(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Posts Tagged ‘Ion Cristoiu’

Proxy la poxima emisiune Profesionistii (VI)

Posted by Arca lui Goe pe februarie 8, 2011

Il invit pe dl. Adrian Cioroianu sa participe la proxima editie a emisiunii Eugeniei Voda: Profesionistii. Sper ca si doamna Voda sa fie de acord. Prezenta d-lui Cioroianu este necesara ca aerul pentru a purifica atmosfera (ramasa) imbacsita dupa (pe)trecerea d-lui Cristoiu prin zona. In plus s-ar restabili astfel si formatul emisiunii dimpreuna cu definitia aferenta a notiunii de „profesionist”: individ care a obtinut onest, performante notabile si notorietate. Li s-ar da discret satisfactie si celor care au deplans absenta pluralitatii de opinie. S-ar simtii bine si cei care au aparat-o cavalereste pe d-na Voda (…) si s-ar mai clarifica (poate) o parte din multele mistere misterioase care s-au acumulat peste cazul aproape clasat Cristoiu-Voda-Ioanid-CNA-Plesu. Mistere pe care voi incerca sa le enumar intr-un episod viitor, sugestiv intitulat „Timpul, timpanul, batista, tzambalul”.  Pana atunci insa va ofer un profesionist:

Nu pot fi mai clar decat atat: Puţini dintre românii care, în ultimele trei decenii, şi-au „tras“ pe video propria nuntă ştiu că unul dintre primii lor concetăţeni de viţă plebee , care a avut ocazia de a-i fi filmată cununia, a fost Corneliu Zelea Codreanu, acum peste 80 de ani (cînd el s-a căsătorit cu aleasa lui, Elena Ilinoiu). La fel, puţin se vorbeşte despre ce eforturi a făcut Carol al II-lea pentru a pune mîna pe acest film – şi pentru a-l distruge, în ideea de a mai şubrezi cultul Căpitanului, ce se dezvolta dezinvolt atît înainte, cît şi după moartea acestuia. În fine, puţini ştiu că unele dintre secvenţele alb-negru pe care le mai vedem prin documentarele despre perioada interbelică (imagini în care apar nişte care trase de boi, mergînd de la stînga spre dreapta ecranului) s-ar putea totuşi să provină din acel film, de la acea nuntă – animată, într-adevăr, de cîteva mii de oameni şi de cîteva sute de care cu boii aferenţi…

Citeste mai departe…

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , | 5 Comments »

Absurd – Abstract (V)

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 24, 2011

0) Dracu. Cand n-are ce face isi cantareste coaiele (zicatoare). Intotdeauna ii da un numar cu foarte multe zecimale si perioada (666).

1) Eugenia Voda. Cand n-are ce face il invita pe Ion Cristoiu in emisiunea Profesionistii. Se obtine un numar (de circ) irational.

2) Ion Cristoiu. Are intotdeauna ce face: arunca petarde si pietre-n balta. Balta face cercuri (mai mari sau mai mici). Apoi apa trece. Pietrele raman. Se obtin gaini cu uter si tzate. Cine (n-)tras apa?

3) Cercul evreilor vigilenti de la muzeu. Cand n-au ce face se uita la televizor. Urmaresc vedetele favorite precum Ion Crisoiu, CVTudor, Dan Diaconescu…
Apoi se strang pe circumferinta si se impart diametral (opus 9). In cele din urma il reclama pe voda-Crisoiu la inalta Poarta a CNA-ului. Obtin un numar transcedental: pi. Chiar pi patrat. Pe alocuri averse. Ce anume au urmarit cu adevarat sa obtina e greu de spus. De aceea nici nu confirma, nici nu infirma, banuieli, suspiciuni, scorneli. Acum au descoperit ca tacerea e de aur.

4) CNA-istii. De unde nu e nici D-zeu nu cere. Niciodata n-au ce face. Se prefac ca au. Sau ca iau. Iau seama la cercurile facute in aer de pietroiul aruncat in balta TVR de catre bolovanosul Cristoiu. Se obtine un procent bun. Se ia cate o masura. La TVR se va da cu var la ora de maxima audienta. De trei ori pe saptamana. Se obtin numere mici.

5) Cercul restrans al romanilor verzi. Ca brazii. Cunoscatori de istorie. Tin piept, cu brio (la briose inainte!) ca la Posada, ca la Podul Inalt, ca la Rovine, ca la Calugareni, ca la Plevna, ca la Marasesti, Marasti si Oituz, intotdeauna in inferioritate numerica dar superiori valoric, åi mai prima (tv) domnule, numai unul si unul, dau cu barda-n Dumnezeu. Câte 1 (un) roman brav la 10 (zece cu felicitari) straini rai, in apararea onoarei, a tarii si a lui Voda. N-au ce face. Si atunci il ignora (in ecuatie) pe Cristoiu. Il baga si pe Paunescu (un mort frumos). Iau Smârdanul. Iau si CNA-ul. La rost. Fara rost. Pe de rost. Ca sa ce? Rezultate imaginare. Precum radicalul din minus 1. Sirul vorbelor de claca tinde la infinit.

6) Alti intelectuali de marca. Care nici ei n-au ce face si se remarca.

7) Popor, gura-casca, bloggeri, forumisti, gân-ditori, gân-daci. Se implica. N-au de ales. Din patriotism. Din luciditate. Din nostaligie. Din prostie. Intru validarea elitelor.

Si gluma rasuflaaaaaa. Insa foarte putin: Deci…

1) Eugenia Voda n-ar fi trebuit sa-l invite pe Ion Cristoiu in emisiunea sa. Dar daca tot l-a invitat, pentru aceasta eroare ar fi trebuit sa fie pedepsita prin admonestari de catre prieteni. Nu de catre dusmani.

2) Lui Ion Cristoiu nu i se poate reprosa nimic. Nu putea refuza invitatia, tocmai pentru ca nu i se cuvenea si pentru ca nu putea rata alturarea cu precursorii sai, invitati anterior special pentru a pregati terenul acestei aparitii. Apoi Ion Cristoiu nu putea sa nu faca poc in emisiune pentru ca asta l-ar fi descalificat din postura de „Ion Cristoiu”. Omul face ce face de cand se stie. N-a facut sarmanul nicio propaganda legionara, n-a facut nimic anume. Omul nu e in stare sa adere la ceva, sa fie adeptul sau promotorul a ceva sau inamicul consecvent a ceva. Omul e pur si simplu autist, tâmp, un idiot cu exceptionale reflexe spinale despre care el insusi crede ca ar fi semne de intelepciune. Dupa cum a remarcat Niky Manolescu, Ion Cristoiu este un cabotin care traieste din numere de circ in care gainile care nasc pui vii, ori in care clovnul anunta serios ca asteapta restaurarea inevitabila a comunismului (ati uitat sarmanilor ca si uitarea escrisa, nu-mi aduc aminte unde), sau ca Ceausescu ar trebui sa fie model al politicianului de azi. Un circ in care marele Maestru al trapezului Ion Cristoiu tine scena ocupata timp trei ani de zile cu articole zilnice (!!!) de critica literara la adresa lui Traian Basescu a-la caminul cultural Gaiesti intoarsa apoi ca la Ploiesti, blocand prin inflatia diareica orice critica serioasa. Omul, care sigur nu-i chiar zdravan la cap, debiteaza cu seninatate intelepciuni. Greva militienilor este pentru el indubitabil, nici mai mult o mineriada a lui Blaga, iar dezvaluirile WikiLeaks n-au nimic de-a face cu relitatea ele fiind (vai cat de perspicace poate fi omul) doar parerile ambasadorilor despre unele realitati, motiv pentru care nici spusele lui Cristoiu despre legionarul Corneliu Zelea Codreanu nu reflecta vreo realitate ci parerea provizorie a lui Ion Cristoiu. Ion Cristoiu este nevinovat. Singurul nevinovat al tuturor nenorocirilor relative care au decurs din zisele sale la TVR, singurul fara alternativa, care n-a avut de ales si nu va avea de ales. Poate ca incoerenta sa, superficialitatea, frivolitatea si tereibilismele sale sunt doar incercari disperate de evadare, de scapare, din acest destin unic al sau in care, sarmanul, niciodata nu are nimic de ales. Intr-un fel Ion Cristoiu este un Forest Gump in varianta balcanica.

3) Centuria centurionului Radu Ioandid (100, a dracului potriveala, de ce nu 103 virgula paispe) nu trebuia sa-l bage/ia in seama pe Ion Cristoiu, nu trebuia sa-i faca acestuia jocul ieftin, circul scump. Ar fi trebuit sa-l ignore. In mod categoric ar fi slujit astfel, mult mai bine si mai eficient obiectivul formal pe care l-au folosit ca pretext pentru a se da in… cerc: prevenirea manifestarilor extremiste similare celor care au animat Miscarea Legionara. Daca insa asta au urmarit, sa le starneasa, sa le observe, sa le masoare, pentru a le combate (sic) in viitor atunci da, bravos natiune (ce natiune nu ne pasa) se poate spune ca s-au obtinut unele rezultate benefice. Dar vai, falsificate, alterate, perturbate, amplificate, masluite chiar de catre centurioni prin actiunile lor. Tot esec se cheama. Totusi sunt sigur ca in grupul cu pricina au exista si persoane de „buna credinta” care n-au dorit sa combata prostiile evidente si inevitabile ale lui Ion Cristoiu, nici sa mascheze sau aplifice efectele nocive ale acestora (inevitabile, pe criza asta monser…) ci au vrut doar sa fie si dansi prinsi in schema (centurion de bon ton), bagati in seama, sa aiba parte saracii de animatie pe blog, si sa-i plateasca polite infamului Ion Criostoiu, un jeg vechi. L-am numit pe Dorin Tudoran. De altfel domnia sa nici nu este evreu. Dupa cate stiu eu. In fine, ce mai tura vura, este deci de buna credinta. A dovedit-o ambiguu pe blogul sau. Or mai fi si altii. Poti sa stii?

4) CNA-ul nu trebuia sa dea curs, asa la ordin, pârei centuriei, iar daca a dat si a luat (masuri) atunci nu trebuia s-o faca in doru lelii. Adica or sa stea acasa ori sa nu vina in piata (sic). Daca tot a decis ca lacramatia lui Radu Ioanid and Co e indreptatita atunci cred ca se impuneau masuri ceva mai serioase, nu complezente rizibile si nas lui Cristoiu. Asa insa, si cu dânsa-n-trânsa (competenta-n vacanta adica) si cu sufletu-n rai, nu faci, tu institutie publica platita din banii lui Radu Humor, ca suntem o tara plina de Humori, decat sa-i intarati si sa-i incurajezi si pe unii (!) si pe altii (ceilalti) in rahatul asta de Tranzitie pe vreme de Criza. Cu poli. Polarizati.

5) Cei 10 Cavaleri ai Legiunii de aparare si reperare a onoarei domnei Voda. Va urma…

Posted in Arcaluigoeologie, Parerea lui Goe | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Cucoana serioasa cu perfidie ma mintea! (IV)

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 20, 2011

Se dedica acest text d-nei Doina Popescu-Braila, o mica profesionista a schitelor si textelor scurte.

Comunismul ne-a (a)dus intr-o fundatura. Gravitatia de partid si de stat a produs in cele din urma inevitabilul colaps, astfel ca in 1989, total inghesuit, sistemul social era incremenit intr-o stare bizara de aparenta nemiscare care trada insa o continua prabusire interioara. Prabusirea a fost stopata brusc de catre o explozie care a pulverizat constrangerile gravitationale anterioare aruncand sistemul intr-o nu mai putin bizara stare de imponderabilitate sociala egala cu deruta absoluta. Societatea româneasca din anii 90 era populata in majoritate cu indivizi aflati in stare avansata de confuzie, marcati de fel de fel de precaritati: ideologice, „idologice”, morale, financiare, biologice, alimentare, intelectuale, locative, profesionale. Desigur ca fiecare dintre aceste precaritati ce nu au fost inca surmontate multumitor, ar putea fi centrul tot atator preocupari (teoretice) si/sau, desigur, a unor (oricate) suete nevinovate intre gura-casca pe bloguri (poate altadata). Totusi in era tranzitiei in care nimeni nu stia anume ce sa faca, ce ar trebui facut, spre ce „centru” anume sa-si dirijeze eforturile si destinul personal, instinctele si intamplarea i-au mânat pe indivizi pe fel de fel de contorsionate traiectorii, catre implinirea inevitabila a destinelor. Orice feluri de piruiete, de trucuri, de salturi, de propulsii, admise in imponderabilitate, au intarit confuziile intre bine si aparenta binelui, intre eficienta si viclenie, intre valoare si impostura, intre orice si orice. Totusi in acest haos care n-a fost total (pentu ca nimic nu este niciodata total, nici macar totalitarismul) au existat PROFESIONISTI: oameni (ca toti oamenii) care si-au vazut, cum-necum, consecvent si onest de treaba lor, de talentul lor, de abilitatile si de proiectele lor. Unii dintre ei au avut succes, adica au putut proba un real si semnificativ progres, performanta. Altii nu. Multi alti, cu alt fel de talente, au reusit sa gasesca scurtaturi, surogate, smecherii, impunandu-se ca modele de eficienta si succes. Totusi acestia n-ar putea trece cu nici un chip drept PROFESIONISTI.

D-na Eugenia Voda, un profesionist, a reusit sa-si construiasca destinul gasind (pr)in haos calea cea mai potrivita de a se exprima pe sine, cu maximul de libertate, venind in intampinarea unei nevoi sociale de auto-reflectie, de clarificare: emisiunea „PROFESIONISTII”. Emisiunea si prestatia d-nei Voda (ca un tot peste timp) n-a fost desigur perfecta. D-na, ca multi altii dintre noi, are unele sechele retorice care tradeaza concubinajul indelungat cu limbajul de lemn al altor ere, are un soi vizibil de lipsa de naturalete si de spontaneitate care insa n-au reusit niciodata sa compromita farmecul inefabil al emisiunilor sale nici macar atunci cand a insistat sa livreze (invitatului si spectatorului deopotriva) cu orice pret, o metafora „spontana” (pregatita atent din avans). Majoritatea invitatilor domniei sale s-au incadrat (admirabil am putea spune) in categoria PROFESIONISTI, adica persoane care au obtinut onest performanta in ceva. I-am urmarit pe Victor Rebenciuc, Andrei Plesu, Oana Pelea, Solomon Marcus, Mircea Cartarescu, Puiu Calinescu… am ales „arhetipuri” aproape la intamplare, si multi, multi altii. Chiar daca unii dintre invitati n-au reusit sa probeze necesarul talent actoricesc care sa faca interesanta aparitia „in sticla, pe sticla” si chiar daca au existat unele compromisuri in legatura cu incadrarea in categoria „profesionisti”, formatul emisiunii, abnegatia si talentul documentar al doamnei Voda, inspiratia… si expiratia, bunele intentii, umilinta misionarului, au facut emisiunea sa fie mereu agreabila, captivanta, utila, necesara.

In acest context invitarea lui Ion Cristoiu in emisiunea patronata de catre d-na Eugenia Voda este, doamnelor si domnilor, scandaloasa. Sunt uluit in primul rand de faptul ca acest „amanunt” nu este sesizat la adevarata dimensiune (desi a fost amintit de cativa dintre protagonistii dezbaterii pe aceasta tema) si ca majoritatea „ante-vorbitorilor” prefera sa se piarda in fel de fel de detalii care raman detalii chiar si umflate de vorbe, dispute, galceve de anvergura intre intelectuali de marca despre ideologii, deontologii si alte „rahaturi”. Derapajul de logica (in primul rand de logica) din spusele „borfasului” Ion Cristoiu (un diversionist, un speculant, un impostor), declansatoare de dezbatere sub forma de „circus intelectualis”, este un mizilic digerabil pe langa enormitatea comisa de catre d-na Voda prin invitarea acestui limbric pe post de PROFESIONIST, un hiatus de proportii care poate forta reconsiderarea intregii serii de emisiuni. Ce mai este acela un profesionist? Cine urma sa mai fie invitat in studiou ca profesionist? Dan Diaconescu? Sorin Ovidiu Vantu? Mitica Dragomir? Monica Columbeanu? Oana Zavoranu? Gigi Becali? Mi-e teama deopotriva sa-mi imaginez ce anume a putut-o face pe d-na Eugenia Voda sa-si ingaduie aceasta fantezie bizara si sa (mai) si gaseasca pretextele necesare pentru a putea pune in scena farsa nascuta din aceasta fantezie. Sper sa nu fie cumva vorba de „sindromul CTP” al celui care gasindu-si succesul de/in lume, prin vocatia rostirii artistice a adevarului, incepe la un moment dat sa creada ca adevarul este ceea ce rosteste el. Faptul prezentei lui Ion Cristoiu – scriitor, in emisiunea PROFESIONISTII mi se pare prima si cea mai grava dintre greselile in serie care au insotit fenomenul Voda-Cristoiu al acestor saptamani. D-na Voda a gresit si merita s-o incaseze. Cum anume a ales destinul sa aplice pedeapsa tine de specificul locului. Ne aflam in Balcani. Presupun ca nici ulteriorii enoriasi ai erorii neprovocate nu vor scapa chiar basma curata. Vom vedea. Singurul in castig 100% ramane limbricul: omul care paraziteaza de ani si ani de zile tubul catodic digestiv al societatii din Romania: Ion Cristoiu. Bravo Maestre. La mai mare.

P.S. Ramane cum am stabilit:

…va urma

Posted in Arcaluigoeologie, Parerea lui Goe | Etichetat: , , , | 7 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: