(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Posts Tagged ‘Eugenia Voda’

Multiversul zilei trecute

Posted by Arca lui Goe pe noiembrie 9, 2019

Stam asa tacuti, fata in fata. Fiecare cu cafeaua lui, fiecare in universul lui paralel cu el insusi. Nu avem ce sa ne spunem. Sau poate avem, om avea, cine stie. Oricum n-am avem cum sa ne mai spunem nimica pentru ca locuim in universuri paralele, diferite, distante, disjuncte, nici macar vecine, separate unul de altul de o infinitate de alte universuri. Sîntem în plina campanie electorala. Ne-am fi asteptat ca, dupa 30 de ani de exercitiu democratic, „turnirul” politic sa se reformeze stilistic, sa capete substanta si manierele unei dezbateri care implica, desigur, concurenta, dar fara sa balteasca în istericalele unei rafuieli de periferie. Lupta politica la noi e in toi. PSD Sibiu zice sa nu-i votam pe Iohannis si Barna, ca nu au nume românesti, ei au nume nemtesc si unguresc. Are dreptate PSD. S-o votam pe rromânca Dancila, care are un frumos nume rrom: danci înseamna copil de tigan sau lautar tigan, provenind din expresia rroma den ci, „da-mi ceva!”. Eventual, un vot… asta apropo de responsabilitatea sociala a unui formator de opinie. Cazul becisnicului xenofob CTP. Cadavrul a fost gasit a doua zi, de catre vecini, care au anuntat autoritatile. „Un echipaj SMURD s-a deplasat la locul respectiv, dar nu a mai putut face decât sa constate decesul. Pacientul avea semne clare de deces, instalându-se deja lividitatile cadaverice. Nu a fost necesara resuscitarea. Cadavrul era al unui hot. Pensionarul care a înjunghiat mortal hotul ce încerca sa-l jefuiasca a fost la un pas sa fie ucis la rândul sau. Doua maicute s-au întors însarcinate din Africa. Ruggero Razza, consilier din Sicilia, si-a exprimat solidaritatea fata de maicute pe Facebook spunând ca „este nedrept ca stirea a ajuns cunoscuta publicului.” Femeile trebuie sa aleaga daca îsi vor parasi misiunea pentru a îsi creste copiii. Spaniolii ramân cu capsunile pe câmp pentru ca românii nu mai vor sa le culeaga. Spaniolii din regiunea Andaluzia sunt suparati ca ramân cu capsunile neculese, pentru ca nu mai gasesc muncitori zilieri. Povestea de dragoste dintre Flavio Briatore (69 de ani) si Benedetta Bosi (20 de ani) a facut rapid înconjurul lumii, dupa ce a fost prezentata de presa din Italia. Tânara a fost ironizata, pentru ca este într-o relatie cu un barbat cu 49 de ani mai mare, însa aceasta a avut un raspuns pe masura. Jurnalistii italieni vin cu noi detalii despre relatia controversata dintre fostul sef din Formula 1 si tânara studenta la drept. În timp ce perechea se afla în vacanta în Kenya, fosta sotie a lui Briatore a „luat foc”. Fosta sotie a lui Briatore, Elisabetta Grecoraci (39 de ani), se numara printre persoanele care nu au fost încântate când au aflat despre noua relatie. „Îmi da fiori”, i-a raspuns ea unui follower pe Instagram. Asta în ciuda faptului ca între ea si Briatore, cu care a fost maritata, e o diferenta de 30 de ani. Odata cu disparitia ajutoarelor sociale, în unele comunitati s-au produs schimbari surprinzatoare: s-au închis barurile. Asta dupa ce oamenii s-au angajat pe salarii considerabil mai mari decât ajutoarele primite de la stat. Autoritatile locale vorbesc si despre o scadere a micilor infractiuni si chiar a abandonului scolar.Acest bar din comuna Costuleni, judetul Iasi, este închis de aproape un an. Efectul disparitiei asistatilor social: barurile satesti au dat faliment. „Nu-i mai lasa inima sa bea”. Filosoful Mihai Sora a împlinit 103 ani: „Partea optimista din mine nu vrea si nu poate sa renunte la încrederea în viitor”. Filosoful „nascut în credinta” Mihai Sora, devenit un simbol al protestelor #rezist, împlineste astazi venerabila vârsta de 103 ani. Considerat patriarhul filosofilor români contemporani, Mihai Sora, creator al colectiei „Biblioteca pentru toti” si fondator al Grupului pentru Dialog Social, marturiseste într-un interviu ca „n-a avut niciodata visul de a fi un mare filosof”: „Gasesc oarecum straniu sa ai asemenea visuri, sa-ti pui problema raportarii tale la filosofie în termenii unei masuratori. De ce nu „cel mai rotund”? sau „cel mai sclipitor”?”. Mihai Sora, care aniverseaza astazi 103 ani, a devenit în ultimii ani o emblema a miscarii #Rezist. Nelipsit de la protestele din Piata Victoriei, dar si din mediul virtual, unde e la fel de activ, filosoful ramâne optimist si marturiseste ca… Viitorul ti-l faci; destinul te împinge ori te absoarbe, fara sa i te poti îmotrivi. La 39 de ani a decis sa renunte la droguri! A decis sa faca o schimbare radicala in viata lui si sa renunte la dependenta care-i punea viata in pericol. Matt Elegold, un englez de 39 de ani din Londra, a suferit o transformare senzationala in doar 6 luni. Matt a inlocuit dependenta de droguri cu pasiunea pentru exercitiile fizice. A ajuns de nerecunoscut in timp record. „Ma indoiam de mine, imi puneam multe intrebari si nu aveam deloc incredere in ceea ce pot sa fac. Acum, mi-am recapatat increderea de sine. Ma duceam la somn si imi doream sa nu ma mai trezesc a doua zi. Acum, viata mea e cu totul alta”, s-a confesat Elegold. „Loc dedicat educarii si rafinarii simturilor” proclama pagina de Facebook a unui local relativ nou deschis. Alt loc, aceeasi misiune. Bucuresti, o cafenea third wave. La mare moda, par sa rasara ca ciupercile dupa ploaie si, din fericire, cafeaua e tot mai buna. La masa de lânga mine, un tânar mai degraba timid, învaluit de bariste ca feciorul de iele, cade în mrejele lor si comanda o cafea preparata la V60, un ritual trendy de infuzare. Nesabuit, neemancipat si neinspirat, cere alaturi o cescuta de lapte. E refuzat prompt, comunicându-i-se abrupt ca asa ceva nu este cu putinta. Poate nu au oamenii, te gândesti firesc. Dar e greu sa nu observi frigiderul supradimensionat de lânga bar, doldora de lapte. De sus pâna jos, de la stânga la dreapta, pe mai multe rânduri, cutii peste cutii. Ce sa fie, asadar? Perseverent, omul insista, nu întelege, cauta variante: „dar nu puteti totusi, chiar daca e rece? Platesc separat.” Zadarnic. Domnita barmanita e de neîndulplecat. Buzele i se strâng, privirea se înaspreste, glasul se ascute, tonul e ferm: „nu servim lapte pentru ca nu se bea cu lapte cafeaua la brew”. Era limpede ca a proceda altfel ar fi o teribila impietate. Jenat de propria-i ignoranta, acum deconspirata, clientul se resemneaza, dorindu-si, suspectez, sa fi avut macar o intoleranta la lactoza care sa-l fi pazit de umilinta. La scurt timp, scena se repeta cvasi-identic, la o alta cafenea cu acelasi profil. De aceasta data, omul nu era asa gracil si a cerut raspicat niste lapte lânga espresso-ul pe care îl avea deja în fata, sa-si bea cafeaua asa cum o facuse zilnic, pe la ora prânzului, în ultimii douazeci de ani. Imposibil! „Noi nu servim lapte lânga espresso”. Nedumerirea manifesta a atras explicatii – „nu servim decât daca îl turnam noi, dumneavoastra nu stiti sa îl dozati”. A urmat o polemica în toata regula, personajul nostru încercând naiv sa convinga ca îsi asuma degradarea licorii prin alterarea cu lapte si stângacia lui. Fara folos, comitetul de bariste era si aici de neclintit. Pe vremuri loc de viciu si huzur, cârciuma e acum o institutie. Obligatorie ca primele opt clase. Vrem, nu vrem, nu mai avem scapare. Timpul bautorului neinstruit, ignar devorator de boabe de duzina, de sprituri cu sifon a trecut! Consumatorul de astazi va fi maestru sau nu va mai fi deloc (consumator). – „Nu va speriati, doamna. E groaznic.” (E. Ionescu). Leonardo Di Caprio, posteaza pe Instagram despre Marsul Padurilor din România, in timp ce Seulul refuza sa primeasca doi pescari nord-coreeni care si-au ucis 16 colegi si au încercat sa se ascunda în Coreea de Sud. O adolescenta disperata dupa ce a fost parasita de iubit a cerut ajutor Politiei. O adolescenta de 16 ani i-a pus pe politisti pe drumuri degeaba, doar pentru a-si înduiosa iubitul care o parasise. Un tânar din Thailanda a murit dupa ce s-a jucat pe calculator o noapte întreaga. O tânara de 19 ani, din Braila, a murit de septicemie dupa ce medicii i-au uitat o bucata de placenta în corp. O conferinta sustinuta cu prilejul Festivalului National de Teatru de catre Silviu Purcarete, dupa Catalina Buzoianu cel mai inspirat si rezonant international regizor român din ultimii 50 de ani, îi prilejuieste acestuia amintirea slujirii „fenomenului Sarindar” din ultimul sfert al veacului trecut, rastimp în care a semnat marile si curajoasele spectacole: „Nebuna din Chaillot” de Giradoux, „Diavolul si bunul Dumnezeu” de Sartre”, „Richard al III-lea” de Shakespeare, primul cabaret satiric-politic „Asta seara stau acasa”si o „Scrisoare pierduta” de Caragiale, versiune care a determinat si cea mai acerba dezlantuire a totalitarismului de stat, politic si securistic din vremea aceea, când pe scena de la Mic a fost satirizat declarat cuplul dictatorial. Primarul orasului Vinto, Patricia Arce, vorbeste cu presa dupa ce a fost atacata în strada de o multime care a stropit-o cu vopsea rosiatica si i-a taiat parul, în Vinto, Bolivia. Realizatorul interviului cu istoricul Mihai Demetriade, a fost amenintat cu moartea de o organizatie nationalista. Timisoreanul William Totok, unul dintre cercetatorii dosarelor din arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, dar si corespondent RFI România si Deutsche Welle, a început sa fie amenintat în spatiul virtual dupa publicarea interviului cu istoricul Mihai Demetriade despre „Fenomenul Pitesti”, în care acesta din urma sustinea ca „nu e foarte sigur ca victimele au fost victime pâna la capat, iar complicitatea lor cu experimentul e cu mult mai subtila si mai adânca”. Presedintele Frantei, Emmanuel Macron, considera ca NATO este în „moarte cerebrala”. Scriu textul asta în joia în care as fi vrut sa-mi alin prietena, dar mi-a fost prea rusine sa-i scriu. Am tot deschis casuta de mesaj si m-am uitat în gol la ecran. Scriu rândurile astea pentru tine si-mi pare rau ca n-am avut curajul sa-ti scriu ieri. Scriu rândurile astea pentru mine, indiferenta la cei care-mi spun ca scrisul n-are si-o latura terapeutica. Scriu rândurile astea pentru oricine vrea sa le citeasca. Scriu rândurile astea asa cum pot si nu-mi cer iertare daca sunt stângace, neplacute ochiului, prea pline de metafore sau neslefuite. Nu pentru asta vreau sa-mi cer iertare acum. Aveti tot ce va trebuie, va descurcati. Nu va îndoiti de puterile voastre, aveti forta necesara. Nu va întrebati daca faceti bine. Stiti deja ca asa e. N-are rost sa cereti o a doua opinie sau ajutor strain. Totul se face în casa. Rufele îmbibate în fum, pielea arsa si sângele se spala în gradina maicii domnului. La fel si ranile deschise. Asezati în pozitie fetala, cu picioarele trase la piept si gândul la durerea ce va sa vina, într-o cada verde si apa turnata direct pe rani. Detineti controlul si totul… Revoltator. Statul român nu îi elibereaza pasaport lui Adrian Coman, pentru ca este casatorit cu o persoana de acelasi sex. Romina Power, face apel pentru a-si gasi fiica disparuta în urma cu 25 de ani: „Nu mi-am pierdut niciodata speranta ca o voi strânge din nou în brate”. Polonezii vor putea calatori în SUA fara vize, din 11 noiembrie. Într-un articol din Pravda (publicat în 25 ianuarie 1936), trepadusii lui Stalin îl umileau pe marele Dimitri Sostakovici, poate cel mai mare muzician al veacului trecut. Titlul din ziarul oficial al Partidului Comunist era lipsit de orice echivoc: „Talmes-balmes, nu muzica.” Cu ce-a gresit compozitorul? Opera Lady Macbeth din Regiunea Mtensk era „aspra si primitiva.” Puritanismul sovietic se revolta în fata elementelor de atonalitate si decadenta burgheze. Muzica compozitorului petersburghez nu se subordona deloc cauzei. Ce putea urma dupa acest denunt? O „vizita” în Gulag? Umilirea psihologica e, uneori, un instrument mai eficient decât eliminarea fizica. Într-o scrisoare catre un prieten redactata la mijlocul anilor 1930, Sostakovici face aceasta marturisire: „întunericul ma înconjoara, întunericul ma sufoca.”. Un taran cu calul la shopping a intrat cu animalul printre rafturile unui supermarket. Andreescu conduce un BMW superb la doar 19 ani: Bolidul costa o avere în România. Bianca tocmai a primit o masina de lux din partea celor de la BMW. Vorbim despre un model M8 decapotabil, care în Germania costa 133.000 de euro, iar în România are un pret de pornire de 166.000 de euro. Macron zice ca Uniunea Europeana va disparea daca nu va fi gândita ca o putere mondiala. Shakira a vorbit deschis despre relatia cu Pique: „Mi-a spus ca nu-si doreste un viitor cu o femeie nefericita” (si uite asa a ales Shakira ca e mai bine sa fie fericita). Hamburgerii vegani sunt deja istorie. Desi suna stiintifico-fantastic, fripturile scoase la imprimanta 3D si proteinele obtinute din aer, metan si microbi vulcanici ar putea deveni nu peste multi ani baza meselor în familie, potrivit Fundatiei Thomson Reuters. Cât de benefice sunt ele pentru sanatatea oamenilor ramâne o întrebare fara raspuns, deocamdata. Cât de sanatoasa este o friptura obtinuta la imprimanta 3D? Dar o pudra proteica din metan si microbi vulcanici? Nu stie nimeni, însa ceea ce se stie este ca obtinerea unor astfel de produse destinate hranei umane are un impact negativ mult mai mic asupra mediului decât metodele clasice. Si cum presiunile privind protectia mediului sunt în crestere, companiile de mâncare cauta solutii alternative. Si le gasesc. Regizorul Andrei Serban explica de ce a plecat de la Columbia University: „Nu pot sa cred ca el poate juca Julieta. Acest baiat care a devenit fata de trei ani”. Andrei Serban si-a dat demisia din functia de profesor de la Columbia University. A explicat motivele în emisiunea Eugeniei Voda, „Profesionistii”, difuzata la TVR 1. „Puteam sa fiu profesor la Columbia pâna as fi avut o suta de ani. Nu ma dadea nimeni afara, pentru ca aveam un statut de profesor emerit, un statut în care pe viata esti considerat un profesor de exceptie, pentru ca ai avut rezultate extraordinare în învatamânt si în cariera, astfel ca poti fi titular pe viata”, a spus regizorul Andrei Serban. „În epoca Trump, dreapta e foarte radicala, stânga e foarte radicala. Universitatile în America sunt, de obicei, de stânga, iar la Columbia University este un fel de socialism care merge spre comunism, e o noua forma de comunism”, a mai afirmat el. „Corectitudinea politica este un fel de icter galben al Americii. Am fost chemati noi, profesorii de la Scoala de Actorie, în care eu eram seful Scolii de Actorie, si ni s-a spus ca trebuie sa facem o comisie în care sa angajam un profesor nou, pentru ca cineva se pensionase si ramânea un loc liber. Eram cinci – sase profesori. Ne-a spus decaneasa Scolii de Arta ca suntem prea multi profesori albi, prea multi profesori barbati heterosexuali, si este de dorit sa luam un nou cadru didactic, de preferinta o femeie de culoare, care, daca este gay, este foarte bine, iar, daca este un barbat, de preferinta sa fie portorican sau de culoare, „Sigur nu poate fi cineva cum esti tu, Andrei”, mi s-a spus, „un barbat care a fost casatorit, care esti heterosexual si care ai copii””. Eugenia Voda l-a întrebat pe Andrei Serban daca nu este o gluma, iar acesta i-a explicat ca spune adevarul. S-a adeverit ca cineva care era foarte, foarte bun, nu a fost luat si a fost luat altcineva, care era o persoana gay, de culoare. Asta a fost deja un punct în care am simtit ca iau o decizie contra vointei mele si ca sunt necinstiti si ca eu sunt seful comisiei si ca eu accept ceva pentru ca mi se spune, pentru ca mi se ordona. Ma simteam iar în comunism”, a explicat Andrei Serban. „Iar a doua întâmplare a fost în momentul în care aveam admitere pentru studenti, unde veneau tineri din toata lumea, nu doar din California si nu doar din America. Erau cam zece pe loc. Într-o auditie vine un transsexual, un baiat care a decis sa devina fata. Îl intreb ce-a pregatit si-mi raspunde ca a pregatit monologul Julietei. Julieta este o fata de 14 ani, puritatea întruchipata, era imposibil pentru mine sa cred ca acest baiat, care a devenit fata acum trei ani, poate fi Julieta. Putea sa încerce alte roluri. Si l-am întrebat: „Altceva nu ai decât Julieta?”(n.r. – nu avea) A spus monologul si, dupa ce a iesit, restul comisiei care era lânga mine a început sa ma blameze, ca de ce nu pot eu sa cred ca el poate fi Julieta. (…) „Nu pot sa cred ca el poate juca Julieta si nu pot sa cred ca, daca el vine student la Columbia, eu voi putea sa lucrez cu acest baiat care a devenit fata de trei ani de zile si sa-l învat sa fie Julieta. Nu pot, as fi necinstit fata de mine însumi, daca fac asta”. Mi-am oferit demisia si-am plecat”. Un spargator din Iasi, plecat în „turneu” prin tara, a fost capturat de politistii din Galati. Individul în vârsta de 63 de ani este din comuna Dagâta, judetul Iasi. El este acuzat ca a comis mai multe spargeri de locuinte, în Giurgiu si Galati. A fost retinut si va fi propus pentru arest preventiv. Primul transplant de penis si scrot, un succes, la un an de la operatie. Totul este complet functional. La un an de la interventia revolutionara prin care un barbat, a beneficiat de un transplant de penis si scrot, procedura se dovedeste a fi un succes total. Pacientul se simte „intreg” din nou si se recupereaza foarte bine, arata Science Alert, care citeaza un raport medical. Totusi, pacientului nu i-au fost transplantate si testiculele donatorului, pentru ca asta ar fi insemnat ca ar fi putut deveni tatal unui copil cu ADN-ul celui decedat. Nimeni nu stia la acea vreme ce va urma. Din fericire pentru pacient, totul arata si functioneaza perfect (inclusiv in plan sexual) la un an de la transplant. Un criminal condamnat la închisoare pe viaţă susţine că şi-a ispăşit sentinţa când a murit şi a fost resuscitat. Papa Francisc neagă învierea fizică a lui Hristos, susţine un jurnalist italian care l-a intervievat.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 54 Comments »

Proxy la poxima emisiune Profesionistii (VI)

Posted by Arca lui Goe pe februarie 8, 2011

Il invit pe dl. Adrian Cioroianu sa participe la proxima editie a emisiunii Eugeniei Voda: Profesionistii. Sper ca si doamna Voda sa fie de acord. Prezenta d-lui Cioroianu este necesara ca aerul pentru a purifica atmosfera (ramasa) imbacsita dupa (pe)trecerea d-lui Cristoiu prin zona. In plus s-ar restabili astfel si formatul emisiunii dimpreuna cu definitia aferenta a notiunii de „profesionist”: individ care a obtinut onest, performante notabile si notorietate. Li s-ar da discret satisfactie si celor care au deplans absenta pluralitatii de opinie. S-ar simtii bine si cei care au aparat-o cavalereste pe d-na Voda (…) si s-ar mai clarifica (poate) o parte din multele mistere misterioase care s-au acumulat peste cazul aproape clasat Cristoiu-Voda-Ioanid-CNA-Plesu. Mistere pe care voi incerca sa le enumar intr-un episod viitor, sugestiv intitulat „Timpul, timpanul, batista, tzambalul”.  Pana atunci insa va ofer un profesionist:

Nu pot fi mai clar decat atat: Puţini dintre românii care, în ultimele trei decenii, şi-au „tras“ pe video propria nuntă ştiu că unul dintre primii lor concetăţeni de viţă plebee , care a avut ocazia de a-i fi filmată cununia, a fost Corneliu Zelea Codreanu, acum peste 80 de ani (cînd el s-a căsătorit cu aleasa lui, Elena Ilinoiu). La fel, puţin se vorbeşte despre ce eforturi a făcut Carol al II-lea pentru a pune mîna pe acest film – şi pentru a-l distruge, în ideea de a mai şubrezi cultul Căpitanului, ce se dezvolta dezinvolt atît înainte, cît şi după moartea acestuia. În fine, puţini ştiu că unele dintre secvenţele alb-negru pe care le mai vedem prin documentarele despre perioada interbelică (imagini în care apar nişte care trase de boi, mergînd de la stînga spre dreapta ecranului) s-ar putea totuşi să provină din acel film, de la acea nuntă – animată, într-adevăr, de cîteva mii de oameni şi de cîteva sute de care cu boii aferenţi…

Citeste mai departe…

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , | 5 Comments »

Absurd – Abstract (V)

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 24, 2011

0) Dracu. Cand n-are ce face isi cantareste coaiele (zicatoare). Intotdeauna ii da un numar cu foarte multe zecimale si perioada (666).

1) Eugenia Voda. Cand n-are ce face il invita pe Ion Cristoiu in emisiunea Profesionistii. Se obtine un numar (de circ) irational.

2) Ion Cristoiu. Are intotdeauna ce face: arunca petarde si pietre-n balta. Balta face cercuri (mai mari sau mai mici). Apoi apa trece. Pietrele raman. Se obtin gaini cu uter si tzate. Cine (n-)tras apa?

3) Cercul evreilor vigilenti de la muzeu. Cand n-au ce face se uita la televizor. Urmaresc vedetele favorite precum Ion Crisoiu, CVTudor, Dan Diaconescu…
Apoi se strang pe circumferinta si se impart diametral (opus 9). In cele din urma il reclama pe voda-Crisoiu la inalta Poarta a CNA-ului. Obtin un numar transcedental: pi. Chiar pi patrat. Pe alocuri averse. Ce anume au urmarit cu adevarat sa obtina e greu de spus. De aceea nici nu confirma, nici nu infirma, banuieli, suspiciuni, scorneli. Acum au descoperit ca tacerea e de aur.

4) CNA-istii. De unde nu e nici D-zeu nu cere. Niciodata n-au ce face. Se prefac ca au. Sau ca iau. Iau seama la cercurile facute in aer de pietroiul aruncat in balta TVR de catre bolovanosul Cristoiu. Se obtine un procent bun. Se ia cate o masura. La TVR se va da cu var la ora de maxima audienta. De trei ori pe saptamana. Se obtin numere mici.

5) Cercul restrans al romanilor verzi. Ca brazii. Cunoscatori de istorie. Tin piept, cu brio (la briose inainte!) ca la Posada, ca la Podul Inalt, ca la Rovine, ca la Calugareni, ca la Plevna, ca la Marasesti, Marasti si Oituz, intotdeauna in inferioritate numerica dar superiori valoric, åi mai prima (tv) domnule, numai unul si unul, dau cu barda-n Dumnezeu. Câte 1 (un) roman brav la 10 (zece cu felicitari) straini rai, in apararea onoarei, a tarii si a lui Voda. N-au ce face. Si atunci il ignora (in ecuatie) pe Cristoiu. Il baga si pe Paunescu (un mort frumos). Iau Smârdanul. Iau si CNA-ul. La rost. Fara rost. Pe de rost. Ca sa ce? Rezultate imaginare. Precum radicalul din minus 1. Sirul vorbelor de claca tinde la infinit.

6) Alti intelectuali de marca. Care nici ei n-au ce face si se remarca.

7) Popor, gura-casca, bloggeri, forumisti, gân-ditori, gân-daci. Se implica. N-au de ales. Din patriotism. Din luciditate. Din nostaligie. Din prostie. Intru validarea elitelor.

Si gluma rasuflaaaaaa. Insa foarte putin: Deci…

1) Eugenia Voda n-ar fi trebuit sa-l invite pe Ion Cristoiu in emisiunea sa. Dar daca tot l-a invitat, pentru aceasta eroare ar fi trebuit sa fie pedepsita prin admonestari de catre prieteni. Nu de catre dusmani.

2) Lui Ion Cristoiu nu i se poate reprosa nimic. Nu putea refuza invitatia, tocmai pentru ca nu i se cuvenea si pentru ca nu putea rata alturarea cu precursorii sai, invitati anterior special pentru a pregati terenul acestei aparitii. Apoi Ion Cristoiu nu putea sa nu faca poc in emisiune pentru ca asta l-ar fi descalificat din postura de „Ion Cristoiu”. Omul face ce face de cand se stie. N-a facut sarmanul nicio propaganda legionara, n-a facut nimic anume. Omul nu e in stare sa adere la ceva, sa fie adeptul sau promotorul a ceva sau inamicul consecvent a ceva. Omul e pur si simplu autist, tâmp, un idiot cu exceptionale reflexe spinale despre care el insusi crede ca ar fi semne de intelepciune. Dupa cum a remarcat Niky Manolescu, Ion Cristoiu este un cabotin care traieste din numere de circ in care gainile care nasc pui vii, ori in care clovnul anunta serios ca asteapta restaurarea inevitabila a comunismului (ati uitat sarmanilor ca si uitarea escrisa, nu-mi aduc aminte unde), sau ca Ceausescu ar trebui sa fie model al politicianului de azi. Un circ in care marele Maestru al trapezului Ion Cristoiu tine scena ocupata timp trei ani de zile cu articole zilnice (!!!) de critica literara la adresa lui Traian Basescu a-la caminul cultural Gaiesti intoarsa apoi ca la Ploiesti, blocand prin inflatia diareica orice critica serioasa. Omul, care sigur nu-i chiar zdravan la cap, debiteaza cu seninatate intelepciuni. Greva militienilor este pentru el indubitabil, nici mai mult o mineriada a lui Blaga, iar dezvaluirile WikiLeaks n-au nimic de-a face cu relitatea ele fiind (vai cat de perspicace poate fi omul) doar parerile ambasadorilor despre unele realitati, motiv pentru care nici spusele lui Cristoiu despre legionarul Corneliu Zelea Codreanu nu reflecta vreo realitate ci parerea provizorie a lui Ion Cristoiu. Ion Cristoiu este nevinovat. Singurul nevinovat al tuturor nenorocirilor relative care au decurs din zisele sale la TVR, singurul fara alternativa, care n-a avut de ales si nu va avea de ales. Poate ca incoerenta sa, superficialitatea, frivolitatea si tereibilismele sale sunt doar incercari disperate de evadare, de scapare, din acest destin unic al sau in care, sarmanul, niciodata nu are nimic de ales. Intr-un fel Ion Cristoiu este un Forest Gump in varianta balcanica.

3) Centuria centurionului Radu Ioandid (100, a dracului potriveala, de ce nu 103 virgula paispe) nu trebuia sa-l bage/ia in seama pe Ion Cristoiu, nu trebuia sa-i faca acestuia jocul ieftin, circul scump. Ar fi trebuit sa-l ignore. In mod categoric ar fi slujit astfel, mult mai bine si mai eficient obiectivul formal pe care l-au folosit ca pretext pentru a se da in… cerc: prevenirea manifestarilor extremiste similare celor care au animat Miscarea Legionara. Daca insa asta au urmarit, sa le starneasa, sa le observe, sa le masoare, pentru a le combate (sic) in viitor atunci da, bravos natiune (ce natiune nu ne pasa) se poate spune ca s-au obtinut unele rezultate benefice. Dar vai, falsificate, alterate, perturbate, amplificate, masluite chiar de catre centurioni prin actiunile lor. Tot esec se cheama. Totusi sunt sigur ca in grupul cu pricina au exista si persoane de „buna credinta” care n-au dorit sa combata prostiile evidente si inevitabile ale lui Ion Cristoiu, nici sa mascheze sau aplifice efectele nocive ale acestora (inevitabile, pe criza asta monser…) ci au vrut doar sa fie si dansi prinsi in schema (centurion de bon ton), bagati in seama, sa aiba parte saracii de animatie pe blog, si sa-i plateasca polite infamului Ion Criostoiu, un jeg vechi. L-am numit pe Dorin Tudoran. De altfel domnia sa nici nu este evreu. Dupa cate stiu eu. In fine, ce mai tura vura, este deci de buna credinta. A dovedit-o ambiguu pe blogul sau. Or mai fi si altii. Poti sa stii?

4) CNA-ul nu trebuia sa dea curs, asa la ordin, pârei centuriei, iar daca a dat si a luat (masuri) atunci nu trebuia s-o faca in doru lelii. Adica or sa stea acasa ori sa nu vina in piata (sic). Daca tot a decis ca lacramatia lui Radu Ioanid and Co e indreptatita atunci cred ca se impuneau masuri ceva mai serioase, nu complezente rizibile si nas lui Cristoiu. Asa insa, si cu dânsa-n-trânsa (competenta-n vacanta adica) si cu sufletu-n rai, nu faci, tu institutie publica platita din banii lui Radu Humor, ca suntem o tara plina de Humori, decat sa-i intarati si sa-i incurajezi si pe unii (!) si pe altii (ceilalti) in rahatul asta de Tranzitie pe vreme de Criza. Cu poli. Polarizati.

5) Cei 10 Cavaleri ai Legiunii de aparare si reperare a onoarei domnei Voda. Va urma…

Posted in Arcaluigoeologie, Parerea lui Goe | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Cucoana serioasa cu perfidie ma mintea! (IV)

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 20, 2011

Se dedica acest text d-nei Doina Popescu-Braila, o mica profesionista a schitelor si textelor scurte.

Comunismul ne-a (a)dus intr-o fundatura. Gravitatia de partid si de stat a produs in cele din urma inevitabilul colaps, astfel ca in 1989, total inghesuit, sistemul social era incremenit intr-o stare bizara de aparenta nemiscare care trada insa o continua prabusire interioara. Prabusirea a fost stopata brusc de catre o explozie care a pulverizat constrangerile gravitationale anterioare aruncand sistemul intr-o nu mai putin bizara stare de imponderabilitate sociala egala cu deruta absoluta. Societatea româneasca din anii 90 era populata in majoritate cu indivizi aflati in stare avansata de confuzie, marcati de fel de fel de precaritati: ideologice, „idologice”, morale, financiare, biologice, alimentare, intelectuale, locative, profesionale. Desigur ca fiecare dintre aceste precaritati ce nu au fost inca surmontate multumitor, ar putea fi centrul tot atator preocupari (teoretice) si/sau, desigur, a unor (oricate) suete nevinovate intre gura-casca pe bloguri (poate altadata). Totusi in era tranzitiei in care nimeni nu stia anume ce sa faca, ce ar trebui facut, spre ce „centru” anume sa-si dirijeze eforturile si destinul personal, instinctele si intamplarea i-au mânat pe indivizi pe fel de fel de contorsionate traiectorii, catre implinirea inevitabila a destinelor. Orice feluri de piruiete, de trucuri, de salturi, de propulsii, admise in imponderabilitate, au intarit confuziile intre bine si aparenta binelui, intre eficienta si viclenie, intre valoare si impostura, intre orice si orice. Totusi in acest haos care n-a fost total (pentu ca nimic nu este niciodata total, nici macar totalitarismul) au existat PROFESIONISTI: oameni (ca toti oamenii) care si-au vazut, cum-necum, consecvent si onest de treaba lor, de talentul lor, de abilitatile si de proiectele lor. Unii dintre ei au avut succes, adica au putut proba un real si semnificativ progres, performanta. Altii nu. Multi alti, cu alt fel de talente, au reusit sa gasesca scurtaturi, surogate, smecherii, impunandu-se ca modele de eficienta si succes. Totusi acestia n-ar putea trece cu nici un chip drept PROFESIONISTI.

D-na Eugenia Voda, un profesionist, a reusit sa-si construiasca destinul gasind (pr)in haos calea cea mai potrivita de a se exprima pe sine, cu maximul de libertate, venind in intampinarea unei nevoi sociale de auto-reflectie, de clarificare: emisiunea „PROFESIONISTII”. Emisiunea si prestatia d-nei Voda (ca un tot peste timp) n-a fost desigur perfecta. D-na, ca multi altii dintre noi, are unele sechele retorice care tradeaza concubinajul indelungat cu limbajul de lemn al altor ere, are un soi vizibil de lipsa de naturalete si de spontaneitate care insa n-au reusit niciodata sa compromita farmecul inefabil al emisiunilor sale nici macar atunci cand a insistat sa livreze (invitatului si spectatorului deopotriva) cu orice pret, o metafora „spontana” (pregatita atent din avans). Majoritatea invitatilor domniei sale s-au incadrat (admirabil am putea spune) in categoria PROFESIONISTI, adica persoane care au obtinut onest performanta in ceva. I-am urmarit pe Victor Rebenciuc, Andrei Plesu, Oana Pelea, Solomon Marcus, Mircea Cartarescu, Puiu Calinescu… am ales „arhetipuri” aproape la intamplare, si multi, multi altii. Chiar daca unii dintre invitati n-au reusit sa probeze necesarul talent actoricesc care sa faca interesanta aparitia „in sticla, pe sticla” si chiar daca au existat unele compromisuri in legatura cu incadrarea in categoria „profesionisti”, formatul emisiunii, abnegatia si talentul documentar al doamnei Voda, inspiratia… si expiratia, bunele intentii, umilinta misionarului, au facut emisiunea sa fie mereu agreabila, captivanta, utila, necesara.

In acest context invitarea lui Ion Cristoiu in emisiunea patronata de catre d-na Eugenia Voda este, doamnelor si domnilor, scandaloasa. Sunt uluit in primul rand de faptul ca acest „amanunt” nu este sesizat la adevarata dimensiune (desi a fost amintit de cativa dintre protagonistii dezbaterii pe aceasta tema) si ca majoritatea „ante-vorbitorilor” prefera sa se piarda in fel de fel de detalii care raman detalii chiar si umflate de vorbe, dispute, galceve de anvergura intre intelectuali de marca despre ideologii, deontologii si alte „rahaturi”. Derapajul de logica (in primul rand de logica) din spusele „borfasului” Ion Cristoiu (un diversionist, un speculant, un impostor), declansatoare de dezbatere sub forma de „circus intelectualis”, este un mizilic digerabil pe langa enormitatea comisa de catre d-na Voda prin invitarea acestui limbric pe post de PROFESIONIST, un hiatus de proportii care poate forta reconsiderarea intregii serii de emisiuni. Ce mai este acela un profesionist? Cine urma sa mai fie invitat in studiou ca profesionist? Dan Diaconescu? Sorin Ovidiu Vantu? Mitica Dragomir? Monica Columbeanu? Oana Zavoranu? Gigi Becali? Mi-e teama deopotriva sa-mi imaginez ce anume a putut-o face pe d-na Eugenia Voda sa-si ingaduie aceasta fantezie bizara si sa (mai) si gaseasca pretextele necesare pentru a putea pune in scena farsa nascuta din aceasta fantezie. Sper sa nu fie cumva vorba de „sindromul CTP” al celui care gasindu-si succesul de/in lume, prin vocatia rostirii artistice a adevarului, incepe la un moment dat sa creada ca adevarul este ceea ce rosteste el. Faptul prezentei lui Ion Cristoiu – scriitor, in emisiunea PROFESIONISTII mi se pare prima si cea mai grava dintre greselile in serie care au insotit fenomenul Voda-Cristoiu al acestor saptamani. D-na Voda a gresit si merita s-o incaseze. Cum anume a ales destinul sa aplice pedeapsa tine de specificul locului. Ne aflam in Balcani. Presupun ca nici ulteriorii enoriasi ai erorii neprovocate nu vor scapa chiar basma curata. Vom vedea. Singurul in castig 100% ramane limbricul: omul care paraziteaza de ani si ani de zile tubul catodic digestiv al societatii din Romania: Ion Cristoiu. Bravo Maestre. La mai mare.

P.S. Ramane cum am stabilit:

…va urma

Posted in Arcaluigoeologie, Parerea lui Goe | Etichetat: , , , | 7 Comments »

Telegrame (III)

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 17, 2011

Intr-un sistem stabil accidentele, inadecvarile ori disfunctionalitatile sunt urmate de o reactii organice, spontane, minimale si coerente ale sistemului, in sensul atenuarii efectelor respectivei „avarii” si a imunizarii structurale a sistemului in raport cu recidive viitoare. Societatea umana (?) din Romania este foarte departe de un astfel de deziderat. Discrepantele intre necesarul de reactie si recatiile manifestate cu orice prilej alaturi de veselia cu care orice se transforma in prilej, fac din Romania un loc in care plictiseala nu apare niciodata.  Romania este tara in care Irimia a dat cu oistea-n gard pentru a-i prilejui apoi mosului cu proverbe se breveteze zicerea „Unde dai si unde crapa”.  Loc de costernare ramane insa de fiecare data cand, amanunte straine de orice esentialitate, pornesc tavalugul slujit de mecanica bizara a feedback-ului pozitiv, in cascada, in avalansa, pe principiul bulgarelui de zapada. La fiecare rosto-GOL-itura se mai gaseste cate unul gata sa extraga din spinul axial al problemei fix durerea care-l doare-n cap pe el, l-l, in vederea adjudecarii momentul cinetic la moara personala, spre arvunirea spuzei spre turta sa. Pas de a reusi. Caci cine-l lasa? Cearta-i cearta, iar gâlceava-i gata si apocaliptica împrejurul Pietii Independentii.  Iata aici o sama de Telegramme prilejuite (vorba vine) de catre greseala fatala a nechibzuitei d-ne Voda, care a catadicsit senina a-si nesocoti limitele.

1 ) Cotidianul – Eugenia Voda si Ion Cristoiu acuzati de promovarea la TVR a fascistului Corneliu-Zelea-Codreanu

2 ) BadPolitics – Ion Cristoiu si Eugenia Voda acuzati de Radu Ioanid de la muzeul holocaustului si alti intelectuali evrei

3 ) Cafenea Blogspot -Ion Cristoiu / Eugenia Voda cz-codreanu

4 ) Apologeticum – Luptatorii anticomunisti cer anularea deciziei CNA de sanctionare a realizatoarei tv Eugenia Voda

5 ) Critix – Zece intelectuali acuza CNA ca s-a grabit sa judece fara argumente cazul Eugeniei Voda

6 ) Baricada – O armata de profesionisti vrea sa-l taie-mprejur pe Cristoiu

7) Observator Cultural – TVR, Ion Cristoiu şi Eugenia Vodă

8 ) Evz – Scrisoarea celor zece intelectuali in apararea Eugeniei Voda

9) Harghita E-informatii -Eugenia Voda si Ion Cristoiu: parati pentru apologia lui Corneliu-Zelea Codreanu

10) Realitatea – Liiceanu, Plesu, Mungiu, si Purcarete o apara pe Eugenia Voda

11) Critix – Foarte bun articolul din adevarul despre amendarea doamnei Eugenia Voda de catre CNA

12) Napoca News

13) Doina Popescu WordPress – Pamflet cu babe

14) Dorin Tudoran / blogger – Spiritul si Litera

15) Observator Cultural – Cine este conformist

16) Dilema Veche / Andrei Plesu – Scrisoare deschisa Ion Vianu

17) Dilema Veche / Ion Vianu – Raspuns Scrisoare deschisa lui Andrei Plesu.

18) Insolent – Nicolae Manolescu îl atacă dur pe cu Ion Cristoiu şi o numeşte ignorantă pe Eugenia Vodă.

19) AnimaNews / Mirel Horodi – Responsabilitatea Eugeniei Vodă.

s.a.m.d. , s.c.l, etc, etc,

Va urma

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , | 26 Comments »

Domnilor, hai sa fim cucoane serioase! (I)

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 5, 2011

„Dracu când n-are ce face îşi cântareşte coaiele” – Aforism popular

Intelectualul când n-are ce face (şi asta se întâmplă des) îşi cântreşte cuvintele cu care apoi ori compune ode (in metru feudal), apeluri, proteste, adeziune, scrisori deschise şi alte asemenea minuni florale ori combate odele, apelurile, protestele, adeziunile, scrisorile deschise ale altora. In majoritatea cazurilor gesturile de acest fel ale intelectualului sunt inutile sau chiar daunatoare, adesea producand exact efectul opus celui declarat solemn in textul propus, compus din cuvinte cântarite cu precizie farmaceutică in jurul vreunei corectitudini politice.

Sper să nu mă intelegi exagerat de greşit. Exista situaţii (rare) in care se impune solidarizarea expresa a unui grup de inelectuali notorii in jurul unui document compus in forma de apel, protest, adeziune etc in vederea amplificarii importantei acelui text si pentru a-i forţa aducerea in atenţia opiniunei publice (obişnuita mai degraba sa caşte gura la oameni mari decat la cuvinte potrivite) atunci cand se impun actiuni colective ce necesita coordonare. Dar care sunt acele situatii?

In mod firesc, ceva care presupune indignare si/sau indreptare, necesita apelul la mijloacele administrative aflate in recuzita sistemului in care s-a produs pocinogul. Indignatii se pot duce la tribunal, bunaoara, sau in instanta(e), in general, pentru a contesta/combate/compatimi. Impreuna. Daca asta nu se poate (…) atunci este de ales intre doua variante: (a) resemnarea (eventual provizorie) si (b) luarea armei in mână. Intelectualul nu ia arma în mâna ci pixul. Pixul nu este arma per se dar mânuit cu indemanare ii poate face pe altii sa ia arma in mana si sa puna de o revolutie, revolta, rascoala, razmerita etc, care sa rastoarne „regimul banditesc” (care nu ingaduie indreptarea unei situatii de belea pe cale administrativa) ori macar sa-l sileasca (pe el pe regim) la compromisuri rezonabile si repliere. Asadar amice ca sa n-o mai lungim (ci s-o facem lata) singurele situatii in care intelectualul  (cel ce prin definitie gândeste singur, nu in grup, si scormone lumina) trebuie sa-si iasa din sine si sa treaca de la actiuni individuale la actiuni de grup presupun:

(a) Exitenta unei fapte ilegale, imorale sau inumane (ca nu-i totuna)
(b) Cu un impact social (cat de cat) considerabil
(c) Care presupune imperativ corectie, corectare, recuperare, revenire, restabilire, compensatii, concesii
(d) A caror obtinere a esuat pe cai administrative
(e) Dar care sunt susceptibile de a fi obtinute chiar de la faptuitor (fortat la reconsiderare) asupra caruia se actioneaza emotional, direct, prin impresionarea acestuia in fata anvergurii intelectuale a sematarilor unui protest bine scris,
(f) Ori prin presiunea aplicata faptuitorului de catre opiniunea publica, trezita la viata de catre un protest bine scris, asezonat cu semnaturi grele.

Un caz tipic care a indeplinit aceste conditii a fost celebrul apel al celor 50 de intelectuali (remarcabili cu totii) care au semnat petitia de sustinere a presedintelui Romaniei cu prilejul suspendarii acestuia din functie de catre parlamentul Romaniei. A existat o fapta (suspendarea), a existat un scop (reinstalarea presedintelui) si a exista o actiune de restabilire (votarea la referendum) incurajata de protestul sincer si preocupat de problema in sine, a celor 50.

Inflatia de proteste, adeziuni, apeluri semnate de Greuceanu et Co, in cazuri minore, banale, care nu vizeaza nimic altceva decat eventual consolarea vreunui amic nedreptatit accidental sau iritarea unui inamic iertat pe nedrept pentru cine stie ce ciubuc, nu face decat sa devalorizeze institutia „solidarizarii” intelectuale.

O astfel de situatie aberanta se petrece in legatura cu sanctiunea aplicata d-nei Eugenia Voda de catre CNA. Sustinuta de catre intelectualitate de doua ori si ceva mai abitir decat suspendatul (vezi apelul en gros celor 100 de intelectuali dimpreuna cu cel en detail, sublimat spre esentializare al celor 10 si cu Manolescu 11 care-i si intrece) doamna Voda se trezeste martor si mar al discordiei in razboaie care nu sunt ale sale. Desigur ca subiectul in sine, desi pare cumva adiacent libertatii de exprimare, nu este de competenta Arcei lui Goe, in primul rând pentru ca majoritatea celor implicati nu sunt anonimi ci nanonimi. Totusi ecourile noii gâlceve a intelectualilor (care n-au ce face, ca dracu) au ajuns si in zona anonimitatilor notorii si astfel in atingere cu Arca lui Goe.

va urma!

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , | 39 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: