(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Posts Tagged ‘Crin Antonescu’

Nota (proasta la purtare)

Posted by Arca lui Goe pe februarie 19, 2014

Nota trista, nod in papura dar si-n batista. De tinut minte pentru alta data…

In-spirat si-n-cur-ajat (poate) de catre guralivul poezel Viorel, prietenul såu, (poate) singurul, nåtåraul Sorinel, a dat cu mucii in fasole rau de tot. Tocmai cand spera sa primeasca nominalizarea pentru euro-parlamentate, in schimbul faptului ca a slujit cu zel si abnegatie cauza liberala (curat liberala), senatorul mucilor, dl.Sorin Iliesiu, uitand cum si de ce a ajuns ditamai senator, s-a apucat sa vorbeasca presupuneri, incurajat de pe margine de clarvazatorul corabian. Rezultatul? A fost dat afara. Dl.Iliesiu n-a inteles nici pana la varsta dumisale ca nu orice nåtårau poate vorbi oracand, orice, ci numai anumiti nåtåråi (cei buni) au acest drept, precum dl.Crin, nâtåraul cel mai mare care si-a facut o datorie de onoare din a include pentru a avea ce exclude: nåtåråi råi in containerul orgas-mic, etichetat PNL (printr-o coincidenta intocmai precum un fost partid istoric). Asa ca Sorinel al nostru a intregit seria nåtåråilor bagati reciproc avantajos in PNL si exclusi unilateral avantajos din PNL. Din lista liberalilor pusi pe liber: Gigel (Becali), Sorinel (Rosca)… Sorinel (Iliesiu, fost GDS-ist). Se pregateste  oare Marius Oprea? Asa ar fi trendy.

Sorin Iliesiu a ajuns senator liberal fiind recompensat de catre Dan V., capitan de plai, in gura de rai, pentru meritul de a fi vociferat cand a trebuit, despre ce a trebuit (trecand taman la pont/a, de la utopii benigne la pragmatism felixian). Acuma ca Crin nu-i mai e in gratii (si-n trebuinta) capitanului de plai, pozitia sorinelului ratacitor era normal sa se fragilizeze la curtea nåtåraului sef. Normal ca „lichelei patentate” numita Sorin Iliesiu i-ar fi stat mai bine mersul pe burta, dar puterea obisnuintei viciului i-a fost fatala. A cedat ispitei de a mai propune un apel. De data asta un apel catre liberali. Ce liberali?, niste oameni acolo si ei care stiu dureros ce e suta de lei. Dupa ce l-a laudat pentru faptul ca ar fi un domn (domnul lichea), si si pentru ca domnul Sorin Iliesiu nu se poate preface ca n-aude, n-avede… dl.Padina, s-a aratat ca un veritabil viteaz dupa razboi, si a glasuit strategic cu-cu clarviziune tactica si anticipativ-retrospectiva:

AVP Says: 18 februarie 2014 la 9:47 PM

Dacă aş fi în locul lui Sorin Ilieşiu aş sta liniştit la locul meu şi aş aştepta ca liberalii să se sature cu “Căcărău”. Atâta tot, restu se va vedea la vot (când Popeye îi va lovi – iar – în bot).

Ce spui Franz? Incapabil sa urmeze niste intstructiuni atat de rapid schimbatoare, nåtåråul s-a dus dupa fenta si s-a faultat singur in dribling, dandu-si cu stangul in dreptul, auto-indisponibilizandu-se pentru cupele europene. Probabil ca incepand de acuma o sa aiba iarasi mai mult timp la dispozitie ca sa-i tina companie d-lui AVP pe blogul de la Corabia si pentru a-l ajuta sa-i tina piept d-nei consilier CMM. Prietenul la nevoie se cunoaste.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , | 18 Comments »

Oameni cu opinii. Electorat. Fel de fel. Defel.

Posted by Arca lui Goe pe august 15, 2012

O consultare populara pe o tema data, cu concluzie prestabilita (de catre initiator). Dupa cum se vede in reportaj, cu o larga majoritate, poporul confirma concluzia presatabilita, cu exceptia ultimului intervievat care o boicoteaza (nedemocratic):

Nivelul intelectual:

Bula august 14, 2012 la 11:52 pm e

Crin AntonescuÎn spatele meu sunt 7,5 milioane de oameni. În spatele lui Băsescu sunt 900.000 şi ambasadorul SUA. Cu asta ne luptăm. (Tare !!!)

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: | 12 Comments »

In apararea lui Ponta si Crin

Posted by Arca lui Goe pe august 8, 2012

Caragiale a fost doar un amârat lipsit de originalitate care a plagiat din viitor pe canale oculte: „Traian Basescu si acesti oameni de mine nu scapa, decat daca ma omoara, ceea ce nu e cazul, sper.” 🙄

Are cuvantul Crin Antonescu: „Traian Basescu si acesti oameni de mine nu scapa, decat daca ma omoara, ceea ce nu e cazul, sper. De mine nu scapa pana cand nu dau socoteala politic, ca eu nu ma ocup cu altceva, in fata cetatenilor Romaniei, pe care i-au mintit si-i mint, pe care i-au furat si-i mai fura inca pe unde mai sunt si pe care mai noi ii sfideaza, ii intimideaza in fiecare seara domnul Traian Basescu (…) Asta pana nu se termina, eu nu ma opresc, oricate amenintari, oricate insulte, oricate calomnii”, a sustinut Antonescu, intr-o emisiune la Antena 3.

Vom reveni in curand cu alte capete de aparare.

Până atunci un scurt comentariu literar:

Băiatul acesta, Crin Antonescu, pe care Andrei Pleşu il asemuia cu un Rica Venturiano tomnatec, lăsat să se exprime liber, trădează în fapt o asemănare vădita cu un alt personaj caragialesc şi anume cu Crăcănel. “Am să-l sfâşiu! (scrâşnind din dinţi şi zguduind din cap) Cu dinţii! Cu dinţii am sa-l rup!“ exclamă plin de curaj Crăcanel la adresa Bibicului care l-a tradus în amor. Amorul Crin-Crăcănelului este funcţia de preşedinte al Romaniei pe care Bibicul i-a furat-o. Băiatul acesta, Crin Antonescu trece prin personajele lui Caragiale cu o dezinvoltură demnă de invidiat. Nu demult a promis nesilit de nimeni că o să-si rază fafuridele din politica (a-la-carte) dacă Bibicul se va mai întoarce la Cotroceni, iar acuma se dă de ceasul morţii ca să nu i se ducă ambiţul, la ce-a ţinut el mai mult şi unde-şi imagina că are abonament. Problema este că amicul Ponta-Pampon, care ştie tactica procuraturii, pentru ca a fost el însuşi tist de vardişti, e pe cale să-l abandoneze pe micuţul Crin-Crăcănel (fost Căcărău bun). De unde şi tragi-comedia dell’Arte (belle arte, că e cam belită) în care se scaldă “floarea politicii româneşti”, gata sa recunoască orice, inclusiv că este un instrument folosit exclusiv pentru hărţuirea si eliminarea lui Traian Băsescu. Intr-o declaraţie anterioară afirma, într-o fraza abia înteleasă (plină de-nţelesuri) că (citez) “Traian Basescu ameninţă de când îl ştiu şi de când mă ştiu.” !!! Subconştientul, singurul pe care-l posedă, îl tradează, probînd că omuleţul se identifică total cu postura de inamic şi victimă a lui Basescu ce-l ameninţă de când se ştie el-Crinel, din frageda-i pruncie (înainte de asta nefiind nimic, identificându-se practic cu neantul). In politică, băiatul acesta, Crin Antonescu nu este decât o căpuşă grandomana pe pielea lui Traian Basescu, unde a fost plasat tocmai pentru că este lesne manevrabil şi că deşi-l poate încurca pe Basescu (nevoit să se tot scarpine), totuşi până la urmă o să i se poată da cu flit fără probleme, intrucat in abesnta lui Basescu nu va fi (doar) inutil, va fi NIMIC. Este din acest punct de vedere un Agamiţă Dandanache perfect, mult mai bun decât au fost Adrian Nastase si Mircea Geoana la vremea lor. Problema este însă că Bibicul se încapăţânează sa-l înfrunte pe Caragiale reuşind până acum să nu piarză nicio scrisorică şi niciun belet (roz) de amor. Si de aici blocajul şi drama celui care nu ştie să facă nimic (altceva). Ce-aţi vrea sa facă bietul băiat? Să-şi tragă un glonţ în pielea gâtului? Nu face el aşa ceva. Trebuie sa lupte până la capat. Că şi Garda Naţionala s-a desfiinţat.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: | 22 Comments »

Homeopatia si scroafa

Posted by Arca lui Goe pe aprilie 30, 2012

Ce mai freamat!
Ce mai zbucium!
Presa clo-coti de zgomot
Si de arme
Si de bucium…

De fapt nu. Daca stai sa te gandesti caderea celui ungurean si numirea interimarului Ponta n-a produs niciun efect notabil in presa, niciun freamat mai de Doamne-ajuta. Pe langa aceasta schimbare de guvern, sinuciderea Madalinei Manole a fost un eveniment de proportii cosmice. Dar ce se intampla? Analistii grei merg pe burta, inclusiv Alina Mungiu Pippidi. Ma rog domnia sa, brava, nu merge chiar pe burta (n-ar avea cum). Dar exceptiile nu fac decat sa inatreasca regula (regula paralelogramului si a mâinii stangi). Un silentium lugubru. Se tace in draci. De ce? Oare sa-l fi crezut toata lumea (inclusiv mamimutele de serviciu, umanizate brusc prin puterea credintei) pe scandalagiul sef, omul orchestra care da tonul la cantec, pe presedintele romanilor, Traian Basescu cand a zis râzand (nici pomenela de lacrimi) ca nu-s motive de panica (pentru tara) si ca in fond si la urma urmei nu s-a intamplat nimic notabil, nimic extra-ordinar, nimic in afara unui parcursului prestabilit?

(
Sa nu fi meritat „stolojanul” nicio lacrima melo-dramatica de data asta? Suntem oare pe cale sa iesim din era tragediei antice? Tot ce se poate. Avem iata la activ doi „stolojani” arsi de energia politica intunecata, amandoi fosti prim-ministri, amandoi fosti viitori candidati virtuali la pre-zi-den-tia Romaniei, amandoi esuati pe linie moarta, intr-o mai vasta natura moarta cu premieri: Roman, Ciorbea, Radu Vasile (da,da a existat un premier numit asa), Nastase, Boc… toti epave irecuperabile. Ca devoratoare mai e si politica asta de consum.
)

Dar poate ca explicatia rezida in altceva inca si mai prozaic, si anume in proliferarea subita a sindromului Tudoran. Toti analistii mari, surprinsi cu pantalonii in vine de venirea primaverii valahe, asteapta, inainte de a comenta esential, sa vada ce zic ceilalti analisti. Trebuie sa cedeze unii primii (cei mai prosti) ca sa vina esalonul doi de analisti grei si sa-i conteste amorsand in cele din urma jucaria mediatica aducatoare de audienta. N-ar fi culmea sa fie o ratata o asemenea oportunitate picata din cer? Analisti, desteptarea! Ori, mai stii?, o fi vreo epidemie de intelepciune si prudenta. Neputand sa ghiceasca gândurile zeilor, acum pana-n ziua, inaintre de investire, oamenii de presa, formatorii de impresii, astepta bomba: picarea guvernului Ponta in Parlament. A dracului pielea pe ei de pixari cu aere intelectuale, daca mai pot crede in priculici la varsta asta. Guvernul Ponta n-ar putea fi trantit in parlament decat daca domnul Sufletzel Iliescu ar mai avea sufluri oculte in el si ar putea sufla tare in urechile indopate cu ceara ale parlamentarilor PSD, sau daca, Doamne fereste isi baga Dracul coada. Nu-nvie mortii. E-n zadar copile. Nu se baga Dracul in asa lucrare caci dansul se fereste de concurenta neloiala precum liber cugetatorul de tamâie. Pacat de dl.Iliescu, o lebada atat de alba, de saraca si de cinstita. Deci nu. Nu-i nici asta.

Silentiozitatea complice a presei, care (de data asta) lasa lucrurile sa se faca, nu-i pana la urma decat efectul colateral al intamplarii homeopatiice petrecute pe trupul politic al multi-milenarei natiuni danubiano-pontice.  In fapt suntem martorii unor intamplari microscopice precum: migratzia de primavara a frunzelor si vreascurilor in patria crinilor (in lunga traditie a intoarcerii armelor cu cateva luni inaintre de 9 Mai), dezintegrarea radioactiva a PDL (cu binecuvantare de la Cotroceni), momirea cuplului Ponta-Crin in capcana guvernarii, sau din contra succesul dictaturii antonesciene in PNL care coaguleaza (prin aspirare si aspiratii) fortele democrarice parlamentare si extra, in ciuda ex-presedintilor Iliescu si Basescu, intru scurtarea razboiului cu 6 luni (calvarul poporului oropsit domnule). Dar toate detaliile punctuale, efectele agitatiei browniene la scarea molecula, insumate dupa regula paralelogramului si a mâinii stangi (zisa si a burghiului drept), determina impreuna vectorul global al unei manevre homeopato-politice mai generala si mai stingenta: Eliminarea corpului strain. Ce-i drept e drept, nu se poate avea pretentia ca globulele albe ale imunitatii politice sa fie constiente de sensul miscarilor lor, iar acel sens ordonator nu-i dat nici macar de creier (care creier?) ci de o forta (ordonatoare) difuza raspandita pretutindeni in corp. Incapabil sa fie realmente virulent cu sistemul, nenea Basescu (in afara de faptul ca s-a integrat, fiind invins de sistem intr-o maniera mult mai subtila decat predecesorul sau, dl. … na, ca-m uitat cum il chema) a obtinut un admirabil efect contrar, contribuind fara voie la o imunizare consolidata a sistemului gazda, care sistem arzandu-se o data cu iaurtul, sufla acum, normal, si in ciorba. Pana la urma nimanui nu i-ar fi convenit ca Mihai Ungureanu sa se bucure 7-8 luni de vizibilitate si mediatizare, cu efecte deloc previzibile, precum consolidarea unei popularitati peste limita critica, ceea ce ar fi facut procesul ireversibil. Trepadusi de serviciu (si  chiar de servicii) incepusera procesul spontan al iproscarii cu cacat, dar organismul, in intelepciuna sa homeopatica, bazandu-se pe memoria unor experiente recente ale unor campanii de improscare ratate, n-a vrut sa-si asume inutil niste riscuri asa de mari. Cu cat mai repede este eliminat corpul strain cu atat mai bine si mai definitiv. MRU a spus ca nu si-a spus ultimul cuvant, iar acesta a fost, de fapt, ultimul sau cuvant in politica damboviteana, care, iata, consemneaza inca un avort spontan, ne consiliat psihologic. Asa dupa cum spunea si nemuritorul Prigoana, cariera politica de la perceptie a junelui Ungureanu a luat sfarsit. Ce repede a ars! Pacat de el. Era un tanar acrobat frumos, cu trupul tatuat de sus si pana jos, de care publicul se minuna, la bara fixa cand se invartea, ca o morisca de cafea, cu balerina langa el. Dar balerina nu-l iubea… etc, etc, etc. Sa-i fie tzarana usoara si Dumnezeu sa-l odihneasca.  Caci cine mai are azi timp de lacrimi? O zi relache. Apoi la fel, cu aceeasi balerina laga el, alt acrobat. Alt salt mortal.

Ah, dar sa nu uitam de celelate doua puncte de pe ordinea de zi: topicul „Despre Distante” – Aăîâ… va intra curand in lucru, iar scroafa… Scroafa care s-ar fi urcat in copac (ca sa devina maimutza) s-a contaminat cu virusul care dă  sindromul CTP. Odata contaminat de acest virus omul halucineaza-halucinand ca trupul sau a devenit poarta prin care adevarul intra in lume, ceea ce-l face sa spuna usor, lin, cu oarecare sinceritate, pe alese, cate ceva dintre cele ce-i trec prin cap, confundand sinceritatea selectiva cu adevarul absolut. Un astfel de bolnav are hazul sau. (Noi de exemplu nu-l putem citi pe CTP, prototipul recent al acestui sindrom vesel, fara sa ne amuzam copios).

Ca fapt divers, si in cu totul alta ordine de idei, fara nici o legatura cu homeopatia ar fi de remarcat ca Opinia Civila din Romania, aflata perpetuu in calduri si degeaba, a ramas scrufuloasa la datorie si srofuloasa la logica, producandu-si singura, orgasm dupa orgasm, intelectuale toate. Intr-unul dintre cele mai comice articole din ultima vreme am putut constata ca s-a dat dezlegare la peste si liber la dictatura antonesciana in interiorul intr-un partid virtual (adica inexistent) care functioneaza, in laborator, ca o corporatie non-profit. Sa râdem cu Ileana-Stana-Ionescu (Doamne iarta-ne)…

Amuzante ni se par si discutile despre partide (adica despre pluri-partidism cum ar veni) atata vreme cat in Romania nu exista decat un singur partid: PSD. Unic. Un partid in care se afla, ca membri cu drepturi depline, Iliescu, Ponta, PNL-ul, PC-ul, PDLul (ha-ha) si chiar Adrian Nastase si Marean Vanghelie (pe con-soarta stapan)… Circa 4 milioane de membri si simpatizanti. Partea cu adevarat interesanta sub aspect (sa zicem) stiintific ar fi ca iesirea iminenta din realitatea politica a euro-zonei noastre folclorice, a termenilor „mru” si „pdl” nu va produce niciun efect notabil sub niciun aspect, social, politic, economic, in relatia Romaniei cu romanii, cu Europa, cu America, cu Israelul, cu Dubaiul, cu ONU, cu FMI, cu BM, cu UEFA, cu FIFA, cu NATO, cu Republica Moldova si cu CAER-ul. Practic, se dovedeste, daca mai era nevoie, ca MRU si PDL nici macar n-au existat.  Doamne ajuta.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , | 35 Comments »

Basescu politic – Ultima halta

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 30, 2012

Fraţilor! (toţi se-ntorc şi-l ascultă.) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!… 

Impotriva demonstrantilor (huligani, golani, whatever) Ceausescu a timis armata (sa-i impuste), Iliescu a chemat minerii (sa-i ciomageasca), Constantinescu i-a descurajat aprioric cu cei 15000 de lefegii (specialistii din dotare), iar Basescu (incununarea) ii aṭâṭă in contra lor pe intelectualii societatii civile de calitate… (sa-i ironizeze), pentru ca la altceva si/sau altcineva oricum n-ar mai avea la cine/ce sa apeleze, intrucat restul poporului si-a facut deja datoria si nu mai trebuie deranjat. Ca nu-i frumos. Si inca ṭe deranj neicusorule.

Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!

In Romania post-moderna, cel mai bun politician al fix ultimului sfert de secol (va rog sa calculati anii) este indubitabil Ion Iliescu, singura entitate dâmboviṭeana 100% politica. Animalul politic, intact conservat, care-l are in posesie pe cetateanul Ion Iliescu, trebuie sa fie in teribila suferinta in prizonieratul decrepitudinii gloabei bolsevice. Ce mare animal politic va muri odata cu dânsul. Pacat c-a fost prost orientat. Deh, ale tineretii valuri. La polul opus, partajînd insa cu Ion Iliescu anumite canalele oculte de cumunicare cu masele (nu cu poporul, dar ce-i poporul oricum nu se stie) se afla cel mai slab politician din istoria politica a Romaniei si anume, doamnelor si domnilor, Traian Basescu. In fapt, comandantul Traian Basescu nici nu este politician, pentru ca dumnealui nu face politica ci direct istorie (nu-i momentul sa intram in detalii). Succesul sau in politica si diplomatie s-a datorat intr-o mare masura, dati-mi voie, tocmai faptului ca n-a facut politica si diplomatie, cu exceptia celui mai recent discurs, sugestiv intitulat „interventie cu romani”, care este unul eminamente politic. Din pacate insa acesta este un discurs politic al unui neofit, novice in aceasta meserie, care-i este si asa in contra naturii si si formarii sale profesionale. Un politician este un om (ca toti oamenii) care prin excelenta trebuie sa minta. Sa minta cu seninatate, cu dezinvoltura, consistent, cu o oarecare coerenta, nu doar un ins capabil sa navigheze printre minciuni dar si capabil sa-si inghita propriile adevaruri si sa le uite. E in fisa postului. Faptul ca Traian Basescu a acceptat sa se auto-cenzureze, sa renunte la introducerea unor sinceritati specifice in acel discurs memorabil (istoric am putea zice), rezumandu-se sa spuna excat ceea ce trebuia spus in contextul politic (cat se mai putea spune), poate avea efecte colaterale dintre cele mai toxice asupra sa, ca personaj pseudo-politic aflat si asa, de ceva vreme, intr-un soi de agonie existentiala, rezultat al surmenarii care l-a vlaguit pana aproape de epuizarea completa. Ramane de vazut daca va accepta (in cazul in care va mai avea de ales) sa joace pana la capat rolul „El Cid” sau va alege o alta varianta de intrare/iesire (d)in istorie. Alta decat prin politicianizare si martiraj.

Dar sa nu ne risipim prematur in cuvinte mari. Nu despre asta era vorba. Nici macar despre acele sinceritati nerostite in istoricul discurs politic, sugestiv intitulat „interventie cu români” nu era vorba, desi ar merita, asa de dragul maieuticii, sa facem unele speculatii in aceasta directie.  Atunci ce era? Ce era, ce era? Oameni in toata firea si nu ne dam seama ce era. Iata ce era. Traian Basescu este de vreo zece ani personajul central, principal, unicul ṭar media al ṭarisoarei noastre. El este Zeus. Faptul ca nu s-a tinut de politica si n-a umblat cu diplomatie (pana acum cel putin), nu poate explica integral aceasta postura suprarealista, de Godot sosit pe meleag. Implinirea a ce mai lipseste de la explicatie consta in faptul abilitatii sale innascute de a acumula capital politic prin empatie si sublim/are de la felurite categorii de indivizii, care s-au aratat gata sa-l venereze, sa-l idolatrizeze in postura de politician, gata sa-l crediteze cu puteri magice si sa-i ofere astfel putere. Macra, in stare pura. Nefiind vorba doar despre mofluji si ciumpalaci ci de categorii mai numeroase care puse cap la cap au compus ṭara (ce vorba mare) asa se explica domnia politica  a acestui politician foarte slab. Slab, slab dar caruia ii port insa o admiratie speciala in calitatea sa de d.Goe, rasfatat de toata lumea. As fi vrut sa pot da nume si/sau definitii acelor categorii specifice de fani ai presedintelui Basescu, doamnelor si domnilor, dar asta nu-i o sarcina prea simpla. Asa ca am preferat sa le schitez prin exemple, prin componenta. Poate vom reusi sa dam un nume si o definitie fiecarei categori. In fiecare categorie (cu exceptia Categoriei D.) listele sunt deschise. Fiecare dintre cei intamplatori prin zona poate propune membri noi in fiecare grup, din randul persoanelor publice sau anonimi cu renume virtual. La urma urmelor, fiecare se poate reagasi intr-o categorie anume a fanilor lui Basescu, toti oamenii presedintelui. Tu in ce categorie intri?

  • Categoria A.
  1. Mircea Badea
  2. Victor Ciutacu
  3. Valerian Stan
  4. Crin Antonescu
  5. Victor Ponta
  6. Robert Turcescu
  • Categoria B.
  1. Dorin Tudoran
  2. Vasile Gogea
  3. Liviu Antonesei
  4. Florin Iaru
  5. Tudor George
  6. Serban Foarta
  • Categoria C.
  1. Sorin Ovidiu Vantu
  2. Dan Voiculescu
  3. Ion Iliescu
  4. Adrian Nastase
  5. Dinu Patriciu
  • Categoria D.
  1. Alina Mungiu Pippidi
  • Categoria E. 😉
  1. Andrei Plesu
  2. Mircea Cartarescu
  3. Gabriel Liiceanu
  4. Horia Roman Patapievici
  5. Andrei Cornea
  6. Mircea Mihaies
  • Categoria F+.
  1. Vladimir Tismaneanu
  2. Sever Voinescu
  3. Cristian Preda
  • Categoria F-.
  1. Viorel Padina
  2. Sorin Iliesiu
  3. Sorin Cucerai
  4. Mihai Rogobete
  5. Mircea Geoana
  • Categoria G.
  1. Traian Ungureanu
  • Categoria H. Captivii PSD (ai lui Ion Iliescu)
  • Categoria ICaptivii OTV (80% din populatie)
  • Categoria J. Cei 18% dinte cetatenii cu drept de vot care mai au incredere in Traian Basescu
Si cu asta cred ca n-a mai ramas nimeni pe dinafara (nici macar in afara tarii), 22 de milioane-n cap, (coane Fanica, poate, unul, doi sa-i fi doborat vântul, dar oricum mult sub marja de eroare) cu totii fani 100%  ai uluitorului Traian Basescu si suporteri dedicati ai mitului omonim. Traian Basescu  fiind alaturi de I.L.Caragiale dintre aceia care pot primi oricand (dar numai postum) titlul de „contemporani cu care ne mândrim” va ramane in galeria personalitatilor istorice marcante. Este in mare masura meritul sau, dar nici meritul nostru al fanilor sai de toate orientarile politice si de toate anvergurile intelectual-artistice nu este unul de neglijat. Vivat.

***

Sugestii pentru denumirea si definirea cat mai sintetica a categoriilor si/sau adaugiri pentru completarea listelor deschise, se primesc de Luni pana Vineri, intre orele 9:00 – 17: 00 la sediul Arcei din strada Ararat (sau Arafat) din Clalifat. In pauza de pranz se servesc bauturi racoritoare si energizante.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 17 Comments »

Care floare-i mai frumoasa?

Posted by Arca lui Goe pe aprilie 26, 2011

Gratie insistentei bunului meu amic virtual Radu Humor am descoperit cateva texte excelente care-i fac o reclama nesperata favoritului sau politic Crin. Iata cateva esantioane super(b)-articulate care fac anatomie pe ginasa botanica extrasa din fauna zooanelor politice de pe Dâm-bo-vitza veche:

1. Vladimir T. si Angela F. – Metafizica lui “terchea berchea”: Crin Antonescu si democratia romaneasca: Mai intai tragedie, apoi farsa, asa suna o vorba celebra, una din putinele ce-si mentin actualitatea, din opera lui Karl Marx. Cam aceasta ar fi diferenta intre un Gh. Tatarescu si pateticul (in sensul englez al cuvantului) Crin Antonescu. Cand, pe 1 decembrie 2009, dupa penibila descindere de la Timisoara, l-am numit “Guţă Antonescu”, liderul penelist a explodat furibund. Se intreaba unii de ce ii acord atata atentie unui personaj labil pe care l-am descris aici, pe Contributors, drept un Zelig al politicii romanesti, deci ca pe o fiinta cameleonica… Citeste mai mult AICI… DAR …SI AICI

2. Andrei P.  Crin Antonescu – Un politician second-hand… Psihanalitic vorbind, modelul lui e Traian Băsescu. Pe care, tot psihanalitic, vrea să-l suprime. Exhibă virilităţi, autoritarisme şi trivialităţi, care însă nu se potrivesc siluetei lui mai curînd inconsistente. Rică Venturiano se joacă de-a Vlad Ţepeş. Ţîfna lui are ceva neconvingător, contrafăcut, mărunt resentimentar. Nu poate fi contrazis fără să devină agresiv şi prost-crescut, se dispensează băţos de orice loialitate de partid, impune alegeri convenabile „pe liste“, trădîndu-şi partenerii de mai ieri, face guverne din umbră pe acelaşi principiu, se fîţîie oportun între convingeri şi declaraţii contradictorii. Ba mănîncă securişti pe pîine şi dă de pămînt cu Mona Muscă, ba se bălăceşte în sofisme ieftine pentru a-l obloji pe Dan Voiculescu, ba vrea să construiască „trainic“ cu UDMR, ba se luptă cu iredentismul, mirosind pîrtia electorală pe care i-o poate deschide un obosit discurs naţionalist. Strategiile lui, oricît de zgomotoase, au ceva provincial, de import, fără armătură şi fără contur. Iar ceea ce amuză şi stupefiază – am mai spus-o – e o veselă complezenţă faţă de sine însuşi: o impudică mulţumire de sine, o definitivă inaptitudine de a admite că, din cînd în cînd măcar, poate, ca tot omul, să bată cîmpii. Uneori (des), spune lucruri aiuritoare…. Citeste mai mult AICI…

3. Mircea C. – Al patrulea conjurat … Adevărul este că pe lângă noi, cei trei complotişti, există şi un al patrulea, căruia, ca geniu al calomniei, nu merităm nici să-i legăm sandalele. El singur a uneltit împotriva dumneavoastră mult mai mult decât toate agenturili autohtone şi străine, şi dacă, în ciuda căderii noastre, conspiraţia totuşi va triumfa, el va fi vinovatul moral. Acest odios agent, profitând de întâmplarea că se numeşte tot Crin şi tot Antonescu, vi s-a substituit în momente de răscruce ale istoriei recente şi, în numele dumneavoastră, a comis cele mai nătânge şi mai compromiţătoare fapte imaginabile. Numai noi am ştiut tot timpul că nu dumneavoastră, ci el a chiulit din parlament atât de mult, încât vi s-a dus vestea că aţi fi chiulit într-a patra şi de la lecţia „Povestea unui om leneş”. Citeste mai mult AICI… DAR … si AICI

Bibliografie selectiva:

Tratat de BOTANICA – Vol. I

Tratat de BOTANICA – Vol. II

Tratat de BOTANICA – Vol. III

Tratat de BOTANICA – Vol. IV

Tratat de BOTANICA – Vol. V

Tratat de BOTANICA – Vol. VI

Tratat de BOTANICA – Vol. VII

Tratat de BOTANICA – Vol. VIII

Crestomatie

Faptul ca Bidonul Gol reuseste sa capteze atentia atator vorbitori de elita, este mai mult ca sigur un semn Divin al unui mare si glorios viitor. Botanisti din toate tarile uniti-va.

Profit de ocaziune pentru a-i adauga in blogroll pe excelentii vorbitori, mânuitori de cuvinte si idei, artisti ai verbului si ai limbii romane, Angela Furtuna si Vladimr Tismaneanu. Ii multumesc si d-lui Radu Humor pentru insistenta cu care mi-a atras atentia asupra lor. Tuturor celorlalti va multumesc pentru atentie!

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , | 68 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: