(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Posts Tagged ‘Gabriela Savitsky’

Ghirlanda

Posted by Arca lui Goe pe iulie 16, 2013

Te iubesc atât de frumos şi înalt,
Am uitat cine sunt, cum mă cheamă şi ce caut aici,
Am uitat tot ce-am ştiut,
Ce-am trăit mai ‘nainte.
Sunt de-o dată cu primul cuvânt pe care l-ai spus.
Cu o putere de neîngăduit
Am pornit cu herg…

…citeste mai departe…

Posted in Aliorum Textuum | Etichetat: | 27 Comments »

Doi semna-tari

Posted by Arca lui Goe pe iulie 5, 2011

Cu ceva vreme in urma (o mica eternitate) am propus un triptic

Stânga: Pe blog ca-n viata,

Centru: Locuri sub soare: artistii

Dreapta: Umbrele soarelui

nici pana astazi terminat… Incercasem atunci (fara niciun succes…) sa-i provoc pe cititorii-scriitori-si-critici de baza si de vaza ai comentariilor postate de ei insisi pe (b)Arca, la o discutie despre dihotomia ins-blogger (sau cand dihotomia degenereaza in dihonie), utilizand spre ilustrare doua cazuri (aproape) oarecare din blogosfera, doi anonimi cu identitatea la vedere: Gabriela Savitsky din Resita si Viorel Abalaru din Corabia, doi candidati la nemurire care facusera intamplator, cam in aceeasi perioada, anumite alegatii referitaore la relatia dintre ei insisi ca persoane si  bloggerii care sunt (vezi link-ul Pe blog ca-n viata): pe de-o parte persoana (umana, identificabila, privata) pe de alta artistul-blogger (divin, anonim, public). Cum-ne-cum amandoi lasau sa se inteleaga din vorbe cateva lucruri pe care le consider discutabile. Unul dintre ele se referea la o granita stricta, de netrecut fara viza de sus, intre persoana privata si artistul public, ca entitati „disjuncte” care ar trebui sa ramna aparte, intrucat in atingere sau punere in comun criteriile de evaluare specifice fiecarei ramuri, total diferite, ar starni confizie, dezamagire, dezastru. Artisti mari, persoane mici. Care va sa zica. O alta idee discutabila sustinuta implicit, aflata (in opinia mea, sic) in vadita contradictie cu cea discutabila mentiunata mai sus, era aceea a „obligativitatii” asumarii oricarui enunt al „artistului” prin indicarea explicita a „persoanei” (sursa biologica a seraficului artist), astfel incat zicerea (orice zicere) sa poata fi considerata si eventual valorizata. Cu alte cuvinte ar rezulta ca „persoana” este un „apendice/accesoriu-indispensabil” 🙂 oricarui „artist” (fie el si artist de blog). N-am ajuns insa la niciun rezultat. Presupun ca asta s-a intamplat in primul rand din cauza inabilitatii mele de a provoca discutii (…) dar si din cauza ca cele „doua orfeline” alaturate spre ilustrare, sunt ele insele precum si siajele domnilor lor completamente nemiscibile. Privind superficial aceasta nemiscibilitate (un fapt incontestabil) s-ar putea afirma ca cele doua „personaje” sunt fenomene foarte diferite, opuse chiar. Ceea ce este cat se poate de fals. Am fost uimit sa constat cat de multe lucruri importante partajeaza cei doi bloggeri: Gabriela si Viorel. In fapt, in afara de optiunile lor politice net diferite dar neimportante, au aproape totul in comun. Spicuiesc:

1) Amandoi considera ca sunt mari artisti (in literatura) dotati cu talent iesit din comun. (Unii dintre ei considera chiar ca ar avea si talente in…  grafica 😯 )

2) Amânadoi cred sincer ca in postura mentionata la punctul (1) lumea, societatea, semenii, statul,  guvernul, clasa politica, elitele etc le sunt datori moral si material. Ca ar fi trebuit „sa li se dea”. Si nu li s-a dat.

3) Amandoi considera ca ratarea lor ca artisti (scriitori) (de care sunt semi-constienti) s-ar datora conditiilor istorice, sociale si politice vitrege (din comunism si din tranzitie), natiei, saraciei, invidiei etc. påråsirii si abandonarii lor (nedrepte) de catre cei mai norocosi decat ei. (Si un micut (3.1) , amandoi poseda „Stele” si sunt vizitati cu mila si trista mirare, din cand in cand de catre vreun „soriniliesiu”, „volotis” ori „corinecretze”). In rest nu.

4) Amandoi si-au gasit refugiul in fata  „neimplinirilor” (literare) in sterile si mai ales bizare activisme politice pe bloguri. (Ce-ar putea oare fi mai bizara decat idolatria simultana pentru Iliescu si Putin? 😯 de ex).

5)  Amandoi au false dileme, platind tribut greu gândirii deziderative si distorsiunlor cognitive. Asta ii predispune la comportament „dictatorial” in mica lor lume. Cine nu e cu ei sub ei e impotriva lor si merita orice pedeapsa, interdictii, excludere, injurii, banari, amenintari etc.

Caci vorba ‘ceea (citîtnd un citat) orice om viseaza sa fie Dumnezeu.

Mai realisti, altii se multumesc sa visese ca sunt diavolul. Avantajul fiind ca in aceasta postura se gasesc intotdeauna mai multi dispusi sa-i si creada. Apropo de asta ar mai fi de mentionat si alte doua detalii (existente printre multe altele) care-i apropie pe cei doi:

6) Amandoi au acceptat bani necuveniti de la „necunoscutii” intalniti pe net (persoanele nu artistii)  si amandoi au avut de infruntat umiliri si scandaluri cu unii dintre „binefacatorii” lor.

7) Amandoi au avut in timp o atitudine variabila in raport cu prezenta „subsemnatului” 🙄  pe  blogurile lor publice „Dl.Goe” fiind cand tolerat si acceptat ca vorbitor, cand banat, exclus, afurisit, anatemizat etc.

In sfarsit, de blamat sunt doar cei care sub protectia abjectului anonimat  se exprima prea liber la adresa celor consacrati prin semnatura. Am discutat deja despre asta cu prietena mea Medusa.

Din ne/fericire pentru vreun (alt) vizitator care va fi citit „Doi semna-tari” pana in acest punct am doua vesti: una buna si una rea. Cu care sa incep? Incep cu oricare. Ceea ce e scris mai sus este doar introducerea mai lunga deact cuprinsul. Cei doi semna-tari vizati in titlul curentului post nu sunt Gabriela si Viorel ci cu totul si cu totul altii. Vestea buna este ca acum n-am timp sa-i pomemenesc pe acestia si faptele lor de vitejie urmand sa corectez aceasta lipsa printr-un update-ulterior. Va dezvalui insa (pentru ca nu sunt sadic) numele lor: Serban Foarta si Zaharia Robert – intr-un duplex de zile (a)mari.  In curand, dar numai pe (b)Arca lui Goe. 😉

Posted in Parerea lui Goe | Etichetat: , , , , | 40 Comments »

Pe blog, ca-n viaţă?

Posted by Arca lui Goe pe mai 11, 2011

Update: Ulteriorul anterior!

Pålåvragim deci vorbim?

– Ca bloggeri ori comentatori in mediile virtuale putem spune orice ne trece prin cap? Mai abitir ca-n viata? Cu ce riscuri? Cu ce limitari?

– „Vorbirea este modul prin care ne ascundem gandurile”. Ofera mediile virtuale argumente serioase pentru invalidarea acestui enunt paradoxal sau dimpotriva ii da noi valente si noi dimensiuni.

– Activitatea pe bloguri si in spatiile dedicate comentariilor cvasi-anonime (anonime prin prisma audientei limitate si neutre, neutra in raport cu opinia publica oficiala si neutra in raport cu anturajul nostru din realitate) micsoreaza sau mareste distanta dintre ceea ce suntem si ceea ce dorim/ne imaginam ca suntem?

– In general, cat de mare ar fi socul in cazul in care am fi pusi in situatia sa comparam ceea ce ne imaginam noi despre o persoana, citindu-i textele si comentariile cvasi-anonime si imaginea pe care am avea-o prin contatnt direct si nemijlocit cu acea persoana (daca ne-ar deveni cunostiinta)? Distanta dintre „una” si „alta” se datoreaza „libertatii de exprimare” sau „libertatii de cosmetizare”?

Cat de mare este diferenta dintre AVP si Viorela Abalaru? Dar dintre Conul Dorin Certocratul si Dorin Tudoran?

– Ce efecte are vorbirea libera (in medii anonime) asupra abilitatilor noastre de a gândi liber? Este aceasta abilitate stimulata sau inhibata de exercitiul vorbirii libere cu necunoscuti? Ni se consolideaza stereotipiile de gandire prin acest exercitiu voluntar de vorbire sau dimpotriva?

„Dac-a fost pus la-nceputul Genezei, dom’ Goe, rostul cuvântului nu-i de a rosti ce gândesti, ci exact ceea ce înca nu gândesti.” – rongo

– Daca „la inceput a fost cuvantul” asta ar insemna ca ar trebui sa vorbim inainte de a gandi (dupa cu ne indeamna dl.rongo), nu eludand gândrea ci anticipand-o?
Cât sens ar putea avea un asemenea indemn?

„Ideea vine vorbind” – Henry Wald

– Este formula „La inceput a fost cuvantul” echivalenta cu „La inceput a fist gândul”? Sau nu?

– Este palavrageala un viciu care creaza dependenta?

Sunt tot atatea intrebari despre care mi-ar placea sa aflu parerile altora, cat mai necunoscuti cu putinta, adica liberi.

Am extras doua raspunsuri „intâmplatoare”, exprimate recent in universul virtual de limba romana (vezi mai jos). Mai exista si alte pareri?


…Mai degraba ca-n second life.

Conexiuni intamplatoare

(intre mari scriitori necunoscuti)

…Nu ştiu cum ar fi fost fără bloguri, dar cu siguranţă, ar fi fost mai trist. La însingurarea fiecăruia în propria-i viaţă – o realitate a omului contemporan – s-ar fi adăugat şi tăcerea. Prin intermediul blogurilor, comunicăm, ne exprimăm opiniile – deşi, ca să folosesc un truism celebru, cuvintele le-au fost date oamenilor ca să-şi ascundă gândurile şi, aş adăuga, este de-a dreptul periculos să spui / scrii tot ce gândeşti.

Sigur, pentru un om care se exprimă magistral (ca să fiu modestă) în scris, blogul a fost o revelaţie. Un miracol, fereastra care se deschide, zidul care se fisurează într-un punct. Nu vă puteţi imagina cât de utilă şi fermecătoare este această funcţie a internetului, pentru o fiinţă care în viaţa de zi cu zi se exprimă ca o mulă, mai mult fiind perplexă decât reacţionând. Cei care m-au cunoscut mai întâi din scris (fără excepţie, cred) au fost dezamăgiţi de “prestaţia” mea ca individ.

De aceea, cred, artiştii ar trebui să stea în turnul de fildeş. Nu e o metaforă. Nu poţi face scamatorii, în viaţa de zi cu zi. Inspiraţia vine când vine şi atunci, da, poţi deschide porţile pentru toţi cititorii, pentru aceia care vor să zboare pe aripile imaginaţiei. Vedeţi voi, tensiunea pe care o pot pune în scris nu o pot “clona” şi în viaţa reală. De mult prea multe ori, pentru cineva care m-a “văzut” doar prin intermediul poemelor, prezenţa mea a fost dezamăgitoare. Nu am cum să schimb lucrurile. Unii chiar s-au lăsat înşelaţi rău de propria imaginaţie confundând omul cu scrisul. Sigur, scriind, pun şi din mine, din fiinţa mea, pe hârtie (pe pixeli, voila) dar…

…citeste mai aproape si mai departe AICI, acolo



Posted in Arcaluigoeologie, Gabriela D. Savitsky, Poetul Paradigma - Fo-pe-Vi | Etichetat: , | 58 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: