(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Posts Tagged ‘Certocratia’

Mobila si Durere (I)

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 1, 2016

Daca seful tau iti va spune in seara asta ca iti ofera cu 500 de lei in plus la salariu vei fi un om fericit, banuiesc. Poate chiar iti vei chema prietenii in oras la o bere, ca sa marchezi evenimentul. Dar daca te suna sa iti spuna (fereasca Dimnezeu sa se intample asta!) ca incepand de luna viitoare iti va taia 500 de lei din leafa, crede-ma, vei fi de doua ori mai nefericit.”

Raportul intensitatii cu care resimtim tristetea unei pierderi, spun studiile, este de 2.5 ori mai mare decat intensitatea bucuriei generate de un castig.” Mai pe larg AICI: Banii nu aduc fericirea, dar pierderea lor te face clar nefericit.

Cam asa lucreaza natura umana si perceptia aferenta. Totul este pana la urma o problema de perceptie si de atitudine… Prin urmare, daca seful vrea sa nu-ti afecteze moralul atunci cand te anunta ca vrea sa-ti taie 500 de lei din salariu, va proceda in consecinta. Mai intai te anunta ca-ti creste salariul cu 500 x 2.5 = 1250 de lei. Te lasa sa te bucuri in mod corespunzator, apoi te cheama si-ti spune ca de fapt era o greseala in sistem si ca in realitate salariul iti scade cu 500 de lei. In acest fel bucuria si necazul se vor anihila reciproc si vei putea sa te intorci acasa ca si cand nu s-a intamplat nimic. Oare? In fapt este posibil ca necazul sa se amplifice si sa te intorci acasa cu senzatia ca salariul ti-a scazut cu 1750 de lei. Cand ii vei spune sotiei e ca si cum ai fi fost dat afara. Se cunoaste cazul unuia care n-a pierdut si n-a castigat nimic, dar care s-a sinucis constatatnd ca la loterie au iesit castigatoare numerele pe care le tot juca el si pe care dintr-un motiv pueril oarecare tocmai atunci nu le jucase, ratatnd astfel un castig fabulos (pierzand asadar ceea ce n-a avut). Pana la urma fiecare decide cum sa reactioneze.

Ceea ce ne intrebam noi (aka dl.Goe), in mod absolut retoric, este daca studiile care atesta ca resimtim tristetea unei pierderi de 2.5 ori mai mare decat intensitatea bucuriei generate de un castig echivalent se refera exclusiv la bani. Nu cumva se aplica (cum sa nu?) si la (castigurile/pierderile (d)in) vorbe? Ba bine ca nu! Se aplica inca si mai abitir. Lauda-l pe unul si-i vei face o bucurie (mai ales in cazul celor meteo-sensibili), apoi injura-l sau critica-l nitel si se va supara de 10 ori mai tare deact s-a bucurat mai devreme. Din calcul ii va iesi ca-i esti dator rau de tot si ca este indreptatit sa se comporte ca atare.

Atitudine, atitudine si iar atitudine. Realitatea nu inseamna nimic. Perceptia este totul. Doi indivizi sunt acuzati pe nedrept de crima si risca pedeapsa cu moartea intrucat probele circumstantiale sunt in defavoarea lor. Dupa cate zile se dovedeste ca acuzatia este nefondata si cei doi sunt eliberati din puscarie. Unul dintre ei se intoarce fara probleme la viata de dinainte si traieste ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat (caci in fapt nimic nu s-a intamplat) in timp ce celalat nu-si mai revine si ramane cu sechele pe toata viata (care-i devine un cosmar) ca si cum o tragedie i s-ar fi intamplat (si chiar i s-a intamplat)… Care-i realitatea? Care-i perceptia? Tu ce-ai alege?

Un castigator al unei sume colosale de bani la loteria din Canada a asteptat o luna intreaga pana sa reclame castigul pe care apoi l-a donat integral de teama ca acel castig ii va schimba in rau stilul de viata de care (parea ca) era foarte nemultumit pana cand a avut ocazia sa-l analizeze mai cu luare aminte, timp de o luna de zile. Iata un om pe care castigul la loterie l-a facut fericit. Ma rog, l-a facut sa realizeze ca (de fapt) este fericit, ceea ce pana la urma este tot una intrucat perceptia primeaza intotdeauna in dauna realitatii.

Bob Dylan, proaspat castigator al premiului Nobel pentru literatura traverseaza probabil o asemenea perioada confuza. Pe moment refuza sa le raspunda celor de la Comitetul Nobeliar, preferand sa se comporte ca si cum nimic nu s-a intamplat. Este posibil ca peste o luna sa le spuna celor de la Stockholm ca refuza premiul. Au mai fost cazuri. Unul Jean-Paul Sartre a mai procedat asa.

Prin urmare imi vine sa cred ca de fapt atitudinile tuturor celor care s-au perindat pe Arca lui Goe n-au avut absolut nimic de a face cu Arca lui Goe sau cu felul in care au fost tratati de catre dl.Goe ori de alti navigatori (prin neant). Pur si simplu asa au decis ei sa re-actioneze fata cu propria perceptie, o decizie care le apartine integral. Fiecare (a ales) in limita posibilitatilor (a propriilor posibilitati) cum, ce si cat sa vada. Noi am fost si ramanem un martor inocent si detasat al specacolelor care ni se ofera benevol de catre cei care venind, vad, si se manifesta (nutrind iluzia ca noi i-am fi determinat sau macar incurajat sa se comporte exact asa cum s-au comportat). Nimic mai fals. Doar ca e in logica sentimentelor sa dam mereu vina pe altii si sa ne absolvim pe noi insine. (Cu unele exceptii, desigur, precum amicul nostru D’Artagnan care a preferat sa ia integral asupra sa responsabilitatea pentru faptul ca scriitorii såi, care-l aveau pe dânsul ca muza la han, au ales sa nu se mai manifeste in scris. Ceea ce in fond insa ar putea fi o imensa argonta. Noi de exemplu, mai modesti din fire, consideram ca nu avem niciun merit in reducerea la tacere a scriitorilor nostri (arcadieni) care, de-a lungul timpului Arcei lui Goe, au publicat miriade de mici capodopere  literare, nesolicitate).

P.S. Celor cateva zeci de pesti – muţi – ce formeaza un banc… de nisip in jurul Arcei lui Goe, halo, si care savureaza noua capodopera colectiva a contributorilor voluntari pe Arca lui Goe (ne referim desigur, la Simfonia Tacerii in re minor, Opus noua, Silentzum Stampa ma non Lugubru) le facem un anunt in avan-premiera. Se afla in pregatire prima audiţie a unui Scherzo pentru vioara si trombon, dar numai pe Arca lui Goe. Premiera va avea loc peste cateva zile pe scena teatrului de vara de pe puntea Arcei si are ca obiect dezvaluirea unui plagiat inedit (si trecut cu vedrea pentru atata amar de vreme). Plagiatorul nu este nici Mircea, nici Codrutza ci Mihai. Pagubit, tot in premiera, noi insine: dl.Goe. Invitat de onoare Bob Dylan. Ramaneti pe receptie. 🙂 Daca n-aveti altceva mai bun de facut. Iar daca da atunci nu. 🙂

Update: Apropo de titlul topicului curent (dar nu si de avanpremiera anuntatå cu surle si trambite in final, va veni ea si aceea), ne face o deosebita placere sa va aducem la cunostinta aparitia unui nou articol de presa al junelui nostru amic si prieten, dl.Dorin Tudoran (intelectual, publicist si activist profesionist in ale democratiei fara frontiere) pe care va rugam sa nu-l ratati: Țuțeri și protagoniști – un deocamdată de cel puțin 8 ani. Vivat. (De unde se poate deduce ca si peste patru ani republicanii si republicancele de pe Potomac vor propune tot un tolomac (nu un Tolontan), poate pe acelasi, si in acelasi scop: îngerizarea dracului democrat. Daca-i ordin cu placere. Dl. Make Trump Telemah poate sa nici nu-si faca abonament la candidatura caci va fi ras (tot) a-la-cart (sau ca la carte). Na acuma, nici nu-i greu. In acelasi fel Miss Hillary Diane Rodham Clinton ar putea fi aleasa Miss Univers. No problem. Daca am fi fost si noi in stare sa-l aducem in finala la campania prezidentiala pe George Becali (si sa-i fi blocat pe toti ceilalti) acum am fi avut-o si noi ca presedinta pe Elena Gabriela Udrea, care ar fi putut fara probleme s-o „inerpersoneze” chiar si pe Hillary Clinton sau pe altii mai de soi. Mai putin pe pampalaul sas (de aici, de acum). Cu tristete infinita n-ar fi explicat conul Dorin ce-a gresit Gigi de n-a ajuns presedinte.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , | 21 Comments »

Regimul Băsescu și Balonul de Aur

Posted by Arca lui Goe pe Martie 7, 2014

Celor care nu cunosc deja acest amanunt insipid le marturisesc ca da, frecventez (si) blogul Certocratia al intelectualului bănăṭen Dorin Tudoran, unde de altfel chiar si sunt cu desavarsire banat. Ceea ce desigur nu ma impiedica (cum ar putea?) sa-mi exprim neingradit dreptul inalienabil la o opinie, la replica, la impresie si la expresie (ca sa zic asa) in context. Contextul fiind  insa nefavorabil, imi ingadui ca in cadrul celor cateva comentarii pe care le fac, exclusiv on topic, pe marginea pamfletelor tudoriene, ori pe interiorul comentariilor subadiacente, venite de la colectivul de redactie certocrat, sa ma axez cu maxima obiectivitate (selectiv, intocmai precum dl.Dorin) pe aspectele negative, rizibile, ridicole, caraghioase care sunt livrate de obicei din abundenta in acel spatiu al durerii mofluze. Lenes cum sunt, aceasta abundenta imi ofera un confort nesperat, comentarea blogului certocrat fiind  sinonim cu lejeritatea absoluta. Stiindu-se protejat prin moderare, conul Dorin, fie-i numele laudat, nu se straduieste prea tare sa salveze aparentele asa ca marfa ieftina si buna sa gaseste din belsug pe acel blog, pentru cineva care are simtul umorului si doreste un divertisment de calitate la preturi modice. Vii, citesti, te amuzi, comentezi. Va dati seama ce surpriza colosala am putut avea astazi, cand, dand cu ochii de un text nou propus conul Dorin, am constatat perplex ca n-am ce zice, ca n-am ce comenta, n-am ce ironiza. Inca nu reusesc sa-mi revin din siderare. Redau mai jos textul respectiv, preluat adlitteram de pe Certocratia, sperand ca este un text original, compus chiar de catre dl.Tudoran el insusi in persoana si ca nu e vreo plastografie ordinara ori vreun plagiat din alt autor, plasata pe Certocratia inadins, cu intentia mârsava de a-l in-duce pe dl.Goe in eroare si a-l reduce la tacere in fals. Ca sa zic si eu ceva si sa-i fac in ciuda d-lui Antonesei iaca spun si eu bereta bas maitre, acuma… repede inaintea  aparitiilor inevitabilelor comentarii certocrate care (aproape in mod cert) imi vor reda libertatea de opinie, de impresie si expresie.

Regimul Băsescu și Balonul de Aur

by DORIN TUDORAN on MARCH 7, 2014

Dl Mugur Ciuvică nu înțelege. Nu este pentru prima oară. De data aceasta nu înțelege de ce a fost condamnat fostul căpitan al echipei naționale de fotbal Gheorghe Popescu. Ar fi fost de mirare să înțeleagă.

Nici dl Ilie Năstase nu înțelege. Nu este pentru prima oară. De data aceasta nu înțelege fiindcă nu este vorba de tenis, sport în care a fost un artist, ci de justiție, care nu este nici sport, nici artă.

Nici alți foști sportivi de renume (Ilie Balaci, Miodrag Belodedici, Marius Lăcătuș, Florin Prunea etc.) nu înțeleg de ce a fost condamnat, cu executare, dl Gheorghe Popescu, atâta vreme cât “nici procurorii nu au cerut cu executare.”

Dl Ilie Dumitrescu, fost coleg de națională cu dl Gheortghe Popescu, înțelege că Justiția își face datoria, dar crede că fostul căpitan al Barcelonei “merită o șansă” și ”are nevoie de o viață nouă.”

Dl Dumitru Graur, cunoscut comentator sportiv, are toată admirația pentru fostul mare fotbalist și omul Gheorghe Popescu, dar consideră că Justiția și-a făcut datoria. Dl Popescu a greșit și a fost pedepsit pentru o vină reală.

Dl Mihai Gâdea înțelege totul, dar absolut totul, dar într-o cheie cu totul voiculesciană: nu doar meritele fostului mare fotbalist ar fi trebuit să-l absolve pe dl Popescu de vinovăție, dar acesta nici măcar nu este vinovat.

Un invitat cheie al dlui Gâdea ne și explică cine este, de fapt, vinovat: ”regimul Băsescu”, care ”a declanșat un război politico-judiciar” datorită căruia judecătorii sunt forțați să dea cât mai multe sentințe cu executare.

Tragedia unui om (care a fost un mare sportiv) intrat în afaceri ilegale alături de ploșnițe de felul clanului infracțional condus de Giovani Becali este folosită în scopuri politice.

În curând, s-ar putea să aflăm de la Mihai Gâdea și invitații săi cvasipermanenți că voturilor pentru desemnarea câștigătorului Balonului de Aur sunt trucate, în fiecare an, tot de “regimul Băsescu”.

Dacă în cazul unei glorii a sportului românesc, șantajul sentimental opus actului de justiție poate găsi foarte mulți suporteri, în cazul unui canal de televiziune acuzat de practicarea șantajului s-ar putea să nu țină. Și pe aici se află îngrijorarea Antenei 3.

Deși cred că legea trebuie să fie lege pentru toată lumea, aș semna petiția de grațiere a dlui Gheorghe Popescu, dar aș propune o condiție: sentința să fie preluată și executatăde gargaragii cărora justiția li se pare un fel de gumă de mestecat și transformă tragediile altora în prilejuri ideale de a-și pregăti terenul pentru sperate grațieri personale.

Celor îngijorați de efectele care continuă să apară în lumea sportului internațional datorită “întemnițării unui brand de țară” trebuie să li se răspundă că brandul ajuns după gratii nu este marele fotbalist, ci un alt brand, pe care primul care va trebui să ne ajute să-l uităm este chiar Gheorghe Popescu.

Eu cred că va reuși. Copiii săi merită cu prisosință acest cadou. Și Gheorghe Popescu este un părinte foarte bun.

Reacția cea mai înțeleaptă în toată această tragedie a venit de la tatăl lui Gheorghe Popescu:“Eu i-am spus să fie tare, că nu se termină pământul cu el.”

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , | 19 Comments »

COSTICĂ BRĂDĂȚAN

Posted by Arca lui Goe pe Februarie 21, 2014

Dupa ce intr-un Ajun de 1 Aprilie, 🙂 intelectualul simbolist Dorin Tudoran & Co l-a(u) tåmâiat fara succes (intr-o romantza fara ecou) pe  COSTICĂ BRĂDĂȚAN (in scopuri nepatrimoniale), acesta dovedindu-se ori ingrat ori ignorant in materie de Certocratie, nezicand nici macar „merci”, iata ca mai aflam si din alte surse despre acest realist Costica. In paralel, dupa o pauza competitionala de 7 luni, intelectualul idilist Dorin Tudoran a continuat tåmâierile (in special pe cele de exorcizare, dar nu numai), alegandu-se din cand in cand cu cate un sarut pe crestet, ba de la Zoe P., ba de la Theodor P., basca saruturile zilnice, pe gura, de la Sancho Panza-esei-ul sau personal, junele anti-junimist de la Iasi. Dar sa nu deviem… ca deraiem in derizoriu.

Un interviu interesant (am putea spune) despre niste lucruri atat de simple si de imposibile, vazute de o minte limpede (text preluat adlitteram de la sursa):

http://www.dela0.ro/costica-bradatan-profesor-de-filosofie-putem-furniza-expertiza-ratare-asa-cum-china-furnizeaza-lucru

E aproape necunoscut in Romania, desi numele sau e prezent in publicatii cu audiente globale, iar textele i-au fost traduse in zece limbi. A gasit in Statele Unite ale Americii taramul fagaduintei academice si, desi nu mai vede sensul unei reintoarceri in tara, are o reteta pentru schimbarea Romaniei.

Costica Bradatan traieste intr-un oras din Texas unde, vorba scriitorului sud-african J.M. Coetzee, laureat Nobel in 2003, in cea mai mare parte a anului afara e mai cald decat in Africa din imaginatia noastra. S-a nascut in 1971 si este unul dintre cei mai vizibili intelectuali romani in spatiul public occidental, cu recenzii si comentarii semnate in New York Times, Times Literary Supplement, Dissent, Globe & Mail oriLos Angeles Review of Books.

Originar din Suceava, Bradatan a plecat din Romania acum mai bine de un deceniu, cand avea deja doua carti publicate si un post de preparator in cadrul Facultatii de Filosofie a Universitatii din Bucuresti. Acceptati cliseul: ce a urmat e demn de orice poveste de succes – doctorat in filosofie in Marea Britanie, posturi de predare sau cercetare la mai multe universitati americane, dar si din Italia, Germania ori India, opt carti semnate in calitate de autor sau editor, plus traduceri in zece limbi, inclusiv chineza si farsi.

“Ce facem cu Romania?”, a intrebat reporterul la finalul interviului care urmeaza. Profesorul Bradatan a fost sincer, “poate ca e mai bine sa nu facem nimic”. De facut, chiar foarte multe, sunt cu noi insine.

“Sa zicem ca esti medic”, a inceput Bradatan demonstratia. “Te trezesti intr-o buna dimineata si realizezi ce profesie extraordinara ai. Ca medic esti aproape un facator de minuni: poti sa-l ajuti pe unul sa traiasca desi sta sa moara, poti sa-l faci pe altul sa mearga iar desi a cazut de la etajul trei, poti scoate pe cineva din coma, poti aduce oameni pe lume. Daca te gandesti, e o chestie extraordinara, sentimentul de satisfactie care se naste din asta trebuie sa fie enorm. Practica medicinei devine propria sa recompensa si nu-ti mai trebuie nimic altceva ca sa te simti rasplatit. Un doctor care ajunge sa gandeasca asa nu cred ca se mai poate gandi sa ceara spaga pacientilor. Daca ar face-o s-ar degrada in propriii ochi, ar muri de rusine”.

De ce acelasi model se aplica si unui politician, si unui preot, si tuturor “peschesurilor” nationale si de ce e educatia cel mai important colac de salvare al Romaniei de astazi, in randurile urmatoare.

Dela0.ro: Ati plecat din Romania de peste un deceniu. Cand ati facut-o va gandeati ca va mai intoarceti sau ati plecat simtindu-va deja exilat?

Costica Bradatan: Ati spus bine, intr-un fel ma simteam deja exilat inainte sa plec. Plecand n-am facut decat sa-mi asum exilul, sa-l interiorizez si sa-l transform in mod de viata. Dezradacinarea e o experienta umana fundamentala, dintotdeauna au fost oameni care s-au dezradacinat intr-o masura sau alta. Daca e sa credem ce spune Biblia, toata istoria a inceput cu o mare dezradacinare, cu o trimitere in exil. Cat ma priveste, exilul s-a dovedit a fi unul din cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat vreodata. O adevarata binecuvantare.

Cum ati ajuns sa studiati filosofia?

Pe cai ocolite. Inainte de ’89, ca sa intri la Drept, trebuia sa stii pe de rost, intre altele, si manualul de filosofie de clasa XII-a. Literalmente pe de rost. Era o chestie absurda, suprarealista, iar manualul nu-ti provoca tocmai extaze intelectuale. Dar l-am memorat, destul de bine, se pare, ca sa fiu admis in 1989. Dupa doi ani am realizat ca nu ma intereseaza Dreptul, dar fusesem deja infectat. Am renuntat si am dat admitere la Filosofie.

Sunteti un filosof? Sau un cercetator al sistemelor filosofice?

Ah, nu! Platon, Aristotel, Kant, Heidegger si altii ca ei sunt filosofi. Cei ca mine pot fi, in cazul cel mai bun, cercetatori, ca sa folosesc termenul dumneavoastra.

Spuneati intr-un interviu mai vechi ca tara dumneavoastra e oriunde puteti sa faceti ceva cu sens. In Romania credeti ca s-a pierdut sensul?

Sa faci lucruri “cu sens” e ceva foarte personal. Ceea ce pentru o persoana are sens, pentru alta poate fi absurd. Pentru mine, existenta in Romania si-a pierdut sensul, dar evident ca asta e o experienta foarte personala. Pentru multi, in schimb, viata in Romania e ceva care-i face sa se simta impliniti.

Sustineati, de asemenea, ca nu credeti in solutia reintoarcerii in tara a romanilor plecati. Credeti mai degraba in implicarea lor de departe. Vi se mai solicita colaborari din tara? Simtiti ca sunteti implicat in vreun fel?

Nu prea. Dar n-am avut niciodata sentimentul ca Romania ar pierde ceva important fara prezenta mea acolo.

Ati scris, totusi, inainte sa plecati o „Introducere la istoria filosofiei romanesti in secolul 20”. Cum e filosofia romaneasca de secol 20? E incadrabila intre scolile importante pe scena europeana?

E amestecata. Au existat oameni foarte interesanti in Romania, s-au scris carti bune, dar s-au scris si multe balarii. Insi plecati din Romania, precum Cioran, au facut lucruri extraordinare afara. Faptul ca un Noica, de exemplu, a fost plagiat cand a fost tradus e iarasi un semn bun. Nu cred ca filosofia romaneasca ca atare e “incadrabila” intr-o scoala anume, ceea ce e un lucru bun de fapt. Personal, am reticente in a vorbi de filosofii “nationale” – filosofie romaneasca, vietnameza, bielorusa.

Filosofia cred ca e ceva foarte personal si universal in acelasi timp. La urma urmei, cand gandeste, un filosof o face pe cont propriu, singur in fata paginii albe, ca sa zic asa. Iar ceea ce produce, daca e de calitate, trebuie sa fie relevant pentru umanitatea mai larga, nu doar pentru tribul lui. In sfarsit, din motive de onestitate intelelectuala si de igiena a spatiului public, nu cred ca e bine sa insistam prea mult pe ideea unei filosofii nationale. Caci poate duce la un spectacol trist: ne trezim iar ca suntem buricul pamantului, unici, intraductibili, ca nimeni nu ne intelege si toti comploteaza sa ne distruga.

Colacul de salvare: „Sa incepem intr-o buna zi sa ne privim cu alti ochi”

Dela0.ro: Care ati spune ca este cea mai mare problema a educatiei romanesti de astazi? Felul in care este organizat sistemul? Oamenii?

Costica Bradatan: Problema cea mai mare a educatiei romanesti e ca nu exista. Toate celelalte palesc pe langa problema asta. Exista scoli unde se duce lumea, universitati, cladiri. Dar ce se petrece inauntru, in cea mai mare parte a timpului, nu cred ca e propriu-zis educatie. Lasand gluma la o parte, desi, din pacate, nu e de gluma, evident ca oamenii sunt problema. Oamenii sunt cei care fac institutiile si nu invers. Sigur, institutiile pot sa-i strice sau sa-i tampeasca pe oameni. Dar, riguros vorbind, vina nu poate fi decat a oamenilor. Asa cum oamenii pot sa faca institutii, tot ei pot sa le si desfaca si sa ia totul de la capat.

Acceptand, in cazul acesta, ca oamenii se pot rata, credeti ca si tarile ar putea suferi de o asemenea soarta?

Personal, cred ca ratarea e o afacere strict inviduala, dar chiar daca ar fi colectiva o tara ca Romania nu se poate rata, oricat de mult ar incerca – si incearca, e limpede. Ganditi-va doar: asa cum eschimosii au nu stiu cate cuvinte pentru zapada, romanii au o groaza de cuvinte pentru fenomenul de care ma intrebati: “ratare”, “esec”, “rateu”, “neimplinire” si altele. Despre cel aflat in situatia respectiva noi zicem ca e “neispravit”, “pierde-vara”, “ratat,” “neimplinit,” “bun-de-nimic”.

Romania nu se poate rata. In cazul cel mai rau se implineste printr-o extraordinara cultura a ratarii si esecului. Daca nu mai avem nimic de exportat, putem exporta filosofi ai ratarii, asa cum l-am exportat pe Cioran. Putem furniza expertiza in ratare oricui pofteste, asa cum China furnizeaza lumii lucruri ieftine.

Revenind la un ton mai serios, esecul e un lucru pe cat de important pe atat de complicat. In masura in care viata esueaza in moarte, toti suntem niste ratati. De fapt, din cauza entropiei, totul va sfarsi pana la urma in esec. Orice reusita nu e nimic altceva decat ceea ce reusim sa sustragem esecului, pentru o perioada foarte scurta de timp. In sfarsit, inca nu m-am dumirit nici eu. Scriu o carte pe tema asta. Cand o termin, daca n-o ratez si reusesc sa ma dumiresc, o sa va spun ce-am descoperit.

Pana atunci, spuneti-mi ce facem cu Romania. Mai facem ceva?

Poate ca e mai bine sa nu facem nimic. S-a ajuns in situatia actuala si din cauza ca toti au tot vrut sa-i faca cate ceva. Daca e ceva de facut – si e foarte mult – cred ca trebuie sa incepem cu oamenii, cu noi insine. Cu asta revin la intrebarea anterioara, cea despre educatie. Totul se reduce pana la urma la ceva foarte simplu: sa incepem intr-o buna zi sa ne privim cu alti ochi.

Am sa dau niste exemple concrete. Sa zicem ca esti medic. Te trezesti intr-o buna dimineata si realizezi ce profesie extraordinara ai. Ca medic esti aproape un facator de minuni: poti sa-l ajuti pe unul sa traiasca desi sta sa moara, poti sa-l faci pe altul sa mearga iar desi a cazut de la etajul trei, poti scoate pe cineva din coma, poti aduce oameni pe lume. Daca te gandesti, e o chestie extraordinara, sentimentul de satisfactie care se naste din asta trebuie sa fie enorm. Practica medicinei devine propria sa recompensa si nu-ti mai trebuie nimic altceva ca sa te simti rasplatit. Un doctor care ajunge sa gandeasca asa nu cred ca se mai poate gandi sa ceara șpaga pacientilor. Daca ar face-o s-ar degrada in propriii ochi, ar muri de rusine.

Sau sa luam un politician. Ce lucru mare sa fii socotit demn de a-i reprezenta pe altii! Ce onoare! Facand ceva care nu te priveste personal, ceva care are valoare publica si-i ajuta pe altii – de exemplu, treci o lege prin care doctorii sunt platiti civilizat si nu mai sunt siliti sa ceara spaga – e ca si cum iti depasesti existenta personala – inevitabil marunta, egoista – si devii parte din ceva mult mai mare si mai important. Ca si cum putinul pe care l-ai facut te ajuta sa traiesti prin altii, sa existi public, in mii de locuri in acelasi timp. Te uiti la podul pentru care te-ai zbatut sa se construiasca si la oamenii care trec pe el si-ti zici: “E si o parte din mine in podul asta!”. Ce-ti poate da un sentiment mai mare de implinire decat asa ceva? In comparatie cu o satisfactie atat de trainica, orice comision paleste.

Sau esti preot. Oamenii vin la tine si isi deschid sufletul, vor sa le faci legatura cu alta lume. Si doctorului si politicianului le e frica de moarte si te cauta sa le oferi mangaiere. Vor sa le promiti ca dupa ce mor se alege si altceva de ei decat praful si pulberea. E greu de imaginat o munca mai grea si o profesie mai iesita din comun. Cum poate fi platit asa ceva? Cum poti cere “taxe” pentru asa ceva fara sa te injosesti in propriii ochi si sa te topesti de rusine?

Si tot asa cu celelalte profesii si cu celelalte “peschesuri.” Tot ce ne trebuie e o biata schimbare de atitudine. E foarte simplu, dar poate tocmai din cauza ca e atat de simplu pana la urma e extrem de dificil, daca nu imposibil.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , | 25 Comments »

Di-Vergente Hi-Bernale

Posted by Arca lui Goe pe Decembrie 18, 2013

Ron-Bitcoin-Rubicon-China-si-Dorina-Mare. Mere.

Cel care se lamenta formal cu lacrimi de crocodil vizavi de Inepuizabila josnicie a anonimatului, mizerabilul respectabil, mizantropul selectiv, pamfletarul mofluz, intelectualul de re-marca Dorin Tudoran, revenit recent in arena blogosferica dupa o lunga, grea (dar) si bine-meritata odihna, trezit izbavitor dint-o hibernare estivala de 7 luni, cu ganduri si sperante vechi, dar resapate si lustruite stralucind ca noi-noute in lumina bulbucilor din siaj, cotinua epopeea certocrata din postura de ministru neoficial al culturii virtuale, incercand sa demonstreze ca mizerabilitatea nu are de-a face cu anonimitatea. In aceasta calitate produce pre-texte cusute cu ata galbena pe blogul sau continuand sa-i muste in gol de cur pe aceiasi ca-ntodeauna, printre favoritii sai numarandu-se mereu MRU. In sfarsit este dreptul sau sa combata, sa chibiteze si sa coabiteze cat vrea alaturi de ceilalti 5-6 mofluzi care-i tin trena (asa de abitir i-o tin incat adesea i-o tin in fata, târându-l spre inainte, ca tot inainte…, in special d-nele Daca Nunu si NoName / DP) asistat chiar si de unii martori semi-siderati (precum George InimaRea de Leu). Cata credibilitate si cata vizibilitate (mai) are Mizerabilul Respectabil Dorin Tudoran pe coordonatele blogosferice, in ochii opiniei publice (ca valoare statistica medie) nu prea prezinta interes, intrucat cotele acestora sunt undeva in marja de eroare, cu tot efortul supraopenesc al palarierilor (de Iasi de alte urbe) de a-l pop-ula-riza pe Facebook ori aiurea in tram-vai. Pentru spectatorii neutri, seriosi, intamplarile certocrate sunt interesante si merita observate (individual, discret) numai sub aspect antropologic sau intru gloria divertismentului pe gratis (pentru cei care au acel gen de simt al umorului certocrat) alminteri pre-textele ex-hibate acolo neavand nicio valoare sociala sau artistica. Ceea ce-mi confirma (mie personal) ca nu exgerez „interpretativ” vizavi de spectacolul certocrat este un gest marunt, mizer, in care Mizerabilul Respectabil Dorin Tudoran cade, si re-cade, nedemn, cu o periodicitate ingrijoratoare: calomnierea gratuita a d-lui Goe. Din motive pe care le putem banui domnia sa decide sa-l readuca in atentia colectivului pe neprezentul d.Goe, strecurand ca din greseala, intr-un comentariu auto-adresat, o minciuna (un snop de minciuni) de toata frumusetea.

DT

In virtutea dreptului (virtual) la replica am incercat sa protestez vizavi de aceste minciuni (sfruntate si inexplicabile), intr-un mesaj onest si civilizat. Desigur ca n-a aparut pe certocratia. Probabil ca dl.Tudoaran este decis sa-mi demonstreze ca lucrurile stau exact asa cum le presupun vizavi de manifestarile sale ca personaj de blogosfera. Ceea ce mi se pare si mai ciudat este faptul ca tonul comentariului sau denota ca domnia sa habar nu are cui trimite e-mailuri. Ca mesajul este de fapt auto-adresat pre-textual (sic) rezida si din faptul ca n-o are ca destinatar pe doamna DP ci chiar pe dl.DT, dupa cum scrie alb pe bleumarin chiar dl.DT el insusi in persoana in mod olograf (vezi poza).

* * * 

Si ca dovada a faptului ca di-vergentele cele mai di-vergente se gasesc exclusiv pe Arca lui Goe, partea a doua a di-vergentei hi-bernale de azi se va referi la niste stiri despre BITCOIN. China, cel mai important actor pe piata tranzactiilor cu Bitcoin a declarat miercuri că a încetat acceptarea de noi depozite, aceasta fiind o lovitură cu potențial paralizant sau care macar ar putea face mult mai difcil comerțul cu monedă virtuală în China. In plus si dl.Ron nu zice ni-mic despre ron ci tot despre BITCOIN (care cica va inlocui dolarul 😯 ):

UPDATE:
Continund di-vagarea in di-vergenta sa, mizerabilul Tudoran isi duce de-gringolada pe noi culmi si, lunad-o ca pretext pe infractoarea mov Mecu [obsedata spatiala de serviciu, cea care a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a sabota dreptul la anonimitate, calomniind in acest sens (printre alte fapte) mai multe persoane publice cat se poate de neanonime], domnia d-lui Tudoran continua sa calomnieze cu gratie:

DTT

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , | 29 Comments »

Balada lui Tudoran

Posted by Arca lui Goe pe Decembrie 10, 2012

In preajma alegerilor electorale parlamentare din Romania anului 2012, scriitorul Dorin Tudoran (pamfletar), proband o incredibila versatilitate juvenila si totodata o plenara polivalenta, a postat pe blogul sau (cunoscuta Certocratie vesela), un text extrem de original, insotit de aferenta si inevitabila semnatura olografa. Originalul text denota o interesanta poveste cu tâlc (la alegere). In acelasi timp insa, pare si o poveste auto-biografica, autorul lasandu-ne, prin puterea sugestiei, sa intelegem ca (si) dansul s-ar fi aflat candva in postura de confesor (poate consilier) al unui important personaj politic, pe care-l evoca fara sa-l numeasca. Dar iata textul (autentificat Dorin Tudoran) – Balada aluziva:

BaladaLuiTudoran

P.S. V-am ruga sa nu va lasati pacaliti de ghilimelele presarate (taman ca ponta nu) in text. Ele nu denota citare ci evocare. Prin urmare avem de-a face cu un text original compus de catre scriitorul Dorin Tudoran spre deliciul cititorilor sai, dar si ca apropont finut catre acel politician (putin) intarziat. Ca nu cumva sa-l lase cumva fara parohie?(?) In sfarsit, treburi bisericesti presarate cu chitzibusuri teologice. Eu unul ma bucur sa constat ca scriitorul Dorin Tudoran se dovedeste capabil sa iasa din prizonieratul statutului de pamfletar si sa viseze si sa vizeze stari mai inalte, in acord cu anver-gura sa monumet-alå. Am incalecat pe-o sa si si v-am spus o poveste asa. Si asa.

P.P.S. Aaaa, si as mai avea una. Eterna poveste a cenzurarii abuzive a mesajelor d-lui Goe pe certocratia vesela. Moderatorul Certocratiei mi-a cenzurat iarasi in mod cu totul si cu totul nejustificat o incercare de critica literara a baladei, dublata o tentativa de debut literar cu o alta poveste, tot cu tâlc, similar de originala cu cea a conului. Iata despre ce e(ra) vorba:

Mesaj refuzat de cenzura de pe Certocratia:

Coane Dorine foarte draguta voluptatea cu care va dedati (taman ca ponta) semnarii olografe a unui text care a circulat liber prin internet. Ca banc. Bine acuma domnia voastra nu sunteti chiar ca Ponta, si ati avut grija sa strecurati cuvantul „folclor” in titlu. Aveti „acoperire”, chiar si fara ghilimele. Acuma cei care stiau bancul stiu si ce-ati vrut sa ziceti prin folclor. Ceilati insa, nu. Taman ei. Rusinica, coane Dorine. Ei dar nu va intristati. Cine va iubeste va iubeste oricum. Si cine nu tot la fel.

Haide sa va spun si eu o snoava, da ramane intre noi. Are legatura doar cu noi. Am auzit-o in Tramvaiul 16. Cica trei preoti din trei parohii diferite (eventual de confesiuni diferite, daca vreti) fiind amici si locuind in sate limitrofe se gândesc sa petreaca o duminica impreuna, la râu. Acolo le vine ideea de a face o baie in pielea goala. In timp ce tocmai ieseau din apå (apå rece), se opreste in apropiere un autobuz si lumea se inghesuie buluc la ferestre sa se holbeze la cei trei nefericiti nudisti. Doi dintre cei trei (Luca si Matei) isi acopera instinctiv, cu mana, lucusoarele rusinoase dintre picioare, in timp ce al treilea dintre ei (Marcu) isi acopera cu amandoua mainile fata. Dupa ce autobuzul pleaca, cei trei, vadit marcati de intamplare, se imbraca in tacere. Apoi, Luca il intreaba (in asentimentul lui Matei) pe Marcu: Auzi ma, dar tu de ce in loc sa-ti acoperi, vorba ‘ceea, odoarele rusinoase, ti-ai acoperit fata? Iar Marcu le raspunde: Nu stiu cum este la voi in parohii dar va pot spune cu certitudine ca in Parohia mea oamenii sunt recunoscuti dupa fata, nu dupa odoare.

  • P.S. Oare povestea asta cu tâlc va invata ceva, coane Dorine?
    >
  • P.P.S. Gurile rele afirma ca de fapt Luca si Matei si-ar fi ascuns odoarele (si nu fata) pentru ca nu erau asa de dotati in materie de odoare rusinase precum Marcu, asa ca rusinadu-se au preferat sa se prefaca… rusinati si sa-si arate fata (spre public). Ceea ce de altfel i-a si impiedicat sa-l desconspire ulterior pe Marcu, preferand sa pozeze in postura de buni crestini discreti, care nu-si toarna aproapele din nimica, pentu a-l arunca in gura lupului si pentru a lasa toata gloata sa afle Who’s Who. Caci uitasem sa va zic, numele de familie al lui Marcu era Lupulescu caci era din familia Lupulescu. Asa dupa cum bunaoara d-voastra, coane Dorine, sunteti din familia lu Tudoran.

Posted in Arcaluigoeologie, Poetul GreFo | Etichetat: , , , , | 25 Comments »

Dorin Tudoran – martir al independenţii politice

Posted by Arca lui Goe pe Noiembrie 21, 2012

Bloggerul Dorin Tudoran ţine în anii din urmă un jurnal public, intitulat cu inspiraţiune (dânsul ca poet…) Certocraţia. In aceasta calitate (blogger), cu discreţia inevitabilă care decurge din statutul de pensionar intelectual, retras din mass media (dar nu are pensie mare) domnia sa, utilizând mijloacele literare din dotare, se ocupă, cu predilecţie, de o sama de intelectuali anume, cu care, biologic vorbind, este de-o seama, leat cum ar veni. Incolo nu, nici in clin, nici în mânecă, nici în ruptul capului. Printre ţintele preferate ale bloggerului Dorin Tudoran, se numară, la loc de cinste, Vladimir Tismaneanu, Sever Voinescu, Traian Ungureanu, Mihai Razvan Ungureanu, Mihail Neamţu, Mircea Mihaieş, Mircea Cartarescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Cornea, Andrei Pleşu, Theodor Baconschi, Horia Roman Patapievici. Adică exact aceiaşi de care se ocupă cu zel şi dăruire şi actualii amploaiaţi ai onor d-lui Dan Voiculescu (capitan de play în cvarda civică). Coincidenţă? Inerţie? Predestinare? Nici vorba. Si cu cât cei vizaţi de sarcasmul scre/mut al bloggerului Tudoran, se încapaţânează să nu(-l) bage de seama, cu atât mai mult se umflă muşchiul pamfleţului şi cu atât mai abitir fermentează rânza în pensinarul nostru mass media pe vale, făcându-l să se dedea la niste acrobatii logice de un ridicol sublim, din ce in ce mai fără perdea şi mai fără plasă de protecţie.

Uşor, uşor, omul nostru din Havana, a ieşit din adormire (cie mai ştie de când doarme?) şi s-a mutat pe faţa, cu arme (arta pamfletului) şi bagaje (armata moflujilor din dotare) de partea revoluţiei USL,  încearcand să contribuie (dupa puteri) la asigurarea flancului drept (cu dreptate) al acestei contra-revoluţii de catifea. In aceasta calitate combate bine. Combate tot. Ii combate pe liderii (ilegitimi) ai Uniunii Europene. Combate chiar şi administraţia americană (stofa de dizident domnule) şi în genere combate tot ceea ce l-ar putea enerva pe Dan Voiculescu. Ba chiar uneori se coboară să-i traga de urechi şi pe cei mititei, precum Elena Udrea, Emil Boc, Vasile Blaga ori Traian Basescu, dar asta numai si numai ca să-şi probeze, cu martori, polivalenţa tehnică (ca să nu mai fie concediat in viitor ca-ntrecut) dar în niciun caz ca să le stimuleze celor urecheaţi cresterea în înalţime, în sondaje ori să le crească vigilenta odata cu lungirea urechilor (deşi dacă l-ar baga vreunul dintre acestia in seama, mamă-mamă, ce mană cerească i-ar fi bloggerului şi ce sursa de fericire si voie bună pentru cel putin 5-6 topice, numarate pe degetele de la o mana, 44 in cap.

Ca sa epuizam aproape complet lista celor care intra în atenţia cvasi-distributiva a cititorului Dorin Tudoran (citeste Arca si Corabia), ar trebui sa-i mentionam şi pe aceia pe care-i trage de nas, de urechi şi de ce mai apuca, cu scopul unic de a-i menţine in fornma, (pr)intr-o afectuoasa atentie, de a-i umaniza, de a-i forţa astfel să creasca şi să sporească. Este vorba desigur de aleşii săi: Crin Antonescu, Victor Ponta, Adrian Nastase, şi, cu voia d-voastra, ultimul pe lista Ion Iliescu, măi dragă măi, cu toţii oameni acolo şi ei, supuşi greşelii, dar orişicat oameni de bine nu ca şleahta lui Tismaneanu, MRU etc. Cam cu asta se ocupă, în anii din urmă, bloggerul Dorin Tudoran.

Cele afirmate mai sus sunt desigur o simpla afirmatie – o opinie sincera, nu o demonstraţie. Demonstraţia n-ar fi greu de făcut pentru că conul Dorin nu se zgârceste cu dovezile, chit că le ambalează apoi în fel de fel de poleieli si sulemeneli, fiind capabil chiar să le amestece (la mişto) cu poezie de calitate (în special citată din alţi autori). Nu mi-am propus astazi sa fac aceasta demonstraţie, care de altfel, pentru orice observator onest si inteligent al Certocraţie vesele, ar trebui să fie de natura evidenţei. Voi ceda cândva tentaţiei de a elabora demonstraţia potrivită pe care s-o înţeleagă şi celelalte feluri de observatori ai Certocraţiei vesele, ba chiar si locuitorii acesteia. (Paranteza: Pentru că toate generalizarile sunt false, inclusiv aceasta, ar trebui sa mai mentionez ca nu toti comentatorii care reusesc să se strecoare în partea viziblă a Certocraţiei s-ar putea încadra la categoria „chibiţi mofluji din siaj”. I-as mentiona la excepţii notabile pe InimaRea, Lucidul, Andrei I., Daniel StPaul, Mihai Rogobete, Vasile Gogea si chiar smintitul visător Dezideriu Dudaş, care, asemenea altcâtorva pe alocuri, pe care-i trec deocamdata sub tacere, reusesc să crediteze pe banii lor credibilitatea demersurilor mizerabile întreprinse pe Certocraţia. Felicitari conului Dorin (sau purei intâmplåri providentiale) care reuseste sa pastreze, cumva, pe un blog, atat de multi comentatori mult mai valorosi si mai bine alcatuiti decat bloggerul insusi, cel folosit abil si des ca pretext de vorbå de catre multi lenesi talentati. Desi asta ar trebui sa-i fie conului Dorin motiv de bucurie, mare tristete-i aduce si jale-i produce… vazandu-se asa mediocratizat pe propria-i Certocratie. Am incheiat paranteza).

As vrea însa să aduc un pic vorba despre unele dintre mijloacele pe care le utilizează scriitorul Dorin Tudoran pentru a-şi promova acrobaţiile logice pe post de echidistanţă politică. Desigur ca domnia sa ab/uzeaza de aura sa de fost dizident şi scriitor din care încearca sa transfere câte puţin în orice nerozie ineaptă pe din care face subiect de articol. Desigur ca domnia sa nutreşte o grijă făţişă faţa de aparenţe, corectitudini politice si alte deontologii teoretice. Desigur ca in planul libertatii de exprimare domnia sa procedează în mic asa cu procedează în mare orice patron de ziar, selectandu-şi cu mare atenţie colaboratorii cărora le va acorda în exclusivitate libertatea de exprimare. Lecţia învăţată în ograda con-fratelui sau hocheist a lasat urme consitente în metodologia de lucru aplicată spontan de bloggeul Tudoran pe stil nou (diametral opus in raport cu visatorul de odinioara). Cenzurează şi moderează tot. Ii moderează până şi pe cei aceptati formal ca colaboratori pe blogul său. Ba-i mai şi cenzurează (vezi cazul Iaru) din cănd în când. Dar toate astea n-ar fi nimic fata de încununarea lor, perla coroanei moderatorului Tudoran: dezinformarea ca vocatie. Ilustrare perfecta a situaţiilor in care copiii abuzaţi in copilarie devin agresori la maturitate, conul Dorin nu se da înapoi de la nici un fel de tertip securistic. Colportează, denigrează, denaturează, calomniază, cezurează, deviază, divaghează şi aberează ca zgomot de fond, lipsit de orice discernamat şi de orice simt al măsurii (în sensul că-şi amorsează arsenalul, ca un paranoic, din te-ai mira ce pricini mărunte care-i declanşează in minte bizare instincte de conservare). Preventiv, le acuza pe victimele inocente ale agresiunilor sale (agresiuni totalmene nemotivate) de toate aceste nenorociri.

Intr-unul dintre cele mai recente articole ale sale intitulat „Fondul taxinomic: plagiatul de stânga şi plagiatul de dreapta”, Dorin Tudoran găseşte prilejul de a-l giugiuli metafizic pe Victor Ponta. Sub pretextul absurd, ridicol, al acuzarii inamicului sau de clasa Theodor Baconschi de dubla masură în judecarea egalelor plagiate, facând însă pe niznaiul, pamfletarul Tudoran face o propunre de paralelă între micul Titulescu (Victor Ponta) şi Nae Ionescu, doi plagiatori, cum ar veni, dintre care unul este persecutat pe criterii politice de către nedreptul de dreapta Theodor Baconschi. Va puteţi imagina enormitatea? Desigur ca bazaconia n-ar putea rezista nici adierii unui zefir dacă s-ar accepta o dezbatere libera (ceea ce nu se întâmplă), fiind în schimb consolidată, ca frisca pe blat, cu baghete maronii de ciocolată: comentariile mofluzului universal anonim sau pantomim de pe Certocratia vesela (ca sorcova). Sa vezi câte „o fi şi-o păţi”-uri prin zonă. Să te cruceşti nu alta. Până aici nimic nou sub soarele invers al Certocraţiei.

CONTINUARE

Epilog:

Crăcănel: Ei! ce te faci, Mache?… de desperare, ce am zis eu? daca n-am avut parte de ce mi-a fost drag pe lume (notorietatea publica), încai sa ma fac martir al independentii (politice) …

Posted in Poetul GreFo | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 33 Comments »

Impreună-negândirea. Da daca nu, nu.

Posted by Arca lui Goe pe Noiembrie 8, 2012

De-ale lumii virtuale

Daca_nu_nu – November 6, 2012 at 21:24 – #26

M-am întrebat de multe ori ce-i apropie pe oameni…
Pe Liviu Antonesei l-am văzut o singură dată,
la un simpozion pe teme de educație.
Pe Dorin Tudoran nu l-am văzut niciodată,
cum niciodată nu i-am văzut pe Șerban Foarță,
pe Vasile Gogea,
pe Nicolae Prelipceanu,
pe George Tudor-InimaRea,
pe Gheorghe Câmpeanu,
pe Mara,
pe No Name,
pe Shadow,

(n.b. , Sierra)

si pe toți prietenii de pe aici…

Cu toate acestea, cu toate că nu ne știm,
nu ne cunoaștem,
ne-am găsit!
Oamenii se găsesc: da, oamenii care gândesc – cât de cât!!! – la fel, se găsesc…

Unii se găsesc pentru PUTERE.
Alții -NU.
Acești „alții” se găsesc pentru împreună-gândire!!!

Deeci???…

Iata care va sa zica ce inseamna un poet / o poetesa. Lucruri multe (enorm de multe) spuse in cuvinte (atât de) putine. Poemul de mai sus si de mai alaturi a aparut pe blogul Cerocratia fara inså så stârneascå, vai, toate ecourile necesara si fara sa capete in capete intreaga atentie, pe care o merita cu prisosinta si pe care autoarea anonima o spera plina de sentiment, un sentiment ascuns neglijent in dublul „ee” din „deeci”-ul atât de final si atât de intrebator. De trei ori intrebator si de trei ori in suspans… Deeci???… Deci nimic. Care va sa zica creatie divina. Doama Daca Nunu a creat ceva (arta) din Nimic. Un nimic destul de mic daca stai sa te gandesti. Daca nu, nu.

Acest poem ar merita sa fie introdus in programa scolara a universului virtual al anonimatului clandestin si sa fie subiect obligatoriu la BAC in fiecare an. Candidati sa stabileasca mereu (si mereu) ce ne invata pe noi acest poem. Acest poem, in care infinitul incape destul de bine, cu larghetze, ca si vesnicia nascuta la tara, tara d-nei Daca Nunu, autoare unica a acestei superbe elegii a nimicului fara ecou, ne invata ca… Buun!

Exista persoane care sub-relationeaza in rea-li-tate.  Pe cale de consecinta, importanta de sine nu se in/tâmplå. Si nu se intampla exclusiv din cauza anturajului local (localul de la Corabia, de la Iasi, de la Focsani, n-are a face, tot bomba ordinara, bufet de garå). Si atunci? Ce facem noi atunci? Atunci noi ne urcam frumusel in trenul personal, deghizati in personagii anonime (de ex. d-na Daca Nunu) si facem blatul aiurea (pr)in hyperspatiul virtual al anonimatului clandestin. Acolo, inevitabil, gasim prieteni care „gândesc” la fel. Blatisti si ei. Ne grupam si ne validam, implinindu-ne ceea ce ne mai lipsea.

In poemul manifest, in care deeci d-na Daca Nunu le cere oficial prietenia ilustrilor colegi de intentii, insirati in ordinea prestantei, importantei si a obligatiilor (con-textuale), este vorba despre un gen anume de anturaj politic. Se poate observa ca d-na Daca Nunu ii omite accidental din pomelnic pe d-ni Sierra si pe Neamtzu Tziganu, dar ii omite in mod intentionat si pe neprietenii dl.Lucidul, dl.Andrei I., si pe altii. Cele doua omisiuni s-ar compensa bine una pe alta si ar scuti-o pe d-na Daca Nunu de prejudicii la imaginea virtuala. Apoteoticul pre-final prin care dânsa certifica (si personal) faptul ca grupul moflujilor adunati pe Certocratia pe criterii strict politice (care bârfesc nu gândesc) nu aspira la nicio felie de cascaval (pe care de altfel nici nu le-a oferit-o nimeni) multumindu-se cu dulceatza negândirii-mpreuna (prin care se valideaza atat de reciproc si atat de iluzoriu), i-ar putea aduce chiar un plus la imagine.  Pânå si riscantul fel in care d-na-si forteaza in final norocul intreband la plezneala „Deeci???…” n-ar putea stirbi prestigiul rezultat din autoratul unui asemenea admirabil poem in proze, gnoze si nevroze… Dar… Cu psihicul nu te pui. Acesta este marcat intotdeauna, irevocabil, de acte ratate. Desi il vizionase intr-un trecut neimemorial, pe viu, pe foarte viu, pe nearatosul dl.Gogea, d-na Daca Nunu il trece pe acesta, in mod abuziv, la sectiunea „nevazuti”, intr-o incercare ratata de a uita nearatosul. Este momentul in care blajinul d.Gogea (Vasile), suparat ca a fost picat pe locul patru, desi dânsul, la cat de inalt este chiar si de langa podium ar fi mai vizibil spre sala decat „bondocul” S.Foarta pus chiar si pe prima pozitie a podiumului, ii strica anodinei d-ne Daca Nunu, tot efectul artistic, introducand-o cu naduf la sectiunea „ultravizibililor” printr-un contra-poem:

Vasile Gogea– November 7, 2012 at 09:36 – #32

@Daca_nu_nu
Ei, Doamna Marcela!
Nu ştiu ceilalţi…
dar noi doi am avut o plăcută întîlnire,
mai anul trecut, chiar la Alba Iulia!
Habemus documenta (furnizate chiar de Domnia Vostră) :

http://vasilegogea.wordpress.com/2011/05/06/cu-editura-eikon-la-alba-iulia-tirgul-de-carte-alba-transilvana/.

În rest, aveţi dreptate:
unii se “găsesc”, alţii se… “adună”!

La capatul linck-ul oferit cu generozitate de catre sf. Gogea, blajinul turbat, nefe-ricitei d-na Daca Nunu, identificata exhaustiv cu o oarecare identificabila doamna Marcela Ciortea, lector doctor la Universitatea “1 Decembrie 1918″ din Alba Iulia, traducător din Plotin  şi comentator al lui Anselmus, i se rapeste ca prin minune si fara mila tot sexapilul si charmul anonimatului semi-clandestin (n-avea bilet dar era pe mana cu Nasul), in care se ascundea discret si explicatia sub/relationarii din rea-li-tate. Vizionand link-ul cu pricina, mizerabilul misogin selectiv Neamtzu Tziganu, se razbuna si dansul fara scrupule, tot pe Cerocratia, cu largul concurs al moderatorului, referindu-se mârsav la poza Marcelei (vezi mesajul, aoleu#69). Desigur ca responsabilitata legala-i revine in totalitate moderatorului anesteziat, dar, totusi, moralmente dânsul nu-i vinovat. Dupa ce l-a cenzurat pe Florin Iaru (un alt mare gânditor nedreptatit de catre miniona d-na Ciortea (Marcela), a se vedea mesajul #66 😯 ptiu drace), domnia sa nu-si putea permite sa-l cenzureze si pe blajinul d.Gogea (o fi din Blaj). Nu se facea. Si uite asa se nasc situatiile imposibile ca urmare a actelor ratate de catre doamne  uituce, chiar talentate si capabile de poeme admirabile precum cel prezentat mai sus si mai alaturi.

Si pentru ca actiunea filmului se petrece intr-un sat de plescari, din cand in cand, pe ecran, apare o barca. Barca saracului care n-are lotca lui, n-are gasca lui, n-are locului lui (pe Cerocratia, desi ar râvni) si care citeste cu sfintenie, in liniste, Arca lui Goe. Totusi atunci cand vorbeste, vorbele d-nei Marcela Ciortea le-ntareste:

AVP Says:
8 noiembrie 2012 la 12:26

Buna ziua, CMM.

Recentu tau pretin, goe al lu mboe securistrigoe, tocmai misia asta o are p-acilisa : de a pazi ca nu cumva Dorin Tudoran, Andrei Plesu, AVP et aliis ejusdem farinae sa capete vreo autoritate fie si formala, dar nasoala, si sa dea dreaq tovii si baietii comandanti in boala, riscand sa ramana cu salvatoru urmator – asa cum l-au crescut & programat ei haat demultisor – in poala si facandu-se de ris la onor alegator, in pericol de a prefera un independent autentic si nesantajabil, din civilu bobor… oops. De aceea, goe si alti baietzei de la Manastirea Strigoe au primit sarcina nu doar de a-i decredibiliza pe toti disidentii or rezistentii de altcandva cu prezente in hyperspa, ci si de a le toca nervii toata ziulica, spre a nu mai putea face astia si altceva decat sa se holbeze la ce-au mai zis goe, humor si altii asemenea, tavalindu-i non-stop prin troaca in care te scalzi actualmente si domnia ta, precum si prin prezente diurne la gaura din spa… oops. In troaca lu goe strigoe au existat pana mai alaltarea nu mai putin de 15 topicuri dedicate lu mandea, cu insulte, calomnii, ironii ca pentru mortii vii si alte texte d-astea, cica cilibii & candrii, care te-au nebunit pe tine, ca si pe alti copii, de-ai dat in mintea olimoxii… Dixtractie placuta, mey, in raiu pt purcei :)

* * *

P.S. Daca nu stiti ce este aceea CMM, nu va nelinistiti prea tare. N-ati pierdut nimic (in context).

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , | 19 Comments »

Domnul Goe – răufăcatorul de minuni

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 5, 2012

Coane Dorine, in speţa de faţa, lucrurile sunt mult mai simple decat ar putea rezulta din „raspunsul” cu numarul de ordine #20 – dat de domnia voastra @To All prin mediumul „InimaRea”. Acel Mesaj coane Dorine este incarcat (doldora) de probele confuziei plenare in care va aflaţi, nu doar punctual (pe problema) ci si asa… mai in general. Ingaduiti-mi sa lamuresc (formal) lucrurile punct cu punct:

Dorin Tudoran – April 5, 2012 at 14:05 #20 – Adresat lui @InimaRea (Dar cine sa mai aiba Inima buna in zilele Cerocratiei?)

1. DT: Asa este: era vorba ca stiinta ne va face viata mai usuara si acum descoperim ca ne-o face mai complicata.

DG: Prima fraza, primele confuzii. Confundati „stiinţa” cu „tehnologia”, „usor” cu „simplu” si „complicat” cu „inconvenabil”. Toate aceste confuzii fiind premise admirabile pentru confuziile de mai apoi.

2. DT: Daca gluma corespondentului din Australia nu a avut darul sa faca prea multi dintre noi sa zambeasca, reactiile dlui Goe sunt, in schimb, foarte amuzante. Micutul personaj este furios nevoie mare ca a putut fi confundat cu o personalitate de tip renascentist: fizician, matematician, poet, regizor, actor etc!?!

DG: Daca dl.Goe a fost intotdeauna gata sa recunoasca si sa savureze faptul de „a fi amuzant” al conului Dorin asta nu este un motiv destul de serios pentru a-i intoarce complimentul cu exact aceleasi cuvinte. Denota lipsa de originalitate si un usor complex de superio-inferioritate, care probeaza ca v-ati enervat cand am zis ca ati fi amuzant (constatand in sinea d-voastra ca chiar erati). Interpretarea data de dv. „enervarii” micuţului personaj denota intr-adevar amuzament. Ne putem amuza pe tema asta luand de buna interpretarea. Doar ca, a dracului fatalitate, este inexacta. Enorm. Pai mai intai si mai intai ca „personajul” Dl.Goe nu se poate „inerva” asa dupa cum i se nazare lui ci doar exclusiv in acord cu partitura. In cazul de fata dl.Goe era programat sa se „inerveze” in contra faptului ca este cenzurat (la replica) nu confundat (la moaca), coane Dorine. Se vede treaba ca dl.Goe s-a „inervat” destul de credibil (he-he) daca v-ati simtit dator sa gasiti o (alta) explicatie „inervarii” sale si s-o oferiti (chipurile) unor martori inocenti care n-au vazut „probele” „inervarii”, ascunse de catre domnia voastra. Dar sa revenim la „con-fuzie”, coane Dorine, aceea prin care dl.Goe a fost „confundat” cu „cu o personalitate de tip renascentist: fizician, matematician etc”. Cine, coane Dorine? Cine a facut „con-fuzia”? Si cine oare a creat acest mic triunghi al Bermudelor: Nicholas Andronesco – Dl.Goe – Grigore Leşe, in care se mai scu-funda inca o data, absurd, Dorin Tudoran, scriitor, poet, analist, dizident, jurnalist, blogger, fractura etc? Pai coane Dorine sa avem pardon! O confuzie spune putin sau deloc despre cel confundat, dar spune cate ceva (mai mult) despre cel „identificabil” cu care a fost confundat si mai ales spune enorm de mult despre cel care face confuzia, despre abilitatile sale intelectuale, despre cunostintele sale si/sau despre onestitatea sa. Coane Dorine, dl.Goe a fost „confundat” de-a lungul vremii cu multe alte „entitati”. Doar in ultima vreme aici pe Certocratia Vesela si Trista a fost „confundat” cu „Nicolae Coande”, cu „o doamna”, cu „mai multi domni deodata”, cu „servicii”, ori cu alte „personaje” mai mult sau mai putin consistente. Credeti domnia voastra ca personajul „dl.Goe” ar trebui sa se enerveze sau sa se extazieze vizavi de aceste con-fuzii com-parative? Coane Dorine, coane Dorine… ce „ingenuu” sunteti. Pai aveti domnia voastra idee cu cate alte „entitati” a fost „confundat” personajul dl.Goe, de-a lungul timpului, de catre tot felul de alte personaje pline de verva detectivistica si de sperante desarte? Ca n-aveti. Ca fapt divers, si pentru ca stiu ca pot conta pe discretia d-voastra va pot spune ca episodic dl.Goe a fost confundat cu Mihail Neamţu sau cu Andrei Plesu, mai persistent ceva cu Mircea Cartarescu si cu Toma Roman, printre altii dar si… surpriza, cu Dorin Tudoran himself. Asa incat, macar in contextul acestei galerii de „celebritati” n-avea dl.Goe de ce sa se simta „onorat” sau „vexat” de „con-fuzia” cu „o personalitate de tip renascentist: fizician, matematician, poet etc”. D-voastra insa da, ar trebui sa fiti maitre. Pentru con-fuzie sau macar pentru performanta de a propune o gluma de 1 Aprilie la care nu râde nici macar fratele Antonesei sau con-fratele Padina.

DT:Atunci, sa-l lasam pentru inca un an in closetul trenului in care s-a inchis din motive care-l privesc “direct si personal”

DG: Coane Dorine m-am plictisit foarte tare de amenintarea asta desarta, repetata in van de atatea si atatea ori, cum ca-l veti arunca pe dl.Goe in uitare si nebagare de seama pentru cel putin un an de zile (oricum nu va mai crede nimeni in stare). D-voastra nu v-ati plictist sa tot promiteti si sa nu va tineti de cuvant? Coane Dorine lasati domnule vorbele mari. La fapte coane Dorine, la fapte.

DT:Nu inainte de a-i spune inca o data ca unul dintre motivele pentru care nu poate stabili un dialog cu unele persoane este simplu: Dl Goe este un personaj, isi datoreaza totul creatorului sau. Autorii cu care Dl Goe tine neaparat sa dialogheze nu au nici o obligatie sa “intretina dialoguri” cu fictiuni de felul Dlui Goe. Exista totusi o diferenta intre autori si personaje.

DG: Coane Dorine aceasta declaratie de amor a domniei voastre este monumentala. Zau! Pe parola mea de onoare (vorba-i vorba). Greu de presupus ca s-ar putea promova o alta mobilata cu o mai mare densitate de con-fuzie pe centimetru liniar de fraza. Coane Dorine, domnia voastra negati evidenta. Evidentele. De unde ati tras d-voastra concluzia ca dl.Goe s-ar stradui sa stabileasca „un dialog”. Dialog??? Aăăâ-zdâ… Pai coane Dorine „dialogul” nu este doar o forma particulara, oarecare, limitata a unei clase mai generale numita „comunicare”? Credeti oare domnia voastra ca ar putea aspira dl.Goe la „parte” in dauna „intregului”? Puteti crede, e dreptul d-voatra suveran. Eu cred ca noi doi „comunicam” foarte bine, foarte eficient, chiar si-n aparenta absenţă a „dialogului”, desi din mesajul d-voastra, care sunteti un partizan inrait al dialogului unilateral, nu rezulta ca aceasta forma de comunicare ar lipsi cu totul din peisaj. Ca n-oti considera ca monologati cu martori, despre voci pe care numai d-voastra le auziti. Partea cu adevarat nostima este ca nici macar „comunicarea” nu este (nici pe departe) obiectivul pe care „tine neaparat” dl.Goe sa-l atinga (din cand in cand), ci un altul (…), foarte bine intermediat de catre nostimul si eficientul canal de meta-comunicare stabilit intre dv. si dl. Goe (amorsat de dânsul si intretinut cu sfintenie de catre domnia voastra). Si cand zic „d-voastra” nu ma refer catusi de putin la „autorul” Tudoran ci la personajul „conul Dorin” (frate bun, dupa tata, cu dl.Goe). Este trist ca autorul Tudoran, care tânjeste dupa „dialog”, nu e in stare sa-si asume niciunul dintre personajele pe care le intrupeaza, cenzurand fara nicun motiv rezonabil, replicile altor personaje de pe scena. Noi dimpotriva credem ca diferentele dintre personajele fictive si autorii plini de (o) personalitate nu-s chiar asa de insurmontabile, dupa cum a dovedit-o prietenul nostru Augusto, iesind din Negura conului Miguel, destul de independent incat sa-l impresioneze chiar si pe amicul  Laurentiu Ursu.

Ca fapt divers ar mai trebui mentionat ca conul Dorin nu cenzureaza doar personaje fictive si inconsistente (precum dl.Goe) ci si scriitori cunoscuti si arhi-cunoscuti, precum cel din persoana d-lui Viorel Padina, intrupat de catre personajul AVP. Daca adugam ca pe lista celor cu care „dialogheaza” conul Dorin, certocratul, sunt in fapt multe fictiuni pseudonimice rezulta ca in fapt, conul Dorin una fumeaza si alta bea, criteriile sale de „acceptare” sau „respingere” ale „dialogului” fiind cu totul altele decat cele sugerate in mesajul adresat direct si strict personajului InimaRea.  Ne intristeaza acest fapt confuz precum si cealalta confuzie sufleteasca a autorului Tudoran care simte (in mod cu totul eronat) ca cineva l-ar considera „obligat sa intretina dialog”. Nimic mai fals. Nu e obligat si nimeni nu-ncearca sa-l oblige. Nu-i interzice nimeni sa cenzureze si sa modereze pe blogul Certocratia. Nici nu-i cere nimeni sa dea explicatii pentru motivele pentru care o face. Faptul ca domnia sa se tot straduieste sa explice de ce nu-i obligat sa explice este in sine o explicatie (o explicatie care se anuleaza pe sine, analoaga cu ideea nostima ca suturile in fund pot fi un pas inainte chiar si atunci cand ti le tragi singur cuc, in cerc, restrans). Il asiguram pe domnia sa ca are tot dreptul sa-si modereze blogul, sa publice si sa promoveze ce comentarii doreste (prin posta redactiei). Semnalul de alarma tras de catre dl.Goe, vizavi de cenzura, nedeontologii etc vizeaza anumite „principii” care n-au caracter de obligativitate ramand, pentru domnia sa, pur facultative.  Autorul Tudoran ar trebui totusi sa inteleaga (spre linistea sa epistemologica) ca ceilalti (infernul) au dreptul sa ignore sistematic masurile sale de pre-vedere, promovand astfel un interesant si democratic meta-dialog intre  personaje si autori impersonali dar cu personalitate.

Update 4 decembrie 2014. Am postat pe Contributors un comentariu refuzat abuziv pe blogul Certocratia. Umbra d-lui Tudoran ne-a luat urma si a tinut sa plesneasca o minciuna gogonata si inutila. S-a apucat sa afirme ca nu, nici vorba de vreo cenzura, si ca „Tony” (un lunatic) n-ar fi postat nimic pe Certocratia, inventatand inventii pentru a se da victima (probabil pentru a face impresie pe Contributors), speculand ca n-ar exista dovezi. Ba mai mult, cu o seninatate stranie, bloggerul a sugerat si cam ce fel de dovezi ar fi necesare. Ne deranjam sa-i facem pe plac si postam dovada:

Cenzurat

Posted in Arcaluigoeologie, Poetul GreFo | Etichetat: , , | 21 Comments »

Breaking News: Halima

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 3, 2012

Foc! Inceniu! Pârjol! Pojar! Halima!

Halima de zile mari! Va rugam sa mergeti de urgenta la fata locului si contribuiti dupa puteri la stingerea incendiului care a cuprins literatura romana de sertar virtual in forma de nisa. Scriitorii de mare viitor Viorel Padina si Dorin Tudoran, un bi-nom dizidential esential, s-au aprins (de la scân-tei) si (se) ard cu flacari viol(n)ete in pamflete. Foc sacru. Va rugam sa-i stingeti cu lichidele avute in dotare pana nu-i prea tarziu. Aveti grija va rugam de cele doua principale victimele colaterale sa nu se innece in operatiune, muzele principale ale celor doi poeti. Daca nu, nu si inca una echivalenta.

AICI – Reply altui titircă inimă-rea, cică of America, păi cum drea…

AICI – eminul-meu-cel-dulce-steluta-mea-cea-sfanta

si-n urma… Caci cei doi poeti au compus (fiecare) trilogii in forma de tripticuri cu trimteri catre Sfanta Treime, dansii fiind si mistici, ca niste faclii de Paste… Nu ratati.

Se pare ca cei doi artisti ai cuvintelor isi aplica in mod dezinteresat unul altuia manevrele de resurectie prin soc, biciuindu-se spinal in vederea reanimarii literare virtuale. Anul acesta vom avea in hyperspatiu doi Mantuitori care vor invia simultan. Semnele vitale sunt (destul de) prezente. Le veti gasi in textele Lor scrise cu calm la mânaie.

Update: Iata ca dintre cei doi mass-Messia unul, mai grabit (ca-i vine stenahorie) isi anunta deja intentiile serioase intr-un Memento mori (necessary before resurrection), in timp ce celalat, mai nehotarat (sa ne salveze…, sa nu ne salveze…) sta inca in cumpana (cumpana pe un picior cu un fier de plug atârnat de coinace) aproape cu capul in jos (catre polul sud?), ceea ce, daca nu exagereaza, poate fi desigur un exercitiu util pentru irigarea creierului. Asteptam cu nerabdare deznodamantul.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , | 8 Comments »

Dezvaluiri Teleologice – Tot de 1 Aprilie

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 1, 2012

Dezvaluiri Tele-o-logice.

Dupa ce pre multi i-a luat in pamflet, si dupa ce s-a rafuit pe 1 Aprilie chiar si cu dl.Goe, glumetul pamfletar (vezi AICI si AICI), autor recent al Divinei Tragedii, un Domn Trist, cu mina vesela, s-a trezit deodata singur in interiorul aceluiasi 1 Aprilie, cu un rest de sentiment in sine. Unde sa-l descarce? Cui sa-l Daruiasca Timid? Privind mai atent spre sentimentul sau (parfumat a frustrare) si-a dat seama ca-i este dedicat exclusiv unui alt a-mic cu care-si incheiase socotelile printr-un apoteotic „AMIN”, Definitiv si Tiranic, propus nonsalant si oportunist (unui alt mare naiv al lumii: Sorin Cucerai), pe topicul cu Anuntul Umanitar dedicat „Domnului Trabant”. Intrucat Domnul T. este om serios, care a Demonstrat Totdeauna ca vorba-i vorba si ca atunci cand dansul declara un subiect sau o dezbatre incheiate asta este o garantie ca discutiile vor continua si mai abitir, Domnul Trist ca un artist dar cu mina vesela, a deschis curajos o paranteza dupa prematurul AMIN si a Desertat Tot continutul care-i intoxica Duminica Toanta de 1 Aprilie, tragand astfel o (noua) pacaleala pe cinste si inculpatului avp (A Venit Primavara) precum si cititorilor sai, carora pas de a le mai veni ideea de a vizita un topic inchis, cand altul le-a dat adunarea la Ankra. Totusi, fiind pacat sa se piarda bunatate de replica, coerenta, consistenta, logica si muncita (nascuta usor din ego-ul unui nea goe Drept Teleolog) consideram ca n-ar strica sa mai dam o sansa de afirmare preacinstitului mesaj al Dizidentului Transcedental catre con-fratele sau Alb (ca Varul de Pasti). Asa, De Treci codrii de arama… Iata mesajul in reluare plus supliment:

D.T. April 1, 2012 at 17:0937

@ ALL
1 Aprilie 2012 ofera performante de varf. Unele pot fi numite “Capodopere neintentionate”. Iata una aici http://olelielie.wordpress.com/2012/03/31/httpwp-mep2gah8-bj/#more-727

Deci:

1. Spre a dovedi ca nu i s-a dat, ci i s-a furat, V. Padina reia pe noul sau blog (Olelie Lie) unLaudatio pe care l-am scris in urma cu cativa ani. Poetul ma anuntase ca, in sfarsit, ii apar doua carti prin grija unor prieteni din Franta, parca, si avea nevoie de doua prefete – una de la Vladimir Tismaneanu si una de la mine. I-am scris textul cu mare bucurie, dar cartile de care-mi vorbise nu au aparut niciodata. Aveam sa aflu ca, de fapt, nici nu existase un asemenea proiect. In schimb, V. Padina a postat textul meu în mai multe locuri. Unul dintre ele este acesta http://dictionary.sensagent.com/viorel+padina/ro-ro/

2. Citind ce am scris despre Viorel Patina si ce scriu de mai multa vreme pe acest bog, puteti observa cateva lucruri:

– In legatura cu Poemul de Otel, nu mi-am schimbat niciodata opinia;

– In legatura cu merítele reale (inclusiv cele anti-comuniste) ale lui Viorel Padina, nu mi-am schimbat niciodata opinia. Dar l-am descurajat permanent – in public si in mesaje prívate – sa un mai invoce si merite pe care nu le are.

– Laudatio pe care l-am semnat indica nu doar merítele literare si civice ale lui Viorle Padina, ci semnala si excesele comportamentului celui laudat. Nu este nimeni vinovat ca excesele s-au accentuat in progresie geométrica, practinc obliterand comunicarea poetului cu lumea.
– Cand scriam, despre Epistolarul sau ca este“halucinant, necuviincios si insuportabil de vindicativ”, am crezut ca V. Padina va intelege riscul de a trai pe buza neantului . Din “Impins si impingindu-se de unul singur intr-o solitudine sora cu nebunia”, V. Padina tine minte doar contributia celor ce l-au ajutat sa se scufunde, nu si prorpia-i contributie la acest dezastru. Mana pe care i-am intins-o atunci, cum bine dovedeste textul, era un efort de a-l ridica pe poet spre normalitate, nu sa-l imping pe fundul mocirlos al obsesiilor ce au istovit poetul, dar au consolidat vorbaria fara noima…

– Din textul lui Nicolae Manolescu despre Poemul de Otel, Viorel Padina citeaza, permanent, doar ce-i convine. Uita, tot permanent, de acel: “Se prea poate sa ramana singurul volum al acestui poet absolut extraordinar.”

– Nici Manolescu nu este vinovat ca a avut dreptate, nici eu nu ma simt vinovat ca, in loc sa-si implineasca talentul, V. Padina a tinut, si tine cu tot dinadinsul, sa desavarseasca tot ce a fost candva discutabil iar azi a devenit innaceptabil.

– In urma cu cateva luni, desi relatiile noastre erau mai mult decat hurducaite si blogurile sale inregistrasera triste campanii in care am fost facut cu ou si cu otet, Viorel Padina m-a cautat sa ma roage sa fiu de acord caLaudatio sa fie reprodus intr-o carte ce va fi ilustrata de dl Devis Grebu. Am refuzat, din mai multe motive. Suparare mare.

Iata motíve pentru care am refuzat:

– Colaborarea nu ma onora. Nu ma pot inhama intr-un proiect alaturi de un om care, fara sa stie cine sunt si ce fac, s-a angajat, pe unul din blogurile lui V. Padina in atacuri murdare impotriva mea. Cum nu-mi pot asuma riscul sa fiu balacarit, dupa ce mai fac un bine.

– Acel Laudatio imi fusese cerut cu ani in urma pentru o carte care nu a aparut vreodata. Fara sa-mi reneg opiniile despre Poemul de Otel si meritele reale ale lui V. Padina, de la momentul scrierii aceluiLaudatio si pana acum s-au intamplat multe lucruri si textul ar fi trebuit “adus la zi”. Cel mai importanat dintre lucrurile intervenite “intre timp” este scufundarea lui V. Padina intr-un univers infricosator. Sa publici un text ca al meu spre a dovedi ca… sunt un pizmas e semnul unei innourari de care imi pare sincer rau, dar de care a venit timpul sa uit. Implacabil chiar asta inseamna – nimic de facut.

Pentru ca V. Padina tine mortis sa se identifice cu Trabantul din textul meu, nu pot spune decat atat: nu cei care au intrezarit candva in tine un potential Ferrari sunt vinovati ca tu ai vrut si vrei sa-ti desavarseste destinul unui Trabant.

Sana & BranaApril 1, 2012 at 20:4638

@DT # 37

D-le T,

Si eu incep sa banuiesc ca sinteti masochist. Are dreptate Neamtu Tiganu sa va spuna ca aveti gusturi morbide. D-vs. chiar va faceti ca nu vedeti ca e vorba de ultima gioarsa de om? Nici ma-sa, nici tac-su daca stiau sa scrie nu i-ar fi scris un text mai frumos decit i-ati scris d-vs. Trebuia sa-l terminati dintr-o intrebare “Mai mataputz tu ai scris vreodata in viata ta vreun text ca asta despre un scriitor de varsta ta sau unu mai tanar?” A scris pe ma-sa. Tot ce scrie este despre el. A inceput acum niste tromboane ce mare prieten a fost el cu Nichita.

O fi avut talent dar au si altii. D-l Manolescu a scris si de Carterescu ca e cautat de geniu dar Cartarescu s-a tinut de scris (nu stiu daca e vrun geniu ori nu mi citeodata im place ce scrie dar alteori nu pre-mi place) pe cand AVP-u s-a tinut numai de cacaturi. Neamtu Tiganu v-a dat niste nickuri ca “Motanul Incaltat” si “Roadrunner”. Sunt oameni pe care avp-ul i-a jupuit de bani ca scrie el ceva si ca face el ceva pina s-au prins oamenii ca avepica nu le cersea bani pentru chestii literare. Neamtu a fost domn ca nu a spus dar va spun eu ca si pe el l-a jupuit avepica de bani si pe urma l-a tratat ca pe ultimul om. Ne-ati dat linkul si am vazut flegma pe care crede avepeul ca v-o trage. Omu de fapt sa pus palma in fata gurii in a scuipat si s-a trezit ca se scuipa intre ochi de unul singur.
“Stely” alta podoaba. Inainte de revolutie avea doua locuri de munca fiindca dimineata era ceva sefuletza pe la o organizatie de PCR si dupa amiaza, seara si noaptea era preoteasa, ca barba-su era preot. Atunci o fi invatat sa blesteme si ati vazut ca v-a blesetat sa va creasca cocoasa si tot asa sa i se intample si “BMV”eului d-vs. Coana preoteasa nu stie ca masina se numeste BMW nu BMV. De le cine stie ea ca aveti BMW ca nu prea stati cu ea de vorba? La mintea lor astia sint capabili sa se duca si la vrajitoare sa va faca farmece ca sa va ia ce aveti si sa i le dea lui avepica si asta ii da o firimitura si coanei preotese.
Mi-a placut aia cu CC despre care spune singur avepica ca e un tacanit dar de banat nu l-a banat. Smecher avepica, intii lasa mizeria aia cu DT si masturbarea intelectuala si pe urma o scoate si explica cum nu este el de acord cu CC. Stiti ce, daca CC ala e tocmai avepica? ca seamana ca doua picaturi de ploaie.
Lasati-i in pace ca astia nu merita mai mult decit o flegma intre ochi. Daca au nevoie de ajutor sa se duca iar la capitanul ala se securitate Miu cu care se tot intilnea avepica la initiativa lui avepica ca sa-i toarne pe aia de la CAP-ul unde lucra.

* * *

Da! Este adevarat. Cei doi mari Dizidenti romani, DT si AVP se despart iarasi. Divort Tragic. Amare Vieti Pierdute. Le dedicam un cantec potrivit pre versurile unui (alt) mare poet roman, pe care ambii il apreciaza in mod deosebit (deosebit unul de altul) si care reflecta foarte bine starea in care se afla actualmente cei doi scriitori (si impreuna si separat):

Precizare:  Textul de mai sus (inclusiv citatele originale) este o fictiune, fara nicio legatura cu persoane sau personaje din realitate, o compilatie imaginara dintr-un viitor roman aflat in lucru. Orice asociere intre aceasta fictiune si persoane, intamplari sau evenimente din realitate este neavenita si facuta de cititor pe propria raspundere. Va multumim pentru (ne)atentie si intelegere. Celor care au inteles ce era de inteles.

Rasunsul celui luat in pamflet(e) de catre intelectualul transatlantic Dorin Tudoran, recte Viorel Padina, se gaseste AICI. In mod cu totul si cu totul paradoxal raspunsul pare destul de logic si de consistent. Cert este ca indiferent de valoarea de adevar colaterala a retorismelor la care s-a dedat scriitorul Dorin Tudoran (care se plictiseste teribil), in pamflete cu repetitie (pamfletul la flasneta, un nou gen literar care ar putea trimite, in mod cu totul eronat, la Arghezi) reactivitatea sa retorica in exces ramane un mister, pentru cei care si-l imagineaza pe fostul dizident si grevist al foamei, ca fiind om cu scaun la cap. Incolo nu. Si nu.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , | 9 Comments »

Dezvaluiri senzationale

Posted by Arca lui Goe pe Martie 31, 2012

Dupa cum am mentionat anterior, astazi 1 Aprilie, va vom prezenta cateva dezvaluiri senzationale, mai mult sau mai putin emotionante pentru vizitatorii nostri mai mult sau mai putin vizibili. Primul set de dezvaluiri este din actualitatea imediata si pot fi verificate cu usurinta cu GOOGLE (se gasesc AICI), iar al doilea set provin din trecutul care ne tot bântuie si care tot nu vrea sa devina trecut si se gaseste AICI in Comunista Eră. ATENTIE: Responsabilitatea pentru vizitarea acestor dezvaluiri, pentru emotiile aferente vizionarii precum si pentru atitudinea fata de ele (le credeti, nu le credeti) va revine integral. Cei incapabili sa-si asume aceste responsabilitati sunt rugati in mod insistent sa nu acceseze paginile respective. Va multumim pentru intelegere si colaborare.

1 Aprilie – Pacalelile se tin lantz. Dupa ce ne-a pacalit Stefan Radof, acum poftim cultura ne mai pacaleste si Ion Lucian (AICI)

Update: 1 Aprilie e mare. Mare e 1 Aprilie. Incap in el glumele tuturor. O alta gluma (tot) mare ne face si scriitorul Dorin Tudoran. Pe Certocratia despre care chiar domnia sa marturiseste ca e blog da’ prost e 😯 Cercetati daca nu ma credeti (AICI) in „antet”. Si se (cam) stie ca de multe ori, noi oamenii, si intelectualul Dorin Tudoran este si el om, tratam in gluma ceea ce nu indraznim sa tratam in serios (pentru ca nu ne da mana). Scriitorul Dorin Tudoran ar dori sa se certe cu dl.Goe, sa-l puna la punct, sa-l ironizeze si sa-l arate lumii mic si rau. Dar pas de a putea pentru ca moderatorul sau (care se ocupa in mod temporar de administrarea blogului noaptea) il saboteaza, cezurand fara mila si fara logica mesajele d-lui Goe, lasandu-l astfel pe dl.Tudoran fara ilustrari potrivite. A incercat dânsul de cateva ori sa recupereze din spam cate un esantion pervers dintre mesajelor odioase ale acestui personaj funest (n.b.Dl.Goe) ca sa-l arate con-fratilor sai si sa-i atzate in contra sa sau macar sa nu-l combata pe dansul cand se da la Dl.Goe, dar in zadar. Si atunci, scriitorul Dorin, inventiv, profitand ca e 1 Aprilie, a gasit o modalitate simpla si ingenioasa de a rezolva problema in deplina siguranta (ca sa nu zicem securitate). A compus chiar dansul un mesaj in numele d-lui Goe (AICI), imitand slova baiatului (plastografie, plastografie inteleg, dar pana unde?), nu i-a fost greu ca e si d-lui un pui de d.Goe de mai mare dragul, si asta nu de ieri de alaltaieri, ca-i batran adolescentul Nea Goe Tudoran, si a reusit inca odata sa se certe singur cu umbra d-lui Goe pe Certocratia, cu martori. O performanta demna de 1 Aprilie. Aplauze si din partea noastra.

Update. Ultima ora: Gluma de 1 Aprilie a scriitorului Dorin Tudoran s-a fâsâit inainte de termen. Intelectualul Tudoran, observand ca ceilalti intelectuali certocrati o cam iau adlitteram s-a decis sa se deconspire pe sine in postura de Nea Goe Tudoran, omul care vorbeste curajos singur, declarand ca se afla deja in 2 Aprilie si ca asteapta cu nerabdare ziua de 1 Aprilie de anul viitor. Asa de tare si-o doreste incat este foarte posibil sa se trezeasca-ca i se ofera in fiecare zi. Caci fiecare zi este o sarbatoare. Nu? Daca nu, nu. Dl. Scriitor Tudoran, indragostit pana peste cap de propriile-i „calambururi” insista cu formula ri(t)mata care-i si magistrala-n mintea sa (e si intelectual): „dl Goe De Care Nimeni Nu Are Nevoie”. De unde rezulta cu claritate ca dl.Tudoran este Nimeni. Alaturi de cei in numele carora vorbeste, vorbeste, vorbeste, singur, singurel. Nu stiu de ce a trebuit sa insiste. In plus, ca veni vorba despre mintea sa, care „plastografiindu-l” pe veritabilul d.Goe, a pomenit asa aluziv niste organe interne si externe, trebuie remarcat efectul comic al distopiilor care afecteaza aceasta minte de poet bantuita de tot felul de organe. Pana la urma i-au ajuns la gura. Asa se defuleaza dansul (mofluzul) cand nu se screme sa se burzuluiasca in gol la intelectualii care nu-i sunt comentatori in blog, ale Vladimir Tismaneanu, Horia Roman Patapievici, Mircea Cartarescu, Mircea Mihaies, Ioan T. Morar, Sever Voinescu, Traian Ungureanu, Mihail Neamtu, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si, cu voia d-voastra ultimul pe lista Viorel Padina si care nu-s patrioti ca aplau-dacii si geto-dacele sale certocrate, pe care insinueaza ca un misel ca i-ar fi insultat pana la ingretzosate invizibilul d.Goe. Traiasca deontologia comunicarii si intelectualitatea certocrata a minunatului poet Dorin Tudoran, omul nostru de la Washington.

Update: Scriitorul Dorin Tudoran, smulge cu mare greutate unele mesaje de-ale d-lui Goe din mana moderatorului sau temporar, luptandu-se crunt cu acesta, si le posteaza pe apucate pe blogul sau de unde urmeaza ca moderatorul sa le retraga. Ca sa-i venim in ajutor, si pentru ca avem si noi in spam aceleasi mesaje, astazi, de 1 Aprilie, promotional, postam mesajele d-lui Goe, refuzate in mod abuziv pe Certocratia, la topicul despre TURCI.

Raspunsul d-lui Goe la mesajele #1 si #2 ale scriitorului Tudoran (semnate in fel si chip):

Si uite asa, coane Dorine cine se scoala de dimineata departe ajunge. Ati vazut ce-ntamplare? De 1 Aprilie, Dl.Goe a facaut dansul ce-a facut, zapacindu-l inca o data pe moderator (tempul acela inept) si-a ajuns pe locul intai in Certocratia Vesela (detronandu-l pe fratele Antonesei), iar d-voastra, coane Dorine (plastograful ordinar) ati picat pe locul 2. Acuma daca suntem doar noi intre noi (mai ales d-voastra) trebuie spus ca, trezit asa in puterea noptii ca sa-i iau fata Palarierului, am fost nitel aiurit si-am facut o mica impreciziune in minunatul mesaj mentionidu-i intr-o lista incompleta (l-ati uitat pe dl.Padina, nu?) pe niste tovarasi de-ai d-voastra (Serban Foarta, Liviu Antonesei, Florin Iaru, Vasile Gogea, Daca_nu_nu si alte InimiRele) cu care dl.Goe chiar n-are nicio treaba. Misto ordinea analfabetica ierarhica in care sunt asezati. Le cer scuze pentru asta. Dar am circumstante atenuante: puterea noptii, repezeala, subconstientul (ca asa suntem noi d-ni Goe, ne bazam mult pe subconstient) etc. Dar acuma venind de la subconstient la constient, constat cu emotie ca mi s-a revelat misterul banarii. Asadar marinimosul moderator m-a banat pana acuma in semn de solidaritate cu scriitorii pe care (chipurile) i-ar fi ofensat bascalioasele mesaje al d-lui Goe. Incolo nu. Ca un scut al crestinatatii in fata atacurilor pagane ati fost coane Dorine, ci nu ca sa va protejati propriile sensibilitati epiteliale in exces ati procedat d-voastra asa (nedeontologic), ajungand sa va certati singur cu dl.Goe, noapte si zi. Tttt. Singur dar cu martori. Sa-i asteptam asadar pe Martorii lui Tudoran. Trebuie sa apara. E duminica, e 1 Aprile, ce alta treaba au? Caz doară nu v-or lasa singur cu turcii de ziua mea. Apropo, frumoase urari. Va multumesc frumos. Va doresc si eu coane Dorine, la multi ani, plini de succese literare si dizidentiale la blog, in pace si armonie, alaturi de cei dragi. Sa transmiteti va rog si acasa, cele bune din partea mea (acasa adica si persoanei care interpersoneaza personajul conul Dorin de la blog si mai nou (sau nu) si pe cel de Nea Goe Tudoran). Cu drag (pe bune) al dv. dl.Goe.

P.S. Multumesc celor care s-au abtinut (si se vor abtine si-ncontinuare) sa comenteze acest imprudent text // Your friend, Dl.Goe
***

Raspunsul d-lui Goe la mesajul #5 al scriitorului Tudoran:

Coane Dorine e bine ca v-ati grabit sa incheiati ziua de 1 Aprilie inainte de termen si sa lamuriti cum sta treaba, ca uite sarisera enemicii sa puie botul la facatura, desi dansi, nevazand mesajele d-lui Goe n-aveau de unde sti ce stiti d-voastra (care habar nu aveti dar va prefaceti). Ei doar va cred pe cuvant ca pe un Dumnezeu oarecare al blogului sau. Pacat ca nu i-ati lasat si pe altii sa-si dea in petec. Ar fi fost amuzamentul mai mare. Nu asta doreati oare si domnia voastra? Sa se solidarizeze intelectualii cu dv. in contra d-lui Goe? Cum nu? Ah, fir-ar a dracului de viata amarata ca m-a facut mama fara noroc. Coane Dorine mie imi place enorm de d-voastra pentru ca desi n-aveti haz reusiti sa fiti extrem de amuzant. Bunaoara glumele astea ratate cu dl.Goe sunt monumentale in felul lor. Sper sa le vada toata lumea care le are de vazut pana sa nu va vina ideea de a le retrage de pe blog (cum ati mai facut) cerandu-va spoi, frumos, scuze d-lor cu urechi extra-fine, pe care chipurile ii protejati de atacurile miselesti, inghitind de unul singur, pe ascuns, rahatul pe care-l stoarce dl.Goe din d-voastra, din greseala.

P.S. Transmiteti-i va rog din partea mea d-lui InimaRea ca nu-l pot avansa la gradul de „jigodie” pentru ca e prost, dar il pot trimite in piz-da buna a mamei sale, daca tot e dispus sa infulece legat la ochi. Si Daca nu, nu.
***

Raspunsul d-lui Goe la mesajul #10 al intelectualului Tudoran:

1 Aprilie se-ntoarce! Uraaaaa… Coane Dorine sunteti monumental, pe onoarea mea. Faptul ca ati tinut sa precizati in clar ca mesajul #9 e scris de dl.Goe-dl.Goe si nu de Nea Goe Tudoran, este o oda de slava inaltata inteligentei colocatarilor acestui minunat blog. Bine naibii ca le-ati spus, ca cine stie ce mai iesea. Impresia ca postarea pe sarite, selectiva, a mesajelor d-lui Goe v-ar avantaja este in sine o gluma (pacaleala) atat de mare incat râd cu lacrimi. Dar labil mai sunteti la bila coane Dorine. Pai nu-i promiseserati solemn d-lui cu Inima Rea si minte asa si asa, ca nu se va mai auzi nimica despre dl.Goe pana la anul pe 1 Aprilie? Ce s-a intamplat? Ati facut un salt in timp? Inainte sau inapoi? Coane Dorine sa traiti si sa infloriti si distractie sa tot oferiti. Ca si pana acum.

P.S. Va multumesc pentru serviciul de posta pe care l-ati operat la rugamintea d-lui Goe, in favoarea d-lui Inimioara.

* * *

Si ziua continua si noaptea. Si a doua zi. Caci in fiecare zi e 1 Aprilie. Bloggerul Dorin Tudoran o demonstreaza cu aplomb.

Posted in Arcaluigoeologie, Poetul GreFo | Etichetat: , , | 14 Comments »

De la Dilema Veche la Certocratia Noua. Nu Voua!

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 14, 2011

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
 oamenii pe care nu-i cunoaste… pablo neruda noastra

***

P.S. Fidel pana-n panzele albe unor principii ferme, un gânditor mare si modern, un geniu nativ al calmburului si vorbei rasucite cu ciucuri, un elevat si elegant provincial, boem cu dispensa, eroic, s-a saturat si a spus NU! Asa NU mai merge. A decis voluntar sa abandoneze peste noapte o cariera intelectuala stralucita, acompaniata de un succes la public enorm (si succesul si publicul), la o revista de mare prestigiu, unde isi impårtea si impåråtea gloria cu somitati in materie de notorietate si abonament la posteritate, dintr-un motiv simplu si devastator: imperfectiunea lumii. La acea revista scria, printre zeci, un individ infam care-i lua aerul Gânditorului. In apararea unui principiu, dupa o lupta surda cu sine, eroul nostru decide sa se sacrifice pe sine oferind ca ofranda demisia sa. Un con-citatid se ofera sa-i ofere adapost, gazduire si vizibilizare. La con-citadin personajul infam e banat. Prin urmare aerul inteleptului aflat in gâlcevi cu imperfectiunea lumii este in siguranta. Si aerisirea continuaaaaaa. Insa foarte putin.

Patru ghicitori. Doua mari si doua la zburatori:

1) Ghici cine este inteleptul-erou.
2) De cine e acest distih ilar: “Când sunt mai puţin lucid/ Parcă-mi vine să-l ucid.”?

Blogul si articolul zilei: Argumentul Cosmologic

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , | 21 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: