(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Posts Tagged ‘franckmelen’

Slab de înger. Aperitiv pentru trecatori

Posted by Arca lui Goe pe octombrie 21, 2011

Ma vad obligat sa-l amân nitel-vitel pe eroul atipic necunoscut. Mi-au lipsit in saptamna din urma timpul si/sau inspiratia de a pune pe note potrivite fragmentele din destinul sau (partea eroica) ce-l martirizeaza solemn. E usor de dat patetic-kix cu un asa subiect. Mi-ar parea rau sa-l stric iremediabil din graba sau superficialitate. Faptul ca nu astept in liniste sa-i vina apa la moara (subiectului), adica timp si inspiratie (autorului, Dl.Goe, poet si publicist; 😉 am mai vazut unul care scrie enormitati sub aceasta titulatura, in Adevarul), si produc (iata) un nou topic (din nimic despre nimic) se datoreaza faptului ca am (pe alocuri), ca tot omul, un suflet candriu de papugiu, pentru ca sunt slab de înger, lume, lume, soro lume. Desi n-am mai postat nimic de o saptamana, (b/)Arca aflandu-se practic in regim de avarie, constat cu surprindere ca, in fiecare zi, exista cateva sute de vizite, ale unor internauti tacuti, care vin (din eter), vad (ca n-au ce vedea) si… pleaca (vici)… totul in virtutea inertiei virtuale. Ma intreb cu crescatoare neliniste: ce-or astepta oamenii astia de la Dl.Goe? Mi-e si frica sa-mi imaginez. Acuma lumea este in sine un imens prilej de vorba si de lamentatii, iar suete se pot construi usor, din nimic (vezi reteta Zoso) asa ca n-ar fi greu de livrat hrana pentru trafic si drojdie (de bere) intru dospirea de/zbaterilor, daca acesta ar fi scopul-scopului in sine. Dar nu e. In fine, ce s-o mai lungesc, in asteptarea „godot”-ica a eroului atipic necunoscut, propun un intermezzo cu un erou din intamplare cazut la datorie (martir as putea pentru ca sa zic) pe frontul strainatatii si de est si de vest. Doamnelor si domnilor, Andrei Plesu si uluitoarele sale aventuri in Moldova (post)sovietica si in Germania (fosta)democrata.

Andrei Plesu si Moldova Suverana

Andrei Plesu propus ca figurant intr-un film german

Ambele ipostaze mi se par sublime.

…As mai adauga ca dictatorul Gaddafi a fost ucis. Libia continua pe calea democratiei libiene…

…ca a murit Paul Everac…

…ca a inviat Adrian Nastase eeeee…

…si ca Serban Huidu, omorand niste oameni (acolo si ei), a creat o stire si o ploaie de opinii cu mare audienta… Despre acest Marta Stuart al Romaniei, despre destin si despre ura cu efecte pe scena vietii, sper sa avem ocazia de a vorbi atunci cand se vor linisti apele si nu va mai fi subiectul in centrul atentiei. Pana atunci as mentiona un articol a carui existenta este salutara (dincolo de inevitabila mica mâhnire legata, in mod paradoxal, tot de faptul ca articolul exista, acum, in cor)…

Compasiune la nivel inalt

Atunci cand, inevitabil, cinefilul Serban Huidu va ajunge la starea de a viziona filme (nu Crash) i-as propune sa vada Regele Pescar:

..si in final doua articole de pe blogul zilei:

Cei care nu ne mai pot ajuta

Problema româneasca în Franta

Posted in Intrebari la care Goe nu primi raspuns! | Etichetat: , , , , | 10 Comments »

Viata e scurta. Internetul e lung.

Posted by Arca lui Goe pe septembrie 19, 2011

1. Moartea
Se spune ca moartea face parte din viata. Eu cred acest lucru. Moartea a fost pretul platit de lumea vie, pentru progres. Nu stiu daca mi-ar fi placut sa capat nemurirea de exemplu, facînd parte din aceasta lume ca una dintre fiintele acelea care se divid la nesfîrsit.

2. Moartea domnului Alba Zapadoiu
bre, io m’am cam plictisit de fabrica asta de confectzionat eroi ala-bala-zapadisti pa banda rulanta si redundanta.

3. Moartea a ratat
-Moartea ne-a ratat! Iu-huuu! Iu-huuu! Ne-am mai nascut o data! Hai sa jucam la loto si sa bem o tuica fiarta! Suntem noi-nouti!

4. Necropsie pe legea electorala
Coexistenta a doua criterii de legitimitate duce inevitabil la conflict. La un moment dat, va trebui sa valorizam un criteriu în dauna celuilalt.

5. Calea
Ma uit si vad cum multi aleg o cale despre care afirma ca, în mod sigur, aceea este cea mai buna si ca orice alt drum duce într-o fundatura.

6. Trambulina Mortii
Ceva se intampla in Romania. Ori, ori. Ori oamenii tineri au ajuns sa moara mai tineri, sau cei tineri sa moara mai mult, ori noi ne aplecam voluptos asupra mortii lor. Indiferenti nu putem fi, e impotriva oricarui graunte de bun simt; motivatia de-a intelege moartea unui om ce-va-fi-fost-sa-fie-dar-n-a-mai-apucat explicabila; apetitul nostru nu.

7. Maister Eckhart
Motto « Daca omul gaseste satisfactie in Dumnezeu, inseamna ca Dumnezeu nu e Dumnezeu » ( Maister Eckhart)

8. Publicitate la magia neagra
Acel balsam face negrul – mai negru. Exista cumva negru deschis si negru închis?

9. Mortii nostri merg in paradis. Ai vostri ajung in infern
În Marea Britanie, musulmanii din organizatia Muslims Against Crusades (Musulmani împotriva cruciadelor – MAC) au perturbat ceremoniile în onoarea soldatilor britanici morti în Primul Razboi Mondial (Remembrance Day) ce au avut loc astazi în Londra.

10. Frica de moarte
Era opt jumate seara cand am intrat in hotel cu pasi grabiti, fara sa ma uit in urma, simtind ca imi calca pe umbra un spintecator mai vechi decat islanda insasi.

11.Salut. Murim

12. Asadar ne-ati tradat emigrantilor!
Ati plecat din România în cautarea libertatii a unui trai decent si a fericirii NUMAI PENTRU VOI. Ne-ati lasat fara inteligenta si fara priceperea voastra fara forta care s-ar fi putut aduna AICI si nu ACOLO pentru construirea unei lumi mai bune.

13. Despre mine
SUNT O ROMANCA CA MULTE ALTELE,TRAIESC SI MUNCESC IN SUDUL ITALIEI APROAPE DE BARI.

Update:

„E adevarat ca destinul amesteca pachetul de carti, dar suntem vesnic noi aceia ce joaca”

Viata e scurta. Internetul e lung. Si lat. Si pe internet gaseşti o multime (miriade) de bloguri vii. Care nasc pui vii pe care-i hrănesc cu lapte, cu miere şi cu fiere. Dar parca pluteşte aşa o lehamite în aer şi-un spleen prin blogosfera care (uite) l-a reprimit in rândurile sale pe Bleen, fiul ri-si-pi-ci-tor. Nu mai e animaţia aia de alta data. Comentatorii, tot mai rari, sunt mai cuminti, mai intelepti, mai tacuti, mai sedentari, mai asezati, fiecare pe unde a apucat. Mulţi si-au facut case (nu mai umbla cu cortul) sau s-au mutat la blog. Nu ca odinioara când zumzåiau ca albinele in poeniţă azi in dud, mâine-n salcâm şi apoi iar in dud ori in trifoi, cu ora.  De vorbit însă se vorbeşte tot mult, şi mult mai împraştiat. Acum chiar că blogosfera are centrul intr-o suta de mii de locaţii, băşca vreun milion de burice ale pamântului.  Informaţia aia utilă sau placută, deşi  mai abundenta ca oricând, e paractic imposibil de gasit in carul cu fân. Deh, la enorma producţia de fân şi paie din blogosfera nici vaci nu-s destule.  Miriştea însa şi-a păstrat farmecul acela inefabil şi blond.

Dar sa nu ma las prada melancoliilor uşoare şi sa revin la problema zilei: Moartea. Multe din blogurile vii vorbesc despre Moarte, caci Moartea se vinde bine pe gratis 😉 (vezi mai sus câteva interesante exemple, alese aproape la întâmplare, thank you guys). Si dacă blogurile vii vorbesc despre Moarte (premeditand-o) despre ce (viaţă) vorbesc blogurile moarte? Limbile moartea? Ei, blogurile moarte au un şarm al lor aparte, se lasa autopsiate, adulmecate,  analizate, secerate, treierate, triate,  şi, in plus, sunt gata decantate. Ceea ce a fost validat ca important si/sau placut prin trecerea nemiloasa a timpului  este mai la vedere căci buruienile s-au uscat, scuturat, carat, cazut. Ia adulmecă bucheţelul  oferit în dar la comentariul doi! Vei afla lucruri foarte incitante.

Stiai ca regretatul Alex Leo Serban, mort de acuma,  a fost intr-o viaţă anterioara troll? Troll, troll de blog, cam ca Radu Humor. Si ca a „omorât”, cu vorba lui, un blog, in timp ce acesta (blogul) tocmai se sinucidea? N-ai stiut. O sa ştii milaia mea. Si mai  ştiai că… Terorista care a pus blogul traieşte bine merci, desi blogul sau a murit detonat? Nu? Nu stiai? Sau ca dulcele Mircea Cartarescu,  poet oniric in viaţă (el prieten cu Leo, cel critic de film si carte) s-a intalnit pe ascuns cu terorista, la o cafeanea nevirtuala, si ca a privit-o indelung prin abur de cafea, asigurandu-se  ca nu-i nici… si nici cine credeau d-lor, si nici… Ca si pe vremea aia se gaseau curioşi grămadă care se inghesuiau să-şi dea cu presupusul despre cine-o fi dac-o fi anonimul cu verb la butoniera si garoafa la rever. Ei si Mircea al nostru, dargul de Mircea, care si-a castigat norocul la zar, dând cu banul intoarcerii, discret, visataor, n-a mai coborât de atunci niciodata in subsolul vreunui alt blog, aşa în papuci si-n pielea goala, cu numele la vedere. N-ai ştiut. O sa vina o vreme cand se va practica arhe-o-logia la blog, milaia mea si vor fi la mare preţ cei care vor ştii să sape istoric prin fel de fel de bloguri moarte si prin felurite siteuri  arheologice  de pe net, daca nu s-or inchide cumva, dupa cum se arata (ca nu-i a bună) in norii de la cornul caprei, pentru a aduce la lumina date istorice şi perle de cultura. O sa afli milaia mea.

Posted in Intrebari la care Goe nu primi raspuns! | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | 21 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: