(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Posts Tagged ‘Poincare’

Tribunalul de nebuni si lunga vara fierbinte

Posted by Arca lui Goe pe august 4, 2011

Onorata instanta

Sunt un om liber. Liber inclusiv sa mor. Adica sa devin nemuritor. Liber sa spun oricand, orice, orice-mi trece spontan prin cap. Liber sa inventez si sa improvizez orice altceva atunci cand nu-mi trece nimic-nimic prin cap si liber sa aleg liber oricare dintre prea multele lucruri care-mi trec prin cap in aceeasi clipa despre care este vorba in propozitie. Sunt liber sa fiu prizonier…

Uitarea este atunci cand se pierde irevocabil o metafora, o idee, o alcatuire de cuvinte, care-mi traverseaza in-tâmpla-tor mintea, in timp ce sunt la volan, la prasit, la cumparaturi sau la sedinta cu parintii, inainte a o putea asimila sau comunica altora ori posteritatii sau inainte de a avea ragazul pentru a-i realiza pe deplin subtirimea, inconsitenta, zadarnicia. Acea e uitarea. Dupa cum trecutul este ceea ce scapa uitarii… Trecut-viitor, memorie-imaginatie.

Matematicianul rus 😉 Grigori Perelman a rezolvat Conjectura lui Poincare (un amic de-al meu, nu-l stii tu) si apoi, ca un borfas misel, mizerabil, trufas, arogant si impertinent, insolent, insolat, demodat si futil, a refuzat premiul de un milion de dolari pus pe capul conjecturii. Adevarul e ca facea mai mult. Da’ totusi si Grigore asta cât voia? Un miliard? Un triliard? Sa fie stapanul FED-ului si al tiparnitzei? E pe dracu… Nesatul. O sa vada el pe dracu. Auzi la el:  „Stiu cum sa guvernez Universul. De ce trebuie sa alerg dupa un milion?”

In schimb ne putem pisa cu succes pe eroii care cer recunostinta patriei. „Pâna atunci, si pâna când patria-mi va fi recunoscatoare, Dzeu cu mila, fratioare…”

Onorata instanta sunt un om ocupat. N-am timp nici sa mor.

Scriitorul Woody. Woody Allen: Viata e o partida de poker pe care o joci zilnic cu Moartea. Stii povestea!

Daca n-ai facut greva foamei la timp acum faci foamea. Ca artist. Daca ai facut-o o mai faci. Ca magarul lui Nastratin.

Creatia artistica este efect al dumnezeirii remanente nu a instantierii lui Dumnezeu in vreun prapadit de muritor chior ori fara un chior. Artistii nu sunt surogate ale lui D-zeu, inlocuitori fara cofeina, ci norocosi aflati, intamplator,  in rezonanta cu radiatia remanenta a lui Dumnezeu in univers (3 K, pentru cine stie).

Memoria materiei este atunci cand fiul meu de doi ani, trezindu-se dimineata, ma recunoaste si-mi zambeste.

Planeta OU? Aiurea! De trei ori aiurea. Bic-Zbang. Planeta sperma – Planeta testicul cu 7 miliarde de spermatozoizi: participanti ad hoc la o proba olimpica de inot in care numai castigatorul evolueaza. 😉 Spermatozoizi ar fi deci, s-ar mai gasi (7 miliarde e un numar maricel nu? Poate cam prea maricel). Dar ouvule? Ovule avem? Numai unul? Si muzele? Muzele ce fac? Nu mai ovuleaza deloc, deloc? Mama lor de curve.

Containerul urias – Universul – o puscarie infinita. Mare lucru nu poti face din interiorul materiei care este constransa sa urmeze legi deterministe. Faci ceea ce faci, facut deja, Dumnezeu exista (trebuie sa existe) pentru ca Universul in sine, singur, ar fi prea putin. Si n-ar putea functiona autonom decat spre stingere. Un container atat de urias (poate nu-ti dai seama cat de urias) doar pentru omuleti? Bullshit. O asemenea risipa chiar si din partea Unuia care-si permite (orice) este greu de acceptat ca model de Univers. Univers care contine omul. Un mare cacat stimati telespectatori. In reluare, joi pe programul doi. Doi si-un sfert.

Blogosfera este un spatiu al ratarii, destinat anonimilor. Un spatiu al confortului obtinut din compromisuri rusinoase si complacere in anturaje facile. In fond cei care isi pun numele in clar si-si ofera persoana acestui spatiu iau in desert numele. Propriul nume si numele Domnului. Macar de rusine n-ar trebui sa-si vanda numele in spatiul ratarii pentru a cersi: bani, recunoastere, atentie, mila, respect.

Ideala este situatia in care un blogger (nascut din dorinta de a vorbi liber ???!!! dar nu singur ci cu public) atrage forumistii de care are nevoie si pe care-i poate duce. Dramele se nasc atunci cand un asemenea specimen uman ori nu reuseste sa atraga pe nimeni ori reuseste cumva sa atarga forumisti pe care nu-i poate duce. La limita exita drame si mai mari de bloggeri care au nevoie doar de forumisti pe care nu-i pot duce si cu care se si intalneste. Tragedia e garantata.

Cat de liber poti fi vorbind unui public de care este dependent? Cât de liber iti poti alege temele, subiectele, predicatele, verbul, dansul? Cam atâta: [ ø ].

Polka-n-trei-pasi. Nu prostii. Ca acuma.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , , , | 25 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: