(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Posts Tagged ‘USL’

Batalia pentru Ponta

Posted by Arca lui Goe pe decembrie 2, 2012

Batalia pentru Ponta va avea loc in Golful Porcilor!

politologul Alina Mungiu-Pippidi

considera ca Traian Basescu este obligat sa-l numeasca premier pe Victor Ponta
daca USL va obtine majoritatea in Parlament.
In caz contrar, va fi prima data cand USL va avea un „caz clar de suspendare”

pam-pam

Cum, necum, singura miza vizibila a alegerilor din 9 decembrie in anul de gratzie curent a ajuns sa fie desemnarea (sau nedesemnarea) d-lui Victor Viorel Ponta in postura de premier, de parca de acest „detaliu” ar depinde in mod esential felul in care se va configura teatrul de lupta post-electorala, cum se vor imparti bucatele si poate chiar directia principala pe care o va apuca Romania.VodkaPontaPatria Daca am face abstractie (de parca am putea) de bâzdâcurile politice si de incarcatura umorala a diputelor eletorale cu electrosocuri (extinse la scara natiunii) si am gandi situatia la rece, fara patima, atunci aceasta ar putea parea  simpla si usor de depasit. Dar vorba ‘ceea, teoria ca teoria. Teoretic avem de-a face cu o uniune de partide (USL) care a castigat alegerile (sa zicem ca le-a castigat in acord cu trendul general al intentiilor de vot) asigurandu-si majoritatea (ceruta) in Parlamentul Romaniei. Pe de alta parte se afla Presedintele Romaniei, in exercitiu, care, conform Constitutiei Romaniei (Documentul Fundamental etc) are indreptatirea si indatorirea sa-l desemneze pe noul Prim-Ministru al Guvernlui Romaniei, pe baza consultarilor (= discutii, negocieri, acord) cu partidul care a intrunit majoritatea ceruta. Pentru a simplifica discutia, sa zicem ca acelasi lucru ar fi valabil nu numai pentru un partid castigator al alegerilor ci si pentru o uniune de partide (de revenit, eventual de intrebat Mistreţu de la epi/Centru). Conform rezultatelor alegerilor, partidul castigator este indreptatit sa se astepte ca in postura de premier sa fie desemnat unul dintre ai lor, agreat de ei. Se poate considera, in mod cat se poate de firesc, ca un partid sau o uniune capabila sa castige alegerile electorale parlamentare intr-o tara democratica din secolul al-XXI-lea, poseda in componenta mai multe persoane compatibile cu functia de premier si ca nu este dependent/a de un lider unic, providential si de neinlocuit (precum se intampla in partidele totalitare). Un partid democratic, modern, puternic (castigarea alegerilor fiind cea mai buna dovada a satisfaceri tuturor acestor criterii) dispune asadar de o marja de negociere, fiindu-i la indemana sa fie destul de flexibil in procesul de consultare cu Presedintele ales al tarii si aflat in exercitiul functiunii (intamplator, si mai ales in mod neesential, provenit din randul partidului adversar), in vederea desemnarii (de catre acesta) a Primului Ministru al Guvernului tarii. In cazul in care Presedintele in exercitiul functiunii refuza sa negocieze, respingand mai multe propuneri ale partidului invingator in alegeri (majoritar in Parlamentul tarii; si va rog sa ma scuzati ca tot scriu Parlament cu „P” mare si tara cu „t” mic), sau incearca sa desemneze un premier totalmente neagreeat de catre partidului castigator, s-ar putea spune ca am avea de-a face cu o incalcare a constitutiei in spiritul ei (nu in litera). In mod absolut similar, in cazul in care partidul invingator in alegeri incalca protocolul si incearca sa-l impiedice pe Presedintele tarii (si va rog sa ma scuzati ca tot scriu Presedinte cu „P” mare si tara cu „t” mic) sa-si exercite prerogativele incernand sa eludeze consultarile (=discutii, negocieri, acord) si sa desemneze Premierul unic, impotriva vointei Presedintelui tarii, am avea iarasi de-a face cu o incalcare a Constitutiei tarii (si va rog sa ma scuzati ca tot scriu Constitutie cu „C” mare si tara cu „t” mic). Nu vad ce-ar putea fi mai clar decat atat si ce ar fi de interpretat avocateste in raport cu textul Constitutiei tarii (care este).

De ce anume Presedintele tårii nu agreaza ideea desmnarii lui Victor Viorel Ponta in functia de Prim Ministru al Guvernului tårii (…) este cat se poate de clar si de indreptatit. Respectivul personaj este o persoana compromisa in plan profesional, etic, moral si politic, santajabil, incompetent, perceput ca atare atat in tara cat si de catre toti partenerii externi ai Romaniei. Chiar daca partidul castigator al alegerilor ar avea convingera intima si ferma ca aceste perceptii sunt gresite tot n-ar avea indreptatirea politica sa insiste asupra desemnarii acestei persoane anume (jalnic personaj) intr-o postura care poate defaoriza tara si intereselei ei. In mod normal un partid democratic, modern si puternic (castigator al unor alegeri libere, organizate corect), ar fi normal sa se orienteze rapid catre o alta persoana dintre multele avute la dispozitie, competenta,  lucida, curata, proaspata, aflata deasupra unor suspiciuni atat de grave pe cat se afla „campionul” Victor Viorel Ponta. Pe baza dinamicii literare interioarea a textul meu de pana acum, ar fi momentul  sa reiterez intrebarea: „Si atunci de ce se incapataneaza partidul castigator al alegerilor, sa sfideze Constitutia, Bunul Simt, Interesele tarii, partenerii externi si opinia publica, nominalizandu-l exclusiv pe Victor Viorel Ponta?”  Totusi n-o reiterez ci o mai amân in vederea unei paranteze: Dar oare chiar se incapataneaza USL-ul sa-l numeasca pe Victoras Viorel Ponta  ca unic candidat de premier de vârât pe gâtul lui Traian Basescu? N-o fi cumva vorba de manevre electorale sau de confuzii si ambitii brambura ale armatelor media asociate USL si ca in fond ne vom trezii  dupa 9 decembrie (vorba vine trezi, caci cosmarul va continua) ca USL decide sa-i prezinte Presedintelui tarii un alt nume, surpriza, pentru candidatura la premierat in premiera. Nu? Cum?… nu? Eee, atunci, revin si intreb, de ce domnule, de ce s-ar incapatana USL sa i-l vâre pe gat lui Basescu pe Ponta si numai pe Ponta, cu toate riscurile si prejudiciile aferente? De ce nu pe Adrian Nastase? Care-i spilul? Care-i sfâråiala? Singura sansa de a ne dumiri cat de cat ar fi sa incercam o analiza pe cazuri.

Cazul A. Cazul „A” denota faptul ca Victor Viorel Ponta este chiar centrul de putere al partidului. Intr-un partid cu o traditie extrasa dintr-o istorie cu parfumuri totalitare de alta data, in care fiecare dintre liderii anteriori (cu exceptia bietului Geoana) capatasera puteri discretionare, tanarul Viorel a gasit scurtatura spre inhatarea partidului pe care-l controleaza in totalitate. Ponta este Partidul, ba chiar Partidele (daca-l luam la socoteala si pe cel al somnabulului). Cum el (Victoras ca persoana) doreste musai sa fie Prim si la Guvern (caci il forteaza nevasta sa vrea), partidul n-are ce(-i) face si de aici beleaua, buba si iminenta incalcare a Constitutiei (care n-ar conta atat timp cat partidul are mijloacele necesare de a-l face pe popor, ma scuzati ca-l scriu cu „p” mic, sa se faca ca nu baga de seama). Consideram ca  probabilitatea procentuala ca aceasta varianta sa fie valabila ar fi undeva intre 5% si 10%.

Cazul B. Nu-i Victor buba si piedica ci chiar Partidul si mai ales Meta-Partidul, care a tesut, a urzit si a menit, croindu-l pe Victoras cel Viteaz pentru postul cu pricina. Ar fi, va dati seama, inconfortabil, peste mânå, sa se apuce acuma ditamai Meta-Partidul sa dezlâneze si sa lâneze la loc cu alt fir. Multa munca, improvizatii, riscuri, pentru nimica (mofturile lui Basescu). Nu face Meta-Partidul asa ceva. Probabilitatea procentuala ca aceasta varianta sa fie valabila ar fi undeva intre 10% si 20%.

Cazul C. Cazul „C” e mai complicat si ne intoarce la partile alea de care am facut abstractie la inceput pentru simplificarea discutiei. In fapt dinamica evolutiilor politice de la noi nu merge asa lesne ca in democratiile consacrate (numite pe scurt democratii). La noi, in muntii strabuni, metafizica dicteaza regulile si liderii. Cu toate ca toata lumea politica sunteaza de nu se vede poporul („p” mic), il fenteaza, manipuleaza, demitizeaza si etc, totusi pe undeva, intr-un plan superior si invizbbil, lumea asta politica depinde nu de ce face sau ce(-i) poate face poporul („p” mic pe toata linia), ci depinde de ceea ce crede poporul despre popoarle lumii politice, ca-ntr-o schema piramidala bazata pe incredere. Ambitzul celor care se confrunta in a-si impune punctul de vedere intr-un detaliu asa de nesemnificativ  ca victor ponta are o miza mult mai mare in plan meta-fizic in raport cu disputele urmatoare, aratandu-i poporului cine este in fond mai tare. Efectele transmiterii unui asemene mesaj care ar arata poporului, cine are ultimul cuvant (ca si la sfarsit tot cuvantul va fi), pot fi devastatoare, un precedent periculos pentru cine se va intampla sa nu aiba ultimul cuvant (articulat) ci ultima miorlaitura.  Problema zilei este ca in contextul intern dat, USL-ul nu numai ca-si poate permite sa incalce Constitutia fara ca asta sa aiba vreun efect nociv asupra violatorilor (in timp ce Traian Basescu n-o poate face, nici din vorbe) dar poate declara ca orice gest al Presedintelui este o incalcare a Constitutiei, care poate fi foarte usor sanctionat cu o tentativa de suspendare (si nu numai). Felul in care majoritatea poPulatiei  (cu „P” mare) accepta tacit aceasta ticalosie este, in fapt, un sindrom mult mai periculos decat inghitirea porcului de catre pajurå si re-varsarea lui la loc de 10 ori mai voinic si mai chipes. Faptul ca 7 milioane de romani se pot ridica in doua picioare, in lumina blånda a noptii colective, fiind gata sa decalre in cor, pe propria raspundere, ca din textele apocrife al Constitutiei ar rezulta (negru pe alb) ca nu Presedintele are atributia desemnarii Premierului ci Alticineva, este masura succesului in procesul de diseminare a ticalosiei de la sistem catre enoriasi. Gramatica este neputincioasa ne mai fiind in stare sa discearna intre un  „ne-am ticalosit” ci un „neam ticalosit”. Poate istoria sa mai fie in stare sa faca diferenta, cu-linioara – fara-linioara, de despartire, de unire.

Si intrucat batalia pentru Ponta se va da in Golful Porcilor (de ambele sexe) s-ar cuveni cred sa revenim un pic in zmârcuri, la zicerea politologului Alina. Intr-o lectura rapida, facuta in spiritul A3, din lumina unor reflexe mentale preexistente, care se parctica de milenii in mass media de pe la noi, atunci cand se confectioneaza stiri pe baza unor ziceri porcesti, din panseul profund al Alinei ar putea rezulta (va rog sa recititi) ca „daca USL nu va obtine majoritatea in Parlament” atunci „USL va avea un caz clar de suspendare al presedintelui”. Orice este posibil intr-o lume in care Dan Voiculescu face cartile (masluite din timp), iar Mircea Badea le taie, in aplauzele grele (aplauze prelungite) ale „canaliei de uliti”.  Dupa cum spune si Mihai Eminescu, cel confiscat de puric (Dan Puric si altii).  Dar din zicerea politologului mai rezulta si alte cateva mici adevaruri colaterale. Domnia sa zice ca daca Traian Basescu (in calitate de Mos Craciun) ii va refuza plagiatorului Victor Viorel Ponta cadoul de Craciun, onoarea de a fi Premier de Anul Nou, atunci (si numai atunci) USL-ul ar avea intaia-si data pentru prima oara un motiv serios pentru suspendarea Presedintelui (oops, vorba poetului). Ca ar fi ori ca n-ar fi un motiv serios, am discutat deja mai sus (pe cazuri), dar (si asta este parte interesanta) accentul zicerii cade pe ideea pana acum n-au existat motive pentru suspendarea presedintelui, si ca deci Victor Viorel Ponta (alaturi de Crin si de calitatea de plagiator ordinar) este in mod oficial ca pucist (tot ordinar) autorul târârii Romaniei in aventrura estivala pe anulare a statului de drept si a ordinii constitutionale, facuta in baza la motivul unor pretexte fara rezon. Si atunci, daca politologul, in gura caruia (neagra in cer) se uita plin de sperante analistii USL, are dreptate, atunci asta inseamna ca si Traian Basescu are toata indreptatirea sa refuze numirea in fruntea Guvernului  a unui plagiator, uzurpator, manipulat in toate anotimpurile de catre Vara-nu. Nu? Ba da.

Prin urmare, in calitatea mea de simplu cetatean, am obligatia morala de a merge la vot cu vot ca sa-l ARD pe Ponta cu Basescu. Ceea ce voi si face. USL-ul poate alterna democratic la Guvernare, dar Ponta trebuie sa alterneze, tot democratic, de la Guvern la gunoi. Sper ca Traian Basescu sa adune destul de multe argumente pentru a putea proceda in consecinta.

P.S. Desigur ca in intentia declarata (declarativa) a lui Traian Basescu de a se opune propunerii lui Ponta in functia de sef al guvernului exista si o parte de natura „freudiana a ego-ului” (ca sa zicem asa) precum si dorinta de a actiona (pragmatic) impotriva adversarilor (politici), dar tot asa de „desigur” motivatia principala a respingerii plagiatorului este de natura obiectiva si patriotica, presedintele fiind constient ca Victor Ponta (cel devenit) ar fi daunator tarii, intr-o astfel de postura. Pe Dan Voiculescu nu-l pot banui cu nici un chip ca l-ar vrea pe Ponta la Guvern in favoarea Patriei. Prin urmare, inaitea supunerii la vot, in calitate de presedinte al prezidiului pe (b)Arca lui Goe, vin si (va) intreb: Cine este pentru? Cine este impotriva? Se abtine cineva?

Va rog sa procedati in consecinta. Dupa constiinta.

Se dedica acest topic Dictaturii Justitiei in general, si personal d-nei Carmen, in particular .

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , | 55 Comments »

Contra Dictii

Posted by Arca lui Goe pe octombrie 31, 2012

Asaltul urangutanilor

Autor:  Vladimir Tismăneanu

Actualitatea „Rinocerilor” lui Ionesco este arzătoare. Mă întreabă mulţi prieteni cum văd viitorul României în anul 2013 şi după aceea. Recunosc că îmi vine extrem de greu să fiu optimist.

.
Campionul naţional al turpitudinii, El Crin, se declară monarhist, fără ca acest lucru să-l împiedice să viseze să candideze pentru postul de Preşedinte al României. Regele Mihai îl decorează pe corifeul jurnalismului de gang, cupidul Cornel Nistorescu (alături de personalităţi admirabile, între care Ana Blandiana). Dispar noimele. Libertatea este privită ca un obiect negociabil. Statul de drept este ţinta permanentă a atacurilor de tip mafiot. Anticomunismul este uitat, ignorat, persiflat. Trăim timpuri buimace şi buimăcitoare, întradevăr.
.

Mojicia cea mai crasă, nesimţirea cinică poluează spaţiul public până la a-l face irespirabil. Vadimita, o maladie diagnosticată impecabil de Monica Lovinescu, face ravagii. Chiar şi la „etajele superioare”, în lumea intelighenţiei, au loc metamorfoze, unele previzibile, altele menite să te descumpănească. Paul Cernat, un critic literar serios, autorul bine informat al unor studii interesante despre comunismul românesc (volumele scrise împreună cu Ion Manolescu, Angelo Mitchievici şi Ioan Stanomir), echivalează actualul linşaj al lui Mircea Cărtărescu, o oroare pe care orice intelectual care se respectă ar trebui să o condamne fără urmă de ambiguitate, fără tot felul de răsuciri sofiste, cu un imaginar dans ce-ar fi avut loc pe mormântul bardului comunismului dinastic, Adrian Păunescu.

Nu, ceea ce s-a petrecut atunci a fost o ripostă justificată dată bocetului naţional regizat de cei care conduc azi România. Era o reacţie firească la ceva obscen. Nimeni nu a jubilat la moartea lui Păunescu. Dar au fost mulţi cei care au socotit funeraliile naţionale drept o palmă pentru memoria victimelor comunismului.

Au fost mulţi cei care au protestat împotriva hagiografiilor datorate lui Năstase, Ponta şi alţii ca ei. Ceea ce se petrece acum în raport cu Mircea Cărtărescu, cu H.-R. Patapievici şi cu alţi intelectuali demonizaţi de „Antene”, este obscen. Se invocă formula „la război ca la război”. Perfect adevărat, Mircea Cărtărescu nu a menţinut o superbă distanţă, nu s-a plasat în sublima zona a neutralităţii detaşate atunci când statul de drept a ajuns să fie călcat în picioare. Dar pentru această atitudine ar merita preţuit, nu lapidat.

Confuzie, debusolare, demoralizare: acestea ar fi cele trei cuvinte care captează starea de spirit din România acestui sfârşit de an convulsiv şi nevrozant. Eu cred că a sosit din plin timpul revenirii la normalitate. Iar în Europa de azi normalitate înseamnă stat de drept, respect pentru proceduri şi instituţii, cultivarea adevărului, nu a minciunii; a toleranţei, nu a delirului xenofob; a transparenţei, nu a corupţiei cleptocratice.

Lovitura de stat a eşuat, dar cei care au pus-o la cale nu contenesc să conspire împotriva statului de drept.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: