Champion’s Glory, by William Shakespeare Redivivus

Champion’s Glory: Novak Djokovic’s Triumphant Rise to a 10th Australia Open Title

Triumful campionului: Înălțarea victorioasă a lui Novak Djokovic la al 10-lea său titlu la Openul Australiei

Tis a tale of tennis grandeur, of skill and grace, Where Novak Djokovic, in form and pace, Claimed his tenth crown in Australia’s land, And thus, his 22nd Grand Slam doth stand. The court was set, the stage was bright, And all did gather with great delight, To see the best in tennis play, And decide the victor of this day. The first set saw both players strong, With shots that echoed clear and long, But ‘twas Djokovic who had the lead, And took the first set with skill indeed. The second set was closely fought, And both players struggled naught, But the Serbian proved his might, And took the second set with great delight. The third set saw the challenger rise, With shots that seemed to reach the skies, But ‘twas not enough, for Djokovic was wise, And held his ground with poise and grace, to his prize. And thus, with victory in hand, Djokovic took his tenth command, Of Australia Open, a great feat, And a reminder of his tennis mastery, complete. So let this tale be told with pride, Of a champion, strong and tried, Who proved his worth on tennis’ court, And solidified his place in sport.

Este o poveste de grandoare a tenisului, de abilitate și grație, Unde Novak Djokovic, în formă și ritm, A revendicat a zecea sa coroană în țara Australiei, Și astfel, al 22-lea său Grand Slam se înalță. Terenul era setat, scena era strălucitoare, Și toți s-au adunat cu mare bucurie, Pentru a vedea cei mai buni jucători de tenis, Și pentru a decide câștigătorul acestei zile. Primul set a văzut ambii jucători puternici, Cu lovituri care răsunau clare și lungi, Dar a fost Djokovic cel care avea avantajul, Și a luat primul set cu pricepere într-adevăr. Al doilea set a fost disputat strâns, Și ambii jucători au luptat fără oprire, Dar sârbul a dovedit puterea sa, Și a luat al doilea set cu mare bucurie. Al treilea set a văzut urmăritorul în ascensiune, Cu lovituri care păreau să atingă cerul, Dar nu a fost suficient, pentru că Djokovic era înțelept, Și și-a păstrat poziția cu măiestrie și grație, către premiul său. Și astfel, cu victoria în mână, Djokovic a luat a zecea sa comandă, La Openul Australiei, o performanță mare, Și un amintitor al măiestriei sale la tenis, complet. Așa să fie povestită această istorie cu mândrie, A unui campion, puternic și încercat, Care a dovedit valoarea sa pe terenul de tenis, Și a solidificat locul său în sport.

Sonet by William Shakespeare Redivivus, translated by Goe the Cronicar. 🙂

Recomandare de lectura: AUSTRALIA, ETERNA TERRA NOVAK (de Radu Hângănuț)

dar si Ana la fileu

(ne)Cazul Djokovic – Tăcerea

“In the end, we will remember not the words of our enemies, but the silence of our friends”.  M.L.King

Partea cea mai trista a afacerii „Djokovic interzis la Melbourne” constă în atitudinea adoptată de către ceilalți tenismeni, de organizatorii turneului si de ceilalți oameni din tenis, în fața abuzului politic al guvernului de la Camberra si a dramei sportivului. Un tenismen a fost împiedicat, prin decizia arbitrară a unor politicieni, să participe la o competiție sportivă la care avea toata îndreptățirea să participe, iar reacția celor din lumea tenisului a fost tăcutul in cor si/sau scheunatul cu zâmbre în contra victimei. Trăim în lumea în care trăim, o lume in care primează interesul personal, o lume a obedientei si conformismului, a fricii de a te manifesta liber si sincer. Suntem atât de obișnuiți si de contaminați de spiritul acestei lumi penibile încât nu realizam cât de grotescă, cât de înfiorătoare este atitudinea afișată de cei din lumea tenisului: un silențium lugubru, aprobator, indiferent. Guițatul grotesc al politicienilor si al gloatelor de contestatari ai lui Nole mai vechi si mai noi, rămân simple zgomote de fond. Liniștea celorlalți e sumbră. In afara lui Nick Kyrgios si a lui John McEnroe care si-au manifestat empatia si susținerea pentru Novak Djokovic, ceilalți, când n-au fost pur si simplu goarnele politice ale oficialităților, poziționându-se de partea stupidă a lumii care promovează abuziv discriminarea celor nevaccinați, au tăcut pur si simplu mâlc. Au stat în banca lor, si-au văzut de treaba lor si s-au bucurat în sinea lor de necazul lui Nole si de faptul că au ei înșiși șanse mai mari în competiție prin eliminarea forțată a numărului unu in tenisul mondial. Nu zice nimeni c-ar fi trebuit să se răscoale, să boicoteze, să demonstreze, să facă revoluție. Era suficient să manifeste empatie, solidaritate, regretul pentru drama colegului lor, si pentru diminuarea spectacolului sportiv, pentru știrbirea frumuseții întrecerii produsă prin aceasta eliminare lipsita de fair-play, făcută fără nicio legătură cu sportul. Au ales să fie o turmă cuminte si discretă, dispusă să-l ignore sau să-l acuze pe Novak Djokovic. Nimeni nu a îndrăznit, nimeni nu a catadicsit să-i scrie un mesaj de încurajare, nimeni nu a venit măcar să-l salute pe Nole, în zilele cât a fost admis de judecător în complexul sportiv, ca si cum ar fi fost vorba de un ciumat, de un infractor, de un proscris. Iar acest lucru nu tulbură pe nimeni. Nu miră pe nimeni. Ca si cum nimic nu e mai firesc. Nimic mai normal, in lumea in care trăim. Lumea singurătății lui Nole. Lumea singurătății fiecăruia.

Acum câțiva ani, cand Novak Djokovic a câștigat finala de la Melbourne în dauna mai tânărului Dominic Thiem, adjudecându-si (la vremea aceea) al șaptesprezecelea turnau de mare slam, mă gândeam că Novak e cel mai bun din lume, că a cam demonstrat ce era de demonstrat (chiar având mai puține trofee decât rivalii Rafa si Federer), că a câștigat destui bani, faimă, respect, si că desi farmecul tenisului s-ar diminua dramatic fără el, poate că ar fi totuși bine să se retragă, pentru a lăsa si altora, mai flămânzi, mai tineri, mai fără timp, bucuria de a câștigă turnee, faimă, respect, bani, adulație. M-am înșelat. Nu merită adunătura asta de lighioane un asemenea gest. Campionul are dreptate. Trebuie să-si joace rolul si să-si ducă povara până la capăt. Haide Nole!

(ne)Cazul Djokovic – Povestea

In acord armonic cu faptul (divers) că „viața este complexă si are multe aspecte„, cruda realitate (cuprinzătoare) are obiceiul pervers de a se manifesta în straturi, adică în planuri paralele, pe care însă „mendrele concretului” le traversează si le transcend adesea. Niciodată o aceeași istorie nu-i doar o (singură) poveste, ci întotdeauna mai multe, iar atunci când te afli pe palierul uneia dintre povesti, în interiorul acesteia, ca să poți deveni conștient de existența celorlalte povești ale aceleiași istorii trebuie să te apleci în afară, si să te uiți în jos si în sus spre… dedesubturi, ceea ce însă este strict interzis. Ni se re-comandă imperios: Nu vă aplecați în afară, pentru că (nu-i așa?) e pericoloso sporgersi. Ca si povestea din filmul lui Nae, întâmplările lui Nole pot si privite si povestite din diferite unghiuri, cui o sta să le asculte, ca ilustrare ingenuă a faptului că, inevitabil, întotdeauna viața bate filmul. Alternativ recomandăm și obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi. Epopeea abuzurilor uluitoare ale guvernului australian împotriva cetățeanului Novak Djokovic este doar o față a poveștii, din care aflăm cu uimire că astfel de lucruri sunt posibile si pot fi comise în Australia zilelor noastre. Organizatorii unui turneu de mare slam, găzduit la Melbourne, îl invită pe tenismenul Novak Djokovic să participe la ediția din anul 2022 a turneului, iar guvernul australian îi acordă o viză de intrare (pe baza unui document medical de exceptare de la vaccinare), pe baza căruia cetățeanul să poată intra în Australia. In Serbia oamenii se pregătesc pentru celebrarea Crăciunului, in Australia e cald si bine. Novak Djokovic urează Craciun Fericit familiei si urcă in avion cu destinația Melbourne, simțind-se dator să-i anunțe pe spectatorii de tenis despre sfârșitul incertitudinilor care planau in legătură cu participarea sa la Australia Open 2022. In timpul zborului o parte a opiniei publice din Australia, cu nervii la pământ, după ce a trebuit să suporte timp doi ani tot felul de măsuri aberante ale guvernului, își exprimă indignarea față de idee că cineva nevaccinat ar putea fi admis in Australia. Nevricos, guvernul australian se gândește să se răzgândească pentru a fi in asentimentul maselor electorale, declanșând procedura „tenismen nevaccinat extremă urgență”, prin care decide să-l oprească cu orice preț participarea lui Nole la Australia Open 2022. Prețul nici nu e mare: abuzul totalitar, încălcarea drepturilor fundamentale si umilirea cetățeanului Novak Djokovic, un tip si așa antipatic si arogant, care nu provine din lumea bogaților. Fără absolut nicio bază legală cetățeanului Novak Djokovic i se anulează viza, i se confisca actele si telefonul, i se refuză asistența juridica, fiind interogat si pus in detenție. Abuzul este constatat in justiție la cererea parții vătămate, iar cetățeanul este eliberat, repus in drepturi si acceptat pe teritoriul Australiei. Din păcate abuzul totalitar al guvernului australian nu se încheie aici. Realizând ca nu poate contesta decizia judecătorească si că nu are argumente valide pentru a contesta legal validitatea documentelor prin care Novak Djokovic se află pe teritoriul statului Victoria din Australia, guvernul schimbă strategia pentru a continua abuzul împotriva cetățeanului Novak Djokovic. Invocând o prevedere absolut arbitrară prin care ministrul imigrării poate decide unilateral să refuze unui cetățean accesul in Australia pe baza percepției sale subiective, fără a furniza probe, în legătura cu posibila amenințare la adresa securității statului, guvernul Australiei a decis deportarea cetățeanului Novak Djokovic. S-ar putea spune deci ca, atâta vreme cât lucrurile s-au produs in acord cu anumite prevederi legale (drepte sau nu, cu caracter arbitrar sau nu, nu contează), guvernul australian are acoperire pentru partea a doua a epopeii si pentru decizia finală. Fals. Ministrul imigrării a mințit. Declarația sa este falsă si lovită de nulitate. Ar fi putut eventual avea percepția respectivă înainte ca guvernul australian să-i ofere cetățeanului Novak Djokovic viza de intrare in Australia, si înainte de îmbarcarea acestuia in avion la Belgrad. Dacă n-a avut initial această percepție, iar aceasta s-a format in zilele de dinaintea deportării, chiar si sub aspect legal, ministrul respectiv ar trebui să indice acțiunile cetățeanului care au dus la schimbarea percepției sale. A făcut Nole în aceste zile vreun singur lucru nou, diferit, de cele pe care le făcuse anterior astfel încât ministrul respectiv să nu-l perceapă ca pericol atunci când guvernul australian i-a acordat viza? A făcut Nole in aceste zile propaganda anti-vaccinistă sau altceva în ton cu acuzațiile? Nu. Singurul lucru pe care l-a făcut zilele acestea, de după sosirea in Australia, a fost acela că a contestat abuzurile si tratamentul ilegal la care a fost supus, si că a denunțat în justiție actele ilegale ale guvernului, prin care, in subsidiar, este pusă în pericol imaginea statului australian ca stat de drept, si legitimitatea acțiunilor guvernului. Ministrul o fi perceput el un pericol, dar in niciun caz nu era la adresa integrității Australiei sau a sănătății poporului, ci un pericol referitor la credibilitatea partidului prin prisma apropiatelor alegeri. Să nu uitam însă ca telenovela acțiunilor guvernului australian este doar una dintre versiunile povestii care-l are drept protagonist pe nimeni altul decât pe simpaticul antipatic Nole. Mai există încă o telenovelă, cea a judecații poporului, opinia publică, gura lumii, plus alte câteva drame pe care momentan omitem sa le menționam explicit, trecându-le sub tăcere, la rubrica vai, va urma.

(ne)Cazul Djokovic – Procesul

„This above all: to thine own self be true„

Explicația absenței lui Novak Djokovic de la turneul de tenis Australia Open 2022 nu poate fi redată în enunțuri simple, clare, concise, consistente si necontradictorii. De ce nu joacă Novak Djokovic la Melbourn in 2022? As fi vrut să încep acest articol, ca si cum m-as adresa unui om care obișnuiește să fie spectator al meciurilor de tenis, si care tocmai si-a revenit din comă, din transă sau este întors recent dintr-o călătorie la marginea Laniakea, cu o fraza de genul: Novak Djokovic nu este prezent la turneul de la Melbourne de anul acesta pentru că… Pentru că… O frază care să redea scurt si corect, într-un acord rezonabil cu realitatea, motivul pentru care Nole nu joacă la Australia Open. Care frază ar putea reda cel mai bine realitatea si adevărul? Novak Djokovic nu joacă la Australia Open pentru că nu este vaccinat împotriva Covid-19. Unora li se poate părea că aceasta este o explicație neechivocă, validă (conformă cu realitatea) si/sau o motivație întemeiată pentru a i se fi refuzat participarea. Enunțul însă (cel puțin pe palierul formal al realității) este si fals si aberant. Vaccinarea nu este obligatorie, iar organizatorii turneului nu au condiționat participarea sportivilor pe baza unei dovezi de vaccinare, desi opinia publică este lăsată să creadă aceste lucruri. Novak Djokovic nu joacă la Australia Open pentru că la scurtă vreme după sosirea sa în Australia a fost deportat de către serviciile de imigrare din Australia. Acest enunț, desi este in acord cu realitatea, nu oferă de fapt un răspuns întrebării, ci doar o amânare si loc unor alte întrebări. Voia Nole să imigreze ilegal in Australia? A vrut Nole să intre in Australia fără acte în regulă, fără pașaport sau fără viză? Nu, nimic din toate acestea. Cetățeanul Djokovic Novak, de naționalitate sârbă s-a îmbarcat în avion la Belgrad cu direcția Melbourne, având o viză de călătorie validă emisă de către guvernul Australian si un document valid de excepție medicală pentru vaccinare (în baza căruia de altfel i se acordase viza de călătorie). In aceste condiții, la sosirea sa la destinație, s-au produs primele abuzuri. Autoritățile de frontieră, fără a avea nicio motivație legală, i-au interzis accesul în țară, i-au interzis contactarea reprezentanților legali, l-au interogat pentru circa 9 ore, l-au deposedat de acte si de telefon si l-au plasat în detenție. Aceste abuzuri au fost comise pe fondul sentimentelor de indignare ale unui însemnat procent al electoratul australian, în contextul restricțiilor impuse populației pe durata pandemiei de către guvern si a perceperii prezentei lui Novak Djokovic în Australia ca favoritism si abatere de la respectarea legislației. Guvernului australian i-a fost mai confortabil să acționeze în acord cu percepția subiectivă a electoratului, alegând, în încercarea de a se proteja de furia acestuia, să încalce propria legislație, normele internaționale, drepturile universale ale omului, să comită abuzuri si să aducă prejudicii grave cetățeanului Djokovic Novak. Cetățeanul avea un pașaport valid, o viză validă si un document valid de excepție medicală pentru vaccinare, context în care autoritățile de frontieră nu aveau nicio justificare legală pentru a împiedica accesul lui Novak Djokovic in Australia. Este de stabilit dacă ofițerul de la frontieră, care se face vinovat de aceste abuzuri, a acționat pe cont propriu sau la cererea expresa a superiorilor săi si/sau a altor reprezentanți ai guvernului australian. Toate aceste abuzuri au fost constatate in justiție, la cererea părții vătămate, judecătorul dispunând eliberarea din detenție a cetățeanului si accesul acestuia in Australia. In scopul acoperirii abuzurilor comise, guvernul australian a continuat hărțuirea lui Novak Djokovic, hotărând în cele din urma deportarea acestuia, prevalându-se de o împuternicire arbitrară acordată ministrului imigrației din Australia prin care acesta poate refuza intrarea în țară a unui cetățean prin simplul fapt că el personal, ministrul, consideră în mod unilateral, fără să dovedească nimic, pe baza propriei percepții, că cetățeanul respectiv ar putea constitui o amenințare la adresa securității țării. Respectivul ministru a declarat așadar că: „Prezența domnului Djokovic în Australia poate reprezenta un risc pentru sănătatea comunității australiene, deoarece poate stimula sentimentul anti-vaccinare, ducând la refuzul altor persoane nevaccinate să se vaccineze, alte persoane nevaccinate fiind convinse și mai tare să nu se vaccineze și/sau o reducere a utilizării dozei booster„. Desigur că nu există nicio dovadă în favoarea acestei supoziții, dar prezentarea dovezilor nu a fost necesară. In speța dată apărătorii lui Djokovic nu au avut nici de evidențiat absența probelor, nici de demonstrat netemeinicia acuzațiilor si falsitatea acestor, ci ar fi avut de probat că de fapt ministrul n-ar avea percepția pe care susține c-o are. Acesta a fost procesul lui Novak Djokovic în anul de gratie 2022, care a condus la aplicarea sentinței de deportare, cu binecuvântarea si complicitatea gloatei inepte din Australia si de pe Terra. Întocmai ca pe vremea inchiziției, când vrăjitoarele erau arse pe rug, în uralele mulțimilor isterizate. Novak Djokovic nu participă la turneul de la Melbourne pentru că așa a vrut unul Alex Hawke. Explicația absenței lui Novak Djokovic de la turneul de tenis Australia Open 2022 nu poate fi redată în enunțuri simple, clare, concise, consistente si necontradictorii. De fapt nici nu există o asemenea explicație. Cel mai greu pot fi explicate non-sensurile.

* * *

Mai presus de orice, să-ți fii credincios ție însuti. Probabil că atunci când a inventat acest citat în formă de dicton, marele autor de tragedii Wiliam Shakespeare s-a gândit la Nole.

Iarna australopitecilor

Tocmai s-a încheiat Australia Open. Turneul a fost câștigat ca de obicei de Novak Djokovic. De mâine ne putem întoarce liniștiți la treburile noastre si la rutina cotidiană. De mâine…

Tocmai s-a încheiat Australia Open. Bis închis. Dreptatea a învins. Dreptatea si adevărul au ieșit la lumină. Răul a fost învins si va fi trimis acasă. Putem în sfârșit să răsuflăm ușurați. Oamenii de bine de pe planetă exultă, sunt împăcați si fericiți. Unii plâng, alții aplaudă. Li s-a făcut în sfârșit dreptate. Si egalitate. Mai ales egalitate. Egalitate si fraternitate. Li s-a dovedit că nu sunt mai proști si mai prejos decât ei înșiși, si că iată totuși mai există o speranță pentru un viitor glorios si luminos al omenirii. Cetățeni ai planetei, dormiți în pace. Omenirea veghează pentru voi. Vestea bună vine din tara cangurilor (în care au fost aclimatizați cu succes si porcii si alte animale de la Fermă), unde de curând a fost evitată, în ultima clipă, o catastrofă umanitară si o epidemie groaznică. Agentul patogen a fost identificat si eradicat după o săptămână de luptă si efort la care a contribuit toată planeta, toată suflarea. Numai uniți vom izbândi. Rămâneți vigilenți tovarăși.

Tocmai s-a încheiat Australia Open. Un cetățean al planetei (un tenismen, un visător), si-a imaginat că are drepturi universale si că poate participa liber la o competiție sportivă. A făcut tot ce a fost omenește posibil pentru a-si împlini visul fără a aduce atingeri demnității, libertății si sănătății nimănui, ale altora dar si ale lui însuși. Omul, care vorba ceea poate fi nimicit dar nu învins (că omul n-a venit pe lume ca să fie învins), crezând că trăim într-o lume liberă (fără proceduri medicale si inoculări obligatorii, forțate) si-a imaginat că fiind sănătos, testat si atestat, ca sportiv, poate participa la o competiție. I s-a demonstrat că nu este așa. Intr-o săptămână. Tie ți se vor putea demonstra acest lucru si altele mult mai ușor.

Tocmai s-a încheiat Australia Open. Turneul a fost câștigat ca de obicei de Novak Djokovic. De mâine ne putem întoarce liniștiți la treburile noastre si la rutina cotidiană. De mâine…

Vară australă

Noi, cei 90% ai planetei ne aflăm în plină iarnă boreală, cuprinși de îngheț si răceli, în timp ce cei 10% ai sudului însorit se bucură de favorurile verii australe. Încins in îmbrățișarea unui soare torid, Melbourne-ul se pregătește de fiesta primului turneu de tenis de mare slam al anului de grație (întotdeauna de grație) 2022, încercând să ignore răcelile, perturbațiile, prostia, si alte manifestări domestice fără frontiere. Oameni în șlapi si maieuri colorate, ascunși în spatele ochelarilor de soare, se vântură încolo si încoace, fără grijă, fără teamă, fără preget, așteptând cu nerăbdare să înceapă corida si luptele de gladiatori. Sau cam așa ceva. Sperăm să vedem si tenis. In competiția de anul acesta lista favoriților la câștigarea trofeului, în ordinea preconizata de noi (spectatorul), ar fi cam așa 1. Zverev, 2. Medvedev, 3. Djokovic, 4. Tsitsipas, 5. Nadal, 6. Altul (Kyrgios ?, Shapovalov?, Alcaraz?, ?), iar la fete, tot in ordine, 1. Alta (nu se stie care), si apoi la o oarecare distanta Ashley si Garbine, dar si Naomi si Simona câte un pic, Maria, Aryna, Iga, Anett, Paula, Ons, Elina, Angelique… Cât despre Emma si Leylah care m-au făcut să debitez prostii într-un monument de euforie în care anticipam disputele lor viitoare pentru supremație în tenisul eminamente feminin, numai de bine. Hai, să înceapă… Muzica! (Alex Hawk fă-te că muncești)

Uh, s-a făcut un pic de liniște. Pe planetă. Si, pe cale de consecință, prin inducție si osmoză, si pe Arca lui Goe. Trolii s-au mai răzbunat. Spre apus. Nu mai stau grămadă peste site. Guvernul australopitec si-a dezamăgit iarăși fanii, nereușind încă să-l elimine nici azi pe Novak Djokovic, prelungind suspansul (până duminică, care duminică?), ținând planeta cu sufletul la gură, alegând astfel cea mai bună metodă de a face reclamă gratis turneului de mare șlam de la Melbourne, abuziv numit Australia Open, si de a maximiza câștigurile. Cică ar începe luni. Cum i-ar sta guvernului australopitec să-l deporteze pe infractorul Nole si să încheie astfel turneul înainte de a fi început. Parcă nu merge (nici) sub  aspect comercial. Poate îl mai amână un pic, si omul se elimină singur. Că de antrenat nu s-a prea antrenat, presiunea pe el cât casa, ce zic eu cât casa, cât planeta, cât să reziste în mama lui de vegan, că n-o fi de fier. Poate clachează. Joacă si el un meci, două, pierde, si pleacă acasă. Si toată lumea e fericită. După ce se termina turneul o să-i tragem, așa, de control, pentru orice eventualitate, o interdicție pentru intrarea în Australia pe 3 ani. Caz închis.  Bă da’ dacă ăsta chiar e nesimțit si se preface că e imun la adversități si presiuni si nu mănâncă bătaie? Ce facem? O lăsam pe duminica viitoare? Tu îți dai seama ce se întâmplă dacă ăsta câștigă turneul? Cade guvernoiu australopitec. Nu, nu, eu zic să-l deportăm duminică, înainte de a începe turneul. Cu orice risc. Lasă că la turneu joacă Tsitsipas. Cum îi cântăm noi. Ne-am scos. Muzica!  

Arca lui Nole (II)

Arca nu este o ambarcațiune de transport. Nu are nici motor, nici pânze, nici vâsle, nici sisteme de navigație. Are cel mult ancoră.  Arca nu este făcută să te ducă undeva, niciunde, oriunde, ci tocmai invers, este făcută să te men-țină pe loc, prin simplă plutire, într-o lume prea schimbătoare, să te conserve pe tine împreună cu lucrurile valoroase pe care le ai în păstrare, pe durata Potopului, în așteptarea unor vremuri mai bune, mai normale, mai stabile. Arca este un mijloc de hibernare și pe-trecere pr-intr-o strâmtoare. De obicei Potopul nu tine mult. Mult ține pregătirea pentru Potop. Construirea arcei și așteptarea potopului, durează mai mereu aproape o veșnicie, o viață întreagă, ce mai tura-vura. Este – deci – important cum îți organizezi viața câtă vreme esti în șantier pentru construcția și păstrarea Arcei în stare de funcționare. Daca ești băiat deștept, construiești Arca direct pe Ararat. Daca știi unde este Araratul. Trebuie să fi gospodar (arhitect, inginer, contabil, designer… etc) dar și diplomat și mediator, mai ales când încep să-ti sosească inter-locutori pasageri pe arcă.  Unii în trecere, alții in petrecere, unii in vizită, alții din întamplare, unii cu gând să stea, alții cu gând de ducă, unii să fure, alții să-ti dea (mai ales sfaturi), alții să prade. Viața ca o pradă. Unii pașnici, alții puși pe harță, scandal, desfrâu. Mă rog, pe Arca la fel ca-n Lume. Nu poți sa te aștepți ca cineva, vreunul dintre presupușii pasagerii, vizitatori provizorii și adesea clandestini, ori din echipaj, ori dintre lucrătorii cu ziua, cu noaptea, cu ora, cu clipa, meșteri mari, calfe și zidari (salahorii) să priceapă ce-i cu Arca ta, care-i mersul, care-i taina. Nu te apuca să le explici de-spre nu știu ce potop care o sa vina, eventual,  cândva, într-un viitor… imemorabil, și pentru care te-ai apucat tu, încă din zorii existenței, să-ti faci la munte coteț plutitor. Vezi-ți de treabă. Nu merită. Nu te vor crede, vor râde de tine și te vor sabota, așa la mișto sau pentru orice eventualitate. Spune-le că este un simplu hotel cu ziua, pe vârful Omu. In rest nu spera și nu ai teamă. Arca nu este o ambarcațiune de transport. Nu are nici motor, nici pânze, nici vâsle, nici sisteme de navigație. Are cel mult ancora.  Arca nu este făcută să te ducă undeva, niciunde, oriunde ci tocmai invers, este făcută să te men-țină pe loc, prin simplă plutire, într-o lume și așa prea schimbătoare… bla, bla, bla, etc.

(p.s. Arca lui Goe este o Goeletă, nu o arca sadea, a lui Nole însă…)

Melbourne – Ararat – duminica 2 februarie 2020, antediluvian. Finala dintre Novak Djokovic si Dominic Thiem s-a terminat. S-au încheiat si festivitățile de decernare a premiilor si a trofeului. Spectatorii din tribune si din lume se ridica si pleacă, ducându-se care-încotro, spre casele lor. Ieșit din atenția publicului dl. Nole, îmbrăcat in pantaloni scurți, se îndreptă prin labirintul culoarelor interioare ale arenei, către vestiare. Are in buzunarul pantalonilor scurți un cec cu vreo câteva milioane de dolari, iar in mana are un bol cu lapte si cereale din care mănâncă cu pofta, cu lingura, din mers. Este însoțit de o mătușică simpatică, probabil cea care i-a oferit cerealele cu lapte, iar la câțiva pași in spate, si de un trepăduș sobru si elegant, îmbrăcat in costum, la patru ace, care, plin de importantă, cară trofeul câștigat de dl.Nole. Un reporter vrea sa-l întrebe ceva, lucruri importante, pe campion. Tenismenul nu se oprește nici din mers, nici din mâncat, declarând senin că este flămând. Reporterul si cameramanul merg în fata lui de-a îndărătelea pentru a putea continua conversația cu dl.Nole. Vor sa știe care este semnificația (sensul) câștigării acestui al 17-lea turneu de grand șlam. Dl. Nole pare încurcat de întrebare. Continua sa înfulece cereale cu lapte, utilizând cu o oarecare îndemnare lingura din dotare, si zice ca n-a avut timp sa se gândească la asta, ca-i e foame, si ca vrea sa se gândească la soție si la copii, pe care nu i-a mai văzut de 5 săptămâni, si ca probabil o sa aibă timp sa se gândească după ce se întoarce acasă si-si revede familia, sau, zice după un moment de gândire, poate ca semnificația nu poate fi înțeleasa acum, ci abia mai târziu, mult mai târziu, după ce-si va fi încheiat cariera sportiva, ajungând prin urmare cu Arca sa (tenisul) la un liman, pe muntele Ararat din Serbia (o tară mică, mică de tot, cam cât Elveția). Oare ce-o fi vrut sa zică? Aceasta-i întrebarea…    

Reporterul si cameramanul se retrag în lateral, iar dl.Nole si alaiul își continua calea. Trepădușul își abandonează pentru câteva clipe morga serioasă si zâmbind cu toată gura se întoarce către cameră ridicând trofeul in semn de victorie, in postura de campion.

Arca lui Nole

a) Novak Djokovic a învins în finala Australia Open de anul acesta (2020) reusind astfel sa-si adjudece in palmaresul turneelor de grand slam trofeul cu numarul 17 si sa re-de-vina, iarasi, (a n-a oara) numarul 1 mondial. Din cateva motive anume acest enunt nu poate fi considerat pe de-a-ntregul o stire. Mai intai pentru ca nu s-a întamplat nimic deosebit sau neasteptat. Temerea multora s-a adeverit. Iarasi acelasi perpetuu si enervant Djokovic. Veni, vidi, vici. Atat de previzibil si de plictisitor. Apoi pentru ca 17 turnee de mare slam nu e o premiera, nu e un record, nu e mare brânzå. E un numar oarecare (intamplator un numar prim). Altii au catigat mai multe, 19, 20… Mai apoi, dar nu chiar in cele din urma, pentru ca „tânårul” Dominic Thiem ar fi meritat si el (aproape sau cel putin la fel de mult, daca nu cumva chiar mai mult) sa castige acest trofeu, avand toate datele, incusiv varsta si caracterul potrivite cu un astfel de succes, pentru el si pentru generatia pe care o reprezinta. Intr-un fel ar fi meritat (pana la un punct) si dupa cum au evoluat ostilitatile in teren si dupa frumustea si eleganta jocului prestat. Djokovic a avut si noroc în cateva momente cheie pe parcursul jocului, plus apelul la fel de fel de viclenii psihologice si derutari ale adversarului (precum specularea momentelor de euforie sau de panica ale acestuia), ne mai punand la socoteala faptul ca Novak Djokovic a avut pana in finala un traseu foarte usor, neasteptat de usor, neavand de infruntat niciun adversar realmente redutabil, in timp ce Dominic Thiem a fost fortat sa joace cu scurta vreme inaintea finalei de la Melbourne alte doua finale crâncene (cea din sferturi cu Nadal si cea din semi-finala cu Zverev, ambele colosale)… Si totusi cum, ne-cum Djokovic a invins si a castigat (a opta oara la Melbourne, si garda nationala s-a desfiintat), revenind firesc si natural în pozitia de lider suprem (c-asa-i în tenis). S-a clåtinat dar nu a cazut. Nu este deloc limpede ce anume a învins Novak Djokovic, si nici care este semnificatia acestei victorii anticipata de multi, nedorita de si mai multi. O victorie care lasa loc liber pentru discutii filozofice despre sensul traiectoriei lui Novak pânå aici si de aici încolo. De e sens intr-asta. Tenisul este Arca lui Nole, ambarcatiunea cu care Djokovic infrunta Potopul, zi de zi. Potopul universal.

b) Arca lui Nole – de completat…

"I thought it was the most special feeling I had on the Rod Laver Arena to be honest despite all the victories I had."

Sharing the court with Rafa, Roger and Serena for #RallyForRelief is @DjokerNole's most memorable #AO2020 moment. 🥰#AusOpen pic.twitter.com/kdToHdCmRu

— #AusOpen (@AustralianOpen) February 2, 2020

c) Addendum – Expedita militarå de cinci saptamani, efectuatå in anul 2020 de catre legendarul Novak Djokovic a fost una fulminantå, campania sa Australianå fiind incheiata cu succese majore pe toate liniile, consemnand revenirea pe pozitia de lider si o dominatie greu de contestat. 15 meciuri jucate, 15 victorii obtinute consecutiv, niciun meci pierdut. Doua competitii majore si doua trofee de prestigiu castigate: Cupa ATP 2020 – Campionatul modial de tenis (cu Serbia) si Turneul de grand slam Australia Open 2020 (la individual compus). O campanie în care i-a învins (iarasi) pe Federer si Nadal dar si pe Medvedev si Dominic Thiem, arsenalul de forte etalate fiind de-a dreptul impresionant, mai ales in conditiile în care de-a lungul timpului a pierdut unele dintre atuurile cu care obisnuia så-si castige bataliile (precum prospetimea fizica, elanul si motivatiile tineretii). Abilitatea lui Novak Djokovic de a se reinventa si de a-si gasi resurse mentale noi, care sa-l mentina competitiv, sunt un spectacol în sine si o lectie pentru oricine cine se confrunta cu nevoia de a se reinventa si de a se auto-motiva.

d) Detalium – Marturisesc ca m-am simtit întotdeauna conectat cumva cu Novak Djokovic, oricat de straniu si de neverosimil ar parea acest lucru, aflandu-ma mai mereu, eu însumi într-o stare mentala asemanatoare cu cea in care intuiam sau îmi imaginam ca s-ar afla el însusi. La cu totul alta scara si pe cu totul alte coordinate si dimensiuni, cand era el pe val, într-un fel eram si eu, iar cand era în reflux aveam impresia ca mi se îneaca si mie corabiile, nu doar pentru ca eram catranit (ca spectator profesionist de tenis care-si vede favoritul in declin, pierzand meciuri sau fiind huiduit copios de cåtre spectatori) ci asa mai profund, inexplicabil sau de-a dreptul inefabil. Desigur ca poate fi vorba de o simpla si naiva iluzie, o nalucire ludicå, dar totusi uneori ii anticipam rezultatele pe baza starii în care ma aflam eu însumi, stiind dinainte daca va castiga sau daca va pierde, analizandu-mi mie insumi starea si moralul fata de problemele cu care ma confruntam eu insumi (în cariera, în familie, în relatia cu publicul, cu mine însumi)… Avand în minte modelul unei astfel de relatii de entanglement cuantic între dl.Goe si dl.Nole vå puteti da seama de felul în care am perceput scena în care Djokovic a întrerupt meciul cu Raonici pentru a-si pune picaturi în ochi, în contextul în care, de vreo såptåmânå am probleme cu ochii si-mi pun picaturi. Ma rog asemanarile se opresc aici întrucat în afara unor mici batalii, noi unul n-am castigat niciun grand șlem. Dincolo de aceste conexiuni incerte si dificil de probat dar si de similitudinile destul de consistente ale modelul de interactiune „Nole versus restul lumii” cu propriul meu model de a ma pozitiona in raport cu restul universului (prietenii stiu ce si de ce), ar fi de zis ca adesea m-am inspirat din modul de a fi, de a actiona si reactiona al lui Novak Djokovic, straduindu-ma sa imprumut din consistenta si din felul lui de a refuza sa cedeze. De dragul saradei as aminti despre o mica si banala întamplare ilustrativå. Imi place sa joc baschet sau, daca nu am cu cine juca, måcar så arunc la cos. De fiecare data când ajung pe terenul de baschet am obiceiul ca la sfârsit, înainte de a pleca acasa, sa încerc så înscriu printr-o aruncare la cos de dincolo de centrul terenului. Iau mingea, må duc dincolo de linia de centru si arunc la cos. O data, de doua ori, de n-ori, de cate ori e nevoie pânå când înscriu. Nu plec acaså pânå nu-mi intra mingea în cos. De obicei din maximum 10 incercari reusesc „minunea” de a inscrie cosul asteptat aruncand de la centru terenului. Mi s-a întâmplat de vreo câteva ori så reusesc din prima. De fiecare datå când se întâmplå så nu-mi iasa figura, si uneori se întamplå så nu reusesc nici din 40 de încercari (deh, zile proaste), si sunt pe cale så abandonez, må gândesc la Novak Djokovic si stau acolo pânå înscriu. Odata m-a apucat noaptea dar tot am înscris pânå la urmå. N-am reusit sa realizez încå daca prezenta unor martori care cascå gura la cum încerc eu sa dau cos de la centru, sau deplina absenta a acestora, må stimuleazå, må inhibå sau må lasa rece. Inclin så cred cå, uneori, prezenta unor martori potriviti må ajuta så må concentrez mai bine si så reusesc så înscriu mai repede. Intr-o searå am tot incercat zadarnic så înscriu reusind så-i plictisesc pe cei câtiva martori întamplatori, care au plecat unul câte unul în treburile lor. Am ramas singur pe teren. Se înnorase si începuse så picure. De jur împrejur pustiu. Nimeni pe teren, nimeni pe stradå. Niciun pieton, nicio masinå. Am aruncat si am tot aruncat. Degeba. Singur si pustiu. Mingea nu voia si pace så intre în cos. Am fost pe aproape de multe ori, la centimetri distantå de succes. Mingea s-a jucat de cateva ori pe inel, refuzând totusi så intre. Faptul cå nu erau martori prin zonå si conditiile meteorologice precare må fåceau så mi se para mai usor så iau decizia de a ceda si de a  pleca pur si simplu acaså, prima oara fårå så fi înscris de la centru, creând astfel un precedent periculos. In fine, fie ce-o fi mi-am zis, uitand de Nole, asta e ultima aruncare si indiferent ce s-o întampla dupå asta plec si gata. M-am concentrat cât am putut de tare si am aruncat cu putere spre cos. In timp ce mingea plutea prin aer am bagat de seamå, cu coada ochiului, ca cineva care trecea cu masina pe stradå a încetinit si, intorcand capul, am bagat de seama ca pur si simplu persoana în chestie imi remarcase prezenta singulara pe teren si voia så-mi vadå aruncarea. Abia am am apucat sa-mi intorc privirea înapoi spre panou pentru a vedea mingea intrand in cos. Persoana cu masina a claxonat prelung salutându-mi reusita, demarand apoi în viteza. Nu stiu dacå aparitia în acea unicå secundå, a acelui unic spectator o fi fost sau nu o simplå coincidentå si nici dacå pentru soferul cu pricina întamplarea o fi avut sau nu vreo semnificatie anume în contextual particular al vietii lui din ziua aceea. Cine stie. Iar daca intre aceasta întamplare si cariera sportiva a lui Novak Djokovic o fi sau nu vreo legatura sau vreo atingere oarecare ramâne de discutat, Cu vreun martor virtual si intamplator. Tu ce zici? Existå sau nu existå? De ce?