(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Posts Tagged ‘Dan Voiculescu’

Balada lui Tudoran

Posted by Arca lui Goe pe decembrie 10, 2012

In preajma alegerilor electorale parlamentare din Romania anului 2012, scriitorul Dorin Tudoran (pamfletar), proband o incredibila versatilitate juvenila si totodata o plenara polivalenta, a postat pe blogul sau (cunoscuta Certocratie vesela), un text extrem de original, insotit de aferenta si inevitabila semnatura olografa. Originalul text denota o interesanta poveste cu tâlc (la alegere). In acelasi timp insa, pare si o poveste auto-biografica, autorul lasandu-ne, prin puterea sugestiei, sa intelegem ca (si) dansul s-ar fi aflat candva in postura de confesor (poate consilier) al unui important personaj politic, pe care-l evoca fara sa-l numeasca. Dar iata textul (autentificat Dorin Tudoran) – Balada aluziva:

BaladaLuiTudoran

P.S. V-am ruga sa nu va lasati pacaliti de ghilimelele presarate (taman ca ponta nu) in text. Ele nu denota citare ci evocare. Prin urmare avem de-a face cu un text original compus de catre scriitorul Dorin Tudoran spre deliciul cititorilor sai, dar si ca apropont finut catre acel politician (putin) intarziat. Ca nu cumva sa-l lase cumva fara parohie?(?) In sfarsit, treburi bisericesti presarate cu chitzibusuri teologice. Eu unul ma bucur sa constat ca scriitorul Dorin Tudoran se dovedeste capabil sa iasa din prizonieratul statutului de pamfletar si sa viseze si sa vizeze stari mai inalte, in acord cu anver-gura sa monumet-alå. Am incalecat pe-o sa si si v-am spus o poveste asa. Si asa.

P.P.S. Aaaa, si as mai avea una. Eterna poveste a cenzurarii abuzive a mesajelor d-lui Goe pe certocratia vesela. Moderatorul Certocratiei mi-a cenzurat iarasi in mod cu totul si cu totul nejustificat o incercare de critica literara a baladei, dublata o tentativa de debut literar cu o alta poveste, tot cu tâlc, similar de originala cu cea a conului. Iata despre ce e(ra) vorba:

Mesaj refuzat de cenzura de pe Certocratia:

Coane Dorine foarte draguta voluptatea cu care va dedati (taman ca ponta) semnarii olografe a unui text care a circulat liber prin internet. Ca banc. Bine acuma domnia voastra nu sunteti chiar ca Ponta, si ati avut grija sa strecurati cuvantul „folclor” in titlu. Aveti „acoperire”, chiar si fara ghilimele. Acuma cei care stiau bancul stiu si ce-ati vrut sa ziceti prin folclor. Ceilati insa, nu. Taman ei. Rusinica, coane Dorine. Ei dar nu va intristati. Cine va iubeste va iubeste oricum. Si cine nu tot la fel.

Haide sa va spun si eu o snoava, da ramane intre noi. Are legatura doar cu noi. Am auzit-o in Tramvaiul 16. Cica trei preoti din trei parohii diferite (eventual de confesiuni diferite, daca vreti) fiind amici si locuind in sate limitrofe se gândesc sa petreaca o duminica impreuna, la râu. Acolo le vine ideea de a face o baie in pielea goala. In timp ce tocmai ieseau din apå (apå rece), se opreste in apropiere un autobuz si lumea se inghesuie buluc la ferestre sa se holbeze la cei trei nefericiti nudisti. Doi dintre cei trei (Luca si Matei) isi acopera instinctiv, cu mana, lucusoarele rusinoase dintre picioare, in timp ce al treilea dintre ei (Marcu) isi acopera cu amandoua mainile fata. Dupa ce autobuzul pleaca, cei trei, vadit marcati de intamplare, se imbraca in tacere. Apoi, Luca il intreaba (in asentimentul lui Matei) pe Marcu: Auzi ma, dar tu de ce in loc sa-ti acoperi, vorba ‘ceea, odoarele rusinoase, ti-ai acoperit fata? Iar Marcu le raspunde: Nu stiu cum este la voi in parohii dar va pot spune cu certitudine ca in Parohia mea oamenii sunt recunoscuti dupa fata, nu dupa odoare.

  • P.S. Oare povestea asta cu tâlc va invata ceva, coane Dorine?
    >
  • P.P.S. Gurile rele afirma ca de fapt Luca si Matei si-ar fi ascuns odoarele (si nu fata) pentru ca nu erau asa de dotati in materie de odoare rusinase precum Marcu, asa ca rusinadu-se au preferat sa se prefaca… rusinati si sa-si arate fata (spre public). Ceea ce de altfel i-a si impiedicat sa-l desconspire ulterior pe Marcu, preferand sa pozeze in postura de buni crestini discreti, care nu-si toarna aproapele din nimica, pentu a-l arunca in gura lupului si pentru a lasa toata gloata sa afle Who’s Who. Caci uitasem sa va zic, numele de familie al lui Marcu era Lupulescu caci era din familia Lupulescu. Asa dupa cum bunaoara d-voastra, coane Dorine, sunteti din familia lu Tudoran.

Posted in Arcaluigoeologie, Poetul GreFo | Etichetat: , , , , | 25 Comments »

Batalia pentru Ponta

Posted by Arca lui Goe pe decembrie 2, 2012

Batalia pentru Ponta va avea loc in Golful Porcilor!

politologul Alina Mungiu-Pippidi

considera ca Traian Basescu este obligat sa-l numeasca premier pe Victor Ponta
daca USL va obtine majoritatea in Parlament.
In caz contrar, va fi prima data cand USL va avea un „caz clar de suspendare”

pam-pam

Cum, necum, singura miza vizibila a alegerilor din 9 decembrie in anul de gratzie curent a ajuns sa fie desemnarea (sau nedesemnarea) d-lui Victor Viorel Ponta in postura de premier, de parca de acest „detaliu” ar depinde in mod esential felul in care se va configura teatrul de lupta post-electorala, cum se vor imparti bucatele si poate chiar directia principala pe care o va apuca Romania.VodkaPontaPatria Daca am face abstractie (de parca am putea) de bâzdâcurile politice si de incarcatura umorala a diputelor eletorale cu electrosocuri (extinse la scara natiunii) si am gandi situatia la rece, fara patima, atunci aceasta ar putea parea  simpla si usor de depasit. Dar vorba ‘ceea, teoria ca teoria. Teoretic avem de-a face cu o uniune de partide (USL) care a castigat alegerile (sa zicem ca le-a castigat in acord cu trendul general al intentiilor de vot) asigurandu-si majoritatea (ceruta) in Parlamentul Romaniei. Pe de alta parte se afla Presedintele Romaniei, in exercitiu, care, conform Constitutiei Romaniei (Documentul Fundamental etc) are indreptatirea si indatorirea sa-l desemneze pe noul Prim-Ministru al Guvernlui Romaniei, pe baza consultarilor (= discutii, negocieri, acord) cu partidul care a intrunit majoritatea ceruta. Pentru a simplifica discutia, sa zicem ca acelasi lucru ar fi valabil nu numai pentru un partid castigator al alegerilor ci si pentru o uniune de partide (de revenit, eventual de intrebat Mistreţu de la epi/Centru). Conform rezultatelor alegerilor, partidul castigator este indreptatit sa se astepte ca in postura de premier sa fie desemnat unul dintre ai lor, agreat de ei. Se poate considera, in mod cat se poate de firesc, ca un partid sau o uniune capabila sa castige alegerile electorale parlamentare intr-o tara democratica din secolul al-XXI-lea, poseda in componenta mai multe persoane compatibile cu functia de premier si ca nu este dependent/a de un lider unic, providential si de neinlocuit (precum se intampla in partidele totalitare). Un partid democratic, modern, puternic (castigarea alegerilor fiind cea mai buna dovada a satisfaceri tuturor acestor criterii) dispune asadar de o marja de negociere, fiindu-i la indemana sa fie destul de flexibil in procesul de consultare cu Presedintele ales al tarii si aflat in exercitiul functiunii (intamplator, si mai ales in mod neesential, provenit din randul partidului adversar), in vederea desemnarii (de catre acesta) a Primului Ministru al Guvernului tarii. In cazul in care Presedintele in exercitiul functiunii refuza sa negocieze, respingand mai multe propuneri ale partidului invingator in alegeri (majoritar in Parlamentul tarii; si va rog sa ma scuzati ca tot scriu Parlament cu „P” mare si tara cu „t” mic), sau incearca sa desemneze un premier totalmente neagreeat de catre partidului castigator, s-ar putea spune ca am avea de-a face cu o incalcare a constitutiei in spiritul ei (nu in litera). In mod absolut similar, in cazul in care partidul invingator in alegeri incalca protocolul si incearca sa-l impiedice pe Presedintele tarii (si va rog sa ma scuzati ca tot scriu Presedinte cu „P” mare si tara cu „t” mic) sa-si exercite prerogativele incernand sa eludeze consultarile (=discutii, negocieri, acord) si sa desemneze Premierul unic, impotriva vointei Presedintelui tarii, am avea iarasi de-a face cu o incalcare a Constitutiei tarii (si va rog sa ma scuzati ca tot scriu Constitutie cu „C” mare si tara cu „t” mic). Nu vad ce-ar putea fi mai clar decat atat si ce ar fi de interpretat avocateste in raport cu textul Constitutiei tarii (care este).

De ce anume Presedintele tårii nu agreaza ideea desmnarii lui Victor Viorel Ponta in functia de Prim Ministru al Guvernului tårii (…) este cat se poate de clar si de indreptatit. Respectivul personaj este o persoana compromisa in plan profesional, etic, moral si politic, santajabil, incompetent, perceput ca atare atat in tara cat si de catre toti partenerii externi ai Romaniei. Chiar daca partidul castigator al alegerilor ar avea convingera intima si ferma ca aceste perceptii sunt gresite tot n-ar avea indreptatirea politica sa insiste asupra desemnarii acestei persoane anume (jalnic personaj) intr-o postura care poate defaoriza tara si intereselei ei. In mod normal un partid democratic, modern si puternic (castigator al unor alegeri libere, organizate corect), ar fi normal sa se orienteze rapid catre o alta persoana dintre multele avute la dispozitie, competenta,  lucida, curata, proaspata, aflata deasupra unor suspiciuni atat de grave pe cat se afla „campionul” Victor Viorel Ponta. Pe baza dinamicii literare interioarea a textul meu de pana acum, ar fi momentul  sa reiterez intrebarea: „Si atunci de ce se incapataneaza partidul castigator al alegerilor, sa sfideze Constitutia, Bunul Simt, Interesele tarii, partenerii externi si opinia publica, nominalizandu-l exclusiv pe Victor Viorel Ponta?”  Totusi n-o reiterez ci o mai amân in vederea unei paranteze: Dar oare chiar se incapataneaza USL-ul sa-l numeasca pe Victoras Viorel Ponta  ca unic candidat de premier de vârât pe gâtul lui Traian Basescu? N-o fi cumva vorba de manevre electorale sau de confuzii si ambitii brambura ale armatelor media asociate USL si ca in fond ne vom trezii  dupa 9 decembrie (vorba vine trezi, caci cosmarul va continua) ca USL decide sa-i prezinte Presedintelui tarii un alt nume, surpriza, pentru candidatura la premierat in premiera. Nu? Cum?… nu? Eee, atunci, revin si intreb, de ce domnule, de ce s-ar incapatana USL sa i-l vâre pe gat lui Basescu pe Ponta si numai pe Ponta, cu toate riscurile si prejudiciile aferente? De ce nu pe Adrian Nastase? Care-i spilul? Care-i sfâråiala? Singura sansa de a ne dumiri cat de cat ar fi sa incercam o analiza pe cazuri.

Cazul A. Cazul „A” denota faptul ca Victor Viorel Ponta este chiar centrul de putere al partidului. Intr-un partid cu o traditie extrasa dintr-o istorie cu parfumuri totalitare de alta data, in care fiecare dintre liderii anteriori (cu exceptia bietului Geoana) capatasera puteri discretionare, tanarul Viorel a gasit scurtatura spre inhatarea partidului pe care-l controleaza in totalitate. Ponta este Partidul, ba chiar Partidele (daca-l luam la socoteala si pe cel al somnabulului). Cum el (Victoras ca persoana) doreste musai sa fie Prim si la Guvern (caci il forteaza nevasta sa vrea), partidul n-are ce(-i) face si de aici beleaua, buba si iminenta incalcare a Constitutiei (care n-ar conta atat timp cat partidul are mijloacele necesare de a-l face pe popor, ma scuzati ca-l scriu cu „p” mic, sa se faca ca nu baga de seama). Consideram ca  probabilitatea procentuala ca aceasta varianta sa fie valabila ar fi undeva intre 5% si 10%.

Cazul B. Nu-i Victor buba si piedica ci chiar Partidul si mai ales Meta-Partidul, care a tesut, a urzit si a menit, croindu-l pe Victoras cel Viteaz pentru postul cu pricina. Ar fi, va dati seama, inconfortabil, peste mânå, sa se apuce acuma ditamai Meta-Partidul sa dezlâneze si sa lâneze la loc cu alt fir. Multa munca, improvizatii, riscuri, pentru nimica (mofturile lui Basescu). Nu face Meta-Partidul asa ceva. Probabilitatea procentuala ca aceasta varianta sa fie valabila ar fi undeva intre 10% si 20%.

Cazul C. Cazul „C” e mai complicat si ne intoarce la partile alea de care am facut abstractie la inceput pentru simplificarea discutiei. In fapt dinamica evolutiilor politice de la noi nu merge asa lesne ca in democratiile consacrate (numite pe scurt democratii). La noi, in muntii strabuni, metafizica dicteaza regulile si liderii. Cu toate ca toata lumea politica sunteaza de nu se vede poporul („p” mic), il fenteaza, manipuleaza, demitizeaza si etc, totusi pe undeva, intr-un plan superior si invizbbil, lumea asta politica depinde nu de ce face sau ce(-i) poate face poporul („p” mic pe toata linia), ci depinde de ceea ce crede poporul despre popoarle lumii politice, ca-ntr-o schema piramidala bazata pe incredere. Ambitzul celor care se confrunta in a-si impune punctul de vedere intr-un detaliu asa de nesemnificativ  ca victor ponta are o miza mult mai mare in plan meta-fizic in raport cu disputele urmatoare, aratandu-i poporului cine este in fond mai tare. Efectele transmiterii unui asemene mesaj care ar arata poporului, cine are ultimul cuvant (ca si la sfarsit tot cuvantul va fi), pot fi devastatoare, un precedent periculos pentru cine se va intampla sa nu aiba ultimul cuvant (articulat) ci ultima miorlaitura.  Problema zilei este ca in contextul intern dat, USL-ul nu numai ca-si poate permite sa incalce Constitutia fara ca asta sa aiba vreun efect nociv asupra violatorilor (in timp ce Traian Basescu n-o poate face, nici din vorbe) dar poate declara ca orice gest al Presedintelui este o incalcare a Constitutiei, care poate fi foarte usor sanctionat cu o tentativa de suspendare (si nu numai). Felul in care majoritatea poPulatiei  (cu „P” mare) accepta tacit aceasta ticalosie este, in fapt, un sindrom mult mai periculos decat inghitirea porcului de catre pajurå si re-varsarea lui la loc de 10 ori mai voinic si mai chipes. Faptul ca 7 milioane de romani se pot ridica in doua picioare, in lumina blånda a noptii colective, fiind gata sa decalre in cor, pe propria raspundere, ca din textele apocrife al Constitutiei ar rezulta (negru pe alb) ca nu Presedintele are atributia desemnarii Premierului ci Alticineva, este masura succesului in procesul de diseminare a ticalosiei de la sistem catre enoriasi. Gramatica este neputincioasa ne mai fiind in stare sa discearna intre un  „ne-am ticalosit” ci un „neam ticalosit”. Poate istoria sa mai fie in stare sa faca diferenta, cu-linioara – fara-linioara, de despartire, de unire.

Si intrucat batalia pentru Ponta se va da in Golful Porcilor (de ambele sexe) s-ar cuveni cred sa revenim un pic in zmârcuri, la zicerea politologului Alina. Intr-o lectura rapida, facuta in spiritul A3, din lumina unor reflexe mentale preexistente, care se parctica de milenii in mass media de pe la noi, atunci cand se confectioneaza stiri pe baza unor ziceri porcesti, din panseul profund al Alinei ar putea rezulta (va rog sa recititi) ca „daca USL nu va obtine majoritatea in Parlament” atunci „USL va avea un caz clar de suspendare al presedintelui”. Orice este posibil intr-o lume in care Dan Voiculescu face cartile (masluite din timp), iar Mircea Badea le taie, in aplauzele grele (aplauze prelungite) ale „canaliei de uliti”.  Dupa cum spune si Mihai Eminescu, cel confiscat de puric (Dan Puric si altii).  Dar din zicerea politologului mai rezulta si alte cateva mici adevaruri colaterale. Domnia sa zice ca daca Traian Basescu (in calitate de Mos Craciun) ii va refuza plagiatorului Victor Viorel Ponta cadoul de Craciun, onoarea de a fi Premier de Anul Nou, atunci (si numai atunci) USL-ul ar avea intaia-si data pentru prima oara un motiv serios pentru suspendarea Presedintelui (oops, vorba poetului). Ca ar fi ori ca n-ar fi un motiv serios, am discutat deja mai sus (pe cazuri), dar (si asta este parte interesanta) accentul zicerii cade pe ideea pana acum n-au existat motive pentru suspendarea presedintelui, si ca deci Victor Viorel Ponta (alaturi de Crin si de calitatea de plagiator ordinar) este in mod oficial ca pucist (tot ordinar) autorul târârii Romaniei in aventrura estivala pe anulare a statului de drept si a ordinii constitutionale, facuta in baza la motivul unor pretexte fara rezon. Si atunci, daca politologul, in gura caruia (neagra in cer) se uita plin de sperante analistii USL, are dreptate, atunci asta inseamna ca si Traian Basescu are toata indreptatirea sa refuze numirea in fruntea Guvernului  a unui plagiator, uzurpator, manipulat in toate anotimpurile de catre Vara-nu. Nu? Ba da.

Prin urmare, in calitatea mea de simplu cetatean, am obligatia morala de a merge la vot cu vot ca sa-l ARD pe Ponta cu Basescu. Ceea ce voi si face. USL-ul poate alterna democratic la Guvernare, dar Ponta trebuie sa alterneze, tot democratic, de la Guvern la gunoi. Sper ca Traian Basescu sa adune destul de multe argumente pentru a putea proceda in consecinta.

P.S. Desigur ca in intentia declarata (declarativa) a lui Traian Basescu de a se opune propunerii lui Ponta in functia de sef al guvernului exista si o parte de natura „freudiana a ego-ului” (ca sa zicem asa) precum si dorinta de a actiona (pragmatic) impotriva adversarilor (politici), dar tot asa de „desigur” motivatia principala a respingerii plagiatorului este de natura obiectiva si patriotica, presedintele fiind constient ca Victor Ponta (cel devenit) ar fi daunator tarii, intr-o astfel de postura. Pe Dan Voiculescu nu-l pot banui cu nici un chip ca l-ar vrea pe Ponta la Guvern in favoarea Patriei. Prin urmare, inaitea supunerii la vot, in calitate de presedinte al prezidiului pe (b)Arca lui Goe, vin si (va) intreb: Cine este pentru? Cine este impotriva? Se abtine cineva?

Va rog sa procedati in consecinta. Dupa constiinta.

Se dedica acest topic Dictaturii Justitiei in general, si personal d-nei Carmen, in particular .

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , | 55 Comments »

Basescu politic – Ultima halta

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 30, 2012

Fraţilor! (toţi se-ntorc şi-l ascultă.) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!… 

Impotriva demonstrantilor (huligani, golani, whatever) Ceausescu a timis armata (sa-i impuste), Iliescu a chemat minerii (sa-i ciomageasca), Constantinescu i-a descurajat aprioric cu cei 15000 de lefegii (specialistii din dotare), iar Basescu (incununarea) ii aṭâṭă in contra lor pe intelectualii societatii civile de calitate… (sa-i ironizeze), pentru ca la altceva si/sau altcineva oricum n-ar mai avea la cine/ce sa apeleze, intrucat restul poporului si-a facut deja datoria si nu mai trebuie deranjat. Ca nu-i frumos. Si inca ṭe deranj neicusorule.

Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!

In Romania post-moderna, cel mai bun politician al fix ultimului sfert de secol (va rog sa calculati anii) este indubitabil Ion Iliescu, singura entitate dâmboviṭeana 100% politica. Animalul politic, intact conservat, care-l are in posesie pe cetateanul Ion Iliescu, trebuie sa fie in teribila suferinta in prizonieratul decrepitudinii gloabei bolsevice. Ce mare animal politic va muri odata cu dânsul. Pacat c-a fost prost orientat. Deh, ale tineretii valuri. La polul opus, partajînd insa cu Ion Iliescu anumite canalele oculte de cumunicare cu masele (nu cu poporul, dar ce-i poporul oricum nu se stie) se afla cel mai slab politician din istoria politica a Romaniei si anume, doamnelor si domnilor, Traian Basescu. In fapt, comandantul Traian Basescu nici nu este politician, pentru ca dumnealui nu face politica ci direct istorie (nu-i momentul sa intram in detalii). Succesul sau in politica si diplomatie s-a datorat intr-o mare masura, dati-mi voie, tocmai faptului ca n-a facut politica si diplomatie, cu exceptia celui mai recent discurs, sugestiv intitulat „interventie cu romani”, care este unul eminamente politic. Din pacate insa acesta este un discurs politic al unui neofit, novice in aceasta meserie, care-i este si asa in contra naturii si si formarii sale profesionale. Un politician este un om (ca toti oamenii) care prin excelenta trebuie sa minta. Sa minta cu seninatate, cu dezinvoltura, consistent, cu o oarecare coerenta, nu doar un ins capabil sa navigheze printre minciuni dar si capabil sa-si inghita propriile adevaruri si sa le uite. E in fisa postului. Faptul ca Traian Basescu a acceptat sa se auto-cenzureze, sa renunte la introducerea unor sinceritati specifice in acel discurs memorabil (istoric am putea zice), rezumandu-se sa spuna excat ceea ce trebuia spus in contextul politic (cat se mai putea spune), poate avea efecte colaterale dintre cele mai toxice asupra sa, ca personaj pseudo-politic aflat si asa, de ceva vreme, intr-un soi de agonie existentiala, rezultat al surmenarii care l-a vlaguit pana aproape de epuizarea completa. Ramane de vazut daca va accepta (in cazul in care va mai avea de ales) sa joace pana la capat rolul „El Cid” sau va alege o alta varianta de intrare/iesire (d)in istorie. Alta decat prin politicianizare si martiraj.

Dar sa nu ne risipim prematur in cuvinte mari. Nu despre asta era vorba. Nici macar despre acele sinceritati nerostite in istoricul discurs politic, sugestiv intitulat „interventie cu români” nu era vorba, desi ar merita, asa de dragul maieuticii, sa facem unele speculatii in aceasta directie.  Atunci ce era? Ce era, ce era? Oameni in toata firea si nu ne dam seama ce era. Iata ce era. Traian Basescu este de vreo zece ani personajul central, principal, unicul ṭar media al ṭarisoarei noastre. El este Zeus. Faptul ca nu s-a tinut de politica si n-a umblat cu diplomatie (pana acum cel putin), nu poate explica integral aceasta postura suprarealista, de Godot sosit pe meleag. Implinirea a ce mai lipseste de la explicatie consta in faptul abilitatii sale innascute de a acumula capital politic prin empatie si sublim/are de la felurite categorii de indivizii, care s-au aratat gata sa-l venereze, sa-l idolatrizeze in postura de politician, gata sa-l crediteze cu puteri magice si sa-i ofere astfel putere. Macra, in stare pura. Nefiind vorba doar despre mofluji si ciumpalaci ci de categorii mai numeroase care puse cap la cap au compus ṭara (ce vorba mare) asa se explica domnia politica  a acestui politician foarte slab. Slab, slab dar caruia ii port insa o admiratie speciala in calitatea sa de d.Goe, rasfatat de toata lumea. As fi vrut sa pot da nume si/sau definitii acelor categorii specifice de fani ai presedintelui Basescu, doamnelor si domnilor, dar asta nu-i o sarcina prea simpla. Asa ca am preferat sa le schitez prin exemple, prin componenta. Poate vom reusi sa dam un nume si o definitie fiecarei categori. In fiecare categorie (cu exceptia Categoriei D.) listele sunt deschise. Fiecare dintre cei intamplatori prin zona poate propune membri noi in fiecare grup, din randul persoanelor publice sau anonimi cu renume virtual. La urma urmelor, fiecare se poate reagasi intr-o categorie anume a fanilor lui Basescu, toti oamenii presedintelui. Tu in ce categorie intri?

  • Categoria A.
  1. Mircea Badea
  2. Victor Ciutacu
  3. Valerian Stan
  4. Crin Antonescu
  5. Victor Ponta
  6. Robert Turcescu
  • Categoria B.
  1. Dorin Tudoran
  2. Vasile Gogea
  3. Liviu Antonesei
  4. Florin Iaru
  5. Tudor George
  6. Serban Foarta
  • Categoria C.
  1. Sorin Ovidiu Vantu
  2. Dan Voiculescu
  3. Ion Iliescu
  4. Adrian Nastase
  5. Dinu Patriciu
  • Categoria D.
  1. Alina Mungiu Pippidi
  • Categoria E. 😉
  1. Andrei Plesu
  2. Mircea Cartarescu
  3. Gabriel Liiceanu
  4. Horia Roman Patapievici
  5. Andrei Cornea
  6. Mircea Mihaies
  • Categoria F+.
  1. Vladimir Tismaneanu
  2. Sever Voinescu
  3. Cristian Preda
  • Categoria F-.
  1. Viorel Padina
  2. Sorin Iliesiu
  3. Sorin Cucerai
  4. Mihai Rogobete
  5. Mircea Geoana
  • Categoria G.
  1. Traian Ungureanu
  • Categoria H. Captivii PSD (ai lui Ion Iliescu)
  • Categoria ICaptivii OTV (80% din populatie)
  • Categoria J. Cei 18% dinte cetatenii cu drept de vot care mai au incredere in Traian Basescu
Si cu asta cred ca n-a mai ramas nimeni pe dinafara (nici macar in afara tarii), 22 de milioane-n cap, (coane Fanica, poate, unul, doi sa-i fi doborat vântul, dar oricum mult sub marja de eroare) cu totii fani 100%  ai uluitorului Traian Basescu si suporteri dedicati ai mitului omonim. Traian Basescu  fiind alaturi de I.L.Caragiale dintre aceia care pot primi oricand (dar numai postum) titlul de „contemporani cu care ne mândrim” va ramane in galeria personalitatilor istorice marcante. Este in mare masura meritul sau, dar nici meritul nostru al fanilor sai de toate orientarile politice si de toate anvergurile intelectual-artistice nu este unul de neglijat. Vivat.

***

Sugestii pentru denumirea si definirea cat mai sintetica a categoriilor si/sau adaugiri pentru completarea listelor deschise, se primesc de Luni pana Vineri, intre orele 9:00 – 17: 00 la sediul Arcei din strada Ararat (sau Arafat) din Clalifat. In pauza de pranz se servesc bauturi racoritoare si energizante.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 17 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: