Nu, nu este vorba despre George B. din sub-urbea P. Nici vorba. Este vorba despre un alt mare dur care nu simte dureri, nici macar chinurile deselor nasteri intelectuale (fiind un creator caruia mintea-i fata de-a pururi, la blog) si care nu vede niciun ochi de pe lume. Plângand. Normal. Caci nici astazi nu i-a mai trecut efectul anesteziei administartå cand a fost operat de sora Camelia pentru extirpare. Si nici din carantina n-a mai iesit de atunci desi intre timp au trecut de 40 de ori cate 40 de zile si mai bine. Aceasta fiind starea, acesta fiind omul iata ce (si cum) a inteles auto-exilatul Tudoran din påtaniile scriitorului Mircea Cartarescu:
In opinia d-lui Dorin Tudoran,
scriitor american de origine romana,
Mircea Cartarescu a fost linsat intr-o maniera evidenta si odioasa.
Despre ce n-a-nteles poetul care a trait o viata dintr-o greva a foamei, din intamplarile scriitorului Mircea Cartarescu, vom pomeni (poate) dupa o scurta pauza publicitara. Asta in cazul in care nu vei deduce singur citind printre rânduri in textele de mai sus.
Geometrie: Se considera un con (conul D). Fie un punct P mare pe generatoarea conului. Cu toata consideratia se proiecteaza conul D in punctul P. Ghici ce e?
Gata! Pauza s-a terminat.
Intrati cu capetele in… nori.
Cica niste dizidenti
Duceau lipsa de clienti
Si-au rugat pe Rapaport
Sa le dea un pasaport.
Si le-a dat. Dar numai unul.
Intelectualul roman Dorin Tudoran (de marca) are o viziune groteasca asupra lumii si vietii (in special asupra vietilor altora, Tismaneanu, Liiceanu, Cartatrescu si altii). E viziunea sa si tine la ea asa cum e. Ca s-o pastreze nealterata s-a retras discret din viata publica, undeva la tara, pe un blog certocrat unde s-a inconjurat de o companie exclusivista, formata din personaje capabile (individual sau in grup) sa-i pastreze si consolideze aceasta viziune groteasca despre lume si viata, aprobandu-l direct, indirect sau mixt si necontrazicandu-l practic niciodata. Conectat la problemele acute ale tarii noastre (exclusiv dupa cum sunt ele etalate si esalonate in mass media, conul Dorin fiind un avid cititor mass media de limba romana) domnia sa este practic de/conectat „la” / „de la” realitate (fiind exclusiv, ah iarasi exclusiv, conectat la certocratie). De unde si derapajele, inconsistentele si actele ratate care abunda in pamfletele sale nemiloase.
Iata, de exemplu (vezi mai sus) felul in care il ia in tărbacă pe mai tânarul sau con-frate literar, Cartarescu, pentru cumplita naivitate a acestuia, ca si pentru inadecvarea si nejustificata emotivitate probate de catre nefericitul printz al Levantului, in lupta sa eroica cu dilema „a fi sau a nu fi” neutru din punct de vedere politic. Pentru necunoscatori trebuie amintit ca Dorin Tudoran (actualmente echi/distant politic si impartial) este (in fapt) durul luptator al rezistentei anticomuniste RO, care s-a batut eroic cu dictatura, infruntand cu pieptul gol teroarea Securitatii care il teroriza (nu?) trimitandu-i (de ex) falsi reporteri francezi (incaltati in guban) sa-l intervieveze si sa-l enerveze, facandu-i si sicane care au culminat cu votul de blam si excluderea, urmate de acordarea cartonasului rosu (cu insemnele RSR) pentru simplu fapt ca nu era cuminte si nu papa (ca de altfel intregul popor). Ei bine uimirea sa de azi, vizavi de ezitarile unuia care are dilme si temeri aiurea, chiar si atunci cand lupta de partea dictatorului, nu in contra acestuia, ar fi normala (nu?) in acord cu normele certocrate in vigoare. Hanlucinant asadar comportamentul bibicului Mircea. Si macar de ar fi sarmanul vreo mare minune literara. Caci nu e, dupa cum se poate deduce din aceea ca conul Dorin, din inalt, il mângâie parinteste pe cap, afirmand cu ingaduinta ca mda, „exista pagini excelente in “Orbitor”, dar…” (n.b. de aici nu rezulta decat ca conul Dorin a citit cateva pagini din Orbitor nu ca alti critici mojici care au tupeul sa emita aceleasi pareri tudoriene despre valoarea indoielnica a Cartarescului, afirmand insa in acelasi timp, cu seninantate, ca n-au citit si nici n-ar avea nevoie sa citeasca literatura lui Cratarescu pentru a-l putea incadra pe micutul nominalizat a doua oara (aiurea, tot aiurea) la premiul Nobel pentru literatura, la capitolul gogosi gonflate de prese). Aflat intr-un glorios top 1001 al poetilor romani din toate timpurile (undeva intre Vasile Cârlova si Viorel Padina, care-i si intrece pe ceilalti 1000 de dinaintea sa), poetul Dorin Tudoran il ia pe Mirciulica de sus cu o intr-adevar halucinanta suficienta, la fel ca pe Tismaneanu, pe Liiceanu si pe altii care (vai, saracii) nici nu merita sa fie mentionati aici si acum, si care nu se stie cum au ajuns sa-l enerveze, ingretoseze sau indispuna pe marele Dorin Tudoran.
Ma intreb totusi, daca mirarea conului Dorin (fata de agnoasele cartaresciene) este sincera. Daca intr-adevar domnia sa considera nefondate, ridicole, absurde, halucinante, temerile si spaimele lui Mircea Cartarescu. Desigur ca intr-o lume a bascaliei facile, precum cea in care traim, o asemenea atitudine este usor de adoptat, consolidand marea diversiune prin care sunt discreditati constant en gross si en details toti cei care misca in front (si in special cei care au autoritate si credibilitate). Totusi mi-e teama de tradare. Caci conul Dorin se tradeaza. El afirma (concesiv si ritos) „Linsajul lui MC este evident si odios”. Ceea ce i se intampla lui Mircea Cartarescu este, dupa cum afirma Dorin Tudoran, un linsaj evident si odios. Asadar riscul de a fi linsat, anticipat in mod simplu si corect (caci dificil nu era) de catre Mircea Cartarescu, are asupra conlui Dorin efecte halucinogene. Daca scriitorul Cartarescu n-a fost omorat, interzis, banat, sau macar bagat la inchisoare… eee atunci spaimele sale sunt ridicole. Dar daca totusi Dorin Tudoran intelege bine cum anume devine riscul grav de a fi linsat simbolic, de a fi transformat, prin hocus-pocus mediatic, in obiect al urii populare pentru vina de a nu fi stat pur si simplu in banca ta de scriitor silitor evitand a mai avea opinii politice? Ar insemna ca intelectualul Dorin Tudoran nu-i zevzec ci canalie.
Halucinante raman insa glumele dureros de serioase zise in pripa de conul Dorin cel nemantuit, precum aceasta: „De atat risc pe care ti-l asumi fiind pro basescu si pro PDL imi vine sa ma reintorc in Romania, sa simt si eu gustul riscului major…” Ca sa vezi dupa ce tânjeste bietul dizident, suparat in alt paragraf ca colegii sai intelectuali n-au recationat adecvat in favoarea sa si a suferintei sale, resimtita spontan dupa comunicatul odios dat de antene, prin care Camelia il anunta ca e suprimat de la gazeta pentru actul eroic de a fi scris un pamflet (ah) usturator, la spartul targului, in contra patronului sa. Nimeni nu s-a revoltat in favoarea eroului, fost con-silier. Ei bine asta conul Dorin n-o poate uita si prin urmare gaseste firesc se revolte dânsul in contra revoltarii alora care se revolta fata de micile rautati pricinuite, foarte justificat de altfel, lui Mirciulica Cartarescu. Pai se compara?
Pe Alexandru Dragomir l-am cunoscut în 1994, la unul din primele seminarii NEC. Pe atunci, Colegiul Noul Europa nu avea sediu, era itinerant prin diferite case, iar eu eram bursier. Când l-am intâlnit pe Alexandru Dragomir ne aflam la GDS, iar seminarul s-a nimerit să-l ţin eu. Tema era Galileo Galilei. Mă pregătisem din timp, eram stăpân pe toate citatele mele. Cum se obişnuia, după ori în timpul seminarului fiecare participant a intervenit cu câte o observaţie sau un comentariu. Domnul uscăţiv şi cu voce mică, limbaj banal şi dicţie oarecare, despre care mi s-a spus că e Alexandru Dragomir, a făcut un comentariu care diferea de toate celelalte prin aceea că 1) pornea chiar de la ceea ce spuseseşi; 2) era sec; 3) era precis; 4) era simplu; 5) te punea pe gânduri; 6) îţi arăta că îţi scăpase ceva important; 7) trimitea la textele citate prin pagină, capitol sau paragraf; 8 ) comentariul său era construit din mai mulţi paşi, dintre care unii se bifurcau, iar construcţia raţionamentului îţi dădea senzaţia că e “spaţială”, “stereofonică”; deschidea o perspectivă deopotrivă nouă, care ţi se impunea imediat ca evidentă; 9) îţi dădea senzaţia că profundul e sub nasul tău şi că poate fi atins cu ajutorul unei gândiri la îndemână; 10) comentariul său era spus şi cu ironie şi cu auto-ironie şi, nu ştiu cum, în acelaşi timp cu extremă seriozitate.
Dumneavoastra faceti haz de necaz si sunteti prea ingaduitor cu Basescu, Blaga et co.
Chiar daca USL nu este sfanta, in cazul suspendarii a procedat mult mai corect decat Basescu si slugile lui: nu a inventat voturi, nu a mituit alegetorii, nici macar nu a actualizat listele electorale inainte de referendum — listele ar fi trebuit fie actualizate, fie declarate de MAI ca depasite inainte de referemdum.
Daca puteti informa oficiallii americani despre ce se petrece cu adevarat in Romania, astfel incat SUA sa afirme sprijunul pentru democratie, nu pentru o persoana, ar fi un gest apreciat. !!!!