(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Posts Tagged ‘Dragobete’

Povestile de da si nu… (I)

Posted by Arca lui Goe pe februarie 24, 2012

Dupa ce n-am dezbatut deloc starea sitemului de invatamant de la noi si din lume, de acum si de-a pururi (in baza la pretextul reiterat de dragul Mircea C. cum ca-i instrument de tâmpire) si am procedat asemanator cu tema adiacenta despre invazia amatorilor anonimi si a bulversarii scarii valorilor, ratand apoi cu nonsalanta discutia despre dirijarea lumii prin pariuri si pacaleli de 1 Aprile (ziua de nastere a d-lui Goe) tot anul, astazi as fi dorit sa (nu) dezbatem despre problema eutanasierii asistate. Sau nu. Foarte interesanta de altfel (nu?), mai ales ca in curand o sa devina obligatorie. Sa zicem c-am dezbatut-o si sa declaram deschise serbarile rituale ale ultimului weekend din februarie (in prelungirea Carnavalului de la Rio si in anticiparea celui de la Hollywood) si ale sfântului Dragomir Beatul de iubire: Dragobetele. De unde si haulitura (etnografi asa se zice?):

Mosule cocosule
Ce ti-e barba rosie?
Mi-au rosit-o fetele
Facand Dragobetele.

Dar pentru ca secretul unui divertisment de calitate presupune printre ingrediente si o mica doza de mister as vrea sa reintroduc in circuit povestile de da si nu. Si le mai aminteste cineva? Din acelea in care initiatorul povesteste un inceput de situatie lasand apoi povestea in aer, urmand ca participantii la aceasta varianta sublimata de-a „Hotii si vardistii” sa-i adresesze intrebari punctuale, la care sa se poata raspunde cu „DA”, sau „NU” si carora povestitorul sa le acorde raspunsul corect, astfel incat, din aproape in aproape, spectatorii sa lamureasca partea misterioasa a povestii incepute si neterminate. Iata prima dintre povestile de acest fel care circulau pe vremuri si pe care mi-o reamintesc inca din liceul-cimitir-al-tineretii-mele-depline:

Cica un tip intra intr-un bar si îi cere barmanului sa-i dea un pahar cu apa. Barmanul scoate un pistol de sub tejghea si-l indreapta asupra individului. Acesta ii raspunde speriat: „OK, nu mai e nevoie. Da-mi un whisky!”.

Daca cumva stie cineva deja care este explicatia acestei stranii situatii ar fi bine sa se abţina si sa nu o spuna imediat (cu exceptia cazului in care simte ca nu se poate ab-ţine si neavand incotro, fiindu-i degrab, vrea musai sa dezlege misterul fara sa apeleze la intrebari ajutatoare, ca sa nu dea din stenahorie in apoplexie, altminteri nu). Asa dupa cum spuneam se pot adresa doar intrebari simple, atomice, la care raspunsul natural sa fie „DA” sau „NU”. Prin urmare intrebarea „Ce culoare au ochii barmanului?” nu este o intrebare acceptabila, dar intrebarea „Are barmanul ochii albastri?” este o intrebare OK. Raspunsul este „NU”.

Update: In principal invitatia de a adresa intrebari se adreseaza principalilor nostri parteneri dar in mod exceptional o mentionam pe principala pasionata de astfel de mistere polichinelle din persoana personajului Mitza a biciclista (posesoare a unui blog numit de poveste, desi-i de povesti) precum si pe recenta dedata la mini-mister din persoana personajului Dictatura Justitiei care este si (asa) obisnuita sa adreseze intrebari in instanta, inculpatilor. Cazul nostru prezentat mai sus fiind cu claritate unul de competenta justitiei virtuale. Va multumim pentru neatentie si va dorim WE placut in UE sau oriunde va veti fi afland.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: | 39 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: