(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Posts Tagged ‘Gabriel Savitsky’

Locuri sub Soare. Artistii

Posted by Arca lui Goe pe mai 13, 2011

Gabriela D. Savitsky

Cartea de Sidef

Vei sti?

Am un înger si o carte nescrisa
Om nu pot fi, de murit nu stiu cum se moare.
Ma uit la dragoste cum tine universul
Într-o respirare
Într-o grija, într-o iertare promisa.
Pietrele spun ca e trecator,
Aerul sta între lucruri, ranit,
Îngerul meu îmi spune sa uit
Zilele în care pe nimeni nu dor…

***
Duhul de hârtie

E o fiinta în mine care traieste singura si departe
De tot ce ating, ce gândesc si ce vreau.
E pura ca apa obtinuta din carte
Nu a cunoscut nici un bob de nisip
Nici setea celor ce o beau.
E o alta faptura în mine care ma creste,
Ma duce prin lume ca o tornada,
În iures neînchegat cu son cristalin.
Oprita, e un salcâm încremenit într-un perpetuu april.
E, în mine, un duh al zadarniciei
Umblând ca un patriarh cu toiag
Printre noroadele hulpave si nestiutoare.
E în mine o sete de esente, istovitoare.
O dragoste pentru viata plapânda,
Purtata în biruinta spre un rost de neînteles.
E în mine o patima vesnic flamânda
Sa îmi preschimbe cele traite în vers.

***

…As vrea sa vin într-o noapte
Si sa ma fur din sufletul tau.
Asa as putea afla cine sunt…

***

…Aceste litere infame care abia pot sa îngaime
Cât de intens te iubesc,
Din celule, vaier întors,
Cât îti iubesc copiii pe care nu ti-i voi naste
Si cât de bine te stiu cu ezitarile tale,
Cu ochii umbriti de ce nu va fi,
Te respir cum respira câmpia vara în noapte,
Lent, sacadat,
Esti ceva ce singur nicicând nu vei avea cum sa afli…

***

…Fumam tigari cu eter.
Dragostea e de pamânt,
Lacrimile, de cer.
De moarte mi-e sete,
De viata parca-s stingher.
Tu?…
Nu mai stiu cine esti.
Te privesc dintr-o umbra bolnava…

***

Viorel A. Padina

Poemul de Otel

Anton Pann
2010/09/09 — AVP

Tu ma tratezi eu nu,
tu ma admiri eu nu,
a cahfea ma saruti eu nu, si nu, si nu.
Bagabont pe subt ei, înde iele,
dracii mei dragele mele,
iata-mi dragostele lele.
Sîngur pe lumea aceea unde te culci cu ideea,
bati angelii cu leuca, da’ angelii sunt ca nuca…
Mai încet ! (râde cucoana) te-aude mama…
Fato, ma-ta nu ma schimba
moartea-i la mine pre limba.

***
Pasarea viitor
2010/09/09 — AVP

Eram unicu’ fiu nascut viu,
era opt în auz taman venise racheta Cruz.
Asta o figura era, ca o vulpita amusina.
Nu-s’ ce cauta poate ca dunarea.
Poate patrida mea poate oltenia.
Poate fete integre poate oile negre.
Frunza alba de rai, ozene de pe plai !
Desteptat brusc din somn striga harnic un om.
El striga si zicea:
Fitmo, fa fitmo fa, pe cine cauti fa?!
Nu cumva miel d-un kil, nu cumva pe al meu copil?!
Maiastra însa nu-i raspundea, era opt si o stea,
tocmai venise peste ea:
Leut în apa si sânge ametit de otelu’ ce-l suge;
Berbecut iubit de Rok

pe frunte cu rece noroc

cu meninge la mijloc.

Maiastra cu pohta-l privea cu bale se-mbalosa era noua în stea.
 Maiastra îmbatata

cânta ceafa albastra i-o desfacea

creieru’ negru i-l ciugulea.
Iar omu’ amarnic plângea:
Fitmo, fa fitmo fa, pe cine manânci fa?!
Nu cumva miel d-un leu nu cumva pe unicu’ meu?!
Maiastra însa nu-l auzea,
din rara carne se înfrupta pâna stomahu’ ei deborda de intelighentia…
Iar Angelo striga si urla: vai, vai,
creieru’ gingas, creieru’ – într-un ceas a fost a fost prapadit… !
Bucura-te, Fierule…!
Caci au ramas fara de domn ostirile de la Armaghedon,
l-au preschimbat în rok & rock, la soroc…

***

AVP Says – Vineri 13 mai 2011 la 21:54
Singura sansa sa mai pot crea ceva durabil de-acum incolo e sa renunt cu totul la perisabilele inserţii politice (ce-am avut de spus, am spus!) şi să evit orice contact cu saltimbacii şi irozii clipitei. Doamne ajută !

***

Update:

Va urma. Se afla in pregatire: „Umbrele Soarelui” – unde vom afla ce-i uneste si ce-i desparte pe Gabriela si Viorel precum si despre faptul ca si artistii fac umbra. Dar numai la soare.

Posted in Gabriela D. Savitsky, Poetul Paradigma - Fo-pe-Vi | Etichetat: , | 39 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: