşă. Dar dacă nu teama de cenzură, atunci ce anume îi face pe forumişti să adopte altă identitate decât aceea reală? Nici de autocenzură nu poate fi vorba. Orice formă de autocontrol le lipseşte cu desăvârşire forumiştilor. Rămâne ipoteza de mai sus: plăcerea de a-şi juca absolut după voie cartea libertăţii. Partea proastă este că nu există cu adevărat libertate fără responsabilitate. Ca şi nobleţea, cum spune francezul, libertatea obligă. Defectul major al forumurilor, acesta este.

Iresponsabilitatea le condamnă la minorat. Sunt şi vor rămâne o cultură minoră, în ciuda răspândirii, atâta vreme cât nu-şi vor asuma, indiferent în ce formă, răspunderea opiniei. Înainte de a fi altul, trebuie să fi tu însuţi, pentru că nu poţi fi liber, dacă nu eşti tu însuţi? Opinia este altceva decât datul cu părerea al cuiva care îşi poartă anonimatul ca pe o cagulă. Ca să nu spun că datul cu părerea a devenit tot mai des o nevoie patologică de defulare. Pe multe forumuri, insulta trivială ţine loc de opinie sau de dezbatere. Reflectând iniţial o dorinţă legitimă de participare la viaţa publică sau, altfel spus, germenele societăţii civile din era internetului, forumismul s-a afundat de la o vreme în promiscuitatea unei bălăcăreli generale, unde toată lumea împroaşcă cu noroi pe toată lumea. Aş fi fericit să n-am dreptate.

***

 

Vom reveni cu comentarii la comentariu.

 

Update: In Dilema Veche, dl. Andrei P. face si dânsul (iarasi) o atingere cu „subiectul”. Consemnez:

O deprindere rudimentară, dar devenită lege în România de azi este saltul la beregată al oricui împotriva oricui. S-ar zice că de-asta a avut loc marea răsturnare din decembrie 1989: ca să aibe Gigi ocazia să se răfuiască nărăvaş cu Nelu. Sau mai spectaculos: ca să poată Gigi şi Nelu să dea de pămînt dezlănţuit, euforic, voluptuos cu toţi grangurii, cu „aşa-zisele“ elite, cu gaşca antipatică găştii proprii. Trăim într-o atmosferă de front. S-a dat drumul la beşteleală generală, la bîtă, la parapon. Cineva face treabă? Nu-i nimic. Îl vom căuta de bătături. Ne vom interesa de taică-său, de vreun amor clandestin, de echipa de fotbal pe care o preferă. Oricum, putem spune despre „venerabilul“ care ne enervează tot ce ne vine la îndemînă: îl putem lua peste picior, îi putem poci numele, îl putem înjura de mamă. De ce scrie omul pe forum? Parcă îl văd stingînd lumina, punîndu-şi pătura în cap şi pornind, cu fălcile încleştate, la luptă. După care poate adormi sedat, pe laurii anonimatului. Nu e de ici-de colo să ştii că tocmai ai plasat cîteva sudalme între ochi vreunui ministru, sau lui Patapievici, sau lui Liiceanu. Şi încă sub pseudonim, din fotoliul comod de-acasă! A doua zi, poţi povesti amicilor sau logodnicii, la un şpriţ: L-am făcut praf pe cutărică. I-am zis-o! Nu l-am iertat! Nu mă las pînă nu-l văd arşice! Dar forumistul insomniac are, pînă la urmă, un „ce“ inocent. În fond, nu face decît să-şi satisfacă solitar mici vanităţi, mici veleităţi, mari (şi triste) frustrări. Vrea şi el să-şi umple ziua şi noaptea cu ceva. Să se încontreze cu lumea şi cu soarta. Să-şi etaleze talente şi deşteptăciuni necunoscute încă de planeta ignară. – Cine pe cine besteleste?

 

 

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

Stelly e clonata… Stelly se transforma

Posted by Arca lui Goe pe octombrie 23, 2010

motto: Cui apartin drepturile (he-he) intelectuale,  asupra textelor postate ca-comentarii, pe forumuri, pe bloguri sau in subsolurile (insalubre) ale ziarelor si revistelor? Aceasta-i intrebarea!

Pe forumul Vox Publica se poarta un razboi ridicol intre o oarecare d-na Stelly (troll bun pe blogul AVP-ica) si niste falsi „clonatori”. Faptele pot fi vizionate aici (unde-l balacareste avepica pe Mircea Cartarescu) si/sau aici unde-si da in petec DT ori pe aci.

Impresia mea este ca doamna „Stelly” este confuza (rau) sau mimeaza (bine) confuzia. Incerc timid o clarificare.

Stelly: „…In ceea ce priveste problema cealalta, nu am de gind s-o las balta...”

@Stelly – Totusi las-o balta. Daca te amuza acest fel de a te scoate (din plictiseala) poti continua, fireste, dar te obosesti in zadar sa-ti reperezi onoarea nereperata. Gluma „baietilor” e nesarata numai prin prisma „efectelor” pe care le sconteaza asupra ta, in legatura cu felul in care te vor face. Sa reactionezi. Le dai apa la moara cu insistenta ta formala pentru asa zisa dreptate. Si nu numai ca le dai apa la moara le si justifici partial „fapta” prin reactia ta nepotrivita, prin acest simulacru de lupta pentru niste false valori. Traiesti in anonimat virtual (ca personaj) si trebuie sa accepti regulile anonimatului, adica sa incetezi sa folosesti masurile de judecare din lumea reala. Nick-name-ul „Stelly” nu-ti apartine. Nu l-ai inregistrat nicaieri in mod legal. Nu platesti nimic pentru el. La fel ca si pentru avatar. Sunt simple conventii anonime cu efect (vai) extrem de limitat care tine exact pana acolo pana unde alt anonim accepta sa-l considere valid. Atat. Oricine este indreptatit sa foloseasca acelasi nick si aceelasi avatar. Mesajele pe care le-ai postat,  carate apoi de colo colo prin copy paste, odata ce au fost facute publice, ca si comentarii anonime, sunt ale oricui vrea sa le foloseasca pentru a-si confectiona, liber, un mesaj pe care vrea sa-l transmita. Intelege ca cei care fac acele glume pe seama ta nu incearca sa-ti fure identitatea si sa-ti denatureze sau anuleze in mod direct mesajele (care sunt oricum nule). Ei incearca sa-ti faca „identitatea” si mai clara. Sa atraga atentia asupra ta si sa-i faca si pe altii sa te priveasca si sa te vada exact asa cum esti. Ei nu mizeaza nicio clipa pe faptul ca cineva, oricine, i-ar putea lua pe ei drept o oarecare Stely, de pe blogul anonimului avepica fara frica, ci tocmai viceversa. Fii realista ce dracu. Ei mizeaza pe faptul ca toata lumea va face diferenta intre ei, parodiatorii tai, si tine. Iar tu ii ajuti sa faca exact acest lucru, aceasta diferenta. Ca si tine, si ei incearca sa transmita un mesaj, folosind insa, spre deosebire de tine, metode de comunicare nitzel mai sofisticate. Ei nu vorbesc prin tine, folosindu-se de identitatea ta (care identitate?) ci despre tine asa dupa cum, si tu, incerci sa vorbesti despre ei, si unii si altii fiind liberi sa o faca cum se pricep mai bine spre un maximum de eficienta a comunicarii (ce slujeste un duel, o infruntare, un dialog sau ce-o sluji acolo). Asadar te agiti degeaba. Administratorii de pe Vox Publica nu au motive intemeiate sa intervina, nici legale, nici morale, in razboaiele de cacao dintre anonimi. De ma crezi, de nu ma crezi. Dar poate ca facând valuri in Vox Publica, precum avpica-n Romtelecom, vei speria pe cineva. Mult succes iti doresc.

P.S. Ci mai lasati-l in pace pe Cartarescu. Nu-i mai vârâti numele in rahaturile voastre de frustrati cu pretentii. Mircea Cartarescu este un scriitor imortant, un artist, un cetatean onest si lucid. Ca individ uman si ca scriitor, fara a face alta politica decat pe a sa, de cetatean, isi scrie impresiile sincere si personale despre lumea in care traieste si despre „sistem” asa cum se vede acesta de pe dinafara. Inconsistetele, dezertarile sau oportunismele de care-l acuzati aluziv sau cu toata gura (voi sau altii ca voi de pe cealalta latura a nimicului) sunt doar in capul vostru, simple inchipuiri. Orice om onest si neidiot (atat si nimic mai mult) poate constata ca reactiile lui Cartarescu sunt firesti, naturale, oneste, conforme cu informatile si starile schimbatoare, care transpar dinspre sistem si pe care Cartarescu le interpreteaza folosidu-si personalitatea, educatia, inteligenta, sensibilitatea ori naivitatea ce-i anima fiinta. Valoarea probata si notorietatea castigata pe drept ii ingaduie sa-si exprime acele pareri personale in locuri cu vizibilitate, in cotidiane de mare tiraj sau la televiziuni si sa atraga audienta si atentie.  Incetati sa-l mai judecati cu masurile voastre meschine de inapoiati primitivi, ramasi la nivelul umil al precarei voastre evolutii (ce si-a consumat apogeul acum 30 de ani). Faptul in sine ca ati respirat acelasi aer al cenaclului de luni impreuna cu Manolescu si Cartarescu nu va aduce niciun aport de talent sau valoare chiar daca vi se pare voua altminteri. Ei au progresat. Voi ati ramas pe loc in fundul vostru. De lume. Faptul ca priviti in jur si va vedeti titanici in comparatie cu ceilalti pigmei ai supravietuirii iarasi nu are de ce conta in economia jocului. Dar nu va mai mirati macar.

P.P.S. Avepica fara frica se plange ca nimeni nu acorda atentie marilor adevaruri pe care el le-a enuntat pe importantul sau blog (cel mai important din triungiul Corabia-Caracal-Izbiceni), la vremea la care el clarvazatorul le-a enuntat, in schimb (si mai ales nedrept) lumea este gata sa caste gura si sa accepte aceleasi adevaruri cand sunt rostite, mult mai tarziu de catre altii, cum ar fi bunaoara Cartarescu. Parerea mea sincera ca avepica ar trebui sa se bucure pana la cer pentru ca nu se uita nimeni la blogul sau pe care toarna calomnii, mizerii, rahaturi cu nemiluita. I-auzi una:

„…deşi de Cărtă, care de când îl cunosc – şi sunt preste 30 de anişori de când ne intersectam la Cenaclul de luni – umblă după “mărcile” altora, pe care să le prezinte publicului ca fiind ale lui, originale de la mamiţică-sa de-acas, nu sunt sigur că nu ştia, helas…”  – Mizerabile, mizerabile, cum profiti de piticismul de care suferi. (Apropo, faptul ca ai facut cunostinta cu Mircea Cartarescu acum 30 de ani, nu inseamna ca-l cunosti de 30 de ani, pocitanie)

 



Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , | 4 Comments »

Brânza de miel se întoarce… pe unda veselă

Posted by Arca lui Goe pe octombrie 21, 2010

Culmea adopției ar fi ca Angelina Jolie să o înfieze pe Andreea Marin.

Dupa ce i-a desfiintat din condei pe Mircea Cartaresu, Adrian Nastase, Dorin Tudoran, Doina Cornea, Paul Goma, Adrian Paunescu, Mircea Ivanescu si altii,  geniul de la Corabia isi desavarseste opera adaugandu-i pe lista “impostorilor” care degeaba au notorietate daca nu au valoare, pe alti cativa. Ghiciti pe cine? Cioran, Noica (Plesu & Liiceanu y compris) Eliade, Manolescu si… Vlasie.  I-auzi ce zice valorosul anonim notoriu avp:

AVP Says:  21 octombrie 2010

“ Si mai slabiti-ma cu Cioran, aloo… “Pe culmile disperarii” e carticica unui liceean silitor si atat. Punct. Iar dupa aia, chiar ca nu ma intereseaza… Nu gasesc la Cioran – ca si la Noica sau Eliade, de altfel – nici macar o idee originala, necum un sistem propriu, ca ganditor, iar ca stil de scriitor are un patetism de retor limbut, si punct Parerea mea, a nu se supala… oops. Rog insistent sa nu confundati notorietatea sau celebritatea cu valoarea, aloo… Valoarea creatoare nu inseamna decat originalitate stricta, unicitate stilistica si ideatica. Adica genialitate.”

***

“Ce naiba ii tot dati zor cu Manolescu si Vlasie, cand ei au raspuns hat demult la virtualele voastre intrebari despre mine… ? Manolescu – neinvitandu-ma niciodata la emisiunea lui, “Profesiunea mea, cultura”, pe care a tinut-o ani de zile la Pro Tv (desi a invitat acolo tot felu de figuri…) si neintroducandu-ma in Istoria sa literara, iar Vlasie nepublicandu-mi nici pana acum nicio carte la editura unde l-a publicat pana si pe turnatorul meu…? E clar ca acesti oameni, cu care io am fost pretin bun pana la un moment dat, prefera acum sa nu fi existat… oops Sau cum dreaq sa va spun… ?”

Florin Iaru si Radu Humor (luati si dânsi abitir in vizor de catre vizir, micul om mare) ar trebui sa fie mandri vazand domniile lor in ce companie selecta sunt vârâti in acest fel.  In acelasi timp intelectualii Stelly si Iliesiu ar trebui sa se faca mici, mici de tot, constatand ca scara valorilor la musiu asta, avp, e setata pe invers. Viceversa.

P.S. Va rog sa nu confundati notorietatea cu valoare,  ci invers.  Adica sa confundati absenta notorietatii cu geniul. Si nu cu orice geniu ci cu unul anume ce raspunde la numele de avp. Cu ochii de faianta.

Aforism din gandirea geniului: „Valoarea creatoare nu inseamna decat originalitate stricta!”  De unde se poate deduce anvergura avepiana a creatiei caci dânsul, de original, e original: Nimanui nu i-a mai trecut prin minte sa-si faca auto-portret  pictat in cacat si bale si apoi sa sustina ca e  „sepia”. Este o originalitate stricta. Daca nici asta nu e, atunci care? Poate amplitudinea cu care-si da in petec „imediat in permanenta”. Pana la urma AVP-ica fara frica este o natura fericita. Ii trebuie foarte putin pentru a-si cladi increderea de sine. Vai, atat de putin. De aceea vocile sau dimpotriva tacerile fratilor, confratilor (!?) suratelor etc, si in subsidiar ale lui RaduH, nu-i pot tulbura nemurirea si nu-i pot clatina scaunelul pe care s-a urcat ca pe un piedestal. Ecce homo! Ganditorul de la Izbiceni.

UPDATE: Din ciclul „bizari in libertate”.  Si patriotul Mircea S. Bozan din Germania se mai intoarce odata. Dupa ce a furat un text si a fost prins cu mâta-n sac, un individ din pauza ratiunii, care a fost candva gazduit ca mare patriot cu bani si pe blogul plin de sperante al lui AVP,  face fel de fel de valuri si tumbe virtuale. Vine isi cere scuze, apoi contra-ataca si-si retrage scuzele sub alta semnatura, se da-n balci. Ameninta. Pumni, picioare, avocatie, agenturi. Are si prieteni pe masura care-i tin hangul. Auto intitulati „dementi” cu care se socializeaza in spume. Ii place si se complace. Aflu mai nou ca Dl. Goe e omul lui Adrian Nastase, iar de pe Arca lui Goe se lanseasa  „virusi” catre serverele Agentiei. Cum care agentie? Agentura d-lui cu furtul pe text. Puteti viziona AICI, un exemplu despre limitele libertatii de exprimare la primate. Aria calomniei la zevzeci. Natura moarta cu dementi! Nici nu stiu ce postura sa ma minuneze mai mult: cea de tzutzar Nastase sau cea de hacker la Agenturi!

Posted in Poetul Paradigma - Fo-pe-Vi | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , | 19 Comments »

Cazul sau ne/cazul Dorin Tudoran – Bloggerul

Posted by Arca lui Goe pe mai 23, 2010

„Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi,
Dar ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.”

(Ion Luca Caragiale, Scrisoarea I furtunoasa)

Daca ai fost cenzurat fara motive serioase, insultat,  agresat si in plus ti s-a refuzat DREPTUL LA REPLICA, atunci poti sa-ti scrii oful aici, pe Arca lui Goe.

[… aici ar fi trebuit sa apara un eseu al d-lui Goe cu aprecieri critice si evaluari estetice despre blogul d-lui Dorin Tudoran. Eu i-am zis sa-l scrie ca sa dam odata drumul la paranghelie dar stiti si d-voastra cum e dumnealui: răzgâiat. Cica momental are alte lucruri mai importante si mai intelectuale de facut si ca se ocupa el de dl. Tudoran mai tarziu. S-o vad si pe asta, pupa-l-ar mamitzica de destept, cochet si cuminte. Cu drag si nerabdare, Mamitzica…]

Tanti Mitza:

In România, ţara noastra tranzitorie si intranzitiva, post-comunistă, pe criza şi pre-recesiune, există totuşi oameni care nu duc grija zilei de mâine. Unii nici a celei de poimâine. Si desigur ca nu ma refer aici la cei duşi de pe lume. Alţii insă sunt foarte saraci. Ar duce ei grija zilei de mâine daca n-ar avea-o pe-a celei de azi, cu toate astea-n faţă. Cel mai sarac insa este conul Dorin faţă cu reacţiunea. Conul Dorin faţă cu reacţiunea e atât de sarac incât este forţat, de nişte împrejurari ca acestea, să duca grija zilei de ieri. Dar o duce foarte bine. Conul Dorin faţă cu reacţiunea este stâlp de societate civila, pamfletar – combate bine, arhivar (!), studinte în drept (învaţă legile nescrise) şi, şi, şi blogger. Uneori se crede I.L.Caragiale, alteori mi-l aminteşte pe Coriolan Draganescu.
Bloggerul Dorin Tudoran (caci despre el este vorba) s-a nascut de mai multe ori. N-a renascut, pentru ca inca n-a murit niciodata ci pur si simplu asa s-a nascut domnia sa, de mai multe ori. Prima oara s-a nascut dintr-un exces de suflet al individului omonim. Acesta, precum salcamii lui Tudor Gheorghe şi -a deschis (curajos sau inconştient, nu se ştie) sufletul, l-a scos afara, l-a pus pe masa de operaţie si a inceput să se opereze singur. Operaţia a decurs normal până in momentul in care o sora medicala (anonima Ioana ori Lucretia Berzintu) a atins din greseala un nerv mai sensibil (din trecut) al sufletului expus, la vedere, pe incredere de catre primul con Dorin blogger AICI (a se cauta dupa Cezar Boliac sau Ivanescu ori „umple de sange”). Inervarea nervului respectiv a facut cumva atingeri multiple (fiind vorba tot despre o greva a foamei dar cu care conul Dorin n-a simtit nicio solidaritate, normal pentru ca se afla sub anestezie partiala) cu alti nervi durerosi ceea ce l-a descumpanit pe auto-chirurgul con Dorin pana la a constata ca nu mai stie sa continue operatia. Si-a strans la repezeala sufletul de pe masa de operarie, l-a inghesuit inapoi la loc in mare graba, si-a cusut operatia cu alta greva aseptica a foamei si s-a dus, singur, singurel, la reanimare.
A stat cat a stat la reanimare pana cand i s-a inchis operatia si s-a nascut ca blogger inca o data, decis sa fie mai atent de data asta. Prima oara se nascuse din spuma marii. A doua oara s-a nascut din spumele dorintei de revansa. Conul Dorin faţă cu reacţiunea este un caz unic de blogger care ajunge la Traian Basescu plecand de la Vladimir Tismaneanu si nu invers, cum e normal si cum procedeaza tot bloggerul (unii ratându-l pe Tismaneanu, pentru ca (i)radierea din Basescu ii trimite la Patapievici). In fine ar mai fi de spus dar m-am plictisit brusc. Despre alte nasteri alta data.

Pana atunci ar trebui adaugate cateva mentiuni si distinctii vizavi de blogger con Dorin.
a. Succese/merite notabile: Decorarea de catre Basescu a generalului Gheorghe Homoștean (pentru meritul de a-l fi prigonit pe Coriolan Draganescu cel tânăr)
b. Succese/merite palpabile: Retragerea de catre Basescu a decoratiei generalului Gheorghe Homoștean (prin meritul si atentia lui Coriolan Draganescu cel batrân)
c. Alte succese: Cenzurarea fara mustrari de constiinta a mesajelor care nu-i sunt pe plac. (in privinta atingerii stadiului liber de mustrari are si Goe al meu unele contributii).
d. Alte reusite: Capacitatea (mesianica) de a lua totul in nume personal, asupra sa.
e. Contributii: Redefinirea prin ingustare a notiunii de „complicitate”.

Recomandari:
a. I se recomanda lectura novel-ei „Niebla/mist/negura – Miguel Cervantes de Unamuno” (mai ales cand se mai crede I.L.C.)
b. Infraţirea prin întovărăşire cu Sindicatul Bloggerilor Socialisti (S.B.S.)

Mammare: Aprob pozitiv.

Posted in Poetul GreFo | Etichetat: , , , , , , , , , , , | 66 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: