(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Posts Tagged ‘Lucia T.’

Dar de Mos Nicolae…

Posted by Arca lui Goe pe decembrie 6, 2012

Dar de Mos Nicolae noi ce bem?

V-as propune un cocktail Trader Vic’s Original Mai Tai, servit la un baruletz in Aruba

mai-tai-recipe1

Trader Vic’s Original Mai Tai

2 ounces 17-year-old Jamaican rum 1/2 ounce orgeat (almond syrup) 1/2 ounce orange curacao Juice of one fresh lime 1/4 ounce rock candy syrup or Simple Syrup Lime slice for garnish Sprig of mint for garnish

Shake ingredients and pour into an ice-packed glass. Garnish with lime and a sprig of mint.

Makes 1 serving.

 
293_large 
Accidental21

Make more servings:

(1) De ghicit cine ar fi domnul cu fizic atat de adolescentin incå,
zglobiu, alaturi de esenta romului de 17 ani

si

(2) a cui sotie este d-na care apare alaturi de d.Goe

(raspunsurile castigatoare si premierea – intr-o editie viitoare)

24DGoe_BeachBar1

* * *

…dar de Mos Nicolae cred ca ar fi nimerit sa re-venim la oile noastre pentru a incerca iarasi så le dezbărăm de naravul escamotarii lânei. Vorbirea este o entitate atat de vaga, de versatila, de flexibila, atat de ambiugua si de nematematica, de imprecisa (pr)in natura ei, intr-o marja de toleranta extra-larga, incat, prin asta de-vine cu totul si cu totul improprie (vre)unei comunicari reale, eficiente si definitive. Vorbirea nu este, in fond, bazata pe nimic/a , fiind o simpla inflorire a nimicului, intr-o varietate cvasi-infinita de pseudo-sensuri, ce ne pot tine captivi/ocupati la nesfarsit in con-versatii (fel de fel), dandu-ne dulcea iluzie a comunicarii si comuniunii. Arta conversatiei este in fond stiinta pålåvragirii armonioase. Este acesta tocmai secretul faptului ca nu ne plictisim niciodata vorbind, vorbind, vorbind, imbinand si dezbinand, ca-ntr-un puzzle straniu, mici nimicuri – cuvintele, piese ale Marelui Nimic, imposibil de reconstituit in intregimea sa. Asadar un joc fara sfarsit, in afara sfarsitului fiecaruia. Omul cat traieste vorbeste (sau asculta vorbe, adica, in fond, acelasi lucru). In acest context, nimic nu este mai absurd decat dictionarul, un cerc vicios, o insailare carghioasa, penibila, in incercarea de a explica cuvintele prin (alte) cuvinte, plecand de la presupunerea (gresita) ca sensurile anumitor cuvinte (primare, primordiale sau finale) ar fi de la sine intelese, cunoscute si unanim acceptate. Nefiind asa, putem abuza de libertate, alunecand usor incolo si incoace in vorbire (ca acuma), in relativitatea de-la-sine-intelegerii si a poli-semantismelor devastatoare, (dar numai) in masura in care putem gasi interlocutori mai putin abili decat noi in a naviga pr/intre sensurile (vagi, cum altminteri) ale aceluiasi cuvant sau acelorasi imbinari de cuvinte, in care ceva poate fi foarte usor inteles si ca altceva sau altceva si altceva, in functie de contextul considerat in genere (vai) facultativ ori dispensabil ori interschimbabil. In cazul in care nu-i gasim pe acei interlocutori anume sau gasim invers, nu mai este vorba de libertate ci de constrangere. Ramane de vazut care dintre noi vor fi liberi(i) si care nu, in acest debut de conversatie pe care l-as propune (formal) in forma de monolog 🙄 pentru inceput, iar apoi (in cuprins) in forma dialogului (atat de unanim si pretutindeni apreciat) .

Am facut aceasta introducere (in confuzie) pentru a favoriza cu anticipare, resemnarea (ca alternativa) in fata constatarii ca una vorbim, basca ne intelegem, mai ales ca anonimi, de la anonim la anonim, neputând asadar sa ne vedem, sa ne auzim, sa ne mirosim, sa ne pipaim si sa ne de/gustam in voie, si nici sa ne imaginam in deplina libertate asa ceva (sau altceva inca si mai dihai). Nu permite Constitutiunea – Constitutiunea Hyperspatiului Universului Virtual al Anonimatului Clandestin si (sc)Amtor. Caci chiar despre anonimat, neanonimat si semi-anonimat va fi vorba, draga prea-cinstit si citit cititor unic al (b)Arcei lui Goe, in prelegerea de fata, acum ca niciodata mai inainte si ca niciodata mai apoi.

Trebuie sa incep prin a reaminti ca termenul „anonim” (ca si antonimul sau „neanonim”, adica „cu caracter public”) accepta acceptzii di-fe-ri-te (da, da, di-fe-ri-te) in Realitatearealitate si in Realitatea Virtuala a HUVACA. In nevirtuala realitate-Realitate starea de anonimat sau de neanonimat nu poate fi asumata liber, prin consimtzamant sau printr-o simpla declaratie. Optiunea pentru una sau alta poate constitui, desigur, un deziderat tangibil in timp, prin efort si sârguinta, prin costisitoare procese de devenire. In realitate, anonim este acela care, prin natura profesiei sale si a tuturor celorlalte actiuni pe care le intreprinde curent si prin stilul sau de viata, nu atrage atentia in mod persistent niciunei alte persoane care sa nu se afle deja, in mod explicit, in lista cunostintelor sale sau care sa nu devina (decazând) in scurt timp asa ceva. Anonim este, asadar, acela care este cunoscut numai cunoscutilor sai. In mod similar un neanonim, adica o persoana publica, este aceea persoana care in mod curent, prin natura profesiei sau a apucaturilor sale, este cunoscuta (ce naiba o inseamna concret ca e cunoscuta nu face obiectul prezentei prelegeri, fiind de la sine sub-inteles) unui numar semnificativ de persoane pe care el personal, nu numai ca nu le cunoaste deloc, dar, adesea, nici macar nu are habar despre cei care l-ar cunoaste si (cam) cat de multi ar fi ei. La numar. Asa dupa cum mentionam mai devreme, navigarea de la o categoria la alta, in realitate, inainte si inapoi, nu-i floare la ureche. Deasemenea trebuie spus ca apartenenta la vreuna dintre cele doua categori disjuncte nu implica, nu semnifica, nu simbolizeaza si nu marcheaza in niciun fel orice alt fel de alte atribute precum inteligenta/prostia, eruditia/incultura, onestitatea/ticalosia, bogatia/saracia, fericirea/nefericirea, bunul simt / nesimtirea etc, desi se speculeaza foarte adesea (intamplator sau inadins) despre misterioase relatii care ar interconditiona una cu/de alta. Speculatii adevarate (nu va mint) dar intotdeauna gresite despre relatii false, (aproape) toate.

In Hyperspatiul Universului Virtual al Anonimatului Clandestin si Amator lucrurile stau un pic diferit. Statutul de anonim sau de neanonim pot fi asumate liber de catre entitatile vorbitoare care populeaza acest HUVACA. Ocupatiile entitatilor in HUVACA nu antreneaza de la sine statutul de anonim sau neanonim. Ba mai mult decat atat, pentru a spori confuzia, intrucat (prea) multora le-a trecut prin cap aceasta nazbâtie, populatiilor din Hyperspa li s-au aplicat definitiile termenilor din realitatea realitate, dandu-li-se unora impresia ca ar fi anonimi (sub pseudonim), iar altora, dimpotriva, impresia c-ar fi neanonimi (pe scurt n-anonimi; pe motiv c-ar avea doi cititori neintalniti in carne si oase, piele, haine), cel mai adesea in mod cu totul si cu totul fals. Ca sa fie si mai clar voi veni cu doua exemple elocvente. Un exemplu tipic de anonim plenar in HUVACA este chiar dl.Goe care-si asuma cu tarie acest statut si-l ocroteste, dupa puterile sale, prin toate mijloacele legale (nu c-ar fi necesar, dar asa din ambitz). La polul opus se afla, tot prin directa asumare si ambitz, cea mai publica si neanonima creatura imaginabila, care-si confera plenar acest statut, prin asumarea si promovarea tuturor mijloacelor de identificare simbolica cu putinta in HUVACA: nume, prenume, renume, poza (multa poza), avatar, caricatura, efigie, logo, semnatura olografa, biografie, bibliografie si lista copleta a prietenilor si cunostintelor sale de seama (de buna seama). Veti fi ghicit deja ca este vorba de chiar conul Dorin, cel mai neanonim si mai narcisist dintre traci, care se distinge pe sine de restul lumii inclusiv prin culoarea fundalului pe care-si scrie comentariile printre comentariile altora; distinctie nu gluma. Acuma de, in raport cu avengura neanonimitatii sale, etalata in toata splendoarea ei pe blog (blogul Certocratia), notorietatea din realitate a celebrului personaj devine foarte palida. In fond foarte putini oameni din lume (dintre cei de pe care Dorin Tudoran nu-i cunoaste sau nu i-a cunoscut personal), au auzit sau au idee despre cine sau ce si de ce este (ar fi) Dorin Tudoran (con-fratele con-fratilor si… cam atat). Dar sa nu divagam… In HUVACA un anonim ramane anonim indiferent cate alte personaje necunoscute lui „il cunosc” (de exemplu prin survol-are), iar un n-anonim (auto-declarat si auto-instaurat ca atare), ramane „persoana publica” indiferent cat de necunoscut ar ramane necunoscutilor sai. Una-i una si alta-i alta. Nu incape confuzie. Sau mai bine zis nu incapea pana iere-alata-ieri cand a venit pe lume (in HUVACA al nostru cele de toate zilele si noptile) o entitate hibrida, un mutant care fiind si una si alta, nu-i nici una nici alta, adica nu-i nimic… din ceea ce stiam noi c-ar fi un anonim sau un n-anonim. Este asadar vorba, doamnelor, domnisoarelor si domnilor despre misteriosul semi-anonim, caci aici voiam sa va aduc, dar numai si numai pe ocolite ca sa nu va inspåimânt deodata.

Daca ai reusit (performantza) sa ajungi cu lectura pana aici, dupa ce vei fi citit cursiv, la rand, dar si printre randuri, cu atentie, tot ce-am insirat pana acum pe acest topic si daca ma iubesti (sau macar daca ai si tu acolo un sentiment oarecare, dar intens si de soi, pus deoparte pentru mine), daca nu, nu, cred ca nu va fi mare lucru sa-ti mai cer inca o mica favoare, inainte de a demara luarea in discutie a acestor „misteriosi semi-anonimi”. Ca sa nu te sur-prinda descoperit parea coltzuroasa a subiectului, te rog revezi, cu raspundere si responsabilitate: Ce este GRESIT pe “forumurile virtuale” si nu poate fi reparat. Numai apoi vei putea continua fara riscuri majore initierea in tainele „semi-anonimilor” ratacitori.

Desi s-ar putea crede ca semi-anonimii sunt rezultatul incrucisarii firesti intre anonimi si n-anonimi (la cat se tot reguleaza unii pe altii prin hyperspa) totusi lucrurile nu stau chiar asa. Semi-anonimul este o entitate de sine statoare care a aparut spontan, din nehotararea unora incapabili sa se decida pentru una sau alta (desi indecizia asta nu-i chiar fara legatura cu relatiile sexuale virtuale dintre anonimi si neanonimi). Intuind sau chiar intelegand de-a dreptul (si de-a valma) care sunt avantajele si dezavantajele ficarui mod de a fi in HUVACA, unora mai perspicace de felul al lor, li s-a parut ca pot gestiona (macar o vreme) o contabilitate dubla fiind anonimi in raport cu anonimii si n-anonimi in raport cu notorii neanonimi (sau macar cu unii dintre ei, pe alese), astfel incat sa beneficieze oportunistic de avantajele ficarei categorii in parte si sa minimizeze respectivele dezavantaje. Asa s-au nascut din spuma marii personaje precum:

No name – Doina Popescu

Daca_nu_nu – Marcela Ciortea

Rebeliunea minerala/ Rongo – Mihai Rogobete

InimaRea – George Tzårnea Tudor

CMM – Carmen Maria Mecu

Radu Humor – Radu Hojbota

Adrian Merfu – Adrian Merfu

Polichinelle – Vali …

AVP – Viorel Abalaru

Anaayana – Ana Melon

si multi, multi altii care-mi scapa pe moment, in mod neintamplator, considerand ca exemplificarile de mai presus pot ajuta indestul la formarea unei bune si consistente prime impresii, vizavi de ce va sa zica ca este „semi-anonimul” pe lumea asta.

Cum nu mi-as putea imagia sa pot epuiza un asemenea subiect vast (vizavi de: ce, cum si de ce au incercat si au obtinut acesti ingeniosi semi-anonimi) intr-un singur topic, in incheiare zilei de azi (care deschide practic seria despre semi-anonimi) voi veni in fata d-voastra cu un exemplu relicva, o fosila (poate vie) a unuia dintre cei mai vechi semi-semi-anomimi, un precursor in materie de semi-anonimat al celor mentionati mai sus. Este vorba despre un nefericit comentator virtual, confundat la un moment dat (dintr-o regretabila eroare) cu notoriul Florin Iaru, nefiind insa acela (ci mai degraba un f. Yorick meta-modern). Iata-l asadar doamnelor, domnisoarelor si domnilor, pe semi-anonimul primordial in persoana prea-cordiala a personajului „Prooooo DOC„. Ca aperitiv (desi ar merge si ca desert ca-i dulce) v-as propune spre atenta lectura declaratia de intentie a prodocului, care aduce foarte bine cu memoriul justificativ al oricarui semi-anonim, care se respecta si se justifica, pe sine, in fata altora. Iat-o:

.

Domnule Florin Iaru,

Nici nu va inchipuiti cat de rau imi pare ca v-am creat, involuntar, neplacerile pe care le-ati semnalat aici. Mi se pare ridicol sa declar aici, ferm, ca eu nu sunt dvs. De altfel, diferentele, nu numai de grafie, ci si de stil dintre noi sunt mai mult decat evidente. Stiu, onest ar fi din partea mea sa-mi dezvalui identitatea reala, punand capat unor banuieli lipsite de orice fundamanent. Va cer scuze ca, deocamdata, nu-mi permit sa o facAsa cum am explicat cu mai multe prilejuri, postez sub nick name contrans fiind de o clauza a contractului meu de munca. Angajatorul nu-mi permite sa-mi exprim opiniile politice in mijloacele de informare in masa. Imediat ce voi scapa de respectiva clauza din contract ori de tot contractul va asigur ca imi voi afisa identitatea reala, in numele careia imi voi asuma, retroactiv, tot ce am scris sub nick-ul Pro DOC. Inca o data, scuze pentru inconvenientul pe care vi l-am produs si multumiri anticipate pentru intelegere. Adevarul e ca nu mi-a trecut nici o secunda prin minte ca postarile mele sub un oarecare nick name ar putea crea confuzii atat de grosolane si regretabile. Daca as fi malitios, as spune honi soit qui mal y pense. 

* * *

As adauga doua comentarii date ca replici declaratiei de avere a anonimului Pro DOC, din care rezulta, pur si simplu, unele lucruri colaterale destul de interesanteeeeee ee, mai ales peste timp (si asupra carora, poate, vom reveni):

  1. Florin Iaru Says: august 10, 2009 at 18:55
    >
    Fiţi, domnule, serios!

    Vă ştiu de pe un anumit forum, al unui anumit ziar. Nu mă interesează adevărata dvs. identitate.
    Dreptul la intimitate şi anonimat e unul fundamental, cu condiţia să nu-l calci tu, profitînd de el.
    Aşa s-a întîmplat cu Lucia T., care, urmărită cu insistenţă de al.l.ş şi Ioan Suciu, a sfîrşit prin a-şi închide blogul. Era distractiv (o distracţie amăruie) efortul lor disperat de a-şi fundamenta şi justifica acţiunile. Cunoscînd persoana, eram siderat cum puteau paria pe numele Valentinei Florescu, care n-avea nici în clin, nici în mînecă. Ruşinos!Important e că, În cele din urmă, n-au reuşit decît împreună. Blogul s-a închis, netul a avut o voce (bună) mai puţin. Numai că, în spaţiul rămas, s-au înghesuit mii de voci submediocre (n.b. neanonime). Cam aşa stau lucrurile.

  2. .
    @Pro Doc – O, ce veste minunata! Asadar ardeti de nerabdare sa iesiti din anonimat si sa va asumati retroactiv tot ceea ce ati produs in anonimat !!! Extraordinar. Ce perspective colosale! Si se va intampla pe acest blog? Incep sa ard si eu de nerabdare. Presimt ca o sa fie interesant. Sper sa nu ne surprindeti cu o surpriza prea mica. Asumarea dv. va fi probabil insotita de obligatia noastra de a reciti sau macar rememora respectivele productii, altfel ce rost ar avea. Sper ca Dorin Tudoran arhiveaza…

    Indiferent insa cum se va consuma iesirea d-voastra din anonimat, dupa inevitabilul extaz initial, stiu sigur ca voi cadea de indata in tristete, realizand ca nimic nu va mai fi ca inainte (intre noi, sic).

    Ma intreb ce parere ar putea avea Dorin Tudoran despre iesirea retroactiva din anonimat si asumare retroactiva, asa la modul mai general, in contextul inepuizabilei josnicii. Trebuie sa existe un moment (sau o zona de momente) in care sa se fi produs iesirea din anonimat a oricarui neanonim care (azi) se respecta. Activ si retroactiv. Intr-un univers, vai, atat de ireversibil.

* * *

Cred ca este de prisos sa mai mentionez ca din cauza tragicelor evenimente care au dus la moartea prematura a raposatului blog al tânarului Dorin Tudoran, dl. Pro DOC n-a mai apucat sa iasa din asa-zisul semi-anonimat, astfel incat n-am aflat nici pana azi cine/ce anume era pseudo-anonimul care se ascundea, etalandu-se, sub acel maretz nick-name si care aspira cu atata ardoare la mai inalt. Poate insa ca „prodocul” n-o fi scapat de clauzele sale contractuale atat de constrangatoare si-a ramas astfel, precum Catrina fata batrana, tintuit in anonimat pana la adanci batraneti, si-o mai fi tintuit si azi, daca n-o fi murit. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. Va urma.

P.S. Acuma daca printre prea-cinstitul cititor citit si unic al (b)Arcei lui Goe exista cineva care doreste (cu ocazia anxietatilor sarbatorilor de iarna) sa aprofundeze tema, prin studiu individual, atunci as putea aduga doua repere bibliografice utile, in special prin ilustrarile monumentale ale con-fuziilor din talmes-balmesu-ul in care nimeni nu mai este in stare (nu ca si-ar dori cineva, ca nu vrea aproape nimeni) sa faca distinctia (de altfel foarte simplu de facut) intre anonimi, n-anonimi si semi-anonimi, de neamul lor:

1) Inepuizabila josnicie a anonimatului

2) Harjoane semi-anonime in contumacie si confuzie

Ma refer, desigur, in special la comentariile postate sub cele doua articole si mai putin sau deloc la articolele insele.

Profit totodata de ocazie pentru a-i lua in calcul pe potentialii Nicolae, Nicoleta, Niculina, Nicole, Niki, Nicu (inclusiv Electriku) care s-or afla intamplator in trecere sau in treaba pe puntea Arcei, pentru a le ura, preventiv, onomastica fericita, la multi ani, fericire, sanatate etc. Cu siguranta urarile au arie de acoperire asupra tuturor anonimilor din zona, intrucat fiecaruia dintre ei, fericit posesor al unui Nick-name, i se cuvin toate cele bune cu ocazia Sf. Nicolae.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , | 56 Comments »

O lecţie. Două lecţii. Deja vu.

Posted by Arca lui Goe pe septembrie 20, 2011

Terorista fara citeva saptamini – La moartea unui BLOG

Terorista fara citeva saptamini – Lucia T. contra Restu Lumii. Cu comentarii originale: Alex Leo Serban, Floooorin Iaru, Mircea Cartarescu si altii, in contul Restului. Lumii. O poveste (care nu-i poveste) si care ar fi inedita daca n-ar semana cu altele. Nimic nou sub Soare.

Trei ani. Fara citeva saptamani. Atit a durat blogul asta. L-as mai fi tinut inca vreo zece-douazeci de ani, probabil, ca-mi placea. Dar nu e chiar asa de usor sa tii un blog despre carti. Iriti, enervezi, stirnesti ura si pofte de razbunare, ti se declara razboi (nu glumesc, acesta e cuvintul, repetat si pe messenger si pe mail de unul dintre oamenii care ma citesc!). Hartuiala, jigniri, amenintari, calomnii. Asa functioneaza unii, stiu. Si n-am ce sa fac, nu pot sa ma apuc sa ma lupt cu unul si cu altul, sa atac la rindul meu – nu pentru asta sint facuta si nu cu asta vreau sa-mi ocup timpul. Vreau carti frumoase si oameni decenti in viata mea.

Stiu cum se termina cam toate povestile cu personaje care vor atit de putin si atit de mult in acelasi timp. Asa cum se termina si povestea blogului meu. Cu lehamite.

***

mihaelaursa Spune: 7 aprilie 2009 la 9:16 am

niciodata sa nu iei hotariri definitive in aprilie. nu e o zicala batraneasca, acum am inventat-o, pentru ca mi-a venit sa spun “what the… what?!”

***

als Spune: 7 aprilie 2009 la 8:51 am

vroiam decit sa stiti k cel care i-a declarat ‘razboi’ (pe mail, k pe mess nu mai conversez cu ea) sint eu
(nu-i asa k nimeni nu e surprins(a)?) bon, acuma, k ea a luat-o in serios, e treaba dumisale; eu decit am glumit ah, k am ‘ciupit-o’ din cind in cind, pe ici pe colo, e f adevarat. dar asta face parte din regula jocului, right?
m-am gindit k eu as fi persoana cea mai potrivita pt acest task amuzant: nu sint din ‘industria cartii’, din ‘lumea literara’ etc etc, deci n-am ‘nimic de impartit’ cu dinsa – k sa pot fi suspectat de cine stie ce ‘interese’… asa k ideea cu ‘razbunarea’ este, ma tem, melodramatica si atit.
it was just for the fun (hell) of it – cum, de altfel, i-am spus si pe mail
have a nice day!

***

luciat Spune: 7 aprilie 2009 la 9:28 am

@ alex leo serban – nu toata lumea e dupa chipul si asemanarea ta, dar n-ai cum sa pricepi asta, tu, care crezi ca e regula jocului sa spurci tot ce atingi. have a nice life! si nu-mi mai trimite hate mail, distreaza-te impreuna cu prietenul tau isuciu pina vi se apleaca

@ kristina – cit de prost poti sa fii sa citesti ce scriu eu si sa-ti inchipui ca asta e promovare la cartile polirom? adio, prostilor!
celorlalti: multumesc frumos si poftim o cafea virtuala de la mine. si cite un gind bun pentru fiecare

***

WE Spune: 7 aprilie 2009 la 9:41 am

ALS, in bunul stil, “alege” adversarii cf. puterilor sale. Mai ales femei, asta pentru Alex Leo ca e un barbat adevarat. cu cojones cat pumnul, huevos de oro, ce mai!
daca ai ajuns sa o ameninti si sa ii trimiti hate mail, papusule intri in alte reguli ale jocului, pe care stiu ca le vei stapani, pentru ca esti un individ curajos si deloc slugarnic si lash.
cin’te’a pus sa faci astea, ma? sau esti turbat ca a publicat si ea ceva in DV? orice ar fi, tine minte ca nu exista nicio regula a jocului, decat in mintea ta, care poate ca ar tb. sa mai fie plimbata la cate un psihiatru.
sau iarasi e vreun mic pariu facut in redactie?
luciat, daca imi permiti: baneaza-l pe asta, vei avea viata mult mai usoara. si poate nu ar fi rau sa pui out in the open ceva exemple de amenintari.
si ca sa se termine cu acuzele cu polirom et al (e pana la urma cea mai prolifica editura), poate faci un pic de statistica: cate carti de la polirom, fata de cate au publicat, cate de la humanitas fata de cate au publicat etc.

***

als Spune: 7 aprilie 2009 la 9:52 am

dar SI EU public la polirom!!
acuza k ‘as avea ceva cu/contra polirom(ului)’ just doesn’t make any sense
de cite ori sa repet k nu este nicio ‘vendeta personala’, pt k n-are dc (& de unde/la ce) sa fie?!
of, cita gindire dp gard…
se pare k lumea a pierdut iremediabil dimensiunea relaxanta a ludicului pur – a bit mischievious perhaps

***
luciat Spune: 7 aprilie 2009 la 10:01 am

@ we – a, nu, doar amenintari ca o sa continue “razboiul”, asigurari “banale” ca ii face placere sa ma atace gratuit, nimic altceva. si nici macar nu e vorba de mine, e vorba ca spurca oameni care n-au nici o legatura cu mine. nu pot sa ma las transformata intr-o unealta impotriva altora, asta e tot.

@ als – te anunt ca nu mai poti comenta aici de acum incolo.
everybody: sigur ca m-am gindit inainte sa anunt ca inchei. asa ramine, toate au un sfirsit. si, vorba cuiva de mai sus, un sfirsit e un inceput
va rog sa nu-i raspundeti lui als, nu mai are nici un rost si nici n-am chef de discutii de astea. o sa sterg tot ce are legatura cu el.
multumesc frumos, inca o data, stiti voi

***

WE Spune: 7 aprilie 2009 la 10:05 am

un semn al pishopatiei este lipsa empatiei. exact ce ai zis mai sus: “s-a pierdut dimens. relax. a ludicului pur -a bit mischivieous, perhaps”. ai intrebat-o inainte daca ar adera la aceste asa zise reguli? sau tu by default stii TOT ce a fost, este si va fi? stii care ii pot fi reactiile la acel “bit”?
asa ca nu o mai da la vopsit si intors. mesajele amenintatoare prin email nu fac parte din ludic ci din harasare, chestie care o stii bine. you are harassing people “only” for the sake of ludic. asta, nu te supara, nu prea se pupa reciproc.
e pana la urma comportamentul tau cu aproape toti, mai ales cei care ii percepi sub tine – social vorbind.
singura intrebare care se mai poate pune: vrei sa isi inchida mustaria?

***

Alexandru Spune: 7 aprilie 2009 la 6:38 pm

Eu sînt dezamăgit, LuciaT. Ce dacă se spun pe seama ta (şi a altor oameni nevinovaţi) atîtea mizerii, asta nu înseamnă că trebuie să-ţi pierzi gustul pentru “dimensiunea relaxantă a ludicului pur” (cum spune domnul Alex Leo Şerban), dimensiune manifestată printr-o avalanşă de jigniri gratuite! : ))) Halucinant.
Ştii, din comentariile mele, că am năravul să dau un citat pentru orice împrejurare. Acuma mi-am amintit nişte versuri de Ion Stratan :

“Albie de porci te fac
O, ce bucurie
Cu vărsat am să te-mbrac
Şi lături o mie.”

Am intervenit în conflictul ăsta absurd pentru că îmi place blogul tău şi pentru că nici o încercare de limitare a “extinderii domeniului mîrlăniei”, oricît ar fi de modestă, nu mi se pare de prisos.
Şi eu zic că ar fi păcat să renunţi la blog, pentru că e un lucru frumos şi cinstit. Dar ţi-aş înţelege hotărîrea, oricare ar fi.

***

dragos c Spune: 7 aprilie 2009 la 10:51 am

cred ca sunt un pic inocent, dar nu inteleg indarjirea unora impotriva altora, mai ales cand e vorba de intelectuali…
imi pare rau ca-ti inchizi blogul – vali florescu, t.o. bobe sau cine oi fi – sper sa te razgandesti… vad ca noi, blogarii “livresti” (cei vechi) incepem sa ne imputinam. noroc ca vin altii din urma.
si pe mine ma mai apuca lehamitea, dar cu ajutorul altora, reusesc s-o depasesc.

***

luciat Spune: 7 aprilie 2009 la 10:58 am

@ dragos c – dar cum indraznesti sa colportezi asemenea mizerii? cum sa fiu vali florescu sau to bobe? asta e nebunie curata! nu realizezi cit de gretos e ce faci tu? jesus!
oameni buni, eu ma duc la plimbare intr-un parc, pe undeva. pe cuvintul meu ca merit niste liniste si pace!

***

yvonette Spune: 7 aprilie 2009 la 11:23 am

nu sunt la curent cu toate detaliile povestii si chiar nu inteleg…luciat, ti-am descoperit blogul acum un an si jumatate si intre timp m-ai fascinat, m-ai scos din sarite, m-ai facut sa cumpar carti de care altfel nu m-as fi atins, sa ma bucur ca esti fan tutun si matze, sa ma gandesc ca exagerezi dar ca una peste alta imi place blogul tau, in raspar, incomod uneori dar minunat, cu sare si piper si tot ce-i trebuie.
eu cred ca ar trebui sa iti asumi anumite rautati – si sa scrii in continuare…nu de dragul celor dependenti de blogul tau ci pentru ca nu e normal sa te lasi cenzurata…e la fel de firesc ce scrii tu aici, cum e firesc sa fii criticata…inteleg ca tonul e problema, dar ce s-ar intampla daca am tacea toti subit, de lehamite?
orice s-ar intampla, multumesc pentru multe multe ore de literatura faina la care am ajuns pornind de la blogul tau.

***

lainic Spune: 7 aprilie 2009 la 11:38 am

recidivez, desi n-as fi vrut.
nu inteleg de ce atita galagie pentru o simpla identitate. din sapaturi pe google am inteles ca ai fi “acuzata” ca esti vali florescu + t.o.bobe, nimic rau in asta, sint destui care isi dau cu presupusul. ce mi se pare dubios e ca te scandalizezi mai mult decit trebuie si ca v.f. si t.o.b nu se scandalizeaza si atunci e o mica problema: chiar esti ei si nu ai cum sa reactionezi sau lor chiar nu le pasa si atunci exagerezi. imi pare ca ai creat o dilema din care nici dracu nu mai iese.
ti-ai asumat o identitate pe care nu ai reusit s-o ascunzi asa cum ai fi vrut, poate ai lasat indicii false care au dus la supozitiile actuale, dar astea sint regulile blogosferei, nu cred ca ar trebui sa inchizi un proiect datorita unor amanunte atit de marunte.
si daca tot am vazut ca ai semnat lucia t. in dilema de ce nu mergi pina la capat sa spui ori ca asta e numele real sau este pseudonimul unei tipe pe care o cheama x y. chiar e atit de grava dezvaluirea, nu cred ca tii un blog de care sa-ti fie rusine si asumarea faptelor ar inchide multe guri.

***

vali florescu Spune: 7 aprilie 2009 la 11:55 am

vali florescu deja a contactat un avocat pentru a vedea daca sint intrunite conditiile pentru initierea unui proces de calomnie impotriva domnului isuciu. din discutiile preliminare, se pare ca da.

***

bog Spune: 7 aprilie 2009 la 12:03 pm

Uau, o drama virtuala in direct! Atmosfera aduce nitel cu Livada de visini… Pacat ca conita nu prea are simtul umorului, tragicului, etc, nu gusta decat umorul propriu sau pe cel de exact, da’ exact aceeasi factura, in rest toate-i cam sunt egale si echidistante si au aceeasi insemnatate, adica nici una, in afara de amorul propriu, pe care-l avem cu totii, dumneaei insa intr-o masura considerabil sporita fiind si auctore si producatoare de texte ce, iata, lucru mare, misca o micuta nisa din omenire adunata acilisea de forte misterioase. Als merge departe, treaba lui, sa fie banat, parolat, decapitat; da’ apoi sa vinda gogosi cu “ludicu’ pur” mi se pare umor curat; poate ar fi mai potrivite pt d-sa niste bloguri sado-maso cu bloggeri cultivati, zic si eu, poate l-ar intelege mai bine si nu ar mai isca asemenea drame… Am impresia ca als se poarta urat, ca sa zic asa, acilisea in blogosfera pt ca apoi sa scrie in liniste carti frumoase pt prietenii domniei sale. Ma rog. Daca conita luciat ar avea nitel simtu umorului as zice si eu da’ si bloggerii buni se impusca, nu-i asa? (se pare insa ca intre ei). Da’ nu-l are, si o sotietate fara printipuri carevasazica ca nu le are…

***

Florin Iaru Spune: 7 aprilie 2009 la 12:05 pm

Dragă luciat
Îmi pare rău. Era un blog pe gustul meu, pentru că un om căruia îi plăceau cărţile vorbea despre ele. Asta nu e suficient. Mai trebuie ca tot ceea ce scrii să fie sub zodia inteligenţei şi competenţei. Apoi stilul să ţină în gheara tastei elementele comunicării. Nu mă înteresează cine eşti şi nici ce studii ai. Dar comentariile tale au (în)trecut repede de tîmpenia obtuză, greţoasă, suficientă şi preţioasă a 99% din bloguri. (DE aia sînt sceptic şi rezistent la expansiunea blogosferei – e o prostie care pluteşte în aer triumfătoare şi care scaldă sufocant tot ce mişcă-n ţara asta.) Cu cîteva din opiniile tare n-am fost de acord. Şi ce dacă? La cîţiva din favoriţii tăi n-am reacţionat. S-a sfîrşit lumea? Oamenii nu trebuie să fie diferiţi?
În ceea ce priveşte identitatea ta (şi demersurile lui isuciu, care n-are nimic interesant de citit pe blog – dar asta nu e treaba mea, să fie sănătos), e dreptul tău să pui sau nu punct. Pe vremea cînd eram de vîrsta ta, aveam prieteni care alegeau să emigreze. Ne întîlneam scurt, degajat, înainte de plecare. Ştiam că n-am să-i mai văd niciodată, credeam despre comunism că e nemuritor. Rîdeam, beam, fumam, ne luam la revedere, ba nu, adio. Dar era dreptul lor să-şi ducă viaţa cum voiau.
De aceea, nimeni nu te poate ruga nimic. Dacă te-ai simţit jignită, e ca şi cum te-ar fi jignit vîntul sau ploaia. Un fenomen natural la fel de inevitabil ca prostia. Dacă ai obosit, e oboseala ta. Dacă ţi s-a pus pata, tot a ta e.
La revedere. Eşti sau nu eşti veriga slabă. Ai reacţionat aici ca un scriitor…
P.S.: Cînd identitatea secretă a lui alş a fost furată şi dezvăluită, mulţi oameni de calitate au luat poziţie. Ceea ce mă pune pe gînduri şi mă dezgustă e că între victimă şi călău nu e decît o chestie de oportunitate. Dacă are prilejul, victima poate fi un călău perfect…
Uf, ce bine că am prietenii vii, gălăgioşi, băutori, fumători. Viaţa bate netul. Să-ţi fie binişor!
Ultimul P.S.: Cît masochism, să intri şi să comentezi pe un blog care nu-ţi place şi să scociorăşti în identitate cuiva care te lasă rece. Aşa, de amorul artei!

***

vali florescu Spune: 7 aprilie 2009 la 3:28 pm
draga luciat,
te rog mult, nu renunta la blog pentru mine. nu cred ca are sens si decizia ta va afecta mult prea multi oameni, taindu-le orice urma de speranta ca se mai poate naste si ceva bun si frumos.
este de departe cel mai frumos gest pe care l-a facut cineva vreodata pentru mine, insa cred ca este disproportionat. eu o sa incerc sa-mi reglez conturile cu isuciu in alta parte.

***

mircea cartarescu Spune: 7 aprilie 2009 la 4:45 pm

Draga luciat, dragi prieteni, ma intristeaza perspectiva ca blogul literar cel mai adevarat, mai inteligent si mai dezinteresat sa dispara. Dar e in logica lucrurilor. Eu insumi ma gandesc de ani de zile sa parasesc aceasta tara trista si fauna ei, si o voi face intr-o zi. O inteleg pe lucia, ii inteleg pe toti cei care nu mai pot. luciat vorbeste de ticalosi. Asa este, e lumea lor, nu stiu cum pot fi atat de multi in jurul nostru. Libertatea opiniei, care-ar trebui sa faca din bloguri si forumuri insule de civilitate, le-a transformat in troace pentru porci. Fiindca libertatea nu e pentru analfabeti si trogloditi.
Vreau sa spun si cateva lucruri concrete. Mai intai, ca luciat mi-a facut intr-o seara onoarea de a se intalni cu mine. Am baut o cafea impreuna, in oras. A fost unul dintre cele mai magice momente ale vietii mele. Daca nu am inca Alzheimer, va spun cu mana pe inima ca ea nu este nici Vali sau Teo (bunii mei prieteni), nici altcineva din lumea literara. Iar mie inca nu mi-a spus nimeni ca mint sau ca ma implic in cabale de orice fel. Apoi, e total fals ca luciat a facut jocul Poliromului sau a oricarei alte edituri. Se intampla doar ca enorm de multe carti romanesti si straine au aparut in ultimii ani la Polirom. Nu aveai cum sa le eviti. Eu nu sunt, cum stiti prea bine, autor Polirom, ba chiar dimpotriva, ar fi zis Caragiale, dar nu pot sa nu observ – si sa nu laud – efortul acestei edituri in promovarea literaturii romane, mai ales a celei tinere. Dar adeseori luciat a scris cu finetea si empatia atat de cunoscute despre carti aparute la multe alte edituri.
In fine, deplang conflictul, absurd de la inceput, dintre doi dragi prieteni ai mei, leo serban si luciat. Daca s-ar cunoaste, cei doi s-ar place nespus de mult. Asa, leo a declansat un friendly fire total gratuit impotriva unui blog exceptional, de parca n-ar exista suficiente tinte in jur, oh, Doamne, sunt chiar prea multe.
Ii multumesc luciei t pentru orele pe care, de cand mi l-a semnalat Cristi Teodorescu, le-am petrecut, mereu cu placere, pe blogul ei.

mircea cartarescu Spune: 7 aprilie 2009 la 4:50 pm

„jocul Poliromului sau AL oricarei alte edituri”, imi cer scuze pentru greseala de acord.

***

nihilistul Spune: 7 aprilie 2009 la 7:33 pm

In viata, draga Luciat ( si nu in carti) nu e bine sa te superi “ardeleneste”, adica iremediabil…
als nu a facut altceva decat sa te tachineze ( e o slabiciune a lui, pasabila, un reflex ludic-provocator )
Pana la urma cred ca intre voi s-a inserat un malentendu
Te asigur ca – dincolo de lumea virtuala – este un interlocutor fascinant si agreabil, stiutor de carte ( si in ciuda aparentelor un tip sensibil si altruist…desi niciodata n-ar recunoaste asta)
Cat priveste ura manifesta si gratuita a unora ( in care intra si efortul stupid al “deconspirarii) ocoleste-o cu aceeasi eleganta cu care scrii despre carti…ia-o – la limita – drept o dovada a galonarii de care se bucura blogul tau…
Dumneata stii bine ca esti iubita si pretuita de cine conteaza ( si de cine nu conteaza, bunaoara de mine -;) si ca refuzand sa mai scrii vei mai otravi putin – si asa destul de otravita – lume literara…
Problema ( inclusiv cu bunul si dragul “Mirciulica” -; ) e ca si tu si dumnealui ( care, inca, n-a abandonat gandul pribegiei) nu intelegeti ca nu mai apartineti de mult voua-insiva, si ca, implicit, nu mai puteti lua decizii de capul vostru parasindu-ne ca pe niste bastarzi -;
Unde se vor duce, draga Luciat, diminetile albastre ale fetelor uratzele si interiorizate care viseaza sa scrie literatura si care isi adapau de aici setea si sanatatea determinarii? -;
Ce se va alege de voyeurismul nostru de cititori bolnavi care isi preluau de la dumneata serotonina lecturii ? –
Plus ca nici tu – fii sincera- n-ai sa poti sta mult timp fara carti ( cafea si tutun) si fara deprinderea asta , indelung exersata, de povestas a-l povestasilor…

***

luciat Spune: 7 aprilie 2009 la 9:01 pm

vorba cuiva de mai sus, a fost misto timp de aproape 3 ani – pentru mine sigur a fost, in general. dar nu se mai poate, chiar nu. in ultima vreme m-am ferit si sa comentez pe bloguri care-mi placeau, ca sa nu alimentez conflicte si ca sa nu vad oameni misto injurati doar din cauza mea. si nu dramatizez cu nimic, o spun rece si clar.
multumesc mult de tot pentru sustinere, si pentru comentarii, si pentru mailuri – sint mai mult decit emotionata! am avut parte si de simpatie si de intelegere, peste cit puteam spera la inceputul blogului, a fost extraordinar pentru mine si ma bucur mult ca a fost blogul asta in viata mea! a insemnat enorm.
ce sa mai zic? don’t worry about me, aveti grija de voi! eu n-am nici o problema, serios. putea sa nu-mi treaca prin cap sa tin un blog, oricum, si n-as fi stiut niciodata o gramada de lucruri despre mine, despre altii, despre multe carti pe care le-am citit datorita voua
multumesc – din toata inima

***

Pentru ultima data va spun: pe scurt, nu sint nici una dintre persoanele despre care s-a birfit pe net sau altundeva in legatura cu mine. Tot ce am scris aici despre umila mea persoana e adevarat. Nu pot sa ma repet la nesfirsit, e din cale-afara de plicticos. Imi cer scuze de la toti cei pe care-i dezamagesc, dar m-am saturat de ticalosi, mi-au stricat cheful sa scriu despre carti si despre autorii lor.

So it goes, vorba lui Vonnegut (si nu, nu sint nevasta-sa ))))))))))))))).

http://www.terorista.ro/2009/04/07/aproximativ-trei-ani/


Update: Suntem anuntati in „off” despre plângeri depuse de catre grupuri de cititori in legatura cu asa zisa ba disparitie, ba aparitie, a unor materiale postate ba pe Corabie ba pe Arca, ba-n carutza, ba-n teleguta. Doresc sa-i informez pe onori cititorii nostri ca pot sta/dormi linistiti la locurile lor. N-a disparut nimica. Materialele a caror misterioasa disparitie a fost invocata se gasesc:

AICI si AICI. Pentru orice alte nedumeriri va rugam sa consultati ar-Hiva.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , | 43 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: