(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Posts Tagged ‘Traian Basescu’

LCFCD(43) – Ali din tara lui Trump

Posted by Arca lui Goe pe Mai 24, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

​frumuseti pierdute in lumea lui Donald

 …frumos, foarte frumos, interesant, dar si mai interesant ar fi un meci de box in cosmos, in imponderabilitate… S-ar cuveni abitir o paralela intre portocalii „Traian Basescu” si „Donald Trump”. Ma si mir ca n-o face nimeni. Se afla analogii si pseudo-analogii cat cuprinde. In final s-ar putea face o trecere in revista a felurilor in care s-au pozitionat fata de Donald, fostii „basisti” si fostii „antibasisti”.

La urma urmei este fenomenul „Trump” o alta instantiere a fenomenului „Basescu”, intr-o versiune noua, superioara, sau este doar o imitatie inertiala (de proasta calitate)?  Sau poate ca, dincolo de nevinovate asemanari circumstantiale, una-i una si alta-i alta?

Cine stie?

Pare off topic dar nu (prea) e: un „PS. În articolul de lunea trecută, am enumerat, în fuga condeiului, numele cîtorva cunoscuţi dizidenţi români. Evident, n-am livrat o listă completă. Dar nu-mi iert că am omis un nume esenţial, care nu merită uitarea noastră, deşi am ajuns să practicăm uitarea cu o funestă dexteritate. E vorba de Dorin Tudoran. Nici curajul, nici verticalitatea lui n-au fost de toată mîna. Îi cer iertare, şi îmi fac iluzia că istoria românescă de mîine va fi mai puţin neglijentă decît am fost eu, în pripa mea gazetărească (uşor pre-senilă?). Ghici ce e! O conserva de tinichea, inscriptionata pe capac (in introducere) Martin S. Martin, pe fund (in incheiere) Dorin Tudoran (intr-un PS fabulos) si care (când colo) contine (in cuprins) o banalå tocaniztå de limbå. Câte ceva care sa uimeasca nitzel, sa amuze un pic, sau så invers, si så-l lase oleacă perplex, câte putin, pe fiecine (cititorul acidental din orice sfera o veni el/ea cu greu).

P.S. Ce o insemna „Nici curajul, nici verticalitatea lui n-au fost de toată mîna„? Ca nu prea face sens. Afirmatorul acestui enunt negativ ori e un prea subtil (…) anticipator care si-a pregatit terenul pentru vreun alt PS, in vreo alta conserva… ori… divinå o fi pripa sa gazetărească (uşor pre-senilă?).

In asteptarea deznodamantului ar fi de mentionat o micutzå intrigå: Si introductivul Martin S. Martin i-a cåntat un pic in strunå aceluiasi dizident de convergenta (sic) Dorin Tudoran, pe marginea unui articol in care, actualul pamfletar certocrat, din lista de ex-poezei a patriei (ne indeajuns de) recunoscatoare, ii compunea o oda bine cam-umflata lui Donald Trump. Ce-o cauta germanul Plesu in bulgaria acestui duet trans-atlantic nu se stie. Te pomenesti c-or pune de un triunghi, usor de adus din (ah) fuga condeiului. Oare singurul dizident vådit anti-comunist ce parere o avea despre asa ceva?

Totusi, totusi, deci, asadar si asa deci… cum de nu se gaseste nimeni (vorbitor de limbutzå romånå) sa execute o analiza (sau o sintezå) a semnificatiilor relatiilor de succesiune (pseudo)(a)cauzalå, intre precursorul Basescu si epigonul Donald. Presupunem ca se afla la mijloc o spaima interioara din portofoliul de emotii ale posibililor analisti, niste complexe bizare, o teama de inconsistenta fata cu prea multele fatzete ale realitatii din era ticalosilor. Sa fi (fost) (pro)basist, (pro)trumpist, anti-basist, anti-trumpist, s-o (tot) dai cotita (dupa piersic mimand cu nonsalanta echidistanta) si sa fi fortat sa te confrunti cu cruda si confuza realitate, comporta riscul inacceptabil al unor scufundari spectaculoase in ridicol, si daca esti (vei fi… fost) „partizan”, si daca esti (vei fi… fost) „neutru”. Cel mai nimerit este sa asteptam. Lumea trece. Si uita. Cam ca Plesu pe Tudoram (nici curaj, nici verticalitate de toată mîna). Dupa aceea da. Vom prezenta analize, concluzii, interpretari. Vom incepe cam asa: Dupa cum am spus inca de la bun inceput, la vremea respectiva, si chiar de mai inainte…

P.S. Inca o ghicitoare. Ghici cine, despre cine, zice, si de ce! – „Președintele Băsescu avea în suita sa de admiratori și un filozof care, la un moment dat, a trebuit să traducă din română în română afirmații prezidențiale, pentru ca tot omul să priceapă că președintele dorise să spună altceva decât spusese.” – Cine zice cå zice ca så se afle in treabå, cineva care nu prea mai are ce zice, bine zice. Credem „noi”. Halal!

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , | 7 Comments »

Fără frică: De-aş fi Traian şi de-aş fi Gică

Posted by Arca lui Goe pe Martie 12, 2014

Scrisoare deschisa catre domnii Basescu si Popescu

(sa zicem doi cetateni)

Cand s-a sinucis Madalina Manole n-am zis nimic. Cand s-a sinucis Adrian Nastase la fel, n-am pomenit nimic. Cand s-au sinucis Adrian Paunescu, Adrian Severin si halti hadrieni, la fel, n-am comentat si n-am profitat (ca altii) ca sa-mi fac trafic in vad, in van, in vid. Nici macar la Titanic nu m-am dus la premiera (l-am vazut abia dupa ce pana si Leonardo al Caprii a inceput sa se dezica de rolul prestat acolo)… Si tot asa mereu, la cate o sinucidere facuta la ore de maxima audienta am preferat sa nu punem paie pe foc pe punte… Lasa! Lasa sa faca altii trafic si sa se bucure de audienta, dezbateri, dileme, contradictii, zaiafet… cu asemenea focuri de paie. Noi nu. Nu facem noi asa ceva. Dar astazi doamnelor, domnisoarelor si domnilor va rog sa-mi dati voie sa nu ma mai abtin si sa fac si eu (dupa o minimala si demna asteptare) un apel sub forma de scrisoare deschisa, vizand, in total dezacord cu statutul Arcei lui Goe, „o chestiune a zilei”, un subiect fierbine batut, dezbatut si razbatut  pe toate partile de catre toate fetzele, pe toate palierele: Despre eventuala gratirere a infractorului Popescu Gheorghe de catre presedintele Traian Basescu…

Nu voi relua si nu voi evalua argumentele pro si/sau contra gratierii, posibilitatii sau imposibilitatii acesteia, detaliile tehnice legate de condtiile in care functioneaza institutia gratierii ori implicatiile morale, legale, politice si sociale  ale unui asemenea gest, fie ele interpretate in context (mai) punctual sau  (mai) global. Nici macar nu voi inceca sa stabilesc daca per total Gica Popescu e mai degraba baiat bun sau mai degraba baiat rau sau daca are ori n-are in profil ceva din Rodion… Romanovich Raskolnikov… Nu! Altceva as vrea sa zic in aceasta scrisoare (aproape) deschisa (un apel?), adresata in egala masura cetateanului Popescu cat si cetateanului Basescu, in vedrea unei reconcilieri cetatenesti necesare in Cetate, mi se pare.

In curand inevitabilul regim Basescu (aflat in prelungirea la fel de inevitabilului regim Iliescu) se va incheia. Va ramane in istorie ca fiind deceniul in care a devenit posibil ca persoane grele, mustind de fel de fel de imunitati, sa intre la puscarie, si sa fie pedepsite (cat de cat, simbolic) pentru incalcarea legii in fata careia toti ar trebui sa fim egali. Desigur ca nu s-a reusit instaurarea sistemica, plenara, a acestui gen de egalitate, implementarea sa fiind mai degraba la nivel simbolic, exemplar.  Scurtatura catre instaurarea domniei legii are nevoie de multe masuri simbolice si de sacrificii, acceptabile, mai ales ca in zilele noastre puscaria este tot pentru oameni, nu pentru girafe (sau pentru martiri, ca alta data). Totusi, sperand ca teoria simbolurilor se va dovedi efcienta, si ca va avea efecte durabile in-spre normalizarea societatii romanesti post-comuniste, si dincolo de „era Basescu”, cred ca ar fi in spiritul aceluiasi simbolism, rezonand armonic cu progresul social, in sensul consolidarii actului de justitie si al reconcilierii umanului cu el insusi, daca in ziua incheierii regimului Basescu, doi cetateni, cetateanul Traian si cetateanul Gheorghe s-ar intalni, intamplator, pe strada si s-ar privi in ochi, pret de un bob zabava, pentru a-si vedea apoi fiecare de drumul si de destinul lui anonim. Pentru asta, infractorul Popescu Gheorghe, eliberat acum de orice obligatii morale fata de complicii sai (…), ar trebui sa-si recunoasca deplin vinovatia, sa restituie intreaga suma pe care o datoreaza statului si sa faca cerere de gratiere (fara sa stie daca va fi gratiat sau nu). In aceste conditii, presedintele Traian Basescu ar trebui sa-l gratieze pe „greul” Gica Popescu (singurul dintre „grei”), in ultima saptamana a regimului omonim, alaturi de alti „usori” care se califica pentru gratiere…   De-as fi Gica asa as proceda. De-as fi Traian asa as proceda.  In virtutea simbolisticii si-a artei (amorul artei, ca daca arta nu e nimic nu e).

P.S. Este (foarte) posibil sa spun asta doar pentru ca, in fapt, nu sunt nici Gica, nici Traian, sunt dl.Goe, iar de vorbit vorbesc doar prea-cinstitului cititor citit si unic de pe Arca lui Goe, in aceasta romanta fara ecou.

***

Update 1.

Către toţi cei interesaţi  

Dragii mei,  
 
S-a discutat mult în aceste ultime zile despre mine. S-a dezbătut şi mai mult. Au fost lansate subiecte şi teme care nu au legătură cu intenţiile mele. Au fost lansate şi promovate unele iniţiative pubice destinate mie.   Vă mulţumesc pentru toate gândurile voastre bune, ele fiind un real suport pentru mine şi familia mea! Este o perioadă extrem de dificilă pentru mine şi cei apropiaţi mie. Accept că, aşa cum am învăţat din cariera sportivă, viaţa are şi urcuşuri şi coborâşuri.   Tehnic vorbind, aştept motivarea deciziei luate de către instanţă în data de 4 martie.   Mai apoi, voi decide calea de urmat. Îmi place să cred că am fost şi voi rămâne un om puternic. Nu vreau ca situaţia în care mă aflu să nască nici disensiune, nici compasiune.   Este o perioadă în care lupta este cu mine însumi.  Eu, omul Gică Popescu, mă pregătesc pentru cel mai greu meci al vieţii mele.   Pentru asta am nevoie de încrederea voastră, mai puţină patimă şi multă linişte.
 
 
Al vostru Gică Popescu.”

* * *

Update 2.

Cu largul concurs al unor intelectuali (de elita) indignati, papițoii Gâdea si Ciuvica au reusit inca o data sa fie in centrul atentiei ca vedete nationale. S-au bagat in seama si le-a iesit de minune.  Toti cei care au facut din prestatia celor doi maimutoi un eveniment monden comentabil a indignare si au scris editoriale (pe aceasta tema), au propus si au semnat apeluri (un cuvant din ce in ce mai odios) si sau au initiat (si/sau participat la) deminstratii stradale, ar trebui sa stie ca le sunt complici celor doi limbrici si ca gesturile lor precipitate si gratuite au (dupa cum era de anticipat) efecte inverse fata de sensul formal al intentiilor exprimate in ele. Este inadmisibil ca niste intelectuali cu pretentii sa se lase astfel manipulati si sa se transforme benevol in agenti de promovarea ai  papițoilor Gâdea si Ciuvica. Devine astfel si mai profitabil sa-i injuri pe  alde Plesu and Co: te simti bine, iei banu’, capeti faima… Paradisul primatelor in prime-time. Cat de prosti sa fie altii ca ei incat sa nu foloseasca aceasta reteta de succes?

UPDATE 3

Si uite asa (in)evitabilul s-a intamplat. Gestul necugetat al unor intelectuali subtiri care s-au apucat sa se ia in seama (prosteste) sub pretextul apararii d-lui Plesu, s-a dovedit a fi exact ceea ce era de asteptat sa fie: prilejul pentru si mai multa reclama gratis in contul si mai multor papitzoi care, cuminti, au stiut sa raspunza, intocmai si la timp. Ca de obicei, conul Dorin (un intelectual) nu face exceptie doar ca de data asta se intrece pe sine, promovandu-si frustrarile si mofluzismul de sub perfecta acoperire, cu acte in regula. Intelectualul Dorin a si semnat apelul-petitia-scrisorica-biletelul prin care opinia publica sarea sa ia apararea gingasului d.Plesu fata cu linsajul (mediatic), asa incat dâsul acesta are acuma toate argumentele pentru a-si exprima liber echidistanta mai ales in contextul echinoxului de primavara, cand, a dracului fatalitate ziua devine egala cu noaptea, iar popa Neamtu cu popa Gâdea. Conului Dorin i-a pus D-zeu mana in cap. Aflat in perfect acord cu deontologiile (cu aproape toate) si si cu corectitudinea politica, bloggerul Tudoran, poate mânca, in fine, nestingherit cacatul pe care-l pofteste. Logica ii ingaduie. Martorii sunt in delir. Canalia tot canalie. Ma intreb ce-o crede in sinea sa dl.Plesu despre amicul sau Dorin Tudoran. Noi nu vom sti-o poate niciodata.

UPDATE 4.

Sorin Iliesiu (o lichea patentata) continua sa-si dea in petec cu gratie nemarginita. Omul pare inspirat direct de muza ridicolului. Dupa ce-a ratat (milimetric) sa-si dea demisia (de onoare) dintr-un partid in care ajunsese cu totul intamplator (aka un PNL), fiind in ceele din urma dat afara, iata ca omul, care vorba ‘cee poate fi nimicit dar nu invins, o comite iarasi si face cerere de a fi reprimit in PNL cu intentia de a candida la sefia partidului. 😯 😯 E clar ca e dus cu sorcova… Dar, la urma urmei ce-ar mai avea de pierdut? Nimic de pierdut. Mascariciul acesta al civismului la roamni nu are decat de castigat cu fiecare tâmpenie pe care o trambiteaza in vreun apel, scrisoare deschisa, pro-test… Ii face bine sa se vorbeasca despre el si sa fie in centrul atentiei, fie si in postura de nåtaru vorbitor (care poate vorbi oricand, orice). Face un cuplu admirabil cu politologul de la Corabia care-i si sufla-n foale, a paguba dar in zadar, caci dl.Sorin vrea atentie la nivel national nu… la nivel comunal sau pre-orasenesc.

Ca sa fie comicul si mai abitir, aflam cu surprindere, ca un alt mare actor politic isi da demisia (de oroare) din acelasi partid din care dl.Sorin n-a mai apucat sa si-o dea. Si-o da marele politician actoricesc dl. Mircea Diaconu (Mircea asta e un prenume cu ghinion in politica), obidit ca n-a putut obtine rolul candidatului in piesa „Parlamentul European”, pe care l-ar fi jucat asa de frumos. Sa-i fie tzarana politica usoara si sa se intoarca la dragostea lui Diana si la meseria de actoras bun (bun cand lucreaza dupa textele altora si sub indrumarea atenta a vreunui unui regizor remarcabil. Incolo nu. Nici macar).

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , | 36 Comments »

Elegie pentru Elena Udrea – Puterea si umbra ei

Posted by Arca lui Goe pe Martie 25, 2013

Din ciclul „Opinii Ulterioare”.

In atentia scriitorului Dorin Tudoran – Exemplu de pamflet:

Ce a ales intre o umbra si cartea de istorie? Pana acum, a preferat umbra. A sacrificat partid, credibilitate, a sfidat bun simt si evidenta sondajelor. A renuntat la judecata rece, a aliniat sistemul in spatele ei cand avea puterea deplina. S-a facut luntre si punte pentru a satisface capriciile unei femei admirabil de perseverente si ambitioase, dar inficosator de nocive. Nimeni n-a avut curajul sa-i spuna in fata: stop, gata, ajunge! Murim asfixiati la umbra ei, ne scufundam cu totii intr-un fel de otrava care omoara orice speranta.

N-a avut nimeni puterea sa-i zica de la obraz: n-ai decat sa mergi pe drumul umbrei, dar fara noi. Ne-am saturat sa ne tot spui ca ea esti tu, ca pe gura ei ies ideile tale si ca aceasta parere de politician, acest gol usurel castiga pe zi ce trece in continut si greutate. Iesi din minciuna cat nu e prea tarziu! Alegatorii, sondajele, in schimb, i-o tot spun.Insa fixatia stranie pentru o mediocritate agresiva l-a orbit, surzit si sucit mintile. Ce surpriza placuta sa-i mai faca dupa ce i-a pus pe tava ministere importante si un buget pe masura lor? Ce jucarie noua sa-i mai ofere dupa ce a facut praf o filiala mare de partid? Ce mai doreste sufletelul ei, ros de ambitia de a urca tot mai sus dar macinat de frustrarea ca n-a ajuns inca pe cel mai inalt varf?

Ce mai pofteste azi de la viata, cand n-ar fi multe de oferit din desertul opozitiei, cand din castelul puterii au mai ramas niste ruine, mai nimic?  Foarte simplu. Vrea toata puterea stoarsa chiar si din acest nimic. Se vede abia la inceput, dar se viseaza mare peste un partid tot mai mititel. Se declara gata sa conduca guverne sau, de ce nu, o tara.

Aceasta se cheama mania grandorii, obsesia puterii impinsa pana la delir, avem de-a face cu o trista inadecvare la realitate, cu ambitia de a sari peste propria umbra. Iar el, omul atotputernic sedus de o fantasma, pare sa fi cedat „definitiv si pentru totdeauna” in fata vanitatii extreme. I-a hranit acestei umbre politice visele de marire, mintindu-i pe toti, inclusiv pe el insusi.

Minte si se minte cand spune ca umbra a crescut enorm, ca omul mic va ajunge mare, ca politicianul slab se va ajunge unul de mare forta. Impachetata in sclipiciul acestor minciunele sfruntate, acest mic punct negru a reusit sa-i creeze falsa imagine de noua stea a politicii impiedicata in mod nedrept sa lumineze cerul opozitiei, de lider veritabil care pierde niste alegeri numai pentru ca adversarul ei a furat-o miseleste la vot.

Am vazut multa lume rationala stanjenita, dezorientata, revoltata chiar de acest afront continuu. Nimeni nu-si explica ce se intampla, de ce un om inzestrat cu un dezvoltat simt al ridicolului, de ce un politician inteligent, cu o vasta experienta si bine ancorat in realitate o ia mereu pe aratura cand vine vorba de ea? De ce se intuneca si isi pierde ratiunea atunci cand altii calca pe umbra lui? Aici lipsesc niste explicatii.

In schimb, exista tone de explicatii pentru a te minti pe tine, mare om de stat, si pe ceilalti. De ce doamna are o reputatie atat de proasta, de parvenita politica, de oportunist, de personaj lipsit de convingeri, fara scrupule, principii si valori, fara harisma? De  ce numele ei este asociat cu o imagine cam vulgara: blonda pe tocuri cui si posete scumpe?

De vina pentru imaginea ei proasta sunt mogulii, si in parte e adevarat, de vina sunt prejudecatile misoginilor, si asta contine un gram de adevar, de vina sunt numerosii dusmani politici, si sigur ca ei n-au ratat ocazia sa o transforme in simbolul negru al unei intregi guvernari.

Ni se pare noua sau el face mai departe Totul pentru ea, in loc sa faca totul pentru a o tine departe de politica. In loc sa caute politicieni adevarati, in carne si oase, alearga dupa umbra unei idei gresite. Doar iesit de sub influenta ei nefasta ar mai avea o sansa sa  prinda un loc onorabil in cartea de istorie, sa construiasca la loc ceea ce, orbit fiind de intunericul umbrei sale, a distrus metodic: increderea. 

de Dan Tapalaga   HotNews.ro
Luni, 25 martie 2013, 20:40 Actualitate | Opinii

 

Detalii picante pot fi vazute si pe Blogul zilei – la Dl.Niku Elektriku pe care-l pot citi, dar pe care, din motive tehnice, nu-l pot comenta (platforma persecutandu-ma implacabil).

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , | 21 Comments »

Circul de partid

Posted by Arca lui Goe pe Martie 24, 2013

Vasile Blaga, omul care s-a aflat la conducerea PDL in timpul celor mai recente alegeri parlamentare, atunci cand partidul a obtinut un rezultat catastrofal, ar fi trebuit la momentul respectiv, in mod firesc, sa-si depuna demisia de onoare si sa faca un pas in spate. In mod la fel de firesc domnia sa n-ar fi trebuit sa candideze azi (23 Martie 2013) la sefia partidului. Spre binele acestei formatiuni politice competitia ar fi trebuit sa se dea astazi intre Elena Udrea si Monica Macovei. Totusi, omul care in competitie directa nu l-a putut invinge nici macar pe Sorin Oprescu (o alta goliciune politica) a candidat totusi. In mod simptomatic, favorit incontestabil al sistemului, al USL-ului si uselismului, al antenelor si al tuturor adversarilor lui Traian Basescu, candidatul a si castigat sefia ultimei ramasite de partid din opozitie. O victorie importanta (inca una) a „USL”. Cum a fost posibila? Ar fi oricum prea mult de discutat. Avem in sfarsit un nou PNT-CD. Probabil ca nu intamplator dl.Blaga seamna atat de bine (inclusiv la fizionomie) cu dl.Ciorbea. Ne aflam desigur intr-o situatie tipica in care tot raul este spre bine. Intr-un fel ne-am intors in timp in 1990. Probabil ca de data aceasta Romania va iesi, totusi, mai bine decat a reusit atunci, chiar daca talibanii de azi nu sunt cu nimic mai prejos decat minerii de atunci, sub aspect antropologic.

Future

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , | 35 Comments »

Batalia pentru Ponta

Posted by Arca lui Goe pe Decembrie 2, 2012

Batalia pentru Ponta va avea loc in Golful Porcilor!

politologul Alina Mungiu-Pippidi

considera ca Traian Basescu este obligat sa-l numeasca premier pe Victor Ponta
daca USL va obtine majoritatea in Parlament.
In caz contrar, va fi prima data cand USL va avea un „caz clar de suspendare”

pam-pam

Cum, necum, singura miza vizibila a alegerilor din 9 decembrie in anul de gratzie curent a ajuns sa fie desemnarea (sau nedesemnarea) d-lui Victor Viorel Ponta in postura de premier, de parca de acest „detaliu” ar depinde in mod esential felul in care se va configura teatrul de lupta post-electorala, cum se vor imparti bucatele si poate chiar directia principala pe care o va apuca Romania.VodkaPontaPatria Daca am face abstractie (de parca am putea) de bâzdâcurile politice si de incarcatura umorala a diputelor eletorale cu electrosocuri (extinse la scara natiunii) si am gandi situatia la rece, fara patima, atunci aceasta ar putea parea  simpla si usor de depasit. Dar vorba ‘ceea, teoria ca teoria. Teoretic avem de-a face cu o uniune de partide (USL) care a castigat alegerile (sa zicem ca le-a castigat in acord cu trendul general al intentiilor de vot) asigurandu-si majoritatea (ceruta) in Parlamentul Romaniei. Pe de alta parte se afla Presedintele Romaniei, in exercitiu, care, conform Constitutiei Romaniei (Documentul Fundamental etc) are indreptatirea si indatorirea sa-l desemneze pe noul Prim-Ministru al Guvernlui Romaniei, pe baza consultarilor (= discutii, negocieri, acord) cu partidul care a intrunit majoritatea ceruta. Pentru a simplifica discutia, sa zicem ca acelasi lucru ar fi valabil nu numai pentru un partid castigator al alegerilor ci si pentru o uniune de partide (de revenit, eventual de intrebat Mistreţu de la epi/Centru). Conform rezultatelor alegerilor, partidul castigator este indreptatit sa se astepte ca in postura de premier sa fie desemnat unul dintre ai lor, agreat de ei. Se poate considera, in mod cat se poate de firesc, ca un partid sau o uniune capabila sa castige alegerile electorale parlamentare intr-o tara democratica din secolul al-XXI-lea, poseda in componenta mai multe persoane compatibile cu functia de premier si ca nu este dependent/a de un lider unic, providential si de neinlocuit (precum se intampla in partidele totalitare). Un partid democratic, modern, puternic (castigarea alegerilor fiind cea mai buna dovada a satisfaceri tuturor acestor criterii) dispune asadar de o marja de negociere, fiindu-i la indemana sa fie destul de flexibil in procesul de consultare cu Presedintele ales al tarii si aflat in exercitiul functiunii (intamplator, si mai ales in mod neesential, provenit din randul partidului adversar), in vederea desemnarii (de catre acesta) a Primului Ministru al Guvernului tarii. In cazul in care Presedintele in exercitiul functiunii refuza sa negocieze, respingand mai multe propuneri ale partidului invingator in alegeri (majoritar in Parlamentul tarii; si va rog sa ma scuzati ca tot scriu Parlament cu „P” mare si tara cu „t” mic), sau incearca sa desemneze un premier totalmente neagreeat de catre partidului castigator, s-ar putea spune ca am avea de-a face cu o incalcare a constitutiei in spiritul ei (nu in litera). In mod absolut similar, in cazul in care partidul invingator in alegeri incalca protocolul si incearca sa-l impiedice pe Presedintele tarii (si va rog sa ma scuzati ca tot scriu Presedinte cu „P” mare si tara cu „t” mic) sa-si exercite prerogativele incernand sa eludeze consultarile (=discutii, negocieri, acord) si sa desemneze Premierul unic, impotriva vointei Presedintelui tarii, am avea iarasi de-a face cu o incalcare a Constitutiei tarii (si va rog sa ma scuzati ca tot scriu Constitutie cu „C” mare si tara cu „t” mic). Nu vad ce-ar putea fi mai clar decat atat si ce ar fi de interpretat avocateste in raport cu textul Constitutiei tarii (care este).

De ce anume Presedintele tårii nu agreaza ideea desmnarii lui Victor Viorel Ponta in functia de Prim Ministru al Guvernului tårii (…) este cat se poate de clar si de indreptatit. Respectivul personaj este o persoana compromisa in plan profesional, etic, moral si politic, santajabil, incompetent, perceput ca atare atat in tara cat si de catre toti partenerii externi ai Romaniei. Chiar daca partidul castigator al alegerilor ar avea convingera intima si ferma ca aceste perceptii sunt gresite tot n-ar avea indreptatirea politica sa insiste asupra desemnarii acestei persoane anume (jalnic personaj) intr-o postura care poate defaoriza tara si intereselei ei. In mod normal un partid democratic, modern si puternic (castigator al unor alegeri libere, organizate corect), ar fi normal sa se orienteze rapid catre o alta persoana dintre multele avute la dispozitie, competenta,  lucida, curata, proaspata, aflata deasupra unor suspiciuni atat de grave pe cat se afla „campionul” Victor Viorel Ponta. Pe baza dinamicii literare interioarea a textul meu de pana acum, ar fi momentul  sa reiterez intrebarea: „Si atunci de ce se incapataneaza partidul castigator al alegerilor, sa sfideze Constitutia, Bunul Simt, Interesele tarii, partenerii externi si opinia publica, nominalizandu-l exclusiv pe Victor Viorel Ponta?”  Totusi n-o reiterez ci o mai amân in vederea unei paranteze: Dar oare chiar se incapataneaza USL-ul sa-l numeasca pe Victoras Viorel Ponta  ca unic candidat de premier de vârât pe gâtul lui Traian Basescu? N-o fi cumva vorba de manevre electorale sau de confuzii si ambitii brambura ale armatelor media asociate USL si ca in fond ne vom trezii  dupa 9 decembrie (vorba vine trezi, caci cosmarul va continua) ca USL decide sa-i prezinte Presedintelui tarii un alt nume, surpriza, pentru candidatura la premierat in premiera. Nu? Cum?… nu? Eee, atunci, revin si intreb, de ce domnule, de ce s-ar incapatana USL sa i-l vâre pe gat lui Basescu pe Ponta si numai pe Ponta, cu toate riscurile si prejudiciile aferente? De ce nu pe Adrian Nastase? Care-i spilul? Care-i sfâråiala? Singura sansa de a ne dumiri cat de cat ar fi sa incercam o analiza pe cazuri.

Cazul A. Cazul „A” denota faptul ca Victor Viorel Ponta este chiar centrul de putere al partidului. Intr-un partid cu o traditie extrasa dintr-o istorie cu parfumuri totalitare de alta data, in care fiecare dintre liderii anteriori (cu exceptia bietului Geoana) capatasera puteri discretionare, tanarul Viorel a gasit scurtatura spre inhatarea partidului pe care-l controleaza in totalitate. Ponta este Partidul, ba chiar Partidele (daca-l luam la socoteala si pe cel al somnabulului). Cum el (Victoras ca persoana) doreste musai sa fie Prim si la Guvern (caci il forteaza nevasta sa vrea), partidul n-are ce(-i) face si de aici beleaua, buba si iminenta incalcare a Constitutiei (care n-ar conta atat timp cat partidul are mijloacele necesare de a-l face pe popor, ma scuzati ca-l scriu cu „p” mic, sa se faca ca nu baga de seama). Consideram ca  probabilitatea procentuala ca aceasta varianta sa fie valabila ar fi undeva intre 5% si 10%.

Cazul B. Nu-i Victor buba si piedica ci chiar Partidul si mai ales Meta-Partidul, care a tesut, a urzit si a menit, croindu-l pe Victoras cel Viteaz pentru postul cu pricina. Ar fi, va dati seama, inconfortabil, peste mânå, sa se apuce acuma ditamai Meta-Partidul sa dezlâneze si sa lâneze la loc cu alt fir. Multa munca, improvizatii, riscuri, pentru nimica (mofturile lui Basescu). Nu face Meta-Partidul asa ceva. Probabilitatea procentuala ca aceasta varianta sa fie valabila ar fi undeva intre 10% si 20%.

Cazul C. Cazul „C” e mai complicat si ne intoarce la partile alea de care am facut abstractie la inceput pentru simplificarea discutiei. In fapt dinamica evolutiilor politice de la noi nu merge asa lesne ca in democratiile consacrate (numite pe scurt democratii). La noi, in muntii strabuni, metafizica dicteaza regulile si liderii. Cu toate ca toata lumea politica sunteaza de nu se vede poporul („p” mic), il fenteaza, manipuleaza, demitizeaza si etc, totusi pe undeva, intr-un plan superior si invizbbil, lumea asta politica depinde nu de ce face sau ce(-i) poate face poporul („p” mic pe toata linia), ci depinde de ceea ce crede poporul despre popoarle lumii politice, ca-ntr-o schema piramidala bazata pe incredere. Ambitzul celor care se confrunta in a-si impune punctul de vedere intr-un detaliu asa de nesemnificativ  ca victor ponta are o miza mult mai mare in plan meta-fizic in raport cu disputele urmatoare, aratandu-i poporului cine este in fond mai tare. Efectele transmiterii unui asemene mesaj care ar arata poporului, cine are ultimul cuvant (ca si la sfarsit tot cuvantul va fi), pot fi devastatoare, un precedent periculos pentru cine se va intampla sa nu aiba ultimul cuvant (articulat) ci ultima miorlaitura.  Problema zilei este ca in contextul intern dat, USL-ul nu numai ca-si poate permite sa incalce Constitutia fara ca asta sa aiba vreun efect nociv asupra violatorilor (in timp ce Traian Basescu n-o poate face, nici din vorbe) dar poate declara ca orice gest al Presedintelui este o incalcare a Constitutiei, care poate fi foarte usor sanctionat cu o tentativa de suspendare (si nu numai). Felul in care majoritatea poPulatiei  (cu „P” mare) accepta tacit aceasta ticalosie este, in fapt, un sindrom mult mai periculos decat inghitirea porcului de catre pajurå si re-varsarea lui la loc de 10 ori mai voinic si mai chipes. Faptul ca 7 milioane de romani se pot ridica in doua picioare, in lumina blånda a noptii colective, fiind gata sa decalre in cor, pe propria raspundere, ca din textele apocrife al Constitutiei ar rezulta (negru pe alb) ca nu Presedintele are atributia desemnarii Premierului ci Alticineva, este masura succesului in procesul de diseminare a ticalosiei de la sistem catre enoriasi. Gramatica este neputincioasa ne mai fiind in stare sa discearna intre un  „ne-am ticalosit” ci un „neam ticalosit”. Poate istoria sa mai fie in stare sa faca diferenta, cu-linioara – fara-linioara, de despartire, de unire.

Si intrucat batalia pentru Ponta se va da in Golful Porcilor (de ambele sexe) s-ar cuveni cred sa revenim un pic in zmârcuri, la zicerea politologului Alina. Intr-o lectura rapida, facuta in spiritul A3, din lumina unor reflexe mentale preexistente, care se parctica de milenii in mass media de pe la noi, atunci cand se confectioneaza stiri pe baza unor ziceri porcesti, din panseul profund al Alinei ar putea rezulta (va rog sa recititi) ca „daca USL nu va obtine majoritatea in Parlament” atunci „USL va avea un caz clar de suspendare al presedintelui”. Orice este posibil intr-o lume in care Dan Voiculescu face cartile (masluite din timp), iar Mircea Badea le taie, in aplauzele grele (aplauze prelungite) ale „canaliei de uliti”.  Dupa cum spune si Mihai Eminescu, cel confiscat de puric (Dan Puric si altii).  Dar din zicerea politologului mai rezulta si alte cateva mici adevaruri colaterale. Domnia sa zice ca daca Traian Basescu (in calitate de Mos Craciun) ii va refuza plagiatorului Victor Viorel Ponta cadoul de Craciun, onoarea de a fi Premier de Anul Nou, atunci (si numai atunci) USL-ul ar avea intaia-si data pentru prima oara un motiv serios pentru suspendarea Presedintelui (oops, vorba poetului). Ca ar fi ori ca n-ar fi un motiv serios, am discutat deja mai sus (pe cazuri), dar (si asta este parte interesanta) accentul zicerii cade pe ideea pana acum n-au existat motive pentru suspendarea presedintelui, si ca deci Victor Viorel Ponta (alaturi de Crin si de calitatea de plagiator ordinar) este in mod oficial ca pucist (tot ordinar) autorul târârii Romaniei in aventrura estivala pe anulare a statului de drept si a ordinii constitutionale, facuta in baza la motivul unor pretexte fara rezon. Si atunci, daca politologul, in gura caruia (neagra in cer) se uita plin de sperante analistii USL, are dreptate, atunci asta inseamna ca si Traian Basescu are toata indreptatirea sa refuze numirea in fruntea Guvernului  a unui plagiator, uzurpator, manipulat in toate anotimpurile de catre Vara-nu. Nu? Ba da.

Prin urmare, in calitatea mea de simplu cetatean, am obligatia morala de a merge la vot cu vot ca sa-l ARD pe Ponta cu Basescu. Ceea ce voi si face. USL-ul poate alterna democratic la Guvernare, dar Ponta trebuie sa alterneze, tot democratic, de la Guvern la gunoi. Sper ca Traian Basescu sa adune destul de multe argumente pentru a putea proceda in consecinta.

P.S. Desigur ca in intentia declarata (declarativa) a lui Traian Basescu de a se opune propunerii lui Ponta in functia de sef al guvernului exista si o parte de natura „freudiana a ego-ului” (ca sa zicem asa) precum si dorinta de a actiona (pragmatic) impotriva adversarilor (politici), dar tot asa de „desigur” motivatia principala a respingerii plagiatorului este de natura obiectiva si patriotica, presedintele fiind constient ca Victor Ponta (cel devenit) ar fi daunator tarii, intr-o astfel de postura. Pe Dan Voiculescu nu-l pot banui cu nici un chip ca l-ar vrea pe Ponta la Guvern in favoarea Patriei. Prin urmare, inaitea supunerii la vot, in calitate de presedinte al prezidiului pe (b)Arca lui Goe, vin si (va) intreb: Cine este pentru? Cine este impotriva? Se abtine cineva?

Va rog sa procedati in consecinta. Dupa constiinta.

Se dedica acest topic Dictaturii Justitiei in general, si personal d-nei Carmen, in particular .

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , | 55 Comments »

De ce a fost indispensabil Traian Băsescu?

Posted by Arca lui Goe pe Iulie 11, 2012

Traian Băsescu reprezintă o combinație rară de om politic: l-aș numi un mahalagiu cu viziune.

Printre criticii – numeroși acum – ai gu­vernării USL din săptămânile acestea dom­nește, uneori, o semnificativă ipocrizie. Acești critici, care susțin că ei apără statul de drept, legea și justiția, au deplină dreptate, având în vedere abuzurile fără pre­­cedent la care acestea au fost supuse din partea gu­vernării USL. Totuși, mulți dintre ei se feresc să critice la fel de vehement sus­pen­darea în sine a lui Tra­ian Băsescu, afirmând că ple­ca­rea de la putere a pre­șe­din­telui ales nu e un lucru grav, ba chiar că e pozitivă, cu condiția să se res­pecteCons­tituția. Ei uită sau se fac că au uitat că bruma de stat de drept și de independență a justiției realizate în ultimii ani s-au da­torat nu numai pre­siunilor Uniunii Euro­pene, ci și rolului de „jucător“ al pre­șe­din­telui. Într-un fel, acești critici democrați sunt mai nedrepți decât adversarii politici antidemocrați ai președintelui din USL. Aceștia, cel puțin, știu de ce vor să scape de el: fiindcă reformele pe care le-a ins­pirat riscă să-i ducă la închisoare pe des­tui dintre ei.

Aici, mulți vor riposta: dar n-are și Bă­ses­cu defecte, ba chiar mari? Ba are, dar, ca să spun așa, ele erau aproape inevitabile. Iată de ce.

Traian Băsescu reprezintă o combinație ra­ră de om politic: l-aș numi un mahalagiu cu viziune. Fundamentul său este cel al ma­halalei (sau, dacă vreți, al plebei): de aici bancurile lui fără perdea adesea, de aici „hăhăitul“ celebru; de aici mai ales spi­ritul certăreț, de țață care se ceartă cu vecina peste gard, de aude toată maha­la­ua. (Ce altceva au fost intervențiile sale în direct la televiziuni?) Mahalaua, massa („pros­timea“) simte bine acest lucru și l-a primit (sau l-a huiduit) întotdeauna pe Bă­sescu ca pe unul de-al lor, vorbind limba lor. Ați observat plăcerea oamenilor sim­pli de a se fotografia cu pre­ședintele? Vi-i închipuiți fă­când același lucru cu An­to­nescu, cu Năstase, cu Pon­ta? Ferească Dumnezeu! Când greșește, din nou ma­halaua din el îi dictează ale­gerile: Elena Udrea, de pil­dă. Stilul său de conducere, perfect natural, cu o au­to­ri­tate înnăscută, este ceea ce mahalaua recunoaște, nu autoritatea dată de funcție. Cum se explică faptul că multă vreme după tăierile de salarii, mahalaua a rămas tăcută? Simplu: ea a recunoscut au­toritatea naturală a șefului, care e șef nu fiindcă alții l-au instalat, ci fiindcă este un conducător natural.

Peste acest fundament, Băsescu a așezat – numai el știe cum – o viziune și care se în­tâmplă să fie exact ideea unei părți nu foarte largi a populației: modernizarea sta­tului, înțelegând prin aceasta reforme ra­dicale în direcția statului de drept, a unei justiții imparțiale și eficiente, lupta îm­po­triva corupției, un nou sistem admi­nis­trativ, o nouăConstituție, o nouă educație etc. Lucruri importante pentru oamenii eli­tei intelectuale, dar deloc interesante pen­tru mahala, mai ales în vremuri de cri­ză economică. Paradoxul este deci că acest om, legat prin toate fibrele sale de ma­hala, s-a pus cu toată puterea, timp de 8 ani, în slujba unei viziuni care nu numai că nu era a mahalalei, dar o contrazicea fun­damental: mahalaua vrea un stat ar­haic, patrimonial și se împacă bine cu un sistem oligarhic și corupt al baronilor, cu condiția să-i „pice“ ceva. Cum atunci să di­rijezi națiunea spre statul modern? Într-un singur mod: preluând ideile părții ins­tru­ite, dar minoritare și seducând mahalaua ma­joritară și care nu vrea să știe de „idei“, în felul cum numai un om al ma­ha­lalei o poate face. De aceea, Băsescu a fost, printre politicieni, o rara avis. Chiar PDL l-a urmat cu rezerve și poticneli tot mai mari: politicienii de rând știu că tre­buie să fie „populari“, dar nici ei nu vor să audă de „idei“. Maxima lor abilitate es­te să plutească fără să se răstoarne în direc­ția curentului. Băsescu a încercat alt­ceva: să meargă împotriva curentului, pă­călind un timp mahalaua – ceea ce e a fă­cut din el un om de stat autentic și un li­der, singurul pe care l-am avut în ultimii douăzeci și ceva de ani. (Iliescu, care trece drept om de stat, nu fost așa ceva, deoa­re­ce el a preferat să meargă în direcția curen­tului, iar Constantinescu, adus la putere printr-un complex rar de împrejurări, a pierdut repede orice control asupra cu­ren­tului, răsturnându-se cu barcă cu tot.) Dar toate, absolut toate marile reforme din istorie (în lume sau la noi) s-au făcut îm­potriva curentului. Mahalaua n-a inven­tat niciodată nimic.

Combinația aceasta neobișnuită dintre ma­hala și viziune a fost fericită și indis­pen­sabilă pentru progres, dar tot ea i-a adus pre­ședintelui necazuri. Nu o dată, intelec­tu­alii au strâmbat din nas, atunci când ma­halaua a răzbătut în comportamentul pre­șe­dintelui: „e prea conflictual“, au zis ei; iar mahalaua s-a înfuriat când „patronul“ i-a cerut să strângă cureaua în numele unei idei. Și astfel s-a născut ipocrizia uno­ra și ura celorlalți.

Fără Traian Băsăscu (dacă va fi demis la re­ferendum), „dreapta“, sau mai bine partea reformistă a societății românești, va avea mari probleme. Numărul nu e de partea ei, iar democrația privilegiază numărul. Ma­halaua e totuși echitabilă: îi disprețuiște și pe politicienii din „dreapta“, și pe cei din „stânga“. Deocamdată, se va dărui ul­timilor, care măcar promit să o răs­plă­tească mai bine. Cu Băsescu a fost altceva: mahalaua l-a iubit mai întâi, apoi, parțial, l-a urât; dar nu l-a disprețuit niciodată. Cât despre intelectuali, recunoștința lor e, ca de obicei, călduță. Țipă pe stradă pen­tru statul de drept, dar destui nu înghit că cel care s-a bătut pentru acesta a avut doar un brevet de căpitan și „școala vieții“ și că, probabil, nu l-a citit niciodată pe Mircea Cărtărescu. // de Andrei Cornea

Cuvinte cheie: Traian Basescudeclaratie de presaVictor PontaBruxelles

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , | 14 Comments »

Basescu politic – Ultima halta

Posted by Arca lui Goe pe Ianuarie 30, 2012

Fraţilor! (toţi se-ntorc şi-l ascultă.) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!… 

Impotriva demonstrantilor (huligani, golani, whatever) Ceausescu a timis armata (sa-i impuste), Iliescu a chemat minerii (sa-i ciomageasca), Constantinescu i-a descurajat aprioric cu cei 15000 de lefegii (specialistii din dotare), iar Basescu (incununarea) ii aṭâṭă in contra lor pe intelectualii societatii civile de calitate… (sa-i ironizeze), pentru ca la altceva si/sau altcineva oricum n-ar mai avea la cine/ce sa apeleze, intrucat restul poporului si-a facut deja datoria si nu mai trebuie deranjat. Ca nu-i frumos. Si inca ṭe deranj neicusorule.

Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!

In Romania post-moderna, cel mai bun politician al fix ultimului sfert de secol (va rog sa calculati anii) este indubitabil Ion Iliescu, singura entitate dâmboviṭeana 100% politica. Animalul politic, intact conservat, care-l are in posesie pe cetateanul Ion Iliescu, trebuie sa fie in teribila suferinta in prizonieratul decrepitudinii gloabei bolsevice. Ce mare animal politic va muri odata cu dânsul. Pacat c-a fost prost orientat. Deh, ale tineretii valuri. La polul opus, partajînd insa cu Ion Iliescu anumite canalele oculte de cumunicare cu masele (nu cu poporul, dar ce-i poporul oricum nu se stie) se afla cel mai slab politician din istoria politica a Romaniei si anume, doamnelor si domnilor, Traian Basescu. In fapt, comandantul Traian Basescu nici nu este politician, pentru ca dumnealui nu face politica ci direct istorie (nu-i momentul sa intram in detalii). Succesul sau in politica si diplomatie s-a datorat intr-o mare masura, dati-mi voie, tocmai faptului ca n-a facut politica si diplomatie, cu exceptia celui mai recent discurs, sugestiv intitulat „interventie cu romani”, care este unul eminamente politic. Din pacate insa acesta este un discurs politic al unui neofit, novice in aceasta meserie, care-i este si asa in contra naturii si si formarii sale profesionale. Un politician este un om (ca toti oamenii) care prin excelenta trebuie sa minta. Sa minta cu seninatate, cu dezinvoltura, consistent, cu o oarecare coerenta, nu doar un ins capabil sa navigheze printre minciuni dar si capabil sa-si inghita propriile adevaruri si sa le uite. E in fisa postului. Faptul ca Traian Basescu a acceptat sa se auto-cenzureze, sa renunte la introducerea unor sinceritati specifice in acel discurs memorabil (istoric am putea zice), rezumandu-se sa spuna excat ceea ce trebuia spus in contextul politic (cat se mai putea spune), poate avea efecte colaterale dintre cele mai toxice asupra sa, ca personaj pseudo-politic aflat si asa, de ceva vreme, intr-un soi de agonie existentiala, rezultat al surmenarii care l-a vlaguit pana aproape de epuizarea completa. Ramane de vazut daca va accepta (in cazul in care va mai avea de ales) sa joace pana la capat rolul „El Cid” sau va alege o alta varianta de intrare/iesire (d)in istorie. Alta decat prin politicianizare si martiraj.

Dar sa nu ne risipim prematur in cuvinte mari. Nu despre asta era vorba. Nici macar despre acele sinceritati nerostite in istoricul discurs politic, sugestiv intitulat „interventie cu români” nu era vorba, desi ar merita, asa de dragul maieuticii, sa facem unele speculatii in aceasta directie.  Atunci ce era? Ce era, ce era? Oameni in toata firea si nu ne dam seama ce era. Iata ce era. Traian Basescu este de vreo zece ani personajul central, principal, unicul ṭar media al ṭarisoarei noastre. El este Zeus. Faptul ca nu s-a tinut de politica si n-a umblat cu diplomatie (pana acum cel putin), nu poate explica integral aceasta postura suprarealista, de Godot sosit pe meleag. Implinirea a ce mai lipseste de la explicatie consta in faptul abilitatii sale innascute de a acumula capital politic prin empatie si sublim/are de la felurite categorii de indivizii, care s-au aratat gata sa-l venereze, sa-l idolatrizeze in postura de politician, gata sa-l crediteze cu puteri magice si sa-i ofere astfel putere. Macra, in stare pura. Nefiind vorba doar despre mofluji si ciumpalaci ci de categorii mai numeroase care puse cap la cap au compus ṭara (ce vorba mare) asa se explica domnia politica  a acestui politician foarte slab. Slab, slab dar caruia ii port insa o admiratie speciala in calitatea sa de d.Goe, rasfatat de toata lumea. As fi vrut sa pot da nume si/sau definitii acelor categorii specifice de fani ai presedintelui Basescu, doamnelor si domnilor, dar asta nu-i o sarcina prea simpla. Asa ca am preferat sa le schitez prin exemple, prin componenta. Poate vom reusi sa dam un nume si o definitie fiecarei categori. In fiecare categorie (cu exceptia Categoriei D.) listele sunt deschise. Fiecare dintre cei intamplatori prin zona poate propune membri noi in fiecare grup, din randul persoanelor publice sau anonimi cu renume virtual. La urma urmelor, fiecare se poate reagasi intr-o categorie anume a fanilor lui Basescu, toti oamenii presedintelui. Tu in ce categorie intri?

  • Categoria A.
  1. Mircea Badea
  2. Victor Ciutacu
  3. Valerian Stan
  4. Crin Antonescu
  5. Victor Ponta
  6. Robert Turcescu
  • Categoria B.
  1. Dorin Tudoran
  2. Vasile Gogea
  3. Liviu Antonesei
  4. Florin Iaru
  5. Tudor George
  6. Serban Foarta
  • Categoria C.
  1. Sorin Ovidiu Vantu
  2. Dan Voiculescu
  3. Ion Iliescu
  4. Adrian Nastase
  5. Dinu Patriciu
  • Categoria D.
  1. Alina Mungiu Pippidi
  • Categoria E. 😉
  1. Andrei Plesu
  2. Mircea Cartarescu
  3. Gabriel Liiceanu
  4. Horia Roman Patapievici
  5. Andrei Cornea
  6. Mircea Mihaies
  • Categoria F+.
  1. Vladimir Tismaneanu
  2. Sever Voinescu
  3. Cristian Preda
  • Categoria F-.
  1. Viorel Padina
  2. Sorin Iliesiu
  3. Sorin Cucerai
  4. Mihai Rogobete
  5. Mircea Geoana
  • Categoria G.
  1. Traian Ungureanu
  • Categoria H. Captivii PSD (ai lui Ion Iliescu)
  • Categoria ICaptivii OTV (80% din populatie)
  • Categoria J. Cei 18% dinte cetatenii cu drept de vot care mai au incredere in Traian Basescu
Si cu asta cred ca n-a mai ramas nimeni pe dinafara (nici macar in afara tarii), 22 de milioane-n cap, (coane Fanica, poate, unul, doi sa-i fi doborat vântul, dar oricum mult sub marja de eroare) cu totii fani 100%  ai uluitorului Traian Basescu si suporteri dedicati ai mitului omonim. Traian Basescu  fiind alaturi de I.L.Caragiale dintre aceia care pot primi oricand (dar numai postum) titlul de „contemporani cu care ne mândrim” va ramane in galeria personalitatilor istorice marcante. Este in mare masura meritul sau, dar nici meritul nostru al fanilor sai de toate orientarile politice si de toate anvergurile intelectual-artistice nu este unul de neglijat. Vivat.

***

Sugestii pentru denumirea si definirea cat mai sintetica a categoriilor si/sau adaugiri pentru completarea listelor deschise, se primesc de Luni pana Vineri, intre orele 9:00 – 17: 00 la sediul Arcei din strada Ararat (sau Arafat) din Clalifat. In pauza de pranz se servesc bauturi racoritoare si energizante.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 17 Comments »

Cidul si acidul. Basescu si intelectualul

Posted by Arca lui Goe pe Ianuarie 28, 2012

Un inventar rapid de vinovăţii

Sîntem, cred, într-o situaţie în care toate soluţiile sînt proaste. Cum ar spune patronul nostru al tuturor, domnul Ion Luca Caragiale, „din această dilemă nu putem ieşi“. Şi asta pentru că, pentru ceea ce se întîmplă în stradă, toată lumea are diferite grade de vinovăţie.

Primul vinovat este preşedintele ţării. S-a trezit, pentru a mia oară, sub papucul propriei „spontaneităţi“: a aprins, cu ambîţ, fitilul răzmeriţei, ciorovăindu-se de pomană cu unul din puţinii oameni pe care trebuia să-i respecte pentru ceea ce fac, dacă amorul său pentru hărnicie, eficienţă şi reformă e sincer: doctorul Raed Arafat. A pus mîna pe telefon, a intrat în direct într-o emisiune de televiziune şi a dat cu bîta-n baltă. În pasul doi, a dat cu tifla în populaţie, retrăgînd o lege pe care tocmai o sprijinise. Un fel de a spune că, dacă prostimea nu pricepe, n-are decît să se descurce. Noi, preşedintele, îi întoarcem spatele. Aş putea să dau vina niţeluş şi pe consilierii dlui Băsescu. Dar care consilieri? Omul face, oricum, ce pofteşte. Fără „gîndul de pe urmă“, fără tact, fără stil.

Al doilea vinovat e guvernul. În ce mă priveşte, cred în onestitatea şi buna intenţie a dlui Boc, dar nu mă pot abţine să nu observ modestia înzestrării sale politice şi administrative. Conduce ţara ca pe un tîrg de provincie, nu iese în lume, se manifestă monoton şi previzibil, ca un agricultor la cosit. Nu se înţelege după ce criterii şi-a alcătuit echipa. Nu se înţelege de ce, în loc să caute – dată fiind criza generală – experţi de prim rang, tehnicieni cu experienţă şi performanţă demonstrabile, domnia sa convoacă în posturi-cheie tot soiul de anonimi inepţi.

Al treilea vinovat este blocul partidelor de opoziţie, care reuşeşte să piardă procente într-un moment în care şi dacă nu faci nimic poţi cîştiga uşor pe greşeala adversarului. Neconvingători, incapabili să propună un program politic mai lung de patru silabe („Jos Bă-ses-cu!“), ei au contribuit la lehamitea de politică cam tot atît cît cei de la putere. Perspectiva de a o înlocui pe Tanda cu Manda nu e atrăgătoare pentru nimeni. Iar eforturile USL de a capitaliza revolta stradală sînt jenante.

Vinovatul numărul patru: presa agitatorică. De multă vreme, publicul cititor şi telespectator e ţinut, zi de zi, într-un sos de dezastru şi teroare, născător de nevroze. Informaţia şi spiritul critic (pentru care există, slavă Domnului, destulă marfă) sînt înlocuite cu ieremiada cruntă, cu imageria horror, cu retorica apocaliptică. Seară de seară, mici grupuri de bocitoare – care nu par s-o ducă prea rău – oficiază parastase belicoase în jurul ideii de dictatură. Rezultatul: protestatarii nu au o agendă clară, bine articulată, pentru că li s-a livrat deja una, gata făcută: „Jos dictatura!“ „Băsescu-Ceauşescu“ etc. Or, una e să spui cuiva: „Eşti bolnav, eşti anemic, ai nevoie de tratament!“, alta e să-i spui: „Eşti pe moarte! Tocmai ţi s-a înfipt un cuţit în spate! Eşti înconjurat de asasini!“. Primul mesaj te mobilizează, al doilea te disperă. Iar pentru disperare nu există soluţii.

Vinovatul numărul cinci: contextul. Mulţi fac ce văd la televizor. Primăvara arabă, indignaţii spanioli, incendiatorii de la Londra, răzvrătiţii furioşi din Grecia, Occupy Wall Street, protestele cu zeci de mii de oameni de la Bruxelles – toate aceste manifestări explozive, abundent prezentate, comentate, apărate ideologic de cohorte întregi de insurgenţi de bibliotecă, devin modele. Să facem şi noi aşa! Să intrăm în rîndul lumii! Să ne jucăm puţin de-a anarhia! Evident, la scara noastră dîmboviţeană: ieşind pe stradă nu cu zecile de mii, ci cu sutele şi luptînd pentru idealuri foarte amestecate: de la „libertate“ la arestarea lui Mitică Dragomir, de la schimbarea numelui „Smurd“ în „Arafat“ la eliminarea taxei auto şi la demisia Guvernului. Unii arată caricaturi „rele“, alţii dau cu pietre, alţii dau foc unor poze de politicieni, alţii stau cuminţi, sătui, pe bună dreptate, de sărăcie şi balamuc instituţional. Ici-colo cîte un copil ţinut pe umeri, cîte un „revoluţionar“ care simte că s-a sacrificat degeaba, cîte un politician confuz, sperînd să fie luat în braţe de popor.

Ce nu se spune: că nu doar România are probleme, ci planeta, că nici un guvern cu capul pe umeri n-ar fi putut lua măsuri radical diferite de cel actual, decît cu riscul de a înrăutăţi situaţia, că avem un trecut de frustrări, un prezent de umilinţe şi lipsuri, dar nici o reprezentare despre viitorul apropiat. Nimeni nu ştie care e pasul următor după eventuala satisfacere a dorinţelor străzii. USL? Haos? Salvator providenţial?

Un lucru e cert. Cei care prin pieţe sau la televizor se luptă cu „dictatura“ nu suportă să fie contrazişi. Dacă strigi – cum a încercat un euforic – că nu vrei să cadă guvernul, mănînci bătaie. Aşa se trece de la dictatura burghezo-moşierească la dictatura proletariatului.

P.S. Nu credeam să ajung s-o spun: dar domnul Ponta se comportă, de cîteva zile, ceva mai raţional decît confratele său liberal, aflat în transă oratorică. Care va să zică se poate…

Un inventar rapid de vinovăţii – Andrei Plesu / Dilema Veche

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , | 8 Comments »

Ce facem cu Basescu?

Posted by Arca lui Goe pe Ianuarie 27, 2012

Nu numai ca presedintele stie ce e mai bine pentru tara, dar e singurul care stie. E si singurul care poate. E si singurul care face. Si asa vrea sa si ramana.

Monopolul bunei intentii si omniscientei nu trebuie considerat ca afectat de cateva gafe majore pe care le recunoaste, nici de contributia sa personala la degradarea guvernarii si de-modernizarea ei accelerata din cauza nepotismului, clientelismului politic si mai ales incompetentei generalizate.

Din pacate, cam acesta e tot argumentul prezentat de Traian Basescu saptamana aceasta, cu scopul de a-si mai ralia trupele demoralizate ca sa nu se lase decimate de adversar fara lupta. Cum poate acest argument sa convinga pe cineva? La punctul unu, nevinovatia sa fata de incompetenta si coruptia din guvern din lipsa de mijloace de a-i trage la raspundere pe ministri, cum poate cineva sa il creada, cand Udrea, Baconschi, Boagiu, Ridzi au fost numiti datorita relatiei apropiate cu el, nu ierarhiei partidului, iar acum cativa ani cand nu-i placea un ministru, ii dadea afara, pe Constitutia actuala, imediat ce nu era de acord cu ei (Cioroianu, Athanasiu).

La punctul doi, stie ce e mai bine, nu e asta greu de crezut din partea cuiva care nu are un economist cunoscut printre sfatuitorii apropiati sau chiar departati? Si care propune schimbari radicale in sanatate sau organizarea regionala fara nici un studiu de fundamentare? Sau tine chiar teoria ca nu ne trebuie planuri de dezvoltare pentru ca le avem pe cele actuale, care au stat la baza planurilor operationale, si ca orice altceva nu ne intereseaza pentru ca nu e finantat de UE si alti bani nu avem?

Dincolo de faptul ca trebuie facute altele noi, pentru viitorul ciclu, acest argument ma face sa cred ca nu le-a rasfoit niciodata, pentru ca principalul lor caracter, de planuri cincinale, i-ar fi sarit altfel in ochi si ar fi remarcat ca acolo nu sunt retete de creat slujbe, ci planuri, de altfel nerespectate masiv, de a construi spitale si moderniza comunicatiile pentru zonele defavorizate, unde sub regimul lui se inchid spitale si cai ferate.

La punctul trei, ca trebuie tot el sa faca mai departe, desi nu are decat un partid minoritar care il sustine (de care se leapada public si il face tap ispasitor), nici un fel de elite profesionale de partea lui (cum ar putea, cand a declarat ca reformele trebuie facute impotriva celor cu studii superioare), si nici opinia publica (nici minoritatea galagioasa, nici majoritatea tacuta), nu am ce sa raspund.

Care-i argumentul? Ca eu nu il vad. De ce? Ca a fost ales. Da, e singurul argument, chit ca doar cateva mii de voturi i-au adus avantajul. Dar l-a forfetat, prin interventii neconstitutionale si uzurparea rolului Guvernului pentru a mai lua din costul impopularitatii partidului lui. Ok, acum ca a luat costul asupra lui, ce e asa nefiresc sa il plateasca?

Si cum crede ca poate fi eficace, dupa ce a devenit evident ca stilul lui personal, adica lipsa de consultare, duce la cresterea Opozitiei in fata proiectelor?

Presedintele crede ca singurul veto player din tara e el, dar, cum s-a vazut la Legea Sanatatii, exista si alti jucatori cu drept de veto si lipsa de consultare si negociere care e stilul lui ii radicalizeaza pe acestia.

Basescu vrea sa ne convinga sa il mai lasam o vreme sa rezolve problema. Sa nu razbata insa din rapoartele serviciilor secrete, singura literatura pe care, din experienta mea, o citesc presedintii, un mic adevar esential? Daca nu isi transforma putinii sustinatori in clienti si ar mai avea cu cine sa schimbe o vorba sincera ar fi auzit deja ca in acest moment exista o majoritate care considera ca problema e chiar el.

Si asta, indiferent ca in randul adversarilor sai se numara si multi din adversarii nostri, ai minusculei societati civile neafiliate si nepartizane (dar judecand dupa cresterea audientei pe http://www.romaniacurata.ro, poate nu chiar asa mica). Vorba e, daca avantajele de a-l lasa pe el sa conduca lupta cu acestia sunt mai mari decat dazavantajele.

Si nu mai sunt. Ceata lui Cocos, pe de o parte, si amestecul lui Basescu cu aceeasi ideologie ca numai el e alb si altii sunt negri in orice subiect, nu doar anticoruptia (educatie, sanatate, etc) au crescut dezavantajele peste avantaje cu mult. E timpul sa ne cautam alti campioni, mai multi si mai mici , renuntand la ideea de Lumea a Treia ca lupta cu raul poate fi dusa doar de omul cel mai tare, de pe calul cel mai mare. Ca sa ajungi acolo, si ca sa te mentii, iti trebuie alte calitati decat integritatea, moralitatea si altruismul, si chiar cine o fi avut vreo urma din acestea risca sa nu mai aiba nimic dupa opt ani.

Articol preluat din Ziare: Ce facem cu Basescu? – Alina Mungiu-Pippidi

Comentarii:

astazi, 11:11
Cui nu-i place de Basescu, il pupa in kor ca sa le placa.

Basescu nu se pune la targuit, Zaoaie. com !
Basescu este alesul poporului.

tavi49

Doamnaa..si mai Pipidiii…!

‘Matali in loc sa te bucuri, ca „pierdii” din electorat, mai bine ar fi sa nu mai tulburi mintile cetatenilor…. !

Hai sa vedem , intii care va fi motivatia „currrtii neconstitutionale”, si apoi sa vedem daca se mai pot face alegeri anticipate , la toate inainte de Iunie cin probabil vor fi alegeri pentru locale !!!
Nu mai prostiti lume! Ca nu se puteau face 2 in 1si acum ‘matale poti face 3 in 1!!! Asa ca esti mai tareee!!??

DR.STRANGELOVE

astazi, 11:08

Ce facem cu Basescu?

Noi nu facem nimic. Dansul trebuie sa faca, daca doreste sa mai ramana presedinte. Si asta inca foarte repede.

Tamerlan

astazi, 11:23

te-a sunat ,,balena” sa iti spuna de articol

presedintele a fost ales democratic cum asa va place voua sa clamati zilnic si are un mandat de timp pina in 2014 …numai in republicile bananiere se schimba seful statului cind vor limbricii…nu toti suntem la fel si de aici varietatea de opinii…PDL a avut tot prin alegeri democratice cel mai mare nr de parlamentari desi la actuala USL avem 40%!! !!!!!! intrati de pe locul 2 sau 3 …concluzie? PDL a cistigat moral detasat de voi dar dezinformarea, minciuna, manipularea prin media , in special tv a facut impreuna cu o criza economica neanuntata, surprinzatoare si pt cele mai mari economii , puteri, sa regresam in viata cotidiana …acesti asa zisi intelectuali care se dau in functie de vint (SOV) , sunt niste dezradacinati emotional…madam Murgiu sa se uite in trecutul ei si sa ne justifice de unde asa schimbare la ea si atunci sa critice…elitele noastre sunt putine , restul sunt emanate din comunism….pt mine valori sunt cei arestati in epoca stalinista pt ideile si opiniile lor si cei tineri de maxim 35 de ani care nu au fost infestati de comunism si care pe forte proprii, fara rude in top , au studiat afara si au devenit virfuri in domeniile alese …restu precum Vadim, Mungiu etc , niste babuini…societatea civila este dar lipseste cu desavirsire ….si stiti de ce? pt ca au vrut ca tot romanul, un os de ros …un adevarat intelectual nu face niciodata politica …el emite idei, propune solutii, atrage dezbateri dar nu acuza …incearca prin intelect sa transmita ce crede ca e mai bine pt tara …cind am vazut ca pina si Corina Chiriac, o fufa, bautoare de tarii, se da in pareri impotriva presedintelui ca si multi altii in loc sa isi vada de cultura muzicala , am inteles realitatea …orice roman poate fi cumparat …mai ales in vremuri de criza ….

DR.STRANGELOVE

Rank user: x5

astazi, 11:34

Prin „balena”

o intelegeti pe dna Pipidi? 🙂
V-am mai spus sa nu ma amestecati cu opozitia. Eu sunt in opozitie cu majoritatea faptelor dlui Basescu pe cont propriu, nu manat de la spate de cineva. Nu sunt nici membru, nici simbrias al vreunui partid.

crai de carte veche

astazi, 11:34

Facem ceva cu Basecu?

Sau pe el?

astazi, 11:47

Madam pipi-di, argatul lui soros

Madam pipi-di, care face si ea parte din trepdusii care pun umarul la „revolutia lichelelor”-Occupy Romania, http://www.ziaristionline.ro/2012/01/17/prima-analiza-profesionista-asupra-revoltei-anti-basescu-occupy-romania-revolutia-lichelelor/.“Bu­cu­restiul a devenit un teatru de război in care două grupări din cadrul elitei politice si economice americane isi rezolvă disputele interne. Ultimele ac­tiuni ale presedintelui Băsescu au vizat distrugerea fluxurilor financiare prin care se alimentează “băietii des­tepti”, care pană nu demult au beneficiat de o protectie internatională imbatabilă”, se scrie in prima analiza coerenta asupra situatiei actuale. Concluzia si previziunea ei: “revolta” esueaza din cauza ineptiei organizatorilor. trebuie facuta precizarea ca “baietii destepti” in cauza sunt conectati nu numai la Washington ci si la Moscova si Tel Aviv.

wolf22

astazi, 11:24

La prima vedere

Privind la cei din fruntea comentatorilor, la paduchi pro-pdl,
La cit de reprezentativi sunt
Nu poti decit sa fii scirbit si ingretosat.

adevar

astazi, 11:51

CE facem cu Pippidi?

Un intelectual prin pregatire,nu prin educatie,care se

inscrie din pacate in registrul tradatorilor,schimband

barca atunci cand capriciile personale nu sunt

indeplinite!

Asa au facut si Plesu,Liiceanu,mai putin…intelectualii

Saftoiu si ex conjugata sa si inca altii,pentru ca

nu-i asa,romanul s-a nascut capos sau…orgolios!

Madam Pippidi conferentiaza cu inconfundabilul ei sal la

gat,ca si un premiant Nobel si ori de cate ori are

prilejul oferit cu larghete de massmedia se descarca,

fireste la adresa celor care nu i-au permis Parlamentul

European,desi ca si romanul Arafat s-a autoexclus cu

de la sine vointa!

Pacat de intelectualitatea romaneascacare a studiat si

s-a pregatit ca sa demoleze si nu sa cladeasca

societatea,caci presedintele chiar fara studii

lingvistice,pune in umbra pe multi …diplomati

filfizoni,prin exprimare,dialog si decenta,cand este

vorba de politica serioasa si nu de pocitanii

amatoaricesti!

Ma intreb ce va scrie posteritatea despre aceasta femeie

perfida,care a sarit din nava in conditii atmosferice

care nu anunta …furtuna?

Jerome

Rank user: x5

astazi, 11:52

Alina Mungiu-Pippidi – O prezenta singulara

Defuncta societate civila ne-a obisnuit ca dupa ce a combatut cu darzenie si verticalitate, sa plece in diverse sinecuri, ambasade, ICR, etc
Doamna Pippidi este (din pacate) cam singura „societate civila” care nu s-a lasat cumparata.
Desigur ca nu intotdeauna sau chiar de cele mai multe ori nu am fost/nu suntem de acord cu parerile domniei sale, insa trebuie sa-i recunoastem verticalitatea.

Omu cu satiru

Rank user: x2

astazi, 12:14

@jerome

In mare parte da, dar sa nu-mi spuna mie ca Cioroianu era un geniu al diplomatiei romanesti…
Si cum „academia” dumneaei este cit un PFA… nu are credibilitate.

Traiannn

Rank user: x5

astazi, 13:26

@d-a Pipidi.Trebuia o explozie populara pentru a vede adevara-

ta fata a TOV. Ba-SECU ?

De ani de zile v-i se atraage atentia asupra

Caracterului Mizerabil al acestui Cabotin Oportunist

care este un: Mincinos, Hot, Marlan, Blasfemiator,

Sexist, Xenofob,…; UN Securisto-comunist patruns

pana in Maduva Oaselor si UN Practicant Asiduu al

principiilor si practicilor acestora.

Ghilotina

Rank user: x5

astazi, 14:08

Tovarasei liberale Mungiu Pipidi : fara respect ;

(partea 1)

Din carti si din ceea ce vedem ca se intampla prin alte tari ,
Observam ca se intampla cam asa :
– sunt partide politice , fiecare cu idei de guvernare si programe specifice doctrinei , cu liderii lor , cu framantarile lor , cu ambitiile lor ;
– legile la ei zic ca se fac alegeri fie anual , fie odata la 2 ani , fie la 4 ani , fie la 5-7 ani – functie de functiile din stat care sunt ocupate dupa alegeri ;
Avem astfel in SUA municipalitati unde primarii sunt alesi odata la 4 ani , consilierii l 2 ani , etc .
Tot in SUA avem Presedintele ales odata la 4 ani maxim 2 mandate , judecatorii comunitatilor sunt alesi , seriful (seful politiei) , procurorii generali ai districtelor , iar acestia devin sefii institutiilor si angajeaza sau dau afara pe cine vor ei , functie de ce au ei in cap ca asa le va merge institutia bine spre binele cetatenilor care i-au ales .
– acolo , in tarile astea democratice , presa e cu ochii pe ei si daca fac vreo prostie semnaleaza iar cetatenii iau sau nu atitudine , putand da cu ei de pamant conform unor legi care sunt deja in functiune .
– cu totii insa respecta vointa alegatorilor si nu le trece prin cap sa-si injure electoratul ca de ce nu i-au ales pe ei ;

Cum e la noi ?

La noi astia care au pierdut alegerile de trei ori la rand – o data la referendumul pt anularea suspendarii Presedintelui , a doua oara la alegerile parlamentare si a treia oara la alegerea intr-un nou mandat a Presedintelui zbiara peste tot ca electoratul e prost , ca electoratul alora care au ales PDL sau pe Presedinte e format din inculti , betivi , curtvari , ca au fost furati la alegeri daca nu in tara atunci sigur in strainatate , bla-bla-bla , bla-bla-bla , bla-bla-bla …
Cei mai guralivi si care folosesc expresiile cele mai jignitoare sunt astia de la PNL .
Dispun de resurse financiare de exceptie gratie futurilor continue de atatia ani si isi permit sa plateasca fel-de-fel de campanii de dezinformare , de manipulare a opiniei publice , cu teme jignitoare si false , numai de dragul de a face scandal si valva , sa atraga atentia lumii asupra lor .
Spera ei ca daca arunca cu tone de mizerie pe cei de la guvernare lume o sa-i si creada , ca murdaria de pe ei nu o sa se vada .

garf

astazi, 11:12

!!!

Dar cu tine Alina, ce facem ? Cine esti ? Ce partid porti in spinare ?

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , | 9 Comments »

26 Ianuarie – Ziua tiranului

Posted by Arca lui Goe pe Ianuarie 25, 2012

Cine ne tiranizează?

E vremea să ne trezim din coşmarul televizat şi să rostim răspicat câteva evidenţe.

Nu, România nu este o dictatură, nici Băsescu un tiran. Nu, nu asistăm la o revoluţie, nici ca aceea din ţările arabe, nici ca aceea din 1989. Da, e bine că violenţele ultraşilor au putut fi stăpâ­nite şi trebuie să fie stăpânite şi în continuare. Da, jandarmii şi-au făcut în general bine datoria. A susţine că ei i-au provocat pe huligani e o enormitate. Da, 2-4.000 de oameni manifestează zilnic în întreaga ţară (în diferite oraşe), marea majoritate paşnici şi fără o umbră de program politic. (Nu discut aici despre cei scoşi când şi când de opoziţie sau de sindicate.) Nu, Piaţa Universităţii 2012 nu seamănă deloc cu Piaţa Universităţii 1990. Alegerile anticipate în an electoral şi cu dificultăţile economice ştiute sunt o diversiune. Opoziţia USL nu va salva naţia, ci cel mult, dacă va câştiga, ar putea trimite România în faliment. Şi în fine: nu, nu ne vom lăsa cu toţii intimidaţi de isteria televizată şi online în curs.

Vă rog să reflectaţi la următorul paradox, constatat deja şi de destui alţii: cum se face că, zilnic, aceşti 2-4.000 de oameni în toată ţara (şi 300-500 în Bucureşti), pe de o parte, repetă mecanic „jos guvernul, jos Băsescu, alegeri anticipate“ (adică „programul“ USL), dar, pe de altă parte, nu acceptă printre ei manifestanţi de partid expliciţi, se declară împotriva tuturor partidelor, îi gonesc pe liderii politici cunoscuţi, precum Ludovic Orban sau Dan Diaconescu, scriu „USL=PDL=mizerie“ etc.? Cum să ţii alegeri anticipate în martie-aprilie, când refuzi partidele existente, iar de înfiinţat altele noi nu mai e timp? Sunt ei „antisistem“, cum ni se spune? Dar şi alegerile după care strigă ţin tot de sistem. Cum îşi pot închipui aceşti oameni că fără lideri, fără un program, fără o alternativă politică au altă şansă decât să fie instrumentul cu care USL vrea să acceadă la putere? Iar dacă vor USL la putere, de ce n-o spun, că nu-i oprit?

De fapt, demonstranţilor din pieţe nu le-a păsat niciodată de politică şi nu înţeleg aproape nimic din tot ce se întâmplă în jurul lor. Nu sunt „societate civilă“ în sensul tare al cuvântului. N-au nicio ideologie, nici măcar una neomarxistă, anarhistă sau anticapitalistă. Îşi dau seama că sunt instrumentalizaţi? Probabil, totuşi speră că necazurile lor absolut reale vor fi auzite. De cine? De Băsescu, de Boc, de Ponta, de Dumnezeu? Nici pomeneală! De televiziuni! Fiindcă, iată, trăiesc o experienţă tulburătoare: graţie intoxicării mediatice zilnice au devenit brusc importanţi la scară naţională şi internaţională. Au devenit vedete TV! Toată naţia stă lipită seară de seară de televizoare ca să-i vadă şi să-i audă. Dar, bineînţeles, cu o condiţie: să strige „Jos tiranul!“, „Libertate!“, „Anticipate, nu comasate!“ şi celelalte. Altminteri, camerele nu se vor mai focaliza asupră-le! Că le displace taxa auto sau că vor sporurile înapoi – e mult prea puţin. Nu are nicio importanţă că în realitate nu există niciun tiran şi că anticipatele pun serioase probleme constituţionale şi tehnice! Realitatea nu contează, contează numai „Realitatea“ şi suratele ei! Ei ştiu una şi bună: dacă nu strigă „jos!“ vor reveni în nefiinţa anonimatului din care au ieşit.

Să lăsăm ipocrizia deoparte: oamenii sunt de bună voie actori într-un show al televiziunilor de ştiri. Există un fel de pact nescris: voi ieşiţi şi cereţi demisiile tuturor, noi vă dăm pe post toată ziua. Asta e tot sau aproape. Căci televiziunile îi pot inspira să strige lozinci antiprezidenţiale şi să scrie bannere insultătoare, dar nu-i pot face să gândească, nu-i pot învăţa Constituţia, nici să confecţioneze alternative politice, să desemneze lideri proprii, să aleagă între cei existenţi, nici să inventeze o cultură politică sau civică. Şi de altminteri, nu-i ajută nimeni, nici măcar intelectualii (vorbesc despre cei ostili actualei puteri): ei vorbesc cu patos patriotic despre demonstranţi în studiouri sau în gazete, dar n-am văzut pe vreunul cunoscut care să vorbească în piaţă sau măcar să participe la miting, ca în 1990.

Să nu se înţeleagă de aici că n-ar fi destule de reproşat puterii. Problema este ce i se reproşează: dacă e vorba despre clientelism, despre multă incompetenţă, corupţie, aroganţă, exces de zel, sunt de acord cu asta. Dar trebuie să vedem şi cealaltă latură: îşi poate închipui cineva că puterea a adoptat măsurile de austeritate ştiute din perversiune şi că nu le-ar fi evitat, dacă ar fi fost posibil? Iar pe de altă parte: când, cu excepţia primelor luni din 1990, au mai fost introduse în România mai multe reforme structurale într-un timp mai redus (nici doi ani întregi)? Legile salarizării, unificarea sistemelor de pensii, cele patru coduri civile şi penale, „mica reformă“ din justiţie, noul Cod al Muncii, noua Lege a educaţiei, Legea asistenţei sociale… Şi toate astea, într-un moment de gravă criză economică şi instituţională europeană! În plus, când, în România, în general, membri importanţi ai partidului de guvernământ au mai fost arestaţi şi trimişi în judecată pentru corupţie, demonstrându-se că DNA nu este un instrument politic al puterii? Că societatea românească răsuflă din greu, că dă semne de epuizare nu e anormal.

Protestatarii noştri înţeleg însă prea puţin din marile mize politice şi economice în joc; asta când nu le sunt de-a dreptul ostili, cum e cazul „revoluţionarilor“. Iar televiziunile, oferind vizibilitate mediatică contra scandări, nu au niciun motiv să-i facă să le înţeleagă, ci, atât timp cât „revoluţia“ face rating, o dau pe post, invitându-i pe demonstranţi să strige maşinal în continuare. Trăim sub tirania media, nu a lui Băsescu: iată adevărul verificat seară de seară. //

1) Cine ne tiranizeaza? – de Andrei Cornea / Revista 22, editata de GDS.

2) Protestatarii, amnezia şi dictatorul de Sabina Fati

3) Luciditatea protestului apolitic de Stefan Vianu

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , | 13 Comments »

Lepadarea de Basescu

Posted by Arca lui Goe pe Iulie 6, 2011

Comunicat:

Preludiu: A sosit in sfarsit momentul adevarului. Basescu a pornit de la un capital de incredere foarte inalt pe care l-a avut in randul unor categorii foarte diverse. Rand pe rand a inselat increderea acordata de catre fiecare dintre sustinatorii sai, dovedindu-se un personaj primitiv, rudimentar, imprevizibil, insuportabil. Nicicand animat de intentii bune, a promovat, dupa un plan prestabilit si foarte bine ascuns, camarila sa personala care domina azi Romania. Rand pe rand cei bineintentionati care au facut posibila ascensinea sa, au fost inlaturati sau s-au retras de buna voie, scarbiti. Azi a venit randul d-lui Goe sa faca acest pas. Da, sunt unul dintre semnatarii apelului mereu nobilului Sorin Iliesiu. Marturisesc sincer ca m-am simtit incurajat sa ma dezic de Traian Basescu prin gesturle similare ale unor personalitati care se afla dincolo de orice banuiala in legatura cu probitatea lor morala, cu inteligenta lor ori cu gradul, de informare. Ma refer desigur la admirabilele luari de pozitie ale unor Andrei Plesu (trei la rand), Gabriel Liiceanu, Viorel Padina si multi altii. Cred ca in scurt timp vor urma Vladimir Tismaneanu, Horia Roman Patapievici, Cristian Preda, Sever Voinescu si chiar Traian Ungureanu. Dupa ultimele declaratii mitocanesti si iresponsabile prin care ne-a ofensat istoria, sensibilitatile si ne-a periclitat relatiile cu vecinii, cele despre Rege si Antonescu, ar trebui sa fie clar oricui ca aceste lucruri nu s-ar fi putut intampla cu Adrian Nastase ca presedinte. Am fi fost azi o tara stabila si respectata. Imi pare rau ca nu l-am combatut din prima clipa pe acest Machiavelli antisemit, acest Antonescu avant la lettre. Va avea in Dl.Goe, incepand de astazi, un contestatar constant dar obiectiv. Va multumesc pentru neatentie.

Update: Va rugam ramaneti pe receptie. Nu inchideti internetul. Urmeaza un comunicat important pentru tara. Stejar extrema urgenta.

Traim intr-o tara in care oricine poate spune orice fara nici cea mai mica teama ca ar putea sa pară neverosimil, neplauzibil. O tara in care (de ex) limbricoidul Ioan Cristoiu care a vomitat timp de 4 ani in fiecare zi lasata de la Dumnezeu rahat proaspat si aromat pe imaginea presedintelui Traian Basescu sfârseste stand cu acesta la masa si facand glumite despre rege. O tara in care Dan Pavel este fara greturi consilierul lui Gigi Becali, iar Dorin Tudoran al lui Voiculescu, pentru a deveni apoi si deodata critici onesti si lucizi ai dusmanului dusmanilor lui Basescu and co. In aceasta tara, desigur, textul pe care l-am propus in preambulul acestui  topic este unul care poate trece oricand drept plauzibil, pe simplul motiv ca suna in urechile intamplatorilor ascultatori cu orice slagar al zilei. Ne-am invatat sa ascultam doar melodia si sa nu dam atentie textului, care poate fi, nu-i asa?, subinteles din ritm si tobe (to be or no tobe).

FEW  HOURS  LATTER:

He-he. He. Si acum, dupa acest 23 August ratat pe (b)Arca lui Goe, tot sub girul imaginar al Majestatii sale Regele, haide sa vorbim serios. Despre „Basescu” si despre „Schimbare”. Incepand cu prima si candida sa candidatură la primaria Bucurestiului si incheind cu ultima candidatura la presedintia Romaniei, Traian Basescu a castigat in mod miraculos toate competitiile in care intrase de fiecare data cu sanse foarte putine. Dupa ce i se ingaduise (adesea cu resemnare,  rareori cu disperare) sa participe (pe post de maciuca) la niste competitii ce pareau dinainte pierdute (vezi istoria moderna si contemporana), in toate, fara exceptie, Traian Basescu a oferit lovituri de teatru in teatrele de razboi, intorcand in mod miraculos rezultatele dinainte cunoscute, in tot atatea lupte cate vor ramne in manualele de istorie (si de alte stiinte): primaria Bucurestiului (2), presedintia PD (1 si 1 virgula ceva), presedintia Romaniei (unde, ca si Iliescu dar totusi atat de diferit, a canditat tot de 2 ori si jumatate, o jumatate de data impotriva unui canditat colectiv – 322) a reusit sa-i puna la respect pe mai titratii la vremea respectiva, Roman, Nastase, Geoana, Oprescu, Parlamentu… – toti unul si unul. Datoreaza Traian Basescu aceste succese cuiva anume? Exista vreo entitate (indivizi, grupuri, strategi) care sa-l fi pregatit, antrenat, propulsat si (eventual) impus pe Traian Basescu, prin strategii sofisticate, prin perseverenta ori prin puterea autoritatii (asa cum se intampla cu presedintii americani)? Nu. Nici vorba. Traian Basescu a castigat singur bataliile acceptand cauze pierdute si aplicand cu incapatânare o strategie simpla, aceea de a fi el insusi. Asa cum este! Nu asa cum si l-ar fi dorit unii sau altii. Mai ales altii. Ulteriori cu totii.

Evident ca a fost sprijinit de „echipa” si de catre „colaboratori” si incurajat de simpatia „simpatizantilor” dar el a fost in permanenta factorul decisiv, locomotiva care a pus in miscare trenul. Succesele lui incredibile („yes we can”, avant la lettre) a atras in jurul sau o lume pestrita, de la visatori inocenti pana la escroci oportunisti, toata gama. Dintre acestia (care au fost, ca altii nu erau, in afara poate de Padina si Iliesiu), intr-o maniera mult mai fluida decat cea cu care ne obisnuise osificarea PSD-ist, s-a constituit mecanismul administrativ in care au intrat, si din au iesit sau au fost scosi (pentru a fi bagati) fel de fel de indivizi… Nu insist asupra faptului ca, in fond, in 2004 s-a schimbat presedintele, nu tara. Dintre ulteriorii care au aderat activ, intr-o maniera pozitiva as zice, la fenomenul Basescu au fost si multi intelectuali de elita care, desigur, nu aveau prea multe afinitati la „profile” cu „rudimentarul” Basescu, stare despre care ambele parti ale parteneriatului a avut stiinta de la bun inceput. Intelectualii, multi dintre ei autopropusi pe post de hartie creponata (ca amortizor prin ambalare frumoasa a buzduganului Basescu), care acceptasera implicit ca starea in care se afla Romania necesita in mod expres un presedinte cu exact acest profil, din topor, abraziv, contondent (si nimic altceva) s-au trezit deodata ca, pentru a putea fi egali cu ei insisi, sarcina lor ar fi aceea de a-l imblanzi, educa, civiliza, cizela si de a-l catifela pe presedinte, pentru a-l face moale si pufos. De a-l face sa se schimbe. N-a fost nici pe departe nici cea mai importanta si si nici cea mai constanta presiune indreptata spre a-l face pe presedinde sa se schimbe aici si aici, acolo si dincolo, asa si asa, cum se cuvine, nu-i asa?, unui presedinte. Dupa cateva momente de deruta spontana in 2004 (va mai amintiti ce atmosfera?) baietii destepti au pornit masinaria de facut zgomot si de pictat Basescu. Daca n-au putut sa-l schimbe cu totul au optat firesc pentru varianta startegica a inundarii cu cacat. In scurta vreme, dispunand de amplificarea potrivita au inceput campania electorala anti-Basescu si de atunci n-au oprit-o nicio clipa. N-au reusit sa-l sufoce cu cacat dar l-au tinut prizonier in acesata puscarie, impiedicandu-i eficient orice miscare, orice reforma. Strategiile utilizate au fost trei mari si late: (a) zice Basescu  de cineva ca e comunist, securist, corupt etc? Nu-i nimic zicem si noi despre el exact acelasi lucru, de zece ori mai mult si mai tare, de mult mai multe ori si-n mult mai multe locuri. Si mai adaugam pe deasupra, ca nu ne doare gura, alogen, dictator, hitler, stalin… Nu se va mai alege. Ba da se alege chiar ca Voiculescu, Vantu, Nastase, Iliescu, Ponta, Antonescu sunt mai curati, mai uscati si mai frecventabili decat mitocanul, de…   (b)  In al doilea rand se pun in balanta toate defectele pe care le-ar putea avea un fost marinar (betiv, curvar, incult, badaran, scandalagiu etc) cu aptitudinile necesare functiilor de presedinte, decan la arte, academician, critic literar, popa, papa si ce-o mai fi. Se umfla bine  primele,  prin trâmbiţare perpetua si i se atribuie numitului Basescu. Zi si noapte, 24 din 24 7 din 7 pe 7 x 7 canale. Din cand in cand pe ecran apare cate un nastase la cate un vernisaj. (c) In al treilea rand orice individ care etaleaza vreo predispozitie pentru a lua atitudine in favoarea inamicului Basescu trebuie “convins” prin mijloace specifice sa renunte sau daca nu este starpit fara mila. Orice metode sunt admise, calomnia, santajul, terfelirea, ambalarea in cacat, culpabilizarea  si discreditarea. Orice sprijinitor sau simpatizant al lui Basescu va fi fie speriat ori tinut ocupat cu procese si amenintari (precum „plagiatorul” Liiceanu…), ori scarbit pana la renuntare, ori fortat sa se radicalizeze pentru a deveni ridicol. In acest “micut” context as fi curios cum ar fi rezistat presiunii psihice cei care se dezic azi de Basescu. Cum ar fi aratat ei ca indivizi cand o infinitate de oglinzi tv paralele i-ar fi aratat ca pe niste statui sub munti de gainat si scuipaturi venite de la jegurile cele mai jegoase ale aceste societati sau de la imbecilii cei mai imbecili. Ar fi continuat probabil sa fie ingeri inaripati si diafani, monumente de civilitatesi eruditie sau ar fi murit tristi in casele lor incercand cu disperare sa para altceva decat zice maimutoiul Badea ca ar fi (ba esti!). Dintre cei doi presedinti si jumatate din cat am avut dupa “evenimentele din decembrie 89” (ca de… asa suntem, noi sub zodia neispravirii), asupra lui Basescu s-au exercitat cele mai mari si mai contradictorii presiuni inspre transformarea sa si fortarea spre un model  convenabil defaimatorilor. Paradoxal, Basescu a fost cel care a rezistat cel mai bine acestei presiuni, ramanad mereu egal cu sine insusi, in pofida adversarilor si a prietenilor de parcurs. Pacat, mare pacat ca n-a reusit sa se depaseasca pe sine insusi, nici macar atunci cand l-a numit pe fostul rege sluga la rusi si tradator. Iliescu s-a schimonosit cel mai tare incercand sa para ceea ce nu era, traversand prin chinuri groaznice metamorfoza de la postura de acuzator al intinătorilor la acea patron al capitalismului de cumetrie, sarac si cinstit si la masa cu regele, pentru a ramane in cele din urma un bolsevic  nenorocit, o limba de lemn clocitoare de nastase, geoane, poante. Constantinescu, sarmanul, s-ar fi schimbat el dar n-a existat nicio presiune in acest sens, baietii destepti anticipand corect ca se va cere singur afara foarte repede.

Dar sa revenim la formula de ocara de dânsi inventata: Intelectualii lui Basescu (cum ar veni ai analfabetului). Intelectualii lui Basescu sunt o legenda. Si atat. Intelectualii lui Basescu sunt acea categorie de oameni de elita care au fost facuti cel mai repede si mai categoric inofensivi in vreo sprijinire a lui Basescu intru demolarea sistemului ticalosit sau macar spre reforma si schimbare. Contributia lor la aceasta batalie, la faptul ca n-a fost inca pierduta este, doamnelor si domnilor nesemnificativa. Absenta unei contributii notabile li se datoreaza in primul rand lor, slabiciunilor, agnoaselor si inabilitatilor lor de a nu aluneca pe rahat. Batalia cea mai mare si mai importanta pe care Basescu n-a castigat-o si pe care n-o poate castiga nu apare pe lista enumerata mai sus. Va ramane consemnata in istorie ca un sah etern pe care pionul Basescu il tot da Regelui advers, bine ascuns in munti. Munti de rahat bineinteles. A fost batalia care a trebuit sa fie purtata in fiecare zi si pentru a carei necastigare “intelectualii” il acuza acum pe Basescu:

Iata ce zice ultimul mohican intr-un ultim necrolog: “Un ultim cuvînt: nu-i fac lui Traian Băsescu un proces de rea intenţie. Sînt dispus să accept că a vrut să facă ceva marcant şi durabil. Ceea ce spun, fără nici o plăcere, e că n-a fost deloc la înălţimea ambiţiilor lui. Iar ceea ce se conturează la orizont nu face decît să mă convingă că sîntem o ţară fără noroc…”

In acest context, lamentarile penibile in serial cu care-i rasfata dl.Plesu pe cititorii Dilemei si Adevarului (ce ironie a soartei in aceste titulaturi de gazete) raman niste vaicareli de babe in amurguri (dupa cum bine metaforiza la un moment dat dl.Polichinelle despre personajul cu pricina). Chiar daca n-ar fi stricat daca presedintele s-ar fi abtinut sa-si faca publica parerea despre niste probleme istorice care-i intrec competentele, totusi sub aspect uman, cineva care, conducator de stat fiind, este balacarit, ofensat, defaimat, injurat birjareste, clipa de clipa de catre armate de jigodii si imbecili in concubinaj, ar putea avea dreptul moral sa-i zica tovarasului Mihai I fost de Hohenzollern, in prime-time, Majestate mai du-te pizda ma-ti, fara ca asta sa demoralizeze neapart partenerii si sa provoace dezertari (cu pompa si capac) in masa.

Despre acest incident ar fi putut comenta critic in articolele lor intelectualii, in primul paragraf, urmand ca in celelalte sa-si expuna parerea lor despre  reforma, despre legalizarea confiscarii averilor ilicite, despre reorganizarea teritoriala, despre alte reforme ramase nepromovate (invatamat, electorala, justitie, cultura etc) ori despre orice cai verzi pe pereti le dicteaza preocuparile lor de intelectuali notorii (si pre-ocupati).

Armatele de jigodii in concubinaj cu imbecilii incurabili, carora li se alatura prin aceasta dezertare, unii intelectuali de marca si remarca, de ultima ora, mai contin cateva specii: (a) moflujii care-i considera pepotriviti in functii pe Tismaneanu, Patapievici ori pe consulul Morar de la Marsilia (apropo cine o fi consulul potrivit de la Munchen, ca nu se stie) pentru ca mai potriviti ar fi ei (unii or fi, nu zic nu, ca consuli cel putin), si (b) armata calicilor ce sufera de sindromul consilierului inchipuit, si care cred sincer, in imaginatia lor de cefalopode, ca presedintele ar trebui sa se uite in gurile lor stirbe in care sa le si puna eventual cate ceva (vezi cazul autorului profesionist de apeluri, Sorin Iliesiu si a amicilor sai de pahar. Paharul gol cu care dai de pamant si nu se sparge). Cacat, pardon, bonjour.

P.S. Cred incontinuare ca in Romania actuala Traian Basescu este cel mai potrivit tip de presedinte. Un tip pe care-l meritam. Cu prisosinta. Daca insa acest tip optim de presedinte (in tara alternativei Ponta-Crin) nu este si de ajuns, asta nu mai este vina exclusiva a lui Basescu. Preponderent este vina intelectualillor săi. Care sunt. Si care nu sunt.

Bibloografie facultativa:

Basescu-Basarabia

Averea lui Basescu

Rusia nu-l poate da la o parte pe Basescu dar l-ar da

Insemnari din subterana (a se citi comentariile din subteran)

Comentarii la Cerocratia.

Dar pentru ca azi e vineri, zi de post, propun postul zilei Aici: Constiinta lui asa cum trebuie,

iar in ton cu postul curent de pe (b)Arca lui Goe propun si postul zilei de ieri: Aici: Asemanari frapante.

 

Posted in Dl.Goe si Pleşu | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , | 44 Comments »

Politice: anti-Memorie si Paradox

Posted by Arca lui Goe pe Februarie 6, 2011

In mod paradoxal Basescu este acuzat de catre fostii comunisti ca e fost comunist, de catre fostii UTC-isti ca e fost comunist, de actualii comunisti ca e fost comunist, de securisti ca e fost securist, de fostii anti-comunisti ca nu-i destul de anti-comunist, si de catre comuişti ca e magar si violent si n-are maniera.

Totusi in mod evident Basescu si-a pierdut simpatia si popularitatea in randul marii majoritati a romanilor care i-o acordasera candva, adica a acelora care conteaza cantitativ la vot, tocmai pentru ca nu e destul de comunist. Idiotilor.

Si cu cat mai numerosi devin cei care-l urasc in mod tacit si crescator  pe Basescu pentru ca nu este suficient de comunist,  ca nu e destul de Iliescu-Nastase, cu atat mai vocali devin cei care considera just sa-l critice pentru ca nu e suficient de anti-comunist. Daca nu e paradox la mijloc atunci e tradare, semn ca energia sociala circula dupa legi predictbile prin aceleasi vechi sisteme de vase comunicante. Trebuie sa te cheme Gogea-Tudoran ca sa nu realizezi ca aducerea la putere a lui Iliescu-Nasase-Voiculescu-way,  prin cantare in struna, este calea sigura de a lucra impotriva lucrurilor in numele carora declari formal ca „lupti”. Sau sa realizezi dar… Indiferent cum ar fi (prostie sau ticalosie) devine detestabila  insistenta unora de a vorbi pareri ferme si principiale. Incapacitatea lucizilor care realizeaza corect si onest limitele  lui „Basescu”, de a cauta sau produce un inlocuitor al acestuia, cantonîndu-se in dizidente intelectual-contabile, este o condamnare in alb a societatii de maine, cand vom fi iarasi fortati sa coexistam cu „Iliescu”.

Basescu este ceea ce a fost devenit nu sub apasarea dusmanilor sai ci constrans de presiunea dusmanilor dusmanilor sai. Genul Gogea. Belferilor.

Orice om de onoare se simte dator sa folosesaca orice moarte pentru sine in contra lui Basescu.

***

Imprejmuit pe blog de aceeasi turma stabilă de simpatizanti, fostul Adrian Nastase, intrupandu-l zilnic din jale pe fostul Cristoiu, isi continua cu cinism cabotin defularea, mizand fireste si pe efecte politice colateral utile. Deunezi, fara riscuri, nici mcar morale, povestea pe blogul sau politic (egal cu alte bloguri apolitice) o stire de la ora 5, despre un cetatean al patriei care, sub regimul Basescu, si-a injunghiat sotia si apoi s-a sinucis.

Un vizitator intamplator, aproape accidental (dl.Goe) a adaugat comentarii nici pana azi aparute:

1. Dl.Goe spune: Comentariul tău e în așteptare. – februarie 5, 2011 la 12:17 am

In marea majoritate a cazurilor sinuciderile sunt consecinta ultima a unor afectiuni psihice cronice. Cel mai adesea debutul unei astfel de afectiuni psihice are o conditionare genetica care poate fi amplificata, in timp, de conditii sociale, familiale etc, de conditia umana in general. Presupun ca debutul afectiunii psihice a lui Cristian Campeanu s-a petrecut cu ceva vreme in urma, undeva in perioada 2000 – 2004.

P.S. Cinismul in exces este de asemenea semnul unor afectiuni psihice majore, sociopatia fiind una dintre acestea. A folosi un caz de sinucidere si inca unul anume (fara acceptul familiei sarmanului sinucis) in luptele politice este un semn de cinism. Cred. Ma mir ca nu au fost puse si poze. Era mai de efect.

In compensatie a aparut alt mesaj:

STROE STEFAN spune:
februarie 4, 2011 la 2:04 pm

domnul nastase e un om democrat care a facut loja bloggerilor ,discuta cu oricine ,asculta parerile oricui,da raspunsuri ,oare cine mai face asa ceva in politica de azi?

Si paradoxul continuaaaa… Insa foarte putin. Urmasii bratienilor (a – ă – â) se pupa cu urmasii ceausestilor, decreţelul Ponta cu decreţelul Crin, iar pe margine Tudoran cu genul X (Stroe).

Dar pana la urma ce tara mai e si aia daca presedintele nu e  levent? Om fara ambit domnule.  Sunt fortat sa-i urasc pe toti cei care ma silesc sa-l iubesc pe Basescu. Scârbelor (Vorba d-ne Amycommunications, ca despre comunicare este vorba).

Posted in Adrian Nastase, Parerea lui Goe | Etichetat: , , , | 40 Comments »

Cazul sau ne/cazul Dorin Tudoran – Bloggerul

Posted by Arca lui Goe pe Mai 23, 2010

„Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi,
Dar ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.”

(Ion Luca Caragiale, Scrisoarea I furtunoasa)

Daca ai fost cenzurat fara motive serioase, insultat,  agresat si in plus ti s-a refuzat DREPTUL LA REPLICA, atunci poti sa-ti scrii oful aici, pe Arca lui Goe.

[… aici ar fi trebuit sa apara un eseu al d-lui Goe cu aprecieri critice si evaluari estetice despre blogul d-lui Dorin Tudoran. Eu i-am zis sa-l scrie ca sa dam odata drumul la paranghelie dar stiti si d-voastra cum e dumnealui: răzgâiat. Cica momental are alte lucruri mai importante si mai intelectuale de facut si ca se ocupa el de dl. Tudoran mai tarziu. S-o vad si pe asta, pupa-l-ar mamitzica de destept, cochet si cuminte. Cu drag si nerabdare, Mamitzica…]

Tanti Mitza:

In România, ţara noastra tranzitorie si intranzitiva, post-comunistă, pe criza şi pre-recesiune, există totuşi oameni care nu duc grija zilei de mâine. Unii nici a celei de poimâine. Si desigur ca nu ma refer aici la cei duşi de pe lume. Alţii insă sunt foarte saraci. Ar duce ei grija zilei de mâine daca n-ar avea-o pe-a celei de azi, cu toate astea-n faţă. Cel mai sarac insa este conul Dorin faţă cu reacţiunea. Conul Dorin faţă cu reacţiunea e atât de sarac incât este forţat, de nişte împrejurari ca acestea, să duca grija zilei de ieri. Dar o duce foarte bine. Conul Dorin faţă cu reacţiunea este stâlp de societate civila, pamfletar – combate bine, arhivar (!), studinte în drept (învaţă legile nescrise) şi, şi, şi blogger. Uneori se crede I.L.Caragiale, alteori mi-l aminteşte pe Coriolan Draganescu.
Bloggerul Dorin Tudoran (caci despre el este vorba) s-a nascut de mai multe ori. N-a renascut, pentru ca inca n-a murit niciodata ci pur si simplu asa s-a nascut domnia sa, de mai multe ori. Prima oara s-a nascut dintr-un exces de suflet al individului omonim. Acesta, precum salcamii lui Tudor Gheorghe şi -a deschis (curajos sau inconştient, nu se ştie) sufletul, l-a scos afara, l-a pus pe masa de operaţie si a inceput să se opereze singur. Operaţia a decurs normal până in momentul in care o sora medicala (anonima Ioana ori Lucretia Berzintu) a atins din greseala un nerv mai sensibil (din trecut) al sufletului expus, la vedere, pe incredere de catre primul con Dorin blogger AICI (a se cauta dupa Cezar Boliac sau Ivanescu ori „umple de sange”). Inervarea nervului respectiv a facut cumva atingeri multiple (fiind vorba tot despre o greva a foamei dar cu care conul Dorin n-a simtit nicio solidaritate, normal pentru ca se afla sub anestezie partiala) cu alti nervi durerosi ceea ce l-a descumpanit pe auto-chirurgul con Dorin pana la a constata ca nu mai stie sa continue operatia. Si-a strans la repezeala sufletul de pe masa de operarie, l-a inghesuit inapoi la loc in mare graba, si-a cusut operatia cu alta greva aseptica a foamei si s-a dus, singur, singurel, la reanimare.
A stat cat a stat la reanimare pana cand i s-a inchis operatia si s-a nascut ca blogger inca o data, decis sa fie mai atent de data asta. Prima oara se nascuse din spuma marii. A doua oara s-a nascut din spumele dorintei de revansa. Conul Dorin faţă cu reacţiunea este un caz unic de blogger care ajunge la Traian Basescu plecand de la Vladimir Tismaneanu si nu invers, cum e normal si cum procedeaza tot bloggerul (unii ratându-l pe Tismaneanu, pentru ca (i)radierea din Basescu ii trimite la Patapievici). In fine ar mai fi de spus dar m-am plictisit brusc. Despre alte nasteri alta data.

Pana atunci ar trebui adaugate cateva mentiuni si distinctii vizavi de blogger con Dorin.
a. Succese/merite notabile: Decorarea de catre Basescu a generalului Gheorghe Homoștean (pentru meritul de a-l fi prigonit pe Coriolan Draganescu cel tânăr)
b. Succese/merite palpabile: Retragerea de catre Basescu a decoratiei generalului Gheorghe Homoștean (prin meritul si atentia lui Coriolan Draganescu cel batrân)
c. Alte succese: Cenzurarea fara mustrari de constiinta a mesajelor care nu-i sunt pe plac. (in privinta atingerii stadiului liber de mustrari are si Goe al meu unele contributii).
d. Alte reusite: Capacitatea (mesianica) de a lua totul in nume personal, asupra sa.
e. Contributii: Redefinirea prin ingustare a notiunii de „complicitate”.

Recomandari:
a. I se recomanda lectura novel-ei „Niebla/mist/negura – Miguel Cervantes de Unamuno” (mai ales cand se mai crede I.L.C.)
b. Infraţirea prin întovărăşire cu Sindicatul Bloggerilor Socialisti (S.B.S.)

Mammare: Aprob pozitiv.

Posted in Poetul GreFo | Etichetat: , , , , , , , , , , , | 66 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: