(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Posts Tagged ‘Corabia’

1 Aprilie – Sindromul Stockholm

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 1, 2016

Despre orice lucru, odata intamplat, se poate demonstra riguros ca era inevitabil (sa se intâmple), (adica ca era) pre-vizibil si pre-dictibil (dupa cum tot normal este ca dupa razboi multi viteji sa se arate, iar babele sa deplânaga faptul ca n-au (avut) si ele macar (câte) un coi, dar asta e alta poveste). Asa si cu Nobelul literar de anul acesta. S-a intamplat ceva foarte, foarte previzibil prin acordarea surprinzatoare a premiului pentru literatura unui cantaretz. Nu, nu pentru ca era firesc ca un asemenea aed sa castige premiul (ca nu era) ci pentru ca era previzibil ca comintetul Nobeliar, acuzat atata amar de vreme c-ar fi fiind prea previzibil (si ca ar acorda premiile selectand castigatorul mai degraba dupa cum bate vantul politic al momentului, decat dupa criterii strict literare), sa fie receptiv la critica si sa vrea sa demonstreze cå nu domne, nici vorba de previzibilitate. Era deci previzibl ca ei vor vrea musai sa arate ca nu sunt previzibili ci viceversa, adica cå imprevizibili. Si mai imprevizibili de atat nici c-ar fi putut fi. Au dat premiul pentru literatutra unuia care nu e scriitor. Asa ceva nu se poate intampla dacat in sectiunea pentru pace (unde premile sunt acordate adesea unora care nu sunt prea pacifisti din fire, scriitori nici atat), dar in niciun caz nu in alta parte. Va puteti imagina premiul Nobel pentru medicina acordat unui filozof? Ori premiul Nobel pentru chimie acordat unui antoppolog? (E si pacat ca antopologii n-au si ei Nobelul lor). Ori premiul Nobel pentru fizica (cel mai Nobel, singurul…) acordat vreunui medic ori cantaret? Peste poate. La literatura merge, caci „românul” s-a nascut poet, codru-i frate cu romanul, si (astfel) romanul e universal. Ca nu e om sa nu fi scris o poezie, macar o data in viata lui. Acuma ar trebui remarcat ca comitetul cu pricina a avut grija sa-si ia masuri de precautie extreme, aratand ca da, nu trebuie sa fii scriitor ca sa ei premiul Nobel pentru literatura, dar macar trebuie sa fii Bob Dylan (sau… Winston Churchill ??!? 😦 ). Adica ca sa fii faimos, notoriu, nu anonim. Deci premiul nu l-a luat fitecine ci cineva, bunaoara Bob Dylon care este cam la fel de popular, la scara planetara, pe cat este si Isus Christos (sau pe aproape). Cine sa indrazneasca sa se lege (la cap) si sa zica ceva (de rau ??!) de ditamai Bob Dylan? Ca n-are cine. Poate vrun poet provincial (de prin Corabia) ofuscat si el ca Cartarescu de-ntâmplare, adica cå nimeni. Si asta daca nu cumva, in fapt, poetii Nimeni n-or jubila de bucurie ca scriitorii de pe liste (D-zeii mamii lor) si-au luat-o in freza de la un textier de folk. Comitetul a fost destept la maximum, zicand, iprevizibilitate sa fie, daca trebuie, dar cu acoperire. Banuiala mea (ca suntem si cam suspicios din fire) este câ comitetul acela face si el ce poate (din rahat bici) in materie de jurizare, fiind totalmente incompetent sub aspect literar si traind (bine) din alt gen de competente (alea care se cer… si pe Pamant). Cunoscandu-li-se competentele, spectatorii fenomenului Nobel ar trebui sa nu se mai (tot) mire (si nici mireaså) si sa nu mai (tot) ramana cu gura cascata vazand cu cine-si marita comitetul fata. Indubitabil ca Iv cel Naiv ar fi fost mult mai idreptatit sa primeasca premiul Nobel pentru literatura decat era Bob Dylan, dar acest lucru nu se putea neicusorule, pentru ca adrisantul era necunoscut si comitetul s-ar fi facut de bacanie cu o asemenea prostie (incorecta politic in contra scriitorilor profesionisti si a opiniei publice la toate nivelurule inclusiv la cele mai inalte). In plus ca pe Iv cel Naiv nu l-a propus nimeni ca candidat. Cine sa-l fi propus? (Oare pe Bob cine l-o fi propus frate? Dar la casele de pariuri cum o fi stat? O fi dat cineva lovitura cu cântaretzu?). In fine, in concluzie, ce s-o mai lungim, era normal ca Bob Dylan sa castige acest premiu, in ciuda faptului ca candidatul nostru (abonat pe viata la candidatura, recte dl. Mircea C.) zice (la a doua vedere) ca Dylan n-ar fi avut nevoie de acest premiu ceea ce, in subsidiar, este extrem de interesant intrucat denota ca Mircea cel (mereu) Tânar (Mircea cel Mijlociu), considera ca premiile Nobel ar trebui acordate dupa necesitati, fiecaruia dupa nevoi. Formula mi se pare cunoscuta de undeva dar nu-mi aduc aminte de unde. Daca ar fi fiind asa, atunci desigur ca cel mai indreptatit sa castige Nobelul pentru literatura ar fi fost poetul … blah, nu merita sa-l mai pomenim… caci prea este sårman si are necesitati mari.

P.S. Oferim recompensa 100 de Eurov celui care poate sa aduca aici (copy-paste) textul postat si apoi degraba retras de catre scriitorul Mircea Cartarescu pe contul sau de Facebook, ca prima reactie la cald (febrila) fata cu pre-vizibila trimitere a premiului Nobel pentru literatura catre textierul Bob Dylon. A doua reactie (amara) a d-lui romancier (fost poet) fata cu intamplarea cu pricina imi aminteste de o butada de demult care zicea ca (citez): Mai toti barbatii alearga dupa pizda ca pana la urma sa-si bage pula-n ea. Asa si cu aspirantii la premiul Nobel pentru literatura. Frumos ar fi ca Mircea Cartarescu sa se apuce de cântat si sa aspire la obtinerea premiului No(b)el pentru Pace. Pace, pace… Cred ca i-ar sta grozav la harpă sau… har-, cum i-o zice. Aezi din toate tarile uniti-va.

Nota: Excesul de cacofonii din textul de mai sus este cu totul si cu totul intamplator. Orice asemanare cu realitatea este neavenitå si va fi facuta de catre spectatorii anonimi pe propria raspundere. Rugam seriozitate. Si masura in toate.

***1

Mircea Cartarescu s-a razgandit dar New York Times nu, dimpotriva

Mircea Cartarescu s-a razgandit: E minunat ca a castigat Bob Dylan Nobelul pentru Literatura! – New York Times: De ce Bob Dylan nu merita sa castige Nobelul pentru Literatura

Scriitorul Mircea Cartarescu si-a schimbat peste noapte opinia despre faptul ca Bob Dylan a castigat premiul Nobel pentru Literatura.

Scrisoarea III – de Mircea Cartarescu (Sindromul Stockholm)

„Iata pozitia mea definitiva, dupa ce peste noapte (un sfetnic bun) am cantarit toate argumentele pro si contra: este minunat ca Bob Dylan a primit premiul Nobel pentru literatura!

Literatura nu este o cetate cu ziduri rigide, ci un loc deschis, supus tuturor influentelor si schimbarilor, o oglinda a lumii asa cum e ea in fiecare moment.

Deschiderea literaturii spre zonele marginale, spre cultura pop, spre strada, spre altceva si altfel nu poate fi decat fericita.

In personalitatea lui Bob Dylan avem, iconic, acest melanj de traditie populara si traditie a modernitatii poetice, imbinare de Woody Guthrie si Dylan Thomas, posibila numai prin mijlocirea unui urias talent”, a scris pe Facebook Mircea Cartarescu.

Aceasta este a treia postare a scriitorului legata de acest subiect. In primele doua pe care le-a sters, Cartarescu a criticat acordarea premiului lui Bob Dylan, precizand inclusiv ca ii este mila de „scriitorii adevarati”.

* * *

Editorialistul de la New York Times, Anna North sustine, intr-un text publicat dupa anuntul Comitetului Nobel, ca decizia este una complet gresita. (n.b. O fi gresita (nimic de zis) dar asta nu exclude ce a spus Mircea si anume ca castigarea premiului Nobel pentru literatura de catre Bob Dylan este (citam) un lucru este minunat).

Bob Dylan nu merita sa castige Premiul Nobel pentru Literatura. Merita toate Grammy-urile pe care le-a primit, inclusiv cel pentru intreaga cariera castigat in 1991. Fara niciun dubiu isi are locul in Rock & Roll Hall of Fame, unde a fost inclus in 1988, alaturi de The Supremes, The Beatles si The Beach Boys.

Este un muzician extraordinar, un compozitor de talie mondiala si o figura marcanta a culturii americane. Dar acordandu-i lui o astfel de distinctie, Comitetul Nobel a decis practic sa nu premieze un scriitor si acesta este lucrul care dezamageste”, isi incepe North editorialul.

Aceasta recunoaste ca Dylan este un textier desavarsit si ca a scris o carte de poezie prozaica si una autobiografica, ba chiar si ca versurile sale pot fi analizate drept poezie, insa considera ca textul nu poate fi privit separat de muzica.

„Bob Dylan este mare ca muzician si, cand Comitetul Nobel a decis sa acorde premiul pentru literatura unui muzician, a ales sa nu onoreze cu aceasta distinctie un scriitor”, spune editorialistul.

Ea arata ca Nobelul pentru Literatura are o importanta cruciala in zilele noastre, cand tot mai putini oameni citesc, iar mesajul transmis astfel de oficialii norvegieni nu ajuta cauza.

„Acordarea unui astfel de premiu unui poet sau romancier este un mod de a arata ca literatura inca are un rol crucial in dezvoltarea omenirii si e demna de recunoastere internationala. Si muzica are acelasi rol, dar are premiile ei. Plus ca nimeni nu s-ar astepta vreodata ca o distinctie muzicala sa ii fie acordata unui scriitor. Nu-i vom vedea pe Zadie Smith sau Mary Gaitskill in Rock & Roll Hall of Fame”, isi continua North argumentatia.

„Comitetul probabil ca nu a vrut sa diminueze importanta literaturii si alegand sa premieze o personalitate a muzicii a incercat sa isi apropie tinerele generatii. Dar exista cu siguranta multe alte modalitati de a face asta premiind un scriitor. Puteau alege un scriitor ca Jennifer Egan, Teju Cole sau Anne Carson. Puteau alege un scriitor din tarile in curs de dezvoltare. Sau unul care s-a lansat in special in mediul online, ca poetul Warsan Shire.

n.b. Sfatul final este si el unul minunat, mai ales prin aceea ca (desi acest lucru nu se vede chiar cu ochiul liber) practic Anna North si New York Times il indica pe Iv cel Naiv ca fiind cel mai potrivit candidat, asupra caruia comitetul ar merita sa-si atinteasca privirea, intrucat indeplineste cu brio cam toate conditiile cerute. Mai ramane de vazut cine sa-l propuna si cine sa-l traduca cat mai repede in engleza, franceza, germana, italiana, spaniola, rusa, chineza, bulgara si in alte limbi de circulatie internationala. Dar, oare, o fi Iv cel Naiv traductibil? Aceasta-i intrebarea.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , | 24 Comments »

Va rugam sa pastrati linistea! Viorele fă-te ca lucrezi!

Posted by Arca lui Goe pe Noiembrie 30, 2012

Ultima oara cand s-a intamplat sa propun pe (b)Arca d-lui Goe un topic ce-l avea drept pretext principal pe dl.AVP, acest Dan Puric al Corabiei, a fost acum un an si mai bine pe 11 Octombrie 2011. Cu acel prilej consemnam intr-un Anunt de Ultima Oră ca danticul puric de la Corabia isi privatizase blogul:

„Incepand de azi 10 Octombrie 2011, opinia publica si omenirea nu vor mai avea acces la inestimabilele profetii si informatii furnizate cu generozitate pana acum. Doar o mâna de alesi (din pacate mult mai putin de 12) vor beneficia de izvorul intelepciunii si talentului avepian, pe blogul transformat intr-un club privat. Presupun ca minunea va tine cel mult de trei zile. Maxim-maximorum.”

Astazi se intampla iaraşi. Partial. Dupa cum cu clarviziune anticipasem la vremea respectiva (clarviziunea fiind contagioasa) minunea nu a tinut decat trei zile si-un pic, dupa care proorocul de la Corabia si-a re-naţionalizat blogul spre binele patriei si-al progresului. Si asa a ramas pana in zilele noastre, cand, iarasi patruns de straluminari divine, Omul-AVP (blogger) a decis sa inchida comentariile pe nu-mai putin celebrul sau blog, intrucat nu se mai gaseau comentatori demni de maretia textelor propuse.

(Ca fapt divers: ar trebui mentionat ca gestul său, cu totul si cu totul simbolic, a venit in clipa in care devenise iminenta retragerea ultimilor doi comentatori care-i mai populau bizara vecinatate: d-na CMM (la vedere) si dl.Goe (la buna vedere, banat). Vazand relele tratamente pe care i le aplica d-nei CMM, in semn de solidaritate cu dansa, dl.Goe l-a avertizat pe dl.AVP ca in cazul in care nu reuseste sa o intoarca pe d-na CMM din drum, printr-un gest de gentleman, atunci dl.Goe se va retrage si dânsul de pe blogul sau. Orgolios, amicul AVP, a preferat sa-si forteze norocul si, declarand molima, a inchis formal comentariile (si asa inexistente), intrand in stare de… „latenţă şi letargie”. Presupunem (nu-i mare lucru) ca si de data aceasta fermitatea minunata a bloggeului va tine tot trei zile (in care guriţa-i va tăcea) apoi, invins de atata pace, va reveni asupra gravei decizii luata in contra fiintei sale virtuale.Nimic nou sub soarele (palid) clocitoare al Corabiei parcata pe Dunare, in Infern, la căldurică. Asta ca fapt divers)

Si atunci, pe buna dreptate, prea-cinstitul cititor citit si unic al (b)Arcei lui Goe s-ar putea intreba retoric: daca nema putirinta la ce chichirez galceava? Geaba? Pentru ce inca un topic care sa-l aiba ca pretext principal pe AVP, acest Puric al Corabiei? Raspunsul nenecesar este simplu: pentru a i-lustra grava stare de confuzie pe care o traversam (si n-o mai terminam de traversat). Suntem iarasi la vremea i-lustrarilor.

Daca nu este nimic mai banal decat sa-l vedem pe ex-inamicul d-lui AVP, recte dl.Radu Humor, emotionandu-se pana la lacrimi in fata scalambăielilor patriotarde ale paparudelor de la Antena 3 (fapt de un comic ponderat), admiratia d-lui AVP insusi pentru Mircea Badea and co. ofera un prilej minunat pentru a viziona deplina comedie in care ne scufundam. Faptul ca dl.AVP a ajuns sa-l admire pe Mircea Badea (cu care se compara si se asemuieste, de buna voie) si să-l deteste pe Mircea Cartarescu (cu care nu se compara nici de frica) ar putea fi (dar vai, nu este) doamnelor, domnisoarelor si domnilor, masura maretiei adânciturii in care a alunecat natia. Totusi o privire retrospectiva asupra evolutiei genului Padina (in care intra, vai si iarasi vai, atat de mulţi) ne-ar putea ajuta sa intelegem ca acest proces de convergenta catre stabila stare „radu humor”, era unul previzibil, sensul gradientului „progresului” la „intelectualii” marginali acesta fiind, in mod inexorabil.

Cum a ajuns dl.AVP (si altii ca dânsul) sa declare senin (citez din memorie):

„si deci – asa cum am spus mai demult – pentru mine “raul cel mic” e pur si simplu cel care poate ajunge la putere, 😯 hic et nunc, dar nu fiindca ista ar fi mai putin rau inlautrul sau, ci baremi fiindca e mai destept si mai potent decat adversarul sau de moment si deci poate conduce cat de cat boboru meu si al tau, de bine, de rau…”

n-ar trebui sa fie un mister pentru cei care stiu cu cine avem de-a face. Prin urmare dl.AVP tine cu guvernul, dar tine si cu opozitia… cand vine la putere, domnia sa este o fiinta simpla ca un lemming, care se deplaseaza strict in linie dreapta, cap compas pe frimitura. Raul cel mai mic fiind mereu cei care sunt la putere. E simplu, nu?

Dl.AVP ramane totusi o victima de lux a propagandei mizerabile a sistemului ticalosit, fiind emblema unei victorii a acestei propagande mult mai spectaculoasa decat victoria facila obtinuta asupra milioanelor de razi-humori. Dl.AVP a ajuns (a fost adus) sa admire si sa imbratiseze mijloacele de lupta ale sistemului ticalosit. Pentru dansul totul in „era netocratica” (un cacat stimati telespectatori) este o problema de „public relations”, de manipulare, de capacitate de a anihila adversarii prin denigrare, bascalie, pamflet, minciuni, zoaie si umori. Nimic altceva.

(Paranteza: desigur ca la imbratisarea acestor idei „novatoare” au contribuit, alaturi de eficienta prin persistenta a propagandei sistemului ticalosit, cateva tare cu care dl.AVP a venit (impregnat) din comunism (dintre care as mentiona incapacitatea sa de a intelege si accepta libertatea de expresie; a nu se crede ca-i singura tarå) precum si anumite „gingasii” personale ale sale. Este, pe de o parte foarte senzitiv la muscaturile pe care i le poate provoaca cuvantul câine (daca-i zici ca e prost, prost se simte si prost devine, fiind), iar pe de alta parte este mare fanfaron, imaginandu-se pe sine (nu se stie de ce) un geniu pustiu si neinteles al pamfletului (iconoclastic), macar de talia lui Mircea Badea, vazandu-se deci competent intr-o lume in care pentru a ajunge la putere asta se cere: pamfletareala si nimic altceva, abilitatea de a manipula astfel masele, oricum tâmpe. Cine manipuleaza mai bine, e mai bun, indiferent de orice altceva (abilitati, competente si intentii politice, economice, geo-strategice, socio-culturale, etc, mofturi), asadar o lume ideala in care unul ca dl.Avpe (marginalizat pe nedrept) si-ar putea proba utilitatea si competentele. Incolo nu. Si ca dansul nu-i unul ci foarte multi: o armata intreaga de „intelectuali” marginali care se cred „gururi” in ale analismului politic. Am incheiat paranteza).

Sensul devenirii d-lui AVP se vede bine pe directia care leaga doua declaratii ale sale facaute la o oarecare distanta in timp:

Esantion 1: AVP Says: 1 februarie 2011 la 22:18

04_viorel_abalaru1Stely, noi n-ar trebui sa discutam despre efectul tembeliziunilor asupra unui telespectator ca tine (mult dincolo de medie ca inteligenta si ca educatie si deci relativ imun la attackul media manipulator), ci despre efectul de maciuca in moalele capului pe care tembeliziunile asa-zis “libere” il pot avea asupra unui telespectator statistic, de o inteligenta si educatie mijlocii, si cu atat mai cumplit asupra telespectatorilor subt medie ori muult subt medie (care formeaza, de altfel, o buna parte a electoratului (n.b. vezi poza alaturata)). Cum poti lasa, tu, putere ocarmuitoare, niste iresponsabili inarmati cu ditamai Tunurile Catodice se umble brambura prin subliminalele acestor bieti naivi ori needucati, subt pretextul ca-si exercita astfel “libertatea de expresie”? Daca acesti manipulatori si-ar folosi ticaloasa lor libertate doar spre a-si promova, fie si pe caile zmecheroase ale marketingului comercial, produsele, n-ar fi nicio problema, desi chiar si aici protectica consumatorului si-ar spune cuvantul sau ar trebui sa si-l spuna, la rigoare. Dar cand tu, tembeliziune comerciala, iti bati joc sistematic de seful statului, prezentandu-l in mod expres sharjat, caricat ori mincionos si denaturat, deci intr-o lumina de studio infernala, dupa care nici macar un copil de tzitza n-ar mai da doi bani pe biata “autoritate”, si cand cei pe care tu-i manipulezi astfel, in mod evident ticalos, nu sunt doar niste clienti cascalai care cumpara apa chiorensis pe post de elixirul vietii ori actiuni fni de mii de lei care de fapt nu fac nici o para chioara, ci reprezinta sute de mii sau milioane de cetateni cu drept de vot care maine vor decide nu doar pentru ei, naivii naivilor, dar si pentru tine, pentru mine si-n ultima instanta chiar pentru Romanica asta a noastra, atunci cum oare il mai poti lasa pe acest ticalos puscariabil sa-si faca mendrele, fara a-i purica la sange programele otravitoare si fara a-i ridica dreptul de antena la primul atentat contra sigurantei nationale, in fond…?

Stim bine cum s-a ridicat America din salbaticia Far-Westului, devenind nu doar Tara Libertatii, dar si a domniei Legii si Autoritatii : cu o cenzura stricta asupra oricarui mijloc de comunicare in masa, de la cinema pana la televiziune. In filmele americane din epoca de consolidare a domniei legii in aceasta tara aveai voie sa-l bestelesti, sa-l balacaresti pe un politist or judecator oarecare, da, dar in final Politia si Legea trebuiau sa invinga cu orice pret, altfel filmul nu avea voie sa iasa pe piata; aveai voie sa te iei de Presedintele Americii, dar in final Presedintele trebuia sa fie, intr-un fel oarecare, heroul pozitiv si invingator, sau macar Vicepresedintele cel Bun trebuia sa-i ia locul. Mai ales in vreme de razboi – iar vremurile astea de bajenie de la noi pot fi asemuite cu-o vreme de razboi, aloo – nu te puteai juca, decat cu riscul de a aparea in fata Curtii Martiale, cu astfel de lucruri care puteau submina autoritatea statului si inocula defetismul ori descurajarea in randul cetatenilor obisnuiti.”

Esantion 2: (dupa un an si jumatate) 28 noiembrie 2012 — AVP (vezi blogul de la Corabia)

Drept urmare, Ponta face ceea ce-ar face orice politician cu mintea cât de cât înţelegătoare (…) respectiv, mai întâi vede ce Reţea Media e a mai tare (şi care e aşa nu pentru că s-au băgat bani în ea ca într-o interminabilă căldare, ca de exemplu în TVR (…) ci e mai tare pur şi simplu pentru că-l posedă pe pamfletaru media cel mai talentat, deci cel mai în stare să cucerească inimile consumatariatului de pe nat), iar apoi joacă rolul supusului devotat în faţa Sauronului Media principal (…) deci comportându-se mai degrabă ca un actor funky total, decât ca un politician scrobit ori sobru ca un cioclu cernit (ce-ar pica pe consumatariatu media actual & pleectisit ca nuca într-un perete de granit). Deosebirea dintre politicienii cică ultraşcoliţi & nisfiriţi, de care tot îmi vorbiţi, şi actoraşul Ponta, care se preface că tremură – căci doar nu credeţi că e real ? – în faţa pamfletarului miştocar ca un biet şcolar în faţa unui învăţător bestial, pentru ca apoi să facă precum popa, împăcând şi pesedeaua, şi peneleaua, şi maalaua, şi Ioropa (…) diferenţa fiind deci că Ponta se comportă ca un veritabil politician din evul netocrat, lăsând treburile tehnice ale guvernări pe seama specialiştilor din cinul tehnocrat, iar el ocupându-se doar de imaginea publică a guvernării…

* * *

Acestea fiind zise, asteptam cu nerabdare ilustrarile urmatoare ale bloggerului/comicului AVP (un pamfletar de duzina, fara drezoina si fara chenzina) care, cu o foarte mare probabilitate, vor continua comedia pe un trend crescator, cam pana pe la Anul Nou. La anul si la multi ani. Nu-ncercati sa-i pertutbati traseele logice caci nici n-ati avea cum. Ca sa se poata concentra dl.AVP a inchis comentariile (ca dl.Ceausescu, pe vremuri, graniţele). Nu insistati, iese el din cand in cand.

Posted in Poetul Paradigma - Fo-pe-Vi | Etichetat: , , , , | 17 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: