(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Posts Tagged ‘Univers’

Doua abuzuri flagrante, strigatoare la cer

Posted by Arca lui Goe pe noiembrie 20, 2014

flagrant, cras, sfruntat, strigator la cer

Secţiunea „adnotiţe”:

Avand in background-ul apropiat ceţurile campaniei electorale nationale, n-am bagat (destul) de seama niste abuzuri flagrante (si revoltatoare) care s-au intamplat in lume. Mai inati „omul de stiinta” Stephen Hawking ar fi declarat (total abuziv) ca Dumnezeu nu exista (motivul principal al acestei inexistente fiind pasa-mi-te faptul ca Dumnezeu n-ar fi necesar in explicarea aparitiei (?!)  Universului, si ca prin urmmare (in lumina unui postulat hawkingian) ceea ce nu e necesar nu exista.

Omul de ştiinţă Stephen Hawking a făcut o declaraţie care i-ar putea şoca sau nemulţumi pe mulţi: ”Dumnezeu nu există”. Într-un interviu acordat ziarului spaniol El Mondo, Stephen Hawking susţine că ştiinţa oferă o explicaţie ”mult mai convingătoare” pentru originile Universului, iar religia, în special miracolele prezentate în Biblie, nu este ”compatibilă” cu datele ştiinţifice.”Înainte să înţelegem ştiinţa, era normal să credem că Dumnezeu a creat Universul. Dacă Dumnezeu ar exista, am şti tot ce ştie Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu există”, a spus Hawking.

Colac peste pupaza, si probabil din spirit de razbunare, cetateanul Papa Francisc („omul bisericii”) declama si el (presupun ca) in replica, un  discurs revoluționar (si subtil, dar tot total abuziv) despre faptul ca (auzi taina?!) Big Bang-ul şi evoluţia sunt adevărate (?!)

Este uluitor ceea ce se intampla si cat de departe pot ajunge mistificarile si manipularea cand sunt lasate de capul lor. Intrucat noi momental n-avem vreme nici sa combatem si nici sa compatimim impreuna cu (sau pe) cele doua abuzuri flagrante, surori, precum nici pe cei doi frati Francisc si Stepen, care le-au dat drumul in lume, ne multumim sa le adnotam aci, ca sa nu uitam de ele si sa le avem in vedere alta data, cand ne-o veni mai bine.

 * * *

Timpul a zburat. Tu nu te-ai schimbat. Am ghicit. Asa-i? Adresa ta.

UPDATE 1. Intrebare: Exista DUMNEZEU in acest film?

UPDATE 2. Momentul mai binelui asteptat pentru explicitarea celor doua abuzuri flagrante, strigatoare la cer, a si trecut. A trecut (in trecut) aproape neobservat (precum acele povesti si doine, ghicitori, eresuri, abia intelese, pline de-ntelesuri), dar nu si neconsemnat. A fost consemnat (pe larg) de catre prea-cinstitului cititor citit si unic de pe Arca lui Goe,  prin comentarii (in vorbe si cuvinte) ale catorva dintre instantierilor sale polimorfice, dar si prin fel de fel de alte noduri si in-semne, soapte, taceri, treceri… Ca nu s-a ajuns la nicio/vreo concluzie (finala, unanima) ramane neesential… Mai importanta in context ramane poate acceptarea provocarii de a inter-actiona cu infinitul, in incercarea mereu nesfarsita de a-L deslusi.

  • stiinta se ocupa exclusiv de cele våzute (nu de cele nevazute) in incercarea de a explica CUM (nu de ce) se petrec (sau s-au petrecut) lucrurile in domenii finite (nu cu Universul intreg).
  • stiinta nu se afla in competitie sau in relatii de subordonare sau coordonarea cu religia, filosofia sau arta (ci doar in relatii de complementaritate).
  • stiinta nu se ocupa cu si/sau de Dumnezeu. Stiinta nu poate si nu-si poate propune sa demonstreze existenta sau inexistenta lui Dumnezeu.
  • stiinta poate studia ecourile cuvantului Dumnezeu, in oameni. Sunt observabile.
  •  oamenii de stiinta in exercitiul functiunii nu-si pot baza/fundamenta cercetarea stiintifica pe existenta sau inexistenta lui Dumnezeu sau pe Credinta in existenta sau inexistenta lui Dumnezeu.
  • ipoteza existentei ca si a inexistenta lui Dumnezeu nu intra in contradictie (in niciun fel de contradictie) cu nimic din lumea celor observabile (a celor vazute).
  • in timpul lor liber oamenii de stiinta pot fi (in pseudo-deplina libertate) mistici (afiliati unor credinte religioase precum Credinta in existenta lui Dumnezeu sau Credinta in inexistenta lui Dumnezeu), agnostici, indiferenti sau „in asteptare”… ori cate putin din fiecare. Niciuna dintre aceste afilieri anume (mai mult sau mai putin voluntare) nu ofera, in general, indicii sau garantii fata de succesul sau esecul omului (de stiinta, respectiv) in activitatile sale stiintifice, chiar daca intre elanul cu care practica stiinta si intensitatea cu care omul isi traieste dimensiunile extra-stiintifice ale fiintei sale (indiferent care ar fi acelea) exista indubitabile corelatii si determinari (analizabile in mod stiintific).
  • omul de stiinta Stephen Hawking este (in timpul sau liber, din ce in ce mai liber) Credincios declarat. El Crede in Big-Bang si in inexistenta lui Dumnezeu. Credinte ca oricare altele. Din motive discutabile, domnia sa a gasit de cuviinta sa contrapuna credintele sale altor credinte (precum credinta in existenta lui Dumnezeu).
  • Si daca Stephen Hawking este un enorias de lux al bisericii Big-Bang, nu mai putin adevarat este ca pentru majoritatea adeptilor „teoriei” Big-Bang, aceasta este o religie.
  • Teoria Big-Bang este un mit modern nascut la frontierele stiintei. Stiinta mai are mult de lucru pentru a-i da de cap/åt, pentru a-i descoperi limitele si limitarile, pentru a-i stabili domeniul (partea finita de Univers) a carui functionare o (va) descrie (multumitor) in acord cu observatiile.
  • Omul papa Francisc, este un baiat bun si neconformist, care lupta (in felul såu) cu coruptia (inclusiv cu cea legalizata !!!), care doreste reconciliere universala, dand semne de bunavointa ateilor, homosexualilor si prostituatelor (Doamne, ce companie) declarandu-i (la limita) recuperabili, apti pentru mantuire si eligibili pentru locuri in rai (ceea ce este absolut laudabil) si care doreste apropiere si deschidere in raport cu alte religii si cu alte confesiuni ale religiei crestine. Ultima sa cucerire in ale neconformismului este incercarea de apropiere fata de Biserica Big-Bang-ului si a evolutionismului pe care le declara (abuziv) ca fiind valabile, plauzibile (intrucat, vai, Dumnezeu n-ar fi fost capabil sa creeze lumea cu bagheta magica; De ce nu? Nu-i atotputernic?).  Ma rog, incercarea de a face pasi mici in directia unei mari unificari religioase planetare sau macar atingerea unei stari de reconciliere universala este ceva laudabil. Dar ideea de a te pronunta vizavi de valabilitatea unei Teorii Stiintifice in curs de elaborare si elucidare, in virtutea unei autoritati de natura nestiintifica, este ridicola si se poate dovedi contraproductiva.

* * *

Cuvantul Dumnezeu a fost creat de Om (iar nu Dumnezeu a fost creat de om, dupa cum le place credinciosilor atei sa afirme). Faptul ca omul a inventat (si foloseste) cuvantul Dumnezeu nu dovedeste  si nu inseamna ca Dumnezeu exista sau ca Dumnezeu nu exista. Existenta cuvantului Dumnezeu face ambigua in mintea omului semnificatia notiunii de Dumnezeu. Ce este Dumnezeu? Unii afirma ca Dumnezeu este Universul, ori ca Universul (infinit si unic) este insusi Dumnezeu si ca noi suntem, prin urmare,  mici fårâme de Dumnezeu. Ca nu exista decat Dumnezeu, un Univers atotcuprinzator, autogenerator, inteligent si doatat cu vointa. Dupa alti autori (…) Universul (unic si infinit) atotcuprinzator este dotat cu „inteligenta” (constrangeri, savoir faire) dar nu si cu vointa,  problema existentei lui Dumnezeu fiind prin urmare de natura transcendentala. Credinta in existenta lui Dumnezeu este cea prin care acceptam ca exista Ceva, Unic, (UNU) dincolo de Univers, care nu este de natura Universului. Credinta in inexistenta/absenta lui Dumnezeu este cea prin care acceptam ca (nu) exista Nimic (ca exista ZERO) in afara Universului. ZERO sau UNU sunt dincolo de demonstrabil, iar aflilierea noastra la ZERO sau la UNU nu este o problema de decizie ci de analiza. Trebuie sa ne studiem pe noi insine nu pentru a ne decide afilierea ci pentru a ne constata afilierea, pentru a descoperi in ce anume credem: in UNU sau in ZERO, in Dumnezeu sau in Nimic. Varianta lui ZERO virgula ceva nu poate opera in aceasta logica binara. 0,99999 sau chiar 0,(9) nu este 1 ci tot 0. Poate ca viata este un drum intre 0 si 1, un salt. Sau un drum intre 1 si 0, sau intre 1 si 1 (cu trecere prin vecinatatea lui 0), sau… intre  0 si 0 (cu vedere spre 1). Dumnezeu stie. Analizand-se, fiecare ar trebui sa stie pentru el insusi cum sta si in ce anume crede. In informaticå, atunci cand nu se cunoaste daca valoarea unui bit este 0 sau 1, acestuia i se asociaza starea numitå NULL. Si uite asa se ajunge,  iarasi la o „treime”: NULL, 0, 1. Tu stii cum stai? Ce valoare ai?

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , , | 259 Comments »

37 de decenii

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 4, 2013

Nimic pe lume (lumea aceasta) nu se poate face fara credinta si dorinta. Dar care oare sa fie mai importanta? Dorinta sau Credinta?

Sau, si altfel, se exclud oare ascetismul si hedonismul? Sau, si, dimpotriva? Astazi Isaac N. ar fi implinit 37 de decenii daca n-ar fi decedat intre timp. Chiar daca n-a inteles nimic ca lumea din acesata lume, dupa cum a demonstrat descendentul Albert E., totusi dl.Sir Isaac N. (om de stiinta si teolog) ramane ilustrarea simbolica perfecta a faptului ca stiinta si religia redau esentialmente la fel imaginea universului, fara osebire. La fel de aproximativ… Problema gravitatiei a ramas nerezolvata. Problema celor trei corpuri… Este oare materia sursa gravitatiei sau gravitatia (un atribut al spatiului) este sursa materiei… Ah, Universul, acest Defect al lui Dumnezeu… in curs de a fi reparat, de la Sine… intr-o incordare fara sfarsit…

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , | 32 Comments »

Meta-Galaxia Goe si Universurile Paralele (II, II si un sfert)

Posted by Arca lui Goe pe aprilie 20, 2012

Mai demult (am fi tentati sa zicem chiar “la inceput” dar ne abtinem eroic din motive ce vor fi clarificate pe parcurs) Universul era mult mai simplu decat este acum. Era format doar din pamant si cer. Era prin urmare si foarte mic. Atâta era el. Teoretic (cel puţin) pe atunci nu era mare lucru sa ai o teorie clara si coerenta despre Univers (era simplu, nu ca acuma). Treptat insa, Universul a crescut. La inceput (hait) mai incet, apoi din ce in ce mai repede, in special in directia cerului, dar nu numai. Vina apartine in totalitate geometrilor si stiintificilor care, din cauza unui excedent de bunuri, un exces nenorocit ca toate excesele care definesc specia (cica) umana, s-au trezit deodata ca au fost pusi pe liber si neavand ce alta sa faca s-au apucat, din plictiseala, sa masoare, sa studieze, sa scruteze etc tot ce li s-a năzarit. Sa ne fereasca Dumnezeu de ingeniozitatea celor care se plictisesc si-ncep sa scormone lumina si mai ales intunericul. S-au descoperit chiar gaurile negre, materia intunecata si energiile intunecate. Veniti de luati intuneric. Asa se face ca azi, Universul nostru (omogen si izotrop) a ajuns sa aiba dimensiuni colosale (co-lo-sa-le), mult dincolo de puterea de intelegere a celor forţaţi de catre mode sa aiba (si ei) sistem, adica viziune asupra lumii. Astazi Universul nostru (sa ni se dea voie sa-l numim asa, cu tandreţe: „al nostru”) a ajuns sa masoare in varianta sa observabila (care-i un pic mai mare decat versiunea sa vizibila) mai mult de 90 de miliarde de ani lumina in diametru. 90 000 000 000 ani lumina!!! Vrea cineva sa transformăm in km sau m? Ce rost ar (mai) avea?

Asadar Universul nostru (observabil) este o sfera cu centrul in centrul Pamantului (la Corabia bunaoara, la Washington sau in Insula Pastelui, nu conteaza) cu o raza de aproximativ exact 44 de miliarde de ani lumina, plin cu obiecte (materie) care plutesc in el si care (a) interactioneaza gravitational si (b) informational (prin radiaii electro-magnetice), mutandu-se (c) de colo colo in timp si spatiu si (d) transformandu-se (in te-ai mira ce) tot in timp (cuvant cheie) si spatiu (si mai cheie), (e) curbandu-le pe amandoua, prin voia si sub atenta si competenta supervizarea a bunului Dumnezeu, care reuseste performanta notabila de a pastra o oarecare coerenta informationala a ansamblului si partilor. Ajuns cu lectura in acest punct, un ipotetic cititor pitagoeic, atent in particular (hic et nunc sic) dar distrat in general, ar putea sa se nedumereasca fata de aceasta dimensiune. Stiind(u-se) ca varsta estimata a universului este de circa 13.7 miliarde de ani (cu eroare, aiurea, de numai plus, minus 110 milioane de ani, o bagatelă) cititorul atent si competent s-ar putea intreba ritos (si chiar daca al nostru nu s-o intreba ai altora se intreaba sigur), cum Dumnezeu putem spune ca raza Universului nostru observabil (UNO) este de 44 de miliarde de ani? Nu-i asta un non-sens, o contradictie?

Prin telescoapele noastre spatiale, noi observatorii omnivori terestri vedem (cu intarziere) „lumina”, ce calatoreste cu viteza finita prin spatiu si care ajunge la noi de la surse distante, oferindu-ne o imagine din trecutul acelei surse (ca-n La Steaua lui Eminescu, si pe care, in parenteza fie spus, o multime de de pseudo-fani il acrediteaza complet aiurea cu viziuni futurist-relativiste). Prin urmare lumina venita de la o galaxie aflata la o distanta de 100 de milioane de ani lumina (va rugam sa nu incurcati milioanele cu miliardele) ne ofera o informatie despre cum statea treaba cu acea galaxie in urma cu 100 de milioane de ani in urma (nu-i mult, cam pe vremea dinozaurilor). Teoretic o alta galaxie aflata la 10 miliarde (atentie miliarde) de ani lumina ne ofera o imagine veche de 10 miliarde de ani (asta e deja cam de multisor, pe atunci nu exista Pamantul, nici Soarele, umbra celor nefãcute nu-ncepuse-a se desface, si în sine împãcarea stãpânea eterna pace!… pe aci). Dar ce semnificatie ar putea avea faptul ca o galaxie este aflata (azi) la 20 de miliarde de ani lumina distanta de Corabia? Sa insemne asta ca lumina ce-o vedem venind de la ea ne ofera o imagine veche de 20 de miliarde de ani? Cum? Daca Universul Nostru a aparut dupa Big-Bangul produs cu (numai) 13.7 miliarde de ani in urma, inseamna ca galaxia aceea aflata la 20 de miliarde de ani a existat inainte de Big-Bang? Peste poate. Ce sa insemne asta? Ca nu exista galaxii mai indepartate de 13.7 miliarde de ani lumina? Sau ca n-am putea noi (omnivorii terestri) sa vedem cu ochii nostri ceresti asa ceva?

Totusi in acord cu chiar religia oficiala a Big-Bangului nu numai ca e posibil, dar chiar se si intampla aievea, fara sa fie niciun paradox la mijloc. In deplin acord logic si legic cu SS a BB (Sfanta Scriptura a Big-Banguli, o religie ca oricare alta, vom reveni) nasterea Universului nostru s-a produs acum circa 13 miliarde de ani (o fi cu ghinion?), iar galaxiile, quasarii si alte entitati cosmice distante pe care le observam prin telescoapepe si radio-telescoape se afla raspandite (destul de uniform sau nu chiar (…)) pana la distante de aproximativ 44 de miliarde de ani lumina (apropo, d-na Gabriela Savitsky a implinit zilele acestea 44 de ani, ocazie cu care-i uram inca o data la multi ani). Daca am reusit sa va nedumerim (si pe moment nici nu dorim altceva) inseamna ca sunteti cititorul potrivit la locul potrivit. Daca nu, nu. Despre SS a BB (Sfanta Scriptura a Big-Bangului) si despre distante in universul observabil vom veni cu explicatii deplin lamuritoare AICI – Despre Distante. Pana una alta am dori doar sa mai pomenim un numar (caci intr-adevar lumea si vecia se sprijina intr-un numar si pot fi intelease prin numere). Numarul galaxiilor din meta-galaxie, adica din UNO (Universul Nostru Observabil, noi fiind aici pe veci stapani) este de de 500 miliarde (atentie miliarde). 500 de miliarde de galaxii. Un organism sau un fragment de organism cu cel putin 500 de miliade de celule, aflate intr-o stare de coerenta informationala (realizata in principal gravitational si electo-magnetic). Fiecare galaxie are in medie 400 miliarde de stele… Prin urmare Meta-Galaxia are cam 2000 de miliadre de miliarde de stele, ceea ce revine la aproximativ 300 de miliarde de stele (norocoase) pe cap de locuitor terestru (in cazul in care n-am decide sa ni le impartim cinstit, tovaraseste, in mod egal(itarist)). Ei bine, noi omnivorii umani observam (cat si cum putem) acest organism complex din interiorul sau. Dar oare ar putea exista un alt Univers, paralel, o alta meta-Galaxie cu comlexitate similara?

Goe, omuletul care ii comune replicile D-lui Goe, este un organism format din circa (atentie!) 100 de trilioane de celule. Daca ignoram materia intunecata care poaate fi schimbata (si care chiar se schimba frecvent) fara a altera esenta entitatii respective, rezumnndu-ne la stric ceea ce conteaza: creierul, precum cel din fotografia postata in topicul anterior, putem avansa urmatoarele numere: Encefalul lui Goe (meta-Galaxia Goe) contine 5 trilioane de celulue (de 10 ori mai multe decat numarul galaxiilor numarate pana acum in meta-Galaxie),  fiecare celula continand 100 de trilioane de atomi (adica de 300 de ori mai mult decat numarul stelelor dintr-o galaxie). Meta-Galaxia Goe este un sistem mai complex sub aspect al coerentei sistemice informationale decat meta-Galaxia UNO (Universul Nostru Observabil). De undeva din adancul unui sub-sub-sub-string, aflat intr-un quarq al ului proton, al unuia dintre atomii unui neuron (echivalent cu o galaxie) al Meta-Galaxiei Goe, un ipotetic observator, (perceput la scara noastra ca fiind foarte mic si foarte repede trecator) ar putea observa cu telescoapele sale (capabile sa capteze radiatia bio-sinaptica) o mica parte din Meta-Galaxia Goe (cam 500 de miliarde de Galaxii), ar putea imagina o teorie Big-Bang referitoare la nasterea Meta-Galaxiei Goe si s-ar putea intreba despre posibila existenta a unor Universuri Paralele, in special atunci cand Dl.Goe sta tete-a-tete cu sotia sa si soarbe din cafeaua fierbinte (materie intunecata). Prin urmare in rport cu Meta-Glaxia Goe, Universurile Paralele sunteti chiar voi, celalti (Infernul?), creierele voastre de cititori pitagoeici. Vom reveni cu detalii. Asta daca nu cumva UNO nu va fi prins intr-un experiment cu particule elementare pus la cale de niste fiinte gigantice formate din octiliarede de universuri ca al nostru.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , | 41 Comments »

Tribunalul de nebuni si lunga vara fierbinte

Posted by Arca lui Goe pe august 4, 2011

Onorata instanta

Sunt un om liber. Liber inclusiv sa mor. Adica sa devin nemuritor. Liber sa spun oricand, orice, orice-mi trece spontan prin cap. Liber sa inventez si sa improvizez orice altceva atunci cand nu-mi trece nimic-nimic prin cap si liber sa aleg liber oricare dintre prea multele lucruri care-mi trec prin cap in aceeasi clipa despre care este vorba in propozitie. Sunt liber sa fiu prizonier…

Uitarea este atunci cand se pierde irevocabil o metafora, o idee, o alcatuire de cuvinte, care-mi traverseaza in-tâmpla-tor mintea, in timp ce sunt la volan, la prasit, la cumparaturi sau la sedinta cu parintii, inainte a o putea asimila sau comunica altora ori posteritatii sau inainte de a avea ragazul pentru a-i realiza pe deplin subtirimea, inconsitenta, zadarnicia. Acea e uitarea. Dupa cum trecutul este ceea ce scapa uitarii… Trecut-viitor, memorie-imaginatie.

Matematicianul rus 😉 Grigori Perelman a rezolvat Conjectura lui Poincare (un amic de-al meu, nu-l stii tu) si apoi, ca un borfas misel, mizerabil, trufas, arogant si impertinent, insolent, insolat, demodat si futil, a refuzat premiul de un milion de dolari pus pe capul conjecturii. Adevarul e ca facea mai mult. Da’ totusi si Grigore asta cât voia? Un miliard? Un triliard? Sa fie stapanul FED-ului si al tiparnitzei? E pe dracu… Nesatul. O sa vada el pe dracu. Auzi la el:  „Stiu cum sa guvernez Universul. De ce trebuie sa alerg dupa un milion?”

In schimb ne putem pisa cu succes pe eroii care cer recunostinta patriei. „Pâna atunci, si pâna când patria-mi va fi recunoscatoare, Dzeu cu mila, fratioare…”

Onorata instanta sunt un om ocupat. N-am timp nici sa mor.

Scriitorul Woody. Woody Allen: Viata e o partida de poker pe care o joci zilnic cu Moartea. Stii povestea!

Daca n-ai facut greva foamei la timp acum faci foamea. Ca artist. Daca ai facut-o o mai faci. Ca magarul lui Nastratin.

Creatia artistica este efect al dumnezeirii remanente nu a instantierii lui Dumnezeu in vreun prapadit de muritor chior ori fara un chior. Artistii nu sunt surogate ale lui D-zeu, inlocuitori fara cofeina, ci norocosi aflati, intamplator,  in rezonanta cu radiatia remanenta a lui Dumnezeu in univers (3 K, pentru cine stie).

Memoria materiei este atunci cand fiul meu de doi ani, trezindu-se dimineata, ma recunoaste si-mi zambeste.

Planeta OU? Aiurea! De trei ori aiurea. Bic-Zbang. Planeta sperma – Planeta testicul cu 7 miliarde de spermatozoizi: participanti ad hoc la o proba olimpica de inot in care numai castigatorul evolueaza. 😉 Spermatozoizi ar fi deci, s-ar mai gasi (7 miliarde e un numar maricel nu? Poate cam prea maricel). Dar ouvule? Ovule avem? Numai unul? Si muzele? Muzele ce fac? Nu mai ovuleaza deloc, deloc? Mama lor de curve.

Containerul urias – Universul – o puscarie infinita. Mare lucru nu poti face din interiorul materiei care este constransa sa urmeze legi deterministe. Faci ceea ce faci, facut deja, Dumnezeu exista (trebuie sa existe) pentru ca Universul in sine, singur, ar fi prea putin. Si n-ar putea functiona autonom decat spre stingere. Un container atat de urias (poate nu-ti dai seama cat de urias) doar pentru omuleti? Bullshit. O asemenea risipa chiar si din partea Unuia care-si permite (orice) este greu de acceptat ca model de Univers. Univers care contine omul. Un mare cacat stimati telespectatori. In reluare, joi pe programul doi. Doi si-un sfert.

Blogosfera este un spatiu al ratarii, destinat anonimilor. Un spatiu al confortului obtinut din compromisuri rusinoase si complacere in anturaje facile. In fond cei care isi pun numele in clar si-si ofera persoana acestui spatiu iau in desert numele. Propriul nume si numele Domnului. Macar de rusine n-ar trebui sa-si vanda numele in spatiul ratarii pentru a cersi: bani, recunoastere, atentie, mila, respect.

Ideala este situatia in care un blogger (nascut din dorinta de a vorbi liber ???!!! dar nu singur ci cu public) atrage forumistii de care are nevoie si pe care-i poate duce. Dramele se nasc atunci cand un asemenea specimen uman ori nu reuseste sa atraga pe nimeni ori reuseste cumva sa atarga forumisti pe care nu-i poate duce. La limita exita drame si mai mari de bloggeri care au nevoie doar de forumisti pe care nu-i pot duce si cu care se si intalneste. Tragedia e garantata.

Cat de liber poti fi vorbind unui public de care este dependent? Cât de liber iti poti alege temele, subiectele, predicatele, verbul, dansul? Cam atâta: [ ø ].

Polka-n-trei-pasi. Nu prostii. Ca acuma.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , , , | 25 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: