(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Posts Tagged ‘Dl.Nimeni’

A doua zi de 1 Aprilie – Demascarea d-lui G.

Posted by Arca lui Goe pe aprilie 2, 2014

De sub adânc pseudo-anonimat, un personaj de o notorie obscuritate a picurat, cu o perseverenta nedemna… de o cauza mai buna, literaturå… in spatiile virtuale, pretutindeni dar mai ales in anumite noduri ale retelei, special alese de catre „odiosul” personaj. Toata lumea il stie, toata lumea l-a vazut, dar (aproape) nimeni nu-l cunoaste, devenind un enigmatic mister a lui Polichinelle, investigat insistent de mai toata lumea. Tinta a speculatiilor si cercetarii multora, „odiosul” personaj, a continuat ani si ani de zile (sau de „zilisoare” cum ar zice un con-frate de-al sau de pseudo-anonimitate hyperspatiala) sa-si duca existenta obscura, sub acoperirea pseudo-anonimatului, disimulandu-si mutra, gandul, glasul, insinuandu-se insidios pretutindeni unde se arata vreo såmântzå de vorba mai de soi. Nomad fiind nu se stabilea nicaieri, aflandu-se pretutindeni si nicaieri, azi aici maine-n Focsani, poimaine la Suceava, ba pe forumuri, ba pe bloguri, ba in subsoluri pline cu igrasie in redactia unor ziare si reviste de prestigiu sau de trista faima. Desi ar fi putut foarte bine sa-si faca o casa a sa (ca la Corabia) sau chiar un conac (big mansion) ca la Cetate, de unde sa iradieze el insusi propria-i literatura, atragandu-i pe fluturi pe lampa sa magica (a se vedea legenda lui Aladin), omul (un aventurier dezorganizat) a preferat sa-si vaneze fluturii pe la curtile altora, nepasandu-i de suferintele celor care-si doreau intens si dezinteresat sa-l stie pre numele sau. Asadar un om rau, un om fara inima sau in tot cazul un om fara o inima buna. Un om cu o inima rea. Dar azi valul cade crudo. Totul s-a sfarsit. Fluturas nu mai ai aripioare, (caci) dl.Conte ti le-a retezat. Dizmetit din visuri sece chiar si Gogea a punctat. Misterul s-a risipit. Totul s-a aflat. Misteriosul si agresivul personaj cu o inima atat de rea dar cu o minte atat de ascutita, se dovedeste a fi un domn G…, de circa 60 de ani (cam båtrâior… in realitate vreo 40), cu barba, moldovean, moldovean-moldovean, dar nu de la Sadova (ca altii) ci de la Severin (precum pasarea Rongo), si care cu mâhnire isi face veacul de singuratate in cetatea de scaun a Sucevei, la nici o azvarlitura de batz de Botosaniul harabulian. Doamnelor si domnilor, este vorba despre domnul George Tudor, cunoscut multora sub pseudo-nick-name-ul de Inima Rea. Prezentam in continuare cateva dintre dovezile demascatoare indubitabile, care probeaza fara urma de tagada ca da, Inima Rea este un fost oltean, scriitor ad-hoc de mare talent, care din motive neelucidate (inca) nu are deocamdata un blog al sau (in fapt are un blog incipient cvasi-abandonat) in care sa se adune, sa se ordoneze integrator si sa propuna teme si tematici, in loc de a „chibita”, te-ai mira pe unde si de ce, inventandu-si pretutindeni, cu talent si pricepre, prilejuri circumstantiale, punctuale de a elibera in lume (risipindu-se) literatura de buna calitate (de obicei fictiune), continuta abundent in inima sa, Doamne iarta-ma, rea. Asadar dovezile din docomente:

Proba no.1:

Iniţial Oana vorbeşte de Nicolae Turtureanu. Acel nume l-am reţinut, întărit de confirmarea din final a lui InimaRea şi de faptul că, intrând pe linkul oferit de Oana, am găsit, la pagina 6 a revistei Timpul indicată,o recenzie a volumului “Dubla cetăţenie” al lui Nicolae Turtureanu. Ulterior InimaRea a marturisit ca e moldovean, ca are in jur de 60 de ani şi poartă barbă. Totul se potrivea perfect cu portretul lui Nicolae Turtureanu, mai puţin stilul, care mi-a creat bănuieli (de-asta şi PS-ul de la finalul articolului meu de azi). Acum, după intervenţia panicată a Corinei, m-am întors la comentariile de atunci şi am descoperit o rectificare a Oanei, peste care la timpul respectiv am trecut in zbor, în care Oana se corectase: “Scuze! Am incurcat persoanele. Este vorba despre Tudor George.” – Contele de Saint Germain – Precizare

Proba no.2:

Unul dintre vizitatorii blogului meu, care se semnează @InimaRea, s-a identificat singur, crezând că ne striveşte, ca fiind scriitorul G. T. Cum, în ignoranţa mea, nu auzisem de domnia sa până atunci şi cum, în lipsa unor maniere corespunzătoare, am făcut imprudenţa să recunosc într-un comentariu că acest nume imi este necunoscut, mi-am atras grabnica şi eterna sa maledicţiune. A început să-mi vâneze fiecare opinie pentru a… Citeste mai departe: AICI.

Proba no.3:

Editura Adenium din Iasi a lansat deja pe piata de carte, in varianta revazuta, un titlu care sigur nu te va lasa indiferent pentru ca vizeaza tocmai acea curiozitate a cititorului mereu in cautare de altceva. Este vorba despre volumul Damele din palarie: Pseudospionologykos semnat cu pseudonimul InimaRea. De ce ar trebui sa te intereseze acest titlu? In primul rand pentru ca tu si parintii tai ati trait intr-o Romanie comunista supravegheata 24 de ore din 24 de Big Brother-ul Sistemului, Securitatea, si v-ar placea sa stiti ce este in mintea unui fost securist, care dupa 1989 isi continua activitatea la Serviciul Roman de Informatii. Cui nu i-ar placea sa treaca dincolo de… … Ceasca de cultura

Proba no.4: Profil de Inima Rea

Proba no.5:

Acest articol este o eroare tip Matrioşka: reia toate clişeele propagandei oranj – semn că articolul i-a fost livrat lui KP Schwarz, care l-a doar semnat; ceea ce ne atrage atenţia nu asupra seriozităţii ci a poziţiei FAZ faţă de situaţia din Ro. Probabil că Germania socoteşte avantajos să adopte un punct de vedere “intern”, în perspectiva relaţiilor cu… … In line dreapta

Proba no.6:

„Despre cum virtualul  devine real şi ceea ce părea un pseudonim se dovedeşte o identitate autentică. Adică, despre Inimă-Rea. Tot ce ştiu despre acest scriitor are două surse: mai întîi, l-am întîlnit pe blogurile unor prieteni, remarcîndu-se prin comentarii ample, ”grele”, echilibrate, consecvente fără a fi “încăpăţînate”, generoase în intransigenţa lor. Se “mişca” prin spaţiul blogosferic drept şi masiv ca o tură pe tabla de şah! Totdeauna drept.Impunînd respect. Aşa l-am perceput. Aşa am şi avut parte de sprijinul lui surprinzător la un moment dat, cînd, angajat cu prea mult orgoliu într-o dispută pe un forum, mă trezisem în situaţia “cavaleriei uşoare” engleze la porţile Sevastopolului! Atunci, a apărut (în bătălia reală istoric, acest lucru nu s-a întîmplat şi deznodămîntul a fost tragic) “turnul” care mi-a asigurat ”flancurile” asigurîndu-mi o “retragere în ordine şi fără pierderi”! Mai apoi, a fost “deconspirarea” lui Inimă-Rea, făcută de… „Citeste mai departe: Inimă-Rea. Turnul din Severin în Cetatea Sucevei de dl.Gogea.

Proba no. 7

Esantion A.InimaRea March 31, 2014 at 21:47 #4

Poate stiti ca-naintea unei vizite oficiale intr-o alta tara, sefului delegatiei vizitatoare i se furnizeaza analize/sinteze despre tara respectiva, din mai multe directii – in mare, dinspre Externe si intelligence (nu spun “spionaj” fiindca nu mai e termen valabil pentru toate tarile straine). Respectivele lucrari nu sufera de emotivitate, principialitate, dorinta de aparare a lumii democratice samd. Acolo, trebuie sa apara ce e in tara cu pricina – nu de ce – si ce-ar fi posibil, din ce-si propune vizita (punctual ori la plezneala daca analistul n-are idee de agenda vizitei).

Formal, analizele/sintezele sint clasificate, presupunindu-se ca s-ar baza pe informatii la rindul lor clasificate. Impreuna cu “lucrarile-capac”, vin note documentare, continind nu doar date statistice, geografice, istorice, politice ci si aprecieri ale unor terti, de regula – din media de acolo. Documentarea nu e clasificata, astfel ca poate fi asemuita lestului care tine un vas pe linia de plutire. Pentru un serviciu serios, e de asteptat ca informatiile documentare sa nu le contrazica pe cele clasificate – ori invers. Iar daca exista, totusi, o diferenta notabila intre “lucrarea-capac” si partea documentara reflectind “perceptia generala” despre, ramine la latitudinea “beneficiarului” sa hotarasca modul de abordare a gazdelor sale, in timpul vizitei (evident, tot asa e si la primirea unei vizite de nivel inalt).

Dinspre intelligence, rezultatul analizei “beneficiarului” se vede cel mai bine in declaratiile sale destinate publicului larg. Eventual, citite pe dos, ori macar “interpretate” in cheia analistului de informatii publice.
Daca presedintele Romaniei declara pornit proiectul politic romanesc la Marea Neagra, a carui tinta este transformarea bazinului Marii Negre – din “Lac rusesc” – in “mare deschisa”; si daca-l sustine consecvent pina-n momentul in care tara sa organizeaza o intrunire a NATO la nivel inalt, la care participa si presedintele Rusiei; la care atitudinea sa fata de Putin e mai mult decit indatoritoare, ca de la mic la mare, nu analistul – oricare, de oriunde – are a se minuna ci “simplul cetatean”: vazindu-l pe presedintele sau cit de fericit ii zimbeste rusului, caruia numai ca nu-i pupa mina, se-ntreaba ce mama supararii se poate-ntimpla. Oare sa nu fi-nteles el bine diatriba presedintelui sau impotriva Kremlinului si declaratiile de fidelitate doctrinara inchinate Licuriciului?

Omeneste vorbind, Putin impune prin simpla-i prezenta. “E charismatic” fiindca este presedintele Federatiei Ruse – o putere mondiala. E chiar mai mult de-atit, e “adevaratul presedinte”, de care si Rusia, si America, si toata lumea au nevoie. Din alta nevoie – de stabilitate globala si regionala, de predictibilitate in relatiile bi si multilaterale, conditii ale unei lumi pasnice, in care schimburile comerciale sa decurga fara sincope.

Cu toate acestea, presa libera si independenta de la noi nu uita o clipa sa-l prezinte ca pe “fostul colonel kaghebist” – apasind pe “rezident (adica, sef al) retelei KGB de la Berlin, din epoca Razboiului rece. In ochiul media – un Argus ciclopic – altceva nu conteaza. In caz ca-si pun, totusi, intrebarea “Cum de a reusit un ofiter al KGB sa ajunga in cea mai inalta pozitie in statul rus”, raspunsul standard este “fiindca, in fosta URSS, fostul KGB e la putere”.

Nu sufera comparatie cu Bush sr fiindca americanul a condus CIA din pozitia de politician, nu de profesionist. Desi, lui Mihai Razvan Ungureanu, i se reproseaza “securismul” dupa stagiul de director al SIE. Cum nu i se lui Teodor Melescanu, probabil ca datorita vorbei “omul potrivit, la locul potrivit”.

Aceasta spectaculoasa devenire urmeaza modelul Napoleon – din locotenent de artilerie, la darimarea Bastiliei, ajuns L’Empereur. Proportions gardees, ma grabesc s-adaug, sa nu ma trezesc etichetat de “putinist”. Inca o masura de precautie, ca n-are ce strica: si Basescu, tot asa – din capitan de cursa lunga, presedintele tarii. Acum, nu stiu daca Putin face caz de fosta lui profesiune, cum face “al nostru” de a lui – fie tot amintind-o, fie tot innoindu-si brevetul de capitan de cursa lunga desi ma-ndoiesc serios c-ar mai putea iesi cu vreun vas, din apele noastre teritoriale, altfel decit in postura de pasager.

Dupa cum, nu m-aventurez a-mi imagina cum s-ar fi raportat Basescu la o fosta profesiune de rezident al agenturii noastre de aiurea. Nici nu-i nevoie, acum ca s-au deschis si arhivele ICE Dunarea. Doar atit imi permit a spune: A durat ceva pina au putut fi accesibile “tuturor celor interesati”. Pina acum, fusesera accesibile doar unora dintre cei extrem de interesati, probabil spre a-si contempla gloriosul trecut, in deplina liniste, fara cel mai mic risc.

Dar mai exista o legatura intre urmasii modelului Napoleon: colonelul KGB stie ceva despre capitanul de cursa lunga – in virtutea fostelor relatii “fratesti” dintre KGB si Securitate, astfel ca “al nostru” e vulnerabil fata de “al lor”, pe partea conspirativa – ori conspirata, daca preferati.

Spre deosebire de “simplul cetatean” – nedumeritul de mai sus – analistul ar zice ca, inainte de a veni la Bucuresti, Putin “a trimis un semnal” – cam cum apare-n basmele noastre, trimiterea buzduganului de catre zmeu: se loveste-n poarta, in usa, bate-n masa si se-aseaza-n cui; iar mincarea trebuie sa fie nici rece nici fierbinte, cumu-i mai buna de mincat. Daca nu stiti – si n-aveti de unde, va spun eu – prizoniera zmeului nu sta vreodata cu zmeul la masa, ci-n picioare-n coltu’ mesei, cum si azi mai sta parte dintre oltence, la masa barbatilor lor.

Dar de ce va-nsir eu toate aceste, ca-mi uitai. Ah, da – mi-amintii ca Basescu zise c-ar trebui sa fim pregatiti de razboi, just in case…

Esantion B.

InimaRea April 1, 2014 at 09:05 #28

Acum, hai sa ne si gindim! De pilda, la propagada antiruseasca, in special – la cea anti Putin, “diavolul intrupat”.

Sa observam, mai intii, ca toata lumea buna sta de vorba cu Diavolul, desi semnaleaza c-ar fi nefrecventabil, si nu-l mai invita la masa. E musai sa observam fiindca, daca ne luam numai dupa media, asa ceva e dovada de slabiciune, mai ales din partea Batrinului Continent – blegit de trai bun; si din a lui Obama – un stingist sovaielnic.

Sa admitem ca – dupa 25 de ani de la caderea Cortinei de Fier – exista iar pericolul unui razboi distrugator in Europa (razboi despre care stim ca n-are cum nu deveni mondial – “global” s-ar spune azi).

Si sa ne-ntrebam daca vrem ori nu razboi. Pare prosteasca intrebare dar, vazind atita inflacarare antiruseasca, nu mai pare chiar asa prosteasca – poate ca inflacaratii ard de dorul nimicirii Rusiei, si-ar da viata pentru a-si implini aleanul. Ori nu si-ar da-o dar i-ar indemna pe altii sa si-o.

Nu avem impresia ca sintem indemnati la asa atitudine belicoasa? Ca sintem frageziti pentru eventualitatea ca? Ba chiar ca ni se pregateste ceva, de care sintem oarecum avertizati, de genul “Asa nu se mai poate, la lupta – people!”

Ca sa ne trezim din visul sinuciderii globale, ar fi bine sa ne uitam cu un secol in urma, in preajma “Razboiului cel Mare”. Nu la toate cite s-au intimplat, doar la stupoarea generala ca-ncepuse razboiul. Populatia Europei era la fel de vesela si prospera (la nivelul acela) ca si azi; tot la fel de obosita de-atita pace – chiar daca formala fiindca, practic, pace pe Pamint n-a fost vreodata. Presa vehicula anunturi care de care mai belicoase, lumea se-nflacara la o bere si era gata de orice, cind a cazut anuntul-bomba: E razboi!

Europenii s-au frecat la ochi: Nu se poate! De ce? Pentru un act terorist individual, un imperiu declara razboi unei tarisoare?

Apoi, si-a luat seama Europa: Ei, n-are cum fi ceva serios, totul se termina pina-n Sarbatori! Si a durat 6 ani. Cum repetitia naste superstitia; cum si urmatorul razboi tot 6 ani a durat, putem spune ca orice razboi mondial atit tine – 6 ani. Nu cred asta dar punem cazul c-ar fi asa: sintem pregatiti sufleteste pentru 6 ani de nenorocire (din faimosii 7 ani slabi, pe marginea carora speculeaza Thomas Mann, in Iosif si fratii sai – vol III)? La cita paranoia umbla dezlegata-n lume, n-am prea fi. Ba am putea chiar invoca o vorba mai de la tara, asa: La balega moale, un pic de apa lipseste.

Din toata propaganda antiruseasca, pare-se ca nu retinem tocmai avertismentele din notele diabolizante: Rusia e imprevizibila, Rusia vrea sa refaca URSS, Rusia e periculoasa pentru pacea mondiala oricum s-ar chema si oricine i-ar fi “tzar”.
Fata cu acestea, ce ni se propune? Sa punem Rusia cu botul pe labe, sa-i aratam noi ce-nseamna civilizatia occidentala, sa fim fermi in a ne arata hotarirea de a merge pina-n pinzele albe pentru promovarea valorilor noastre democratice.

Aici, o mica intrebare: Cine “sa fim”, “sa mergem”?
Alta mica intrebare: “Pina-n pinzele albe” cam ce-ar putea-nsemna? Cam pe unde ne-ar duce pe toti – belicosi ori fricosi?

Din festivalul filmului pe care-l propune prietenul nostru Liviu Antonesi, retin – pentru aceasta discutie – un film despre Germania imediat de dupa razboi: distrusa, morman de moloz; populatie infometata, salbaticita, disperata. Asta, acum – cit? Acum 70 de ani – intr-o vreme incomparabila tehnologic cu a noastra. Dar uite ca, totusi, comparabila cit priveste prostia colectiva de a alege solutia singeroasa, de rezolvare a conflictelor la scara continentala.

Ce ne-ar putea potoli, cit de cit, pornirea sinucigasa? Poate revederea dezastrului de la Hiroshima si Nagasaki? Si acela, provocat de doar primele bombe nucleare – niste jucarii – ucigatoare, nu gluma! – dar jucarii pe linga ce-am pregatit pentru “Apocalipsa acum”?
Pina la urma, care ar fi casus belli? Rusia a ocupat Krimeea, si ameninta sa faca bucati Ucraina.
Doar pentru comparatie, as intreba: De citi ani ocupa SUA (Vestul, deh) militar Irak si Afganistan? Si n-am auzit pe cineva – oricit de fantezist – sustinind ca aceste doua tari ar fi apartinut, cindva, Americii. Dar s-a vazut cu ochiul liber ca o expeditie de pedepsirea a terorismului antioccidental s-a transformat in ocupatie militara in toata regula. Si se mai vede ca – in Orientul acela – situatia e cit se poate de departe de o stare de pace, numai la “”Primvara araba” daca ne gindim.
Ultima intrebare: Daca tot traim in “satul global”, nu ne ajunge un razboi?

Ce mi-as dori sa se-nteleaga ar fi: Mare, maxima atentie, la Ciinii Razboiului! Odata dezlegati, nu se mai intorc in cusca lor decit satui de singe, distrugere, moarte.

Atunci, de ce-am fi noi agentii lor naivi, cind – in orice alt domeniu ne-am manifesta – lasam ferma impresie ca avem pretentii de la noi, ca sintem in toate mintile, ca nu am luat-o razna – sa ne facem rana pe loc sanatos?

Speram ca prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe, cunoscand  predilectia „redactiei” pentru propovaduirea dreptului la anonimat si anonimitate, nu este contrariat de gestul prin care un anonim nevinovat este „dat in gât” si demascat astazi, a doua zi de 1 Aprilie, pe Arca lui Goe. Pentru vreun vizitator accidental care nu se incadreaza in profilul prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe, am dori sa mentionam ca Arca lui Goe are, intr-adevar, in vedere, printre altele, conservarea dreptului in/alienabil la anonimat si anonimitate dar numai si numai in asociere cu dreptul la fel de in/alienabil la neanonimat si neanonimitate, dupa vrerea insului, fara nicio discriminare si in deplina armonie si toleranta reciproc avantajoasa intre pseudo-anonimi si pseudo-neanonimi. Daca am adus azi in prim-plan aceasta pseudo-demascare a autorului „Damelor din palarie: Pseudospionologykos”, ar trebui sa fie evident ca in niciun caz nu pentru a-i fractura dreptul in/alienabil la anonimat si/sau anonimitate (ori viceversa) am facut acest gest simbolic, domnia sa pasind deja de ceva vreme, de buna voie si nesilit de nimeni, in pseudo-neanonimitate, dupa cum s-a putut constata si in probele administrate mai sus. Semnificatia acestei pseudo-pacaleli de 1 Aprilie nu intra in atingere cu pseudo-ne-anonimitatea.

Gestul nostru vizeaza, dupa cum speram ca prea-cinstitul cititor citit si unic a inteles deja, paragraful unu, aliniatul 1, din Constitutia Arcei lui Goe… care are in vedere protejarea dreptului la replica si la reparatii morale ale onoarei celor carora li se refuza dreptul la opinie, impresie si expresie, ca urmare a pseudo-„moderarii” abuzive in hyperspatii.  Desigur ca un obervator neatent ar putea sa se mire si sa ne atraga atentia ca dl.George  (InimaRea de Leu) n-a fost cenzurat, banat, agresat sau insultat (excesiv) nicaieri unde a postat comentarii, in nota si in limita standardelor unanim admise, si ca, prin urmare, nu s-ar califica pentru „drept la replica” (si inca nesolicitat) pe Arca lui Goe. Aceasta aparenta este extrem de inselatoare. In realitate d-lui InimaRea (ca sa-i zic asa) i se refuza in mod constant dreptul la libera exprimare intr-o masura adecvata, in acord cu anvergura reala a mijloacelor (si scopurilor) sale de exprimare. In realitate InimaRea (ca si Rebeliunea Minerala, de ex.) este cenzurat. Nu neaparat de catre CINEVA anume ci mai degraba de CEVA. Un „ceva” complex (aproape inefabil) care ii rapeste o mare parte din continutul dreptului la libera exprimare, creand(u-se) o discrepanta majora intre vizibilitatea de facto si cea potrivita, cuvenita in acord cu amplitudinea (calitatea si cantitatea) spuselor.  Cum-necum,  cazul (ori ne-cazul) lui InimaRea (ca si al Rebeliunii Minerale. de ex)  (in ceea ce priveste comonenta lor HUVACA) se afla, deci, in jurisdictia Arcei lui Goe, chiar daca acel „ceva” complex si malefic (aproape inefabil) contine intr-un dozaj important chiar InimaRea (si respectiv Rebeliune Minerala, de ex).  In realitate nu exista in HUVACA nici cenzura nici libertate in forma absoluta. Chiar si cineva care este banat total (pe vreun blog) are libertatea sa se exprime, sa scrie texte, sa le posteze, si sa se bucure de atentia unui multimi oarecare de cititori, finita, nevida (cu macar 2 elemente),  la fel ca si (alt)cineva caruia i se ofera dreptul de a spune neingradit tot ce-i trece prin cap (pe vreun blog) si care are astfel (la fel) libertatea sa se exprime, sa scrie texte, sa le posteze, si sa se bucure de atentia unui multimi oarecare de cititori, finita, nevida (cu un numar oarecare de elemente).

Una dintre nuantele incalcarii dreptul la libera exprimare vizeaza situatia in care un „scriitor”  avand o multime oarecare de cititori, finita, nevida, se confrunta cu situatia inadecvarii (in minus) dintre cantitatea si calitatea scriiturii sale si cantitatea si calitatea elementelor care compun multimea cititorilor sai. Arca lui Goe nu trateaza cazurile „scriitorilor” care au mai multi si mai de calitate cititori decat ar merita (precum puscariasul Adrian Nastase, de ex), dar incearca, timid, discret (in limita posibilitatilor) sa trateze cazurile celor nedreptatiti in rau, in aceasta directie. Daca altii au exact publicul pe care il merita (cantitativ si calitativ vorbind, de ex. dl.AVP, dl.Nimeni, dl.Dorin, dl.LIS, dl.ITM, dl.Iaru etc.) in mod cert d-ni InimaRea, Rebeliunea Minerala si chiar dl.Gogea, au mai putin decat (li) s-ar cuveni. Desigur ca mentionarea cazului InimaRea pe Arca lui Goe nu rezolva (momentan) problema  scriitorului George Tudor,  nu-i sporeste popularitatea (decat cel mult infinitezimal, dar orsicat) si nu-i aduce vizibilitatea pe care ar merita-o.  Gestul nostru, dincolo de a fi un mic semnal de alarma al unui ceas desteptator care poate fi auzit (sau nu) acum sau alta data, este o ancora in viitor, avand menirea de a consemna (inca) o astfel de situatie in cala Arcei lui Goe, spre depozitare, conservare si viitoare valorificare pe piata libera (piata schimbului de opinii si/sau pseudo-opinii; texte si pre-texte).

UPDATE: Cea mai tare gluma de 1 Aprilie – Dl.Nimeni a inchis comentariile pe blogul sau politic lipsit de (orice) importanta. La concurenta cu aceasta pacaleala, proorocul de la Corabia (oracolul cutremurelor) isi mentine deschisa rubrica de comentarii. Iar comentariile sunt pe masura.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | 33 Comments »

Ana Ipatescu Reloaded

Posted by Arca lui Goe pe octombrie 11, 2013

S-a intamplat pe blogul d-lui Nimeni

* * *

ana-ipatescu

Bunul prieten al d-lui Goe, dl.Nimeni, apropitar al unui blog (devenit, adica facut) politic, fara rost, a fost mereu o sursa de umor, cand voluntar cand voluptos. Extragem azi o noua perla de cultura de pe tårâmul de basm al d-lui Nimeni, unde, in dauna legendarei Ana Birchall si/sau a Nicoletei Savin (o alta zâna a jurnalismului amator si clandestin) dl.Nimeni (un Paris dâmbovitean) o propune pe amazoana Roxana Iordache pentru o postura inedita, aceea de Anå Ipatescu. Probabil ca celelalte doua zâne ar trebui sa se bata pentru fi distribuite de catre dl.Nimeni in Jeanne D’Arc si Ecaterina Teodoroiu. In pana (noastra) de inspiratie si pe o asemenea penurie de subiecte serioase, redam aici (spre conservare) pagina de comedie intamplata la Nimeni:

DlNimeniFiroscosul
DlNimeniFiroscosul2

Comedia sporeste (sau dimpotriva) daca adugam ca dl.Nimeni ne fiind el insusi prea convins de eficienta apararii siciliane pe care i-o face amazoanei a decis precaut sa cenzureze mesajele ulterioare care nu-i convin. Dintre acestea redam unul refuzat abuziv, fara niciun motiv serios, d-lui Goe:

D-le Nimeni ca de obicei va inselati teribil bazandu-va pe presupuneri si pe judecati partiale… Ironia lui Aramis n-a fost deloc in gol. Pe mine, de ex, m-a amuzat (a fost foarte buna), pe d-voastra v-a enervat etc. Probabil ca si altor cititori (dintre ceilalti doi) le-a creat fel de fel de impresii utile, asa incat reprosul pe care il faceti lui Aramis (acuzandu-l de ineficienta, de irosire) este neintemeiat. Plenar neintemeiat. Mesajul såu nici macar nu-i era adresat Roxanei (zâna jurnalismului amator si clandestin) ci chiar domniei voastre vizavi de lauda inutila si prosteasca pe care i-o faceati Roxanei, mai ales stiind bine (dupa cum recunoasteti) ca oricum dânsa n-avea sa mai treaca prin tara Nimanui si fara rost. Ati inteles ceva? De vreme ce cenzurati inutil acest mesaj s-ar putea crede ca ati inteles. Ceva. Aiurea. Nu intelegeti Nimic. Actionati reflex pe baza unor pre-conditionari autoimpuse la care ati ajuns impins de la spate de intuitia d-voastra masculina. Este felul d-voastra de a va consolida prejudecatile alegand sa mergeti cu capul in sacul cu nisip, cenzurand, pitulând (va place acest regionalism?) ca pitulicea mesajele care nu va convin. Spor va doresc.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , | 8 Comments »

1 Aprilie continua – De ce m-a banat dl.Nimeni

Posted by Arca lui Goe pe aprilie 2, 2013

Autobuz

Prea-cinstit cititor citit si unic iti aduc in atentie o mica problema. Simpla. Se cere ca, privind cu atentie imaginea de mai sus, sa se stabileasca daca sensul firesc de deplasare al autobuzului reprezentat este spre stânga SAU spre dreapta. As putea incheia aici enuntul problemei pentru a reduce la maximum orice perturbatii subiective, de natura afectiva asupra rezolivitorului, dar totusi, in spiritul fair-play-ului  si creditatndu-l pe acesta cu abilitatea de a compensa intelectualiceste perturbatiile afective, mentionez ca aceasta este o problema care in mod normal se da copiilor de la gradinita si ca majoritatea dintre ei sunt capabili sa gaseasca o solutie multumitoare. As mai adauga o informatie ajutatoare (care pre-scolarilor nu le este necesara) si anume ca raspunsuri precum „sensul de deplasare poate fi oricare SAU niciunul„) nu sunt corecte.

Divagatii. Poate ca pe unii problema ii trimite direct in politica, vizavi de orientarile de „dreapta” sau de „stanga” atat de populare pentru fiintele sociale. Atat de populare incat fiecare (indiferent de bagajul sau cultural) simte ca trebuie sa-si declare orientarea ferma si apartenenta la una dintre aceste orientari, declarata „cea buna”, in timp ce, pr/intr-o „buna” „logica” maniheista, cealalta devine (automat) „cea rea”. Mie problema autobuzului mi-a amintit despre incurcaturile in care am intrat singur atunci cand am incercat sa stabilesc daca ar trebui sa fiu enorias al credintei in simetria Universului sau dimpotriva daca ar trebui sa ader la credinta in asimetria Universului, ne reusind sa ajung la nicio concluzie clara, si ramanad astfel intr-o mare, perpetua si sfasietoare dilema. Un amic superficial de-al meu (cu care ma intalnesc seara de seara la Cosman), incercand sa ma scoata din dilema, mi-a sugerat ca Universul tinde catre simetrie dar ca in realitate este usor asimetric. Uite mi-a, zis amicul, mainile mele sunt identice, simetrice ai zice, asa au fost proiectate si fabricate, dar totusi eu, care sunt dreptaci (nu stangaci) pot face cu dreapta tot felul de lucruri pe care cu stanga nu le pot face sau, daca ar fi sa le fac le-as face mult mai prost. Cu stanga nu pot sa scriu, nu pot sa joc tenis, ping-pong. Nici sa ma sterg la cur ca lumea n-as putea. Asta indica destul de clar ca Universul este in fapt usor asimetric.  Nu? Ba da.  Oarecum (am zis sau am gandit eu, nu mai stiu). Cum adica „oarecum”? mi-a replicat amicul.  Pai ca sa fie lucrurile si mai incurcate, in mod simetric, exista pe lume si stangaci. Eeee, s-a enervat amicul, exista dar mult mai putini, spre adancirea asimetriei nu pentru simetrie, si apoi (a mai zis, ca sa schimbe vorba si sa-mi perturbe firul logic) ar mai trebui sa stii ca tehnic si functional vorbind cele  doua maini chiar sunt simetrice. Precaritatea abilitatilor mainii stangi nu-si are sursa in constitutia mainii stange, cauzele se afla integral la nivelul creierului, pare-se tocmai in emisfera dreapta. Cum ar veni ca cei care sunt dreptaci la mana sunt de fapt stangaci la creier si viceversa, a incheiat amicul  apoteotic, lasandu-ma sa inteleg ca din aceasta dilema nu voi putea iesi. Dilema lui cåci pe-a mea o rezolvase dumnealui. Bine, dar ce te faci daca te gandesti, am zis eu, ca este posibi la sa existe, in mod simetric, in Univers, o palneta formata din anti-materie, similara cu Pamantul dar populata cu fiinte umanoide in care numarul dreptacilor sa fie egal cu cel al stangacilor de la noi si si viceversa? N-ar insemna asta ca la o scara mai mare Universul este, totusi, simetric? Ce zici de asta? Ce sa zic? nu mai zic nimic. Mai bine hai sa mai luam cate un rand, a zis amicul si i-a facut semn ospatarului: Baiete doua mari. Ospatarul a adus doua halbe identice umplute pana la semn si ni le-a oferit in semn de simetrie absoluta. Totusi am bagat de seama ca in fata amicului meu se stransesera cu vreo doua halbe mai mult decat  in fata mea.

Dar pana la urma autobuzul ala incotro o ia? Spre stanga? Sau spre dreapta? Aceasta nu-i intrebarea. Acesta este raspunsul. De aceea m-a banat dl.Nimeni. Un nimeni dar un domn.

Aaaaa, si sa nu uit. Aceluia sau aceleia care ofera primul/prima solutia corecta nu i se ofera alta recompensa. 

UPDATE: In atentia celor picati din luna sau chiar din stele si care ajunsi intamplator (meteoric) pe Arca lui Goe si-ar putea imagina ca dl.Nimeni este o fictiune, o metafora, o personificarea indrazneata a Neantului, un pretext oarecare de-al d-lui Goe de a vorbi singur. Tuturor acelora de acum sau dintr-un improbabil viitor (anterior) le spun: NU. Dl.Nimeni chiar exista. Este un domn Instalator pensionar, retras, pedant, meticulos, precum majoritatea celor cu profil politehnic. Este un personaj, fin, delicat, iubitor de animale, atent si sensibil. Extrem de sensibil. Poate fi un partener de conversatie agreabil, in special atunci cand ii sunt protejate corespunzator sensibilitatile. Dincolo de aceste detalii de suprafata un observator atent si competent poate observa imediat in dl.Nimeni un feroce animal politic (Zoon Politikon), trecut prin mai multe partide, cunoscator al unor povesti necunoscute publicului, aflat odinioara mai in miezul lucrurilor. Astazi fiind retras citeste politica folosind echerul si completeaza toate informatiile lipsa cu presupuneri si ipoteze, toate in pre-acord cu orientarea sa de baza, orientare prin care de altfel dansul (precum o fac toti din aceasta subspecie) se si autodefineste plenar, aceea de „antibasist”. Dl.Nimeni crede despre dansul ca in prima isi ultima instanta, cu preponderenta covarsitoare, d-lui asta este ca fiinta: antibasist. Cei care nu sunt antibasisti, sunt, pe cale de consecinta logica antiantibasisti, adica, doamnelor si domnilor, va rog sa-mi scuzati expresia, basisti.  Unul dintre atributele celor din specia antibasistilor este tendinta de agregare (pe care unii rau intentionati o confunda cu spiritul gregar, nu nici vorba). Ei se simpatizeaza intre ei ad hoc, si se asociaza spontan in conglomerate. Dl.Nimeni, de ex.  desi este un singuratic notoriu (prin natura sa nepolitica pe care, vai, o neglijeaza sistematic) nu face exceptie. In aceasta calitate dansul ii incurajeaza pe antibasistii mai vechi si mai noi, dar mai mici, ca un frate mai mare. Le viziteaza blogurile, le citeste elucubratiile ori aberatiile sadea si apoi adauga cu evlavie cate un comentariu scurt, de obicei continand un singur cuvant, bunaoara: „Interesant”, ultrasuficient pentru a le transmite eficient acelora sentimentul solidaritatii. Pentru delicatul d.Nimeni (ca si pentru mjoritatea celor asemenea siesi), dl.Goe este „Cel care-l simpatizeaza pe presedinte”. Nimic mai mult.  Atunci cand a trebuit sa se confunde cu o bizara aratare, aterizata in HUVACA si care incerca sa acrediteze ideea ca el, dl.Nimeni nu-i nimeni altcineva decat o alta instantiere polimorfica a aceluiasi d.Goe, adica una si aceeasi persoana cu obsedantul personaj (obsedant pentru bizara creatura), ei bine cum credeti ca a gasit dl.Nimeni de cuviinta sa se apere in fata acestei infamii? Dovada suprema, irefutabila, proba directa si indirecta care avea sa ateste falsitatea ipotezei avansate de catre bizara creatura, a fost nicio alta in afara definitiei sale. Domnia sa este antibasist, in timp ce din diverse luari de pozitie, se poate deduce ca dl.Goe nu e antibasist, deci ca e antiantibasist, deci ca e basist, deci ca nu poate fi cu niciun chip vorba de una si aceeasi persoana. Q.E.D. Aceasa este realitatea talibanismului, doamnelor si domnilor. Si inca la o persoana pasnica si blajina, precum dl.Nimeni. Prin urmare pseudo-intrebarea din titlul acestui articol  este o pista falsa. Nu este nici o  mirare ca dl.Nimeni l-a banat pe dl.Goe,  refuzandu-i dreptul la existenta (pe blogul sau acolo unde Nimeni este Dumnezeu), si chiar si dreptul de a fi pomenit de altii. De mirare este ca la un moment dat dl.Nimeni a acceptat sa converseze cu dl.Goe. Aici, acolo, aiurea… Mai ales aiurea. Adevarata intrebare dificila, careia probabil nu i se va putea gasi un respuns rezonabil aceasta ar fi:  de ce a acceptat dl.Nimeni sa se harjoneasca o vreme cu dl.Goe? In ce scop, domnilor si doamnelor?

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , | 12 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: