(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Posts Tagged ‘Viorel Padina’

Ueni, Uidi, Uiki

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 1, 2016

Inaugurăm sectiunea „Mărunṭișuri Fundamentale” pe Arca lui Goe cu un „to-pic” avand vagi valente antropologice si antropomorfice (…).

Intrucat noi cu totii de la Râm ne tragem, iar in nostre patrie multe silvae sunt, presupun ca ar fi superfluu sa va intreb cum se pronunṭă maxima „Veni, vidi, vici”. Păi se pronunṭă așa cum se scrie, nu?

Simplu. Si suna bine. Totusi cum anume au sunat vorbele astea rostite de catre Caesar, el insusi in persoanå? Ei bine, de va vine, de nu va vine sa credeti, Caesar, care nu vorbea latina vulgară decât cu soldaṭii, iar pe cea ecleziastică deloc, preferand (din motive neelucidate pe deplin) latina clasicå, si-ar fi rostit celebrul aforism  asa cum am mentionat in titlu: Ueni, Uidi, Uiki. Asa se vorbea (pe atunci) in latina clasica, pronuntându-se „u” acolo unde in scris aparea „v”, si „ki” unde era scris „ci”. Caesar avea o pronuntie hollywood-ianå 100%. Cå asa stau lucrurile (si nu altminteri) poate cerceta oricine-i curios sau are dubii, (inclusiv) pe net, intrand in subiect,  de exemplu, AICI sau Aici: Latin – Historical Presentation and Pronunciation Tutorial. De unde stiu savantii cum anume pronunta Caesar „veni, vedi, vici”, vorbind intr-o limba (azi) moartå, aka latina clasicå, desi nu s-au pastrat inregistrari originale ale discursurilor sale, nu face obiectul disertatiei noastre de azi. Cert este ca marea asemanare dintre latina clasica si engleza americana (ca si intre cele doua imperii) a nascut o multime de adepti ai vorbirii in limba latina clasica, in dauna limbii latine ecleziastice/medievale, pastratå si promovatå de/la Vatican si care ar fi fiind italienizata nitzel si pe care cu totii am invatat-o (si) la scoala. Ei bine ceea ce devine a fi „antropologic” in problemå, este cå disputa dintre neo-vorbitorii de paleo-latinå clasicå si vorbitorii de latinå-latinå, are accente dramatice si o anvergura pe care n-ati putea-o banui. E plin net-ul cu contre hilare, cand nu sunt de-a dretpul grotesti, intre adeptii lui „ueni, uedi, uiki” si cei ai lui „veni, vidi, vici”, mai ceva decat disputele basisti-anti-basisti de odinioara. Fiecare tabara apara din rasputeri singura versiune corecta, si anume pe aceea pe care au invatat-o la scoala. In SUA si in Marea Britanie se se studiaza latina americana, ca-i mai cool. Incolo nu. (Apropo, d-voastra cititorule cum pronuntati? Cum ati prefera?). Sa revedem cateva din comentarile iscate de videoclipul postat mai sus:


reactiilatine reactiilatine2Dimensiunea antropologica a problemei poate fi detectata usor de catre navigatorii interesati, care pot descoperi cu usurinta multimea de ciocniri antagonice intre „u”(„w”) si „v”. Cred ca ar merita studiate si siturile/blogurile unguresti (eu personal ma astept ca maghiarii sa pronunte veni, vidi, vici). Ceea ce ar fi de remarcat in subsidiar ar fi trendul atitudii pe net, care a trecut usor, pe nesimtite, de la acceptarea (epuizata deja) a libertatii de exprimare, la acceptarea pe fata a libertatii de a cenzura, a exclude, a elimina, a restrange. Oameni (de bine) cer eliminarea de pe internet a videoclipului nefericitei creaturi care pronunta „veni, vidi, vici”,  de parca ar fi postat pornografie infantilå. Se pare ca precursorii acestui trend (precum Viorel Padina, Dorin Tudoran si altii) au motive sa se impauneze cu spiritiul lor de anticipare si cu calitatile profetice din tarile lor.

P.S. Am incercat sa aflam cum anume au procedat expertii lingvisti pentru a stabili (fara martori) ca insusi Caesar ar fi pronuntat „ueni, uedi, uiki”, si mare lucru n-am reusit sa descoparim. Se pare ca totul ar fi pornit de la niste analogii intre unele cuvinte englezesti cu origine latinå, precum „wine” care isi are corespondent in latinescul „vino/vinum” si care ar atesta (astfel ?!) acesta versiune de pronuntie. Daca afla cineva mai mult il rugam sa ne dea de stire. Ca ne intereza. Pe un fir ramas momentan in suspensie, una dintre probele „plagiatului” eminescian se bazeaza pe acest gen de analize pe text.

Posted in Maruntisuri fundamentale | Etichetat: , , , , , , , | 4 Comments »

A doua zi de 1 Aprilie – Demascarea d-lui G.

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 2, 2014

De sub adânc pseudo-anonimat, un personaj de o notorie obscuritate a picurat, cu o perseverenta nedemna… de o cauza mai buna, literaturå… in spatiile virtuale, pretutindeni dar mai ales in anumite noduri ale retelei, special alese de catre „odiosul” personaj. Toata lumea il stie, toata lumea l-a vazut, dar (aproape) nimeni nu-l cunoaste, devenind un enigmatic mister a lui Polichinelle, investigat insistent de mai toata lumea. Tinta a speculatiilor si cercetarii multora, „odiosul” personaj, a continuat ani si ani de zile (sau de „zilisoare” cum ar zice un con-frate de-al sau de pseudo-anonimitate hyperspatiala) sa-si duca existenta obscura, sub acoperirea pseudo-anonimatului, disimulandu-si mutra, gandul, glasul, insinuandu-se insidios pretutindeni unde se arata vreo såmântzå de vorba mai de soi. Nomad fiind nu se stabilea nicaieri, aflandu-se pretutindeni si nicaieri, azi aici maine-n Focsani, poimaine la Suceava, ba pe forumuri, ba pe bloguri, ba in subsoluri pline cu igrasie in redactia unor ziare si reviste de prestigiu sau de trista faima. Desi ar fi putut foarte bine sa-si faca o casa a sa (ca la Corabia) sau chiar un conac (big mansion) ca la Cetate, de unde sa iradieze el insusi propria-i literatura, atragandu-i pe fluturi pe lampa sa magica (a se vedea legenda lui Aladin), omul (un aventurier dezorganizat) a preferat sa-si vaneze fluturii pe la curtile altora, nepasandu-i de suferintele celor care-si doreau intens si dezinteresat sa-l stie pre numele sau. Asadar un om rau, un om fara inima sau in tot cazul un om fara o inima buna. Un om cu o inima rea. Dar azi valul cade crudo. Totul s-a sfarsit. Fluturas nu mai ai aripioare, (caci) dl.Conte ti le-a retezat. Dizmetit din visuri sece chiar si Gogea a punctat. Misterul s-a risipit. Totul s-a aflat. Misteriosul si agresivul personaj cu o inima atat de rea dar cu o minte atat de ascutita, se dovedeste a fi un domn G…, de circa 60 de ani (cam båtrâior… in realitate vreo 40), cu barba, moldovean, moldovean-moldovean, dar nu de la Sadova (ca altii) ci de la Severin (precum pasarea Rongo), si care cu mâhnire isi face veacul de singuratate in cetatea de scaun a Sucevei, la nici o azvarlitura de batz de Botosaniul harabulian. Doamnelor si domnilor, este vorba despre domnul George Tudor, cunoscut multora sub pseudo-nick-name-ul de Inima Rea. Prezentam in continuare cateva dintre dovezile demascatoare indubitabile, care probeaza fara urma de tagada ca da, Inima Rea este un fost oltean, scriitor ad-hoc de mare talent, care din motive neelucidate (inca) nu are deocamdata un blog al sau (in fapt are un blog incipient cvasi-abandonat) in care sa se adune, sa se ordoneze integrator si sa propuna teme si tematici, in loc de a „chibita”, te-ai mira pe unde si de ce, inventandu-si pretutindeni, cu talent si pricepre, prilejuri circumstantiale, punctuale de a elibera in lume (risipindu-se) literatura de buna calitate (de obicei fictiune), continuta abundent in inima sa, Doamne iarta-ma, rea. Asadar dovezile din docomente:

Proba no.1:

Iniţial Oana vorbeşte de Nicolae Turtureanu. Acel nume l-am reţinut, întărit de confirmarea din final a lui InimaRea şi de faptul că, intrând pe linkul oferit de Oana, am găsit, la pagina 6 a revistei Timpul indicată,o recenzie a volumului “Dubla cetăţenie” al lui Nicolae Turtureanu. Ulterior InimaRea a marturisit ca e moldovean, ca are in jur de 60 de ani şi poartă barbă. Totul se potrivea perfect cu portretul lui Nicolae Turtureanu, mai puţin stilul, care mi-a creat bănuieli (de-asta şi PS-ul de la finalul articolului meu de azi). Acum, după intervenţia panicată a Corinei, m-am întors la comentariile de atunci şi am descoperit o rectificare a Oanei, peste care la timpul respectiv am trecut in zbor, în care Oana se corectase: “Scuze! Am incurcat persoanele. Este vorba despre Tudor George.” – Contele de Saint Germain – Precizare

Proba no.2:

Unul dintre vizitatorii blogului meu, care se semnează @InimaRea, s-a identificat singur, crezând că ne striveşte, ca fiind scriitorul G. T. Cum, în ignoranţa mea, nu auzisem de domnia sa până atunci şi cum, în lipsa unor maniere corespunzătoare, am făcut imprudenţa să recunosc într-un comentariu că acest nume imi este necunoscut, mi-am atras grabnica şi eterna sa maledicţiune. A început să-mi vâneze fiecare opinie pentru a… Citeste mai departe: AICI.

Proba no.3:

Editura Adenium din Iasi a lansat deja pe piata de carte, in varianta revazuta, un titlu care sigur nu te va lasa indiferent pentru ca vizeaza tocmai acea curiozitate a cititorului mereu in cautare de altceva. Este vorba despre volumul Damele din palarie: Pseudospionologykos semnat cu pseudonimul InimaRea. De ce ar trebui sa te intereseze acest titlu? In primul rand pentru ca tu si parintii tai ati trait intr-o Romanie comunista supravegheata 24 de ore din 24 de Big Brother-ul Sistemului, Securitatea, si v-ar placea sa stiti ce este in mintea unui fost securist, care dupa 1989 isi continua activitatea la Serviciul Roman de Informatii. Cui nu i-ar placea sa treaca dincolo de… … Ceasca de cultura

Proba no.4: Profil de Inima Rea

Proba no.5:

Acest articol este o eroare tip Matrioşka: reia toate clişeele propagandei oranj – semn că articolul i-a fost livrat lui KP Schwarz, care l-a doar semnat; ceea ce ne atrage atenţia nu asupra seriozităţii ci a poziţiei FAZ faţă de situaţia din Ro. Probabil că Germania socoteşte avantajos să adopte un punct de vedere “intern”, în perspectiva relaţiilor cu… … In line dreapta

Proba no.6:

„Despre cum virtualul  devine real şi ceea ce părea un pseudonim se dovedeşte o identitate autentică. Adică, despre Inimă-Rea. Tot ce ştiu despre acest scriitor are două surse: mai întîi, l-am întîlnit pe blogurile unor prieteni, remarcîndu-se prin comentarii ample, ”grele”, echilibrate, consecvente fără a fi “încăpăţînate”, generoase în intransigenţa lor. Se “mişca” prin spaţiul blogosferic drept şi masiv ca o tură pe tabla de şah! Totdeauna drept.Impunînd respect. Aşa l-am perceput. Aşa am şi avut parte de sprijinul lui surprinzător la un moment dat, cînd, angajat cu prea mult orgoliu într-o dispută pe un forum, mă trezisem în situaţia “cavaleriei uşoare” engleze la porţile Sevastopolului! Atunci, a apărut (în bătălia reală istoric, acest lucru nu s-a întîmplat şi deznodămîntul a fost tragic) “turnul” care mi-a asigurat ”flancurile” asigurîndu-mi o “retragere în ordine şi fără pierderi”! Mai apoi, a fost “deconspirarea” lui Inimă-Rea, făcută de… „Citeste mai departe: Inimă-Rea. Turnul din Severin în Cetatea Sucevei de dl.Gogea.

Proba no. 7

Esantion A.InimaRea March 31, 2014 at 21:47 #4

Poate stiti ca-naintea unei vizite oficiale intr-o alta tara, sefului delegatiei vizitatoare i se furnizeaza analize/sinteze despre tara respectiva, din mai multe directii – in mare, dinspre Externe si intelligence (nu spun “spionaj” fiindca nu mai e termen valabil pentru toate tarile straine). Respectivele lucrari nu sufera de emotivitate, principialitate, dorinta de aparare a lumii democratice samd. Acolo, trebuie sa apara ce e in tara cu pricina – nu de ce – si ce-ar fi posibil, din ce-si propune vizita (punctual ori la plezneala daca analistul n-are idee de agenda vizitei).

Formal, analizele/sintezele sint clasificate, presupunindu-se ca s-ar baza pe informatii la rindul lor clasificate. Impreuna cu “lucrarile-capac”, vin note documentare, continind nu doar date statistice, geografice, istorice, politice ci si aprecieri ale unor terti, de regula – din media de acolo. Documentarea nu e clasificata, astfel ca poate fi asemuita lestului care tine un vas pe linia de plutire. Pentru un serviciu serios, e de asteptat ca informatiile documentare sa nu le contrazica pe cele clasificate – ori invers. Iar daca exista, totusi, o diferenta notabila intre “lucrarea-capac” si partea documentara reflectind “perceptia generala” despre, ramine la latitudinea “beneficiarului” sa hotarasca modul de abordare a gazdelor sale, in timpul vizitei (evident, tot asa e si la primirea unei vizite de nivel inalt).

Dinspre intelligence, rezultatul analizei “beneficiarului” se vede cel mai bine in declaratiile sale destinate publicului larg. Eventual, citite pe dos, ori macar “interpretate” in cheia analistului de informatii publice.
Daca presedintele Romaniei declara pornit proiectul politic romanesc la Marea Neagra, a carui tinta este transformarea bazinului Marii Negre – din “Lac rusesc” – in “mare deschisa”; si daca-l sustine consecvent pina-n momentul in care tara sa organizeaza o intrunire a NATO la nivel inalt, la care participa si presedintele Rusiei; la care atitudinea sa fata de Putin e mai mult decit indatoritoare, ca de la mic la mare, nu analistul – oricare, de oriunde – are a se minuna ci “simplul cetatean”: vazindu-l pe presedintele sau cit de fericit ii zimbeste rusului, caruia numai ca nu-i pupa mina, se-ntreaba ce mama supararii se poate-ntimpla. Oare sa nu fi-nteles el bine diatriba presedintelui sau impotriva Kremlinului si declaratiile de fidelitate doctrinara inchinate Licuriciului?

Omeneste vorbind, Putin impune prin simpla-i prezenta. “E charismatic” fiindca este presedintele Federatiei Ruse – o putere mondiala. E chiar mai mult de-atit, e “adevaratul presedinte”, de care si Rusia, si America, si toata lumea au nevoie. Din alta nevoie – de stabilitate globala si regionala, de predictibilitate in relatiile bi si multilaterale, conditii ale unei lumi pasnice, in care schimburile comerciale sa decurga fara sincope.

Cu toate acestea, presa libera si independenta de la noi nu uita o clipa sa-l prezinte ca pe “fostul colonel kaghebist” – apasind pe “rezident (adica, sef al) retelei KGB de la Berlin, din epoca Razboiului rece. In ochiul media – un Argus ciclopic – altceva nu conteaza. In caz ca-si pun, totusi, intrebarea “Cum de a reusit un ofiter al KGB sa ajunga in cea mai inalta pozitie in statul rus”, raspunsul standard este “fiindca, in fosta URSS, fostul KGB e la putere”.

Nu sufera comparatie cu Bush sr fiindca americanul a condus CIA din pozitia de politician, nu de profesionist. Desi, lui Mihai Razvan Ungureanu, i se reproseaza “securismul” dupa stagiul de director al SIE. Cum nu i se lui Teodor Melescanu, probabil ca datorita vorbei “omul potrivit, la locul potrivit”.

Aceasta spectaculoasa devenire urmeaza modelul Napoleon – din locotenent de artilerie, la darimarea Bastiliei, ajuns L’Empereur. Proportions gardees, ma grabesc s-adaug, sa nu ma trezesc etichetat de “putinist”. Inca o masura de precautie, ca n-are ce strica: si Basescu, tot asa – din capitan de cursa lunga, presedintele tarii. Acum, nu stiu daca Putin face caz de fosta lui profesiune, cum face “al nostru” de a lui – fie tot amintind-o, fie tot innoindu-si brevetul de capitan de cursa lunga desi ma-ndoiesc serios c-ar mai putea iesi cu vreun vas, din apele noastre teritoriale, altfel decit in postura de pasager.

Dupa cum, nu m-aventurez a-mi imagina cum s-ar fi raportat Basescu la o fosta profesiune de rezident al agenturii noastre de aiurea. Nici nu-i nevoie, acum ca s-au deschis si arhivele ICE Dunarea. Doar atit imi permit a spune: A durat ceva pina au putut fi accesibile “tuturor celor interesati”. Pina acum, fusesera accesibile doar unora dintre cei extrem de interesati, probabil spre a-si contempla gloriosul trecut, in deplina liniste, fara cel mai mic risc.

Dar mai exista o legatura intre urmasii modelului Napoleon: colonelul KGB stie ceva despre capitanul de cursa lunga – in virtutea fostelor relatii “fratesti” dintre KGB si Securitate, astfel ca “al nostru” e vulnerabil fata de “al lor”, pe partea conspirativa – ori conspirata, daca preferati.

Spre deosebire de “simplul cetatean” – nedumeritul de mai sus – analistul ar zice ca, inainte de a veni la Bucuresti, Putin “a trimis un semnal” – cam cum apare-n basmele noastre, trimiterea buzduganului de catre zmeu: se loveste-n poarta, in usa, bate-n masa si se-aseaza-n cui; iar mincarea trebuie sa fie nici rece nici fierbinte, cumu-i mai buna de mincat. Daca nu stiti – si n-aveti de unde, va spun eu – prizoniera zmeului nu sta vreodata cu zmeul la masa, ci-n picioare-n coltu’ mesei, cum si azi mai sta parte dintre oltence, la masa barbatilor lor.

Dar de ce va-nsir eu toate aceste, ca-mi uitai. Ah, da – mi-amintii ca Basescu zise c-ar trebui sa fim pregatiti de razboi, just in case…

Esantion B.

InimaRea April 1, 2014 at 09:05 #28

Acum, hai sa ne si gindim! De pilda, la propagada antiruseasca, in special – la cea anti Putin, “diavolul intrupat”.

Sa observam, mai intii, ca toata lumea buna sta de vorba cu Diavolul, desi semnaleaza c-ar fi nefrecventabil, si nu-l mai invita la masa. E musai sa observam fiindca, daca ne luam numai dupa media, asa ceva e dovada de slabiciune, mai ales din partea Batrinului Continent – blegit de trai bun; si din a lui Obama – un stingist sovaielnic.

Sa admitem ca – dupa 25 de ani de la caderea Cortinei de Fier – exista iar pericolul unui razboi distrugator in Europa (razboi despre care stim ca n-are cum nu deveni mondial – “global” s-ar spune azi).

Si sa ne-ntrebam daca vrem ori nu razboi. Pare prosteasca intrebare dar, vazind atita inflacarare antiruseasca, nu mai pare chiar asa prosteasca – poate ca inflacaratii ard de dorul nimicirii Rusiei, si-ar da viata pentru a-si implini aleanul. Ori nu si-ar da-o dar i-ar indemna pe altii sa si-o.

Nu avem impresia ca sintem indemnati la asa atitudine belicoasa? Ca sintem frageziti pentru eventualitatea ca? Ba chiar ca ni se pregateste ceva, de care sintem oarecum avertizati, de genul “Asa nu se mai poate, la lupta – people!”

Ca sa ne trezim din visul sinuciderii globale, ar fi bine sa ne uitam cu un secol in urma, in preajma “Razboiului cel Mare”. Nu la toate cite s-au intimplat, doar la stupoarea generala ca-ncepuse razboiul. Populatia Europei era la fel de vesela si prospera (la nivelul acela) ca si azi; tot la fel de obosita de-atita pace – chiar daca formala fiindca, practic, pace pe Pamint n-a fost vreodata. Presa vehicula anunturi care de care mai belicoase, lumea se-nflacara la o bere si era gata de orice, cind a cazut anuntul-bomba: E razboi!

Europenii s-au frecat la ochi: Nu se poate! De ce? Pentru un act terorist individual, un imperiu declara razboi unei tarisoare?

Apoi, si-a luat seama Europa: Ei, n-are cum fi ceva serios, totul se termina pina-n Sarbatori! Si a durat 6 ani. Cum repetitia naste superstitia; cum si urmatorul razboi tot 6 ani a durat, putem spune ca orice razboi mondial atit tine – 6 ani. Nu cred asta dar punem cazul c-ar fi asa: sintem pregatiti sufleteste pentru 6 ani de nenorocire (din faimosii 7 ani slabi, pe marginea carora speculeaza Thomas Mann, in Iosif si fratii sai – vol III)? La cita paranoia umbla dezlegata-n lume, n-am prea fi. Ba am putea chiar invoca o vorba mai de la tara, asa: La balega moale, un pic de apa lipseste.

Din toata propaganda antiruseasca, pare-se ca nu retinem tocmai avertismentele din notele diabolizante: Rusia e imprevizibila, Rusia vrea sa refaca URSS, Rusia e periculoasa pentru pacea mondiala oricum s-ar chema si oricine i-ar fi “tzar”.
Fata cu acestea, ce ni se propune? Sa punem Rusia cu botul pe labe, sa-i aratam noi ce-nseamna civilizatia occidentala, sa fim fermi in a ne arata hotarirea de a merge pina-n pinzele albe pentru promovarea valorilor noastre democratice.

Aici, o mica intrebare: Cine “sa fim”, “sa mergem”?
Alta mica intrebare: “Pina-n pinzele albe” cam ce-ar putea-nsemna? Cam pe unde ne-ar duce pe toti – belicosi ori fricosi?

Din festivalul filmului pe care-l propune prietenul nostru Liviu Antonesi, retin – pentru aceasta discutie – un film despre Germania imediat de dupa razboi: distrusa, morman de moloz; populatie infometata, salbaticita, disperata. Asta, acum – cit? Acum 70 de ani – intr-o vreme incomparabila tehnologic cu a noastra. Dar uite ca, totusi, comparabila cit priveste prostia colectiva de a alege solutia singeroasa, de rezolvare a conflictelor la scara continentala.

Ce ne-ar putea potoli, cit de cit, pornirea sinucigasa? Poate revederea dezastrului de la Hiroshima si Nagasaki? Si acela, provocat de doar primele bombe nucleare – niste jucarii – ucigatoare, nu gluma! – dar jucarii pe linga ce-am pregatit pentru “Apocalipsa acum”?
Pina la urma, care ar fi casus belli? Rusia a ocupat Krimeea, si ameninta sa faca bucati Ucraina.
Doar pentru comparatie, as intreba: De citi ani ocupa SUA (Vestul, deh) militar Irak si Afganistan? Si n-am auzit pe cineva – oricit de fantezist – sustinind ca aceste doua tari ar fi apartinut, cindva, Americii. Dar s-a vazut cu ochiul liber ca o expeditie de pedepsirea a terorismului antioccidental s-a transformat in ocupatie militara in toata regula. Si se mai vede ca – in Orientul acela – situatia e cit se poate de departe de o stare de pace, numai la “”Primvara araba” daca ne gindim.
Ultima intrebare: Daca tot traim in “satul global”, nu ne ajunge un razboi?

Ce mi-as dori sa se-nteleaga ar fi: Mare, maxima atentie, la Ciinii Razboiului! Odata dezlegati, nu se mai intorc in cusca lor decit satui de singe, distrugere, moarte.

Atunci, de ce-am fi noi agentii lor naivi, cind – in orice alt domeniu ne-am manifesta – lasam ferma impresie ca avem pretentii de la noi, ca sintem in toate mintile, ca nu am luat-o razna – sa ne facem rana pe loc sanatos?

Speram ca prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe, cunoscand  predilectia „redactiei” pentru propovaduirea dreptului la anonimat si anonimitate, nu este contrariat de gestul prin care un anonim nevinovat este „dat in gât” si demascat astazi, a doua zi de 1 Aprilie, pe Arca lui Goe. Pentru vreun vizitator accidental care nu se incadreaza in profilul prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe, am dori sa mentionam ca Arca lui Goe are, intr-adevar, in vedere, printre altele, conservarea dreptului in/alienabil la anonimat si anonimitate dar numai si numai in asociere cu dreptul la fel de in/alienabil la neanonimat si neanonimitate, dupa vrerea insului, fara nicio discriminare si in deplina armonie si toleranta reciproc avantajoasa intre pseudo-anonimi si pseudo-neanonimi. Daca am adus azi in prim-plan aceasta pseudo-demascare a autorului „Damelor din palarie: Pseudospionologykos”, ar trebui sa fie evident ca in niciun caz nu pentru a-i fractura dreptul in/alienabil la anonimat si/sau anonimitate (ori viceversa) am facut acest gest simbolic, domnia sa pasind deja de ceva vreme, de buna voie si nesilit de nimeni, in pseudo-neanonimitate, dupa cum s-a putut constata si in probele administrate mai sus. Semnificatia acestei pseudo-pacaleli de 1 Aprilie nu intra in atingere cu pseudo-ne-anonimitatea.

Gestul nostru vizeaza, dupa cum speram ca prea-cinstitul cititor citit si unic a inteles deja, paragraful unu, aliniatul 1, din Constitutia Arcei lui Goe… care are in vedere protejarea dreptului la replica si la reparatii morale ale onoarei celor carora li se refuza dreptul la opinie, impresie si expresie, ca urmare a pseudo-„moderarii” abuzive in hyperspatii.  Desigur ca un obervator neatent ar putea sa se mire si sa ne atraga atentia ca dl.George  (InimaRea de Leu) n-a fost cenzurat, banat, agresat sau insultat (excesiv) nicaieri unde a postat comentarii, in nota si in limita standardelor unanim admise, si ca, prin urmare, nu s-ar califica pentru „drept la replica” (si inca nesolicitat) pe Arca lui Goe. Aceasta aparenta este extrem de inselatoare. In realitate d-lui InimaRea (ca sa-i zic asa) i se refuza in mod constant dreptul la libera exprimare intr-o masura adecvata, in acord cu anvergura reala a mijloacelor (si scopurilor) sale de exprimare. In realitate InimaRea (ca si Rebeliunea Minerala, de ex.) este cenzurat. Nu neaparat de catre CINEVA anume ci mai degraba de CEVA. Un „ceva” complex (aproape inefabil) care ii rapeste o mare parte din continutul dreptului la libera exprimare, creand(u-se) o discrepanta majora intre vizibilitatea de facto si cea potrivita, cuvenita in acord cu amplitudinea (calitatea si cantitatea) spuselor.  Cum-necum,  cazul (ori ne-cazul) lui InimaRea (ca si al Rebeliunii Minerale. de ex)  (in ceea ce priveste comonenta lor HUVACA) se afla, deci, in jurisdictia Arcei lui Goe, chiar daca acel „ceva” complex si malefic (aproape inefabil) contine intr-un dozaj important chiar InimaRea (si respectiv Rebeliune Minerala, de ex).  In realitate nu exista in HUVACA nici cenzura nici libertate in forma absoluta. Chiar si cineva care este banat total (pe vreun blog) are libertatea sa se exprime, sa scrie texte, sa le posteze, si sa se bucure de atentia unui multimi oarecare de cititori, finita, nevida (cu macar 2 elemente),  la fel ca si (alt)cineva caruia i se ofera dreptul de a spune neingradit tot ce-i trece prin cap (pe vreun blog) si care are astfel (la fel) libertatea sa se exprime, sa scrie texte, sa le posteze, si sa se bucure de atentia unui multimi oarecare de cititori, finita, nevida (cu un numar oarecare de elemente).

Una dintre nuantele incalcarii dreptul la libera exprimare vizeaza situatia in care un „scriitor”  avand o multime oarecare de cititori, finita, nevida, se confrunta cu situatia inadecvarii (in minus) dintre cantitatea si calitatea scriiturii sale si cantitatea si calitatea elementelor care compun multimea cititorilor sai. Arca lui Goe nu trateaza cazurile „scriitorilor” care au mai multi si mai de calitate cititori decat ar merita (precum puscariasul Adrian Nastase, de ex), dar incearca, timid, discret (in limita posibilitatilor) sa trateze cazurile celor nedreptatiti in rau, in aceasta directie. Daca altii au exact publicul pe care il merita (cantitativ si calitativ vorbind, de ex. dl.AVP, dl.Nimeni, dl.Dorin, dl.LIS, dl.ITM, dl.Iaru etc.) in mod cert d-ni InimaRea, Rebeliunea Minerala si chiar dl.Gogea, au mai putin decat (li) s-ar cuveni. Desigur ca mentionarea cazului InimaRea pe Arca lui Goe nu rezolva (momentan) problema  scriitorului George Tudor,  nu-i sporeste popularitatea (decat cel mult infinitezimal, dar orsicat) si nu-i aduce vizibilitatea pe care ar merita-o.  Gestul nostru, dincolo de a fi un mic semnal de alarma al unui ceas desteptator care poate fi auzit (sau nu) acum sau alta data, este o ancora in viitor, avand menirea de a consemna (inca) o astfel de situatie in cala Arcei lui Goe, spre depozitare, conservare si viitoare valorificare pe piata libera (piata schimbului de opinii si/sau pseudo-opinii; texte si pre-texte).

UPDATE: Cea mai tare gluma de 1 Aprilie – Dl.Nimeni a inchis comentariile pe blogul sau politic lipsit de (orice) importanta. La concurenta cu aceasta pacaleala, proorocul de la Corabia (oracolul cutremurelor) isi mentine deschisa rubrica de comentarii. Iar comentariile sunt pe masura.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | 33 Comments »

Apel in contra apelurilor. Pro-test!

Posted by arcaluigoe pe Martie 20, 2014

O explicatie in legatura cu preluarea articolului lui  Sirena cu barbă de Alexandru Racu in topicul de ieri:

Faptul de a initia, de a lansa si de a semna sau (dimpotriva) de a te delimita de apeluri, petitii etc (mai mult sau mai putin virtuale) a devenit a moda nostima. Seamana foarte mult cu apusa modå a lepșe-lor de odinioara de pe bloguri. Departe de a fi „reactii imune”, de aparare, ale societatii (civile) aceste apeluri si solidarizari sunt, in principal, simple forme (pe alocuri grotesti) prin care unii nebagati (suficient) in seama gasesc oportunitatea de a se baga singuri in seama si de a-si exprima, consolida sau revalida apartenenta (gregara) la un grup tinta sau asipiratia discreta catre asa ceva.  Asta in principal. In secundar este si mai rau. In secundar asemenea apeluri sunt diversiuni, prostii, intoxicari, farse, praf, fum, manipulare, cu voie sau fara de voie. Esti intelectual deci existi. Aproape niciodata acest gen de apeluri nu sunt, nici macar intr-o mica masura acolo, ceea ce se formal se proclama a fi. In majoritatea cazurilor aceste manifestari nu numai ca nu ating niciunul dintre obiectivele pe care si le propun (mai explicit sau mai implicit), dar cel mai adesea nu fac decat sa consolideze , sa popularizeze si sa sporeasca faptele incriminate intru gloria faptasilor.  In mod clar si categoric este ceva gresit cu acest gest (devenit caricatural) ceea ce denota o stare civica precara atat la nivelul elitelor cat si la nivelul cetateanului statistic. Oare ce vor fi sperat semnatarii apelului la solidaritate cu dl Andrei Pleșu? Ma rog, formulata asa, intrebarea poate parea subversiva. In acord cu corectitudinea politica si cu logica formala ar fi trebuit sa (må) intreb: Oare ce anume ar putea declara oficial ca spera să (se) obtina prin pro-testul lor semnatarii apelului la solidaritate cu dl Andrei Pleșu? Un protest in favoarea d-lui Plesu… si impotriva cui? Impotriva criticilor lui Andrei Plesu? Un protest impotriva lui Gâdea & Ciuvica? Impotriva Antenelor? Impotriva lui Voiculescu? (Ma indoiesc intrucat a fost semnat si de intelectualul Tudoran)… Si ca sa se intample CE ANUME? Sa se simta dl.Plesu un pic mai bine, consolat, iubit, apreciat etc? Sa-i fie reperata onoarea prin acest gest de solidarizare? Sau te pomenesti ca o fi fost un gest cu intentii terapeutice ori pedepsitoare la adresa „infractorilor” care l-au linsat mediatic pe „ne-ingerul despre ingerilor”? Or fi crezut semna-tarii ca astfel o sa-i usture şoriciul cumplit pe alde Gâdea & Ciuvica, șfichiuiti fara mila cu biciul oprobiului (aproape) public al reactiei civice de sorginte elitista, de-or sa zica „Au mama, vai mie”? Ori ca, impresionati pana la lacrmi, de continutul protestului (semnaturile y compris), acestia vor fi facuti sa aiba regrete si mustrari de constiinta si ca o sa-si puna cenusa-n cap, facandu-se astfel primul pas in-spre aducerea lor pe drumul cel bun al smereniei, al tolerantei, al iubirii aproapelui si mai ales al cunoasterii de sine-insusi (lungul nasului, plapumei etc), si a recunoasterii formale a distantei cosmice care-i separa de anvergura intelectuala a celui pe care au incercat sa-l linseze?  Asa or fi crezut. Macar unii dintre ei, sper. In realitate nimic din toate acestea. Ba chiar dimpotriva. Prin acest protest si mai multi cetateni au aflat ca „Plesu este un porc mincinos”. „Da domnule, asa este!”, va fi zicand cetateanul care, ocupat cu daraveli, n-apucase sa vaza in direct scânteietoarea emisiune, despre zisele formatorilor de o opinie de la Antena 3 si 14. „Ce n-au dreptate? Că au?” Cetateanul mai stie si el cate ceva (nu mai stie de unde, tot de pe-acolo) asa ca acuma ca unii din gasca lu’ Plesu se revolta in contra unei exprimari asa… mai fruste nu poate fi in mintea cetateanului statistic cu daraveli pe cap, decat o confirmare a faptului „că chiar asa e domne, ii supara adevarul”.  Sau te pomenesti ca protestatarii (care au facut chiar si un meeting pe tema asta) or fi intentionat sa sensibilizeze „organele abilitate” ca sa ia masurile „de rigoare”, o masura de presiune civica la adresa CNA. Pai daca CNA are nevoie de „presiuni si sensibilizari” ca sa ia masurile care se impun sau daca ia masurile care nu se impun la cererea unor protesta-tari inseamna ca, in fapt, ar trebui sa se faca un protest (unul singur) in contra CNA si nimic altceva. Ori sa se desfiinteze. Primesc. Dar sa se infiinteze altceva. Pe ici pe colea. Pozitia exprimata aci (in stil) de dl.Goe poate parea excesiva, daca nu revedem si materia din urma vizavi de avalansa de proteste, apeluiri, scrisori deschise, intre deschise, solidarizari, desolidarizari, ori distantarii… din ultimul sfert al veacului de singuratate. A avut vreunul dintre „apelurile” respective (incepand cu cel primordial, cel catre lichele) vreunul dintre efectele s-contate (formal)? Nu cred. Astept cu mare nerabdare un mic (conta)exemplu. Ceea ce-mi amintesc este hazul hilar care imbraca precum un halou fiecare caz in parte (o istorie a acestui gen literar – apelul de seara – ar fi de mare valoare pe panoplia divertismentului de calitate; imi vine acum in minte cazul 10 contra 100 in apararare lui Voda Eugenia, biscuim Maria-ta)… Aceasta inflatie de apeluri fara rost si fara scop, facute de fapt, in favoarea  celor criticati si a celor criticatori deopotriva, intru sporirea popularitatii acestora, niciodata in favoarea  victimelor ori intru reala ameliorare a starii de fapt,  a stimulat imaginatia multor lichele (patentate) care s-au detat ele insele cu mare voiosie la compunerea de apeluri, proteste, scrisori deschise etc, etc, etc.

P.S. Efectele principale ale actualui apel de solidarizare (a cui?) cu dl. Plesu nu ies din norma sfertului de veac, dar nici cele colaterale nu sunt mai putin hilare decat de obicei. Intelectualul Tudoran semneaza apelul (la misto) apoi face (tot) misto de cosemna-tari  pe blogul sau incurajand tot felul de alti frustrati anonimi (aka ULA si altii si mai anonimi si mai pseudonimi), alesi cu mare atentie de catre moderatorul omonim,  sa-si exprime acordul cu anti-vorbitorii Gâdea & Co si sa continuie in mod subtil (dar si marunt, deh… la nivel certocrat) limsajul mediatic al emblematicului Andrei Plesu. Emblematicul scrie la randul sau o scrisoare justificativa induiosatoare la gazetå (Adevarul adevarat),  reluand (odata petntru totdeauna) aceeasi vesnica jelanie in contextul sfertului de secol. Scrisoarea sa, vai atat de clara, corecta, sincera si onesta, in interiorul (spatio-temporal) strict al frontierelor ei, devine (pusa) in context un prilej de amuzament (Caci cine se scuza ne amuza), prin aceea ca nu-i un demers in-spre restabilirea adevarului (oricat adevar formal ar contine) ci un simplu gest de solidarizare cu gestul solidarizantilor sai si de consolidare a antipatizantilor sai care i se (si) opun in cursa pentru popularitate.  N-as putea incheia acest P.S. despre rizibilele efecte colaterale ale apelului de solidarizare cu Andrei Plesu, daca n-as aminti reactia Liderului de la Corabia, care, nechemat de nimeni sa se solidarizeze cu vreuna dintre tabere, simte nevoia imperioasa sa se solidarizeze cu sine insusi si cu mintea sa. Exprimandu-se pe sine intr-o limba foarte creaţă (româno-bulgară cultă) care lui insusi ii suna foarte „literar”, dl. Viorel de la Corabia, spune pe foarte ocolite,  in extrem de multe cuvinte, ca s-ar solidariza cu intelectualii din gasca lui Plesu (chit ca acestia l-au marginalizat inadins) dar ca trebuie sa se solidarizeze cu dreptul la libera exprimare al lui Gâdea, Badea & Co, indiferent de micile mari excese pe care acestia le-ar face, intrucat ei, „saurienii netocrati”, ne-au salvat de spectrul dictaturii basesciene care certamente s-ar fi instaurat fara ei. Pentru asta merita si ei indulgenta si admiratia liderului formator de o (alta) opinie de la Corabia dunareana, in pauza epopeii de promovare a apelurilor, petitiilor si scrisorilor deschise ale unui (alt) profesionist al genului: Soooorin Iliesiu.

P.P.S. Este nedrept, inetic, nedemocratic, injust, imoral, faptul ca apelurile din zilele noastre au doar o rubrica cu lista semnatarilor. Normal ar fi sa aiba atasata si o rubrica pentru lista nesemnatarilor. Asa lucrurile ar fi mult mai clare.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , | 17 Comments »

Nota (proasta la purtare)

Posted by arcaluigoe pe Februarie 19, 2014

Nota trista, nod in papura dar si-n batista. De tinut minte pentru alta data…

In-spirat si-n-cur-ajat (poate) de catre guralivul poezel Viorel, prietenul såu, (poate) singurul, nåtåraul Sorinel, a dat cu mucii in fasole rau de tot. Tocmai cand spera sa primeasca nominalizarea pentru euro-parlamentate, in schimbul faptului ca a slujit cu zel si abnegatie cauza liberala (curat liberala), senatorul mucilor, dl.Sorin Iliesiu, uitand cum si de ce a ajuns ditamai senator, s-a apucat sa vorbeasca presupuneri, incurajat de pe margine de clarvazatorul corabian. Rezultatul? A fost dat afara. Dl.Iliesiu n-a inteles nici pana la varsta dumisale ca nu orice nåtårau poate vorbi oracand, orice, ci numai anumiti nåtåråi (cei buni) au acest drept, precum dl.Crin, nâtåraul cel mai mare care si-a facut o datorie de onoare din a include pentru a avea ce exclude: nåtåråi råi in containerul orgas-mic, etichetat PNL (printr-o coincidenta intocmai precum un fost partid istoric). Asa ca Sorinel al nostru a intregit seria nåtåråilor bagati reciproc avantajos in PNL si exclusi unilateral avantajos din PNL. Din lista liberalilor pusi pe liber: Gigel (Becali), Sorinel (Rosca)… Sorinel (Iliesiu, fost GDS-ist). Se pregateste  oare Marius Oprea? Asa ar fi trendy.

Sorin Iliesiu a ajuns senator liberal fiind recompensat de catre Dan V., capitan de plai, in gura de rai, pentru meritul de a fi vociferat cand a trebuit, despre ce a trebuit (trecand taman la pont/a, de la utopii benigne la pragmatism felixian). Acuma ca Crin nu-i mai e in gratii (si-n trebuinta) capitanului de plai, pozitia sorinelului ratacitor era normal sa se fragilizeze la curtea nåtåraului sef. Normal ca „lichelei patentate” numita Sorin Iliesiu i-ar fi stat mai bine mersul pe burta, dar puterea obisnuintei viciului i-a fost fatala. A cedat ispitei de a mai propune un apel. De data asta un apel catre liberali. Ce liberali?, niste oameni acolo si ei care stiu dureros ce e suta de lei. Dupa ce l-a laudat pentru faptul ca ar fi un domn (domnul lichea), si si pentru ca domnul Sorin Iliesiu nu se poate preface ca n-aude, n-avede… dl.Padina, s-a aratat ca un veritabil viteaz dupa razboi, si a glasuit strategic cu-cu clarviziune tactica si anticipativ-retrospectiva:

AVP Says: 18 februarie 2014 la 9:47 PM

Dacă aş fi în locul lui Sorin Ilieşiu aş sta liniştit la locul meu şi aş aştepta ca liberalii să se sature cu “Căcărău”. Atâta tot, restu se va vedea la vot (când Popeye îi va lovi – iar – în bot).

Ce spui Franz? Incapabil sa urmeze niste intstructiuni atat de rapid schimbatoare, nåtåråul s-a dus dupa fenta si s-a faultat singur in dribling, dandu-si cu stangul in dreptul, auto-indisponibilizandu-se pentru cupele europene. Probabil ca incepand de acuma o sa aiba iarasi mai mult timp la dispozitie ca sa-i tina companie d-lui AVP pe blogul de la Corabia si pentru a-l ajuta sa-i tina piept d-nei consilier CMM. Prietenul la nevoie se cunoaste.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , | 18 Comments »

Va rugam sa pastrati linistea! Viorele fă-te ca lucrezi!

Posted by arcaluigoe pe Noiembrie 30, 2012

Ultima oara cand s-a intamplat sa propun pe (b)Arca d-lui Goe un topic ce-l avea drept pretext principal pe dl.AVP, acest Dan Puric al Corabiei, a fost acum un an si mai bine pe 11 Octombrie 2011. Cu acel prilej consemnam intr-un Anunt de Ultima Oră ca danticul puric de la Corabia isi privatizase blogul:

„Incepand de azi 10 Octombrie 2011, opinia publica si omenirea nu vor mai avea acces la inestimabilele profetii si informatii furnizate cu generozitate pana acum. Doar o mâna de alesi (din pacate mult mai putin de 12) vor beneficia de izvorul intelepciunii si talentului avepian, pe blogul transformat intr-un club privat. Presupun ca minunea va tine cel mult de trei zile. Maxim-maximorum.”

Astazi se intampla iaraşi. Partial. Dupa cum cu clarviziune anticipasem la vremea respectiva (clarviziunea fiind contagioasa) minunea nu a tinut decat trei zile si-un pic, dupa care proorocul de la Corabia si-a re-naţionalizat blogul spre binele patriei si-al progresului. Si asa a ramas pana in zilele noastre, cand, iarasi patruns de straluminari divine, Omul-AVP (blogger) a decis sa inchida comentariile pe nu-mai putin celebrul sau blog, intrucat nu se mai gaseau comentatori demni de maretia textelor propuse.

(Ca fapt divers: ar trebui mentionat ca gestul său, cu totul si cu totul simbolic, a venit in clipa in care devenise iminenta retragerea ultimilor doi comentatori care-i mai populau bizara vecinatate: d-na CMM (la vedere) si dl.Goe (la buna vedere, banat). Vazand relele tratamente pe care i le aplica d-nei CMM, in semn de solidaritate cu dansa, dl.Goe l-a avertizat pe dl.AVP ca in cazul in care nu reuseste sa o intoarca pe d-na CMM din drum, printr-un gest de gentleman, atunci dl.Goe se va retrage si dânsul de pe blogul sau. Orgolios, amicul AVP, a preferat sa-si forteze norocul si, declarand molima, a inchis formal comentariile (si asa inexistente), intrand in stare de… „latenţă şi letargie”. Presupunem (nu-i mare lucru) ca si de data aceasta fermitatea minunata a bloggeului va tine tot trei zile (in care guriţa-i va tăcea) apoi, invins de atata pace, va reveni asupra gravei decizii luata in contra fiintei sale virtuale.Nimic nou sub soarele (palid) clocitoare al Corabiei parcata pe Dunare, in Infern, la căldurică. Asta ca fapt divers)

Si atunci, pe buna dreptate, prea-cinstitul cititor citit si unic al (b)Arcei lui Goe s-ar putea intreba retoric: daca nema putirinta la ce chichirez galceava? Geaba? Pentru ce inca un topic care sa-l aiba ca pretext principal pe AVP, acest Puric al Corabiei? Raspunsul nenecesar este simplu: pentru a i-lustra grava stare de confuzie pe care o traversam (si n-o mai terminam de traversat). Suntem iarasi la vremea i-lustrarilor.

Daca nu este nimic mai banal decat sa-l vedem pe ex-inamicul d-lui AVP, recte dl.Radu Humor, emotionandu-se pana la lacrimi in fata scalambăielilor patriotarde ale paparudelor de la Antena 3 (fapt de un comic ponderat), admiratia d-lui AVP insusi pentru Mircea Badea and co. ofera un prilej minunat pentru a viziona deplina comedie in care ne scufundam. Faptul ca dl.AVP a ajuns sa-l admire pe Mircea Badea (cu care se compara si se asemuieste, de buna voie) si să-l deteste pe Mircea Cartarescu (cu care nu se compara nici de frica) ar putea fi (dar vai, nu este) doamnelor, domnisoarelor si domnilor, masura maretiei adânciturii in care a alunecat natia. Totusi o privire retrospectiva asupra evolutiei genului Padina (in care intra, vai si iarasi vai, atat de mulţi) ne-ar putea ajuta sa intelegem ca acest proces de convergenta catre stabila stare „radu humor”, era unul previzibil, sensul gradientului „progresului” la „intelectualii” marginali acesta fiind, in mod inexorabil.

Cum a ajuns dl.AVP (si altii ca dânsul) sa declare senin (citez din memorie):

„si deci – asa cum am spus mai demult – pentru mine “raul cel mic” e pur si simplu cel care poate ajunge la putere, 😯 hic et nunc, dar nu fiindca ista ar fi mai putin rau inlautrul sau, ci baremi fiindca e mai destept si mai potent decat adversarul sau de moment si deci poate conduce cat de cat boboru meu si al tau, de bine, de rau…”

n-ar trebui sa fie un mister pentru cei care stiu cu cine avem de-a face. Prin urmare dl.AVP tine cu guvernul, dar tine si cu opozitia… cand vine la putere, domnia sa este o fiinta simpla ca un lemming, care se deplaseaza strict in linie dreapta, cap compas pe frimitura. Raul cel mai mic fiind mereu cei care sunt la putere. E simplu, nu?

Dl.AVP ramane totusi o victima de lux a propagandei mizerabile a sistemului ticalosit, fiind emblema unei victorii a acestei propagande mult mai spectaculoasa decat victoria facila obtinuta asupra milioanelor de razi-humori. Dl.AVP a ajuns (a fost adus) sa admire si sa imbratiseze mijloacele de lupta ale sistemului ticalosit. Pentru dansul totul in „era netocratica” (un cacat stimati telespectatori) este o problema de „public relations”, de manipulare, de capacitate de a anihila adversarii prin denigrare, bascalie, pamflet, minciuni, zoaie si umori. Nimic altceva.

(Paranteza: desigur ca la imbratisarea acestor idei „novatoare” au contribuit, alaturi de eficienta prin persistenta a propagandei sistemului ticalosit, cateva tare cu care dl.AVP a venit (impregnat) din comunism (dintre care as mentiona incapacitatea sa de a intelege si accepta libertatea de expresie; a nu se crede ca-i singura tarå) precum si anumite „gingasii” personale ale sale. Este, pe de o parte foarte senzitiv la muscaturile pe care i le poate provoaca cuvantul câine (daca-i zici ca e prost, prost se simte si prost devine, fiind), iar pe de alta parte este mare fanfaron, imaginandu-se pe sine (nu se stie de ce) un geniu pustiu si neinteles al pamfletului (iconoclastic), macar de talia lui Mircea Badea, vazandu-se deci competent intr-o lume in care pentru a ajunge la putere asta se cere: pamfletareala si nimic altceva, abilitatea de a manipula astfel masele, oricum tâmpe. Cine manipuleaza mai bine, e mai bun, indiferent de orice altceva (abilitati, competente si intentii politice, economice, geo-strategice, socio-culturale, etc, mofturi), asadar o lume ideala in care unul ca dl.Avpe (marginalizat pe nedrept) si-ar putea proba utilitatea si competentele. Incolo nu. Si ca dansul nu-i unul ci foarte multi: o armata intreaga de „intelectuali” marginali care se cred „gururi” in ale analismului politic. Am incheiat paranteza).

Sensul devenirii d-lui AVP se vede bine pe directia care leaga doua declaratii ale sale facaute la o oarecare distanta in timp:

Esantion 1: AVP Says: 1 februarie 2011 la 22:18

04_viorel_abalaru1Stely, noi n-ar trebui sa discutam despre efectul tembeliziunilor asupra unui telespectator ca tine (mult dincolo de medie ca inteligenta si ca educatie si deci relativ imun la attackul media manipulator), ci despre efectul de maciuca in moalele capului pe care tembeliziunile asa-zis “libere” il pot avea asupra unui telespectator statistic, de o inteligenta si educatie mijlocii, si cu atat mai cumplit asupra telespectatorilor subt medie ori muult subt medie (care formeaza, de altfel, o buna parte a electoratului (n.b. vezi poza alaturata)). Cum poti lasa, tu, putere ocarmuitoare, niste iresponsabili inarmati cu ditamai Tunurile Catodice se umble brambura prin subliminalele acestor bieti naivi ori needucati, subt pretextul ca-si exercita astfel “libertatea de expresie”? Daca acesti manipulatori si-ar folosi ticaloasa lor libertate doar spre a-si promova, fie si pe caile zmecheroase ale marketingului comercial, produsele, n-ar fi nicio problema, desi chiar si aici protectica consumatorului si-ar spune cuvantul sau ar trebui sa si-l spuna, la rigoare. Dar cand tu, tembeliziune comerciala, iti bati joc sistematic de seful statului, prezentandu-l in mod expres sharjat, caricat ori mincionos si denaturat, deci intr-o lumina de studio infernala, dupa care nici macar un copil de tzitza n-ar mai da doi bani pe biata “autoritate”, si cand cei pe care tu-i manipulezi astfel, in mod evident ticalos, nu sunt doar niste clienti cascalai care cumpara apa chiorensis pe post de elixirul vietii ori actiuni fni de mii de lei care de fapt nu fac nici o para chioara, ci reprezinta sute de mii sau milioane de cetateni cu drept de vot care maine vor decide nu doar pentru ei, naivii naivilor, dar si pentru tine, pentru mine si-n ultima instanta chiar pentru Romanica asta a noastra, atunci cum oare il mai poti lasa pe acest ticalos puscariabil sa-si faca mendrele, fara a-i purica la sange programele otravitoare si fara a-i ridica dreptul de antena la primul atentat contra sigurantei nationale, in fond…?

Stim bine cum s-a ridicat America din salbaticia Far-Westului, devenind nu doar Tara Libertatii, dar si a domniei Legii si Autoritatii : cu o cenzura stricta asupra oricarui mijloc de comunicare in masa, de la cinema pana la televiziune. In filmele americane din epoca de consolidare a domniei legii in aceasta tara aveai voie sa-l bestelesti, sa-l balacaresti pe un politist or judecator oarecare, da, dar in final Politia si Legea trebuiau sa invinga cu orice pret, altfel filmul nu avea voie sa iasa pe piata; aveai voie sa te iei de Presedintele Americii, dar in final Presedintele trebuia sa fie, intr-un fel oarecare, heroul pozitiv si invingator, sau macar Vicepresedintele cel Bun trebuia sa-i ia locul. Mai ales in vreme de razboi – iar vremurile astea de bajenie de la noi pot fi asemuite cu-o vreme de razboi, aloo – nu te puteai juca, decat cu riscul de a aparea in fata Curtii Martiale, cu astfel de lucruri care puteau submina autoritatea statului si inocula defetismul ori descurajarea in randul cetatenilor obisnuiti.”

Esantion 2: (dupa un an si jumatate) 28 noiembrie 2012 — AVP (vezi blogul de la Corabia)

Drept urmare, Ponta face ceea ce-ar face orice politician cu mintea cât de cât înţelegătoare (…) respectiv, mai întâi vede ce Reţea Media e a mai tare (şi care e aşa nu pentru că s-au băgat bani în ea ca într-o interminabilă căldare, ca de exemplu în TVR (…) ci e mai tare pur şi simplu pentru că-l posedă pe pamfletaru media cel mai talentat, deci cel mai în stare să cucerească inimile consumatariatului de pe nat), iar apoi joacă rolul supusului devotat în faţa Sauronului Media principal (…) deci comportându-se mai degrabă ca un actor funky total, decât ca un politician scrobit ori sobru ca un cioclu cernit (ce-ar pica pe consumatariatu media actual & pleectisit ca nuca într-un perete de granit). Deosebirea dintre politicienii cică ultraşcoliţi & nisfiriţi, de care tot îmi vorbiţi, şi actoraşul Ponta, care se preface că tremură – căci doar nu credeţi că e real ? – în faţa pamfletarului miştocar ca un biet şcolar în faţa unui învăţător bestial, pentru ca apoi să facă precum popa, împăcând şi pesedeaua, şi peneleaua, şi maalaua, şi Ioropa (…) diferenţa fiind deci că Ponta se comportă ca un veritabil politician din evul netocrat, lăsând treburile tehnice ale guvernări pe seama specialiştilor din cinul tehnocrat, iar el ocupându-se doar de imaginea publică a guvernării…

* * *

Acestea fiind zise, asteptam cu nerabdare ilustrarile urmatoare ale bloggerului/comicului AVP (un pamfletar de duzina, fara drezoina si fara chenzina) care, cu o foarte mare probabilitate, vor continua comedia pe un trend crescator, cam pana pe la Anul Nou. La anul si la multi ani. Nu-ncercati sa-i pertutbati traseele logice caci nici n-ati avea cum. Ca sa se poata concentra dl.AVP a inchis comentariile (ca dl.Ceausescu, pe vremuri, graniţele). Nu insistati, iese el din cand in cand.

Posted in Poetul Paradigma - Fo-pe-Vi | Etichetat: , , , , | 17 Comments »

meta-Parabola

Posted by arcaluigoe pe Noiembrie 12, 2012

Andrei Plesu vorbeste

(in parabole-explicite)

despre Viorel Padina

De ascultat in aceasta cheie:

Se cere sa se stabileasca in ce fel de relatie logica si/sau afectiva se afla mesajul citatului de mai jos cu mesajul filmul de mai sus:

„Non multa sed multum. Slava Domnului ca mi-a predestinat cativa prieteni buni, nu multi, insa adevarati. In definitiv, nici Christ n-a avut decat 12 Amici / Ucenici de la inceput pana la sfarsit, desi “El” era – sa zicem asa – infinit… Restu multimii din preajma sa a fost ca pleava Pamantului, voila, zburatacita de ici-colo de capriciile vantului, dupa mode, momente, anne, caiafe, chefuri, misii & lefuri… Cand ai norocul unor prieteni mai luminati se cheama ca n-ai trait degeaba, chiar si-n pustiia pleecticoasa ot Carpati. ► Numai Alfa – in starea Alfa – si Omega – in starea Omega – se poate bucura ca e singur pe lumeea asta, deci in Fiinta sa, restu fiintisoarelor intermediare, asadar hypostazele spatio-temporale ale lui Alfa & Omega, tale quale, se bucura doar atunci cand sunt impreuna, cu cat mai numeroase, insa binevoitoare una fata de alta si pe deplin intelegatoare, cu atat mai bucuroase, dear surioare.” – AVP pe Facebook, in Blogosfera, Pretutindeni. Acumm si pe (b)Arca.”

a) in acord deplin
b) in contradictie flagranta
c) in echilibru indiferent
d) in acord dar numai logic nu si afectiv
e) in acord dar numai afectiv nu si logic
f) in contradictie dar numai logica nu si afectiva
g) in contradictie dar numai afectiva nu si logica
h) in echilibru indiferent dar numai sub aspect logic nu si afectiv
i) in echilibru indiferent dar numai sub aspect afectiv nu si logic
j) (d) si (g)
k) (e) si (f)
l) altul (explicati)
m) nu stiu, nu-mi dau seama, nu ma intereseaza
n) ei, asta-i!
.
.
.
omega) Intreaba-l pe Socrate. Feriti-va de magarus.

Posted in Dl.Goe si Pleşu | Etichetat: , , , | 34 Comments »

Impreună-negândirea. Da daca nu, nu.

Posted by arcaluigoe pe Noiembrie 8, 2012

De-ale lumii virtuale

Daca_nu_nu – November 6, 2012 at 21:24 – #26

M-am întrebat de multe ori ce-i apropie pe oameni…
Pe Liviu Antonesei l-am văzut o singură dată,
la un simpozion pe teme de educație.
Pe Dorin Tudoran nu l-am văzut niciodată,
cum niciodată nu i-am văzut pe Șerban Foarță,
pe Vasile Gogea,
pe Nicolae Prelipceanu,
pe George Tudor-InimaRea,
pe Gheorghe Câmpeanu,
pe Mara,
pe No Name,
pe Shadow,

(n.b. , Sierra)

si pe toți prietenii de pe aici…

Cu toate acestea, cu toate că nu ne știm,
nu ne cunoaștem,
ne-am găsit!
Oamenii se găsesc: da, oamenii care gândesc – cât de cât!!! – la fel, se găsesc…

Unii se găsesc pentru PUTERE.
Alții -NU.
Acești „alții” se găsesc pentru împreună-gândire!!!

Deeci???…

Iata care va sa zica ce inseamna un poet / o poetesa. Lucruri multe (enorm de multe) spuse in cuvinte (atât de) putine. Poemul de mai sus si de mai alaturi a aparut pe blogul Cerocratia fara inså så stârneascå, vai, toate ecourile necesara si fara sa capete in capete intreaga atentie, pe care o merita cu prisosinta si pe care autoarea anonima o spera plina de sentiment, un sentiment ascuns neglijent in dublul „ee” din „deeci”-ul atât de final si atât de intrebator. De trei ori intrebator si de trei ori in suspans… Deeci???… Deci nimic. Care va sa zica creatie divina. Doama Daca Nunu a creat ceva (arta) din Nimic. Un nimic destul de mic daca stai sa te gandesti. Daca nu, nu.

Acest poem ar merita sa fie introdus in programa scolara a universului virtual al anonimatului clandestin si sa fie subiect obligatoriu la BAC in fiecare an. Candidati sa stabileasca mereu (si mereu) ce ne invata pe noi acest poem. Acest poem, in care infinitul incape destul de bine, cu larghetze, ca si vesnicia nascuta la tara, tara d-nei Daca Nunu, autoare unica a acestei superbe elegii a nimicului fara ecou, ne invata ca… Buun!

Exista persoane care sub-relationeaza in rea-li-tate.  Pe cale de consecinta, importanta de sine nu se in/tâmplå. Si nu se intampla exclusiv din cauza anturajului local (localul de la Corabia, de la Iasi, de la Focsani, n-are a face, tot bomba ordinara, bufet de garå). Si atunci? Ce facem noi atunci? Atunci noi ne urcam frumusel in trenul personal, deghizati in personagii anonime (de ex. d-na Daca Nunu) si facem blatul aiurea (pr)in hyperspatiul virtual al anonimatului clandestin. Acolo, inevitabil, gasim prieteni care „gândesc” la fel. Blatisti si ei. Ne grupam si ne validam, implinindu-ne ceea ce ne mai lipsea.

In poemul manifest, in care deeci d-na Daca Nunu le cere oficial prietenia ilustrilor colegi de intentii, insirati in ordinea prestantei, importantei si a obligatiilor (con-textuale), este vorba despre un gen anume de anturaj politic. Se poate observa ca d-na Daca Nunu ii omite accidental din pomelnic pe d-ni Sierra si pe Neamtzu Tziganu, dar ii omite in mod intentionat si pe neprietenii dl.Lucidul, dl.Andrei I., si pe altii. Cele doua omisiuni s-ar compensa bine una pe alta si ar scuti-o pe d-na Daca Nunu de prejudicii la imaginea virtuala. Apoteoticul pre-final prin care dânsa certifica (si personal) faptul ca grupul moflujilor adunati pe Certocratia pe criterii strict politice (care bârfesc nu gândesc) nu aspira la nicio felie de cascaval (pe care de altfel nici nu le-a oferit-o nimeni) multumindu-se cu dulceatza negândirii-mpreuna (prin care se valideaza atat de reciproc si atat de iluzoriu), i-ar putea aduce chiar un plus la imagine.  Pânå si riscantul fel in care d-na-si forteaza in final norocul intreband la plezneala „Deeci???…” n-ar putea stirbi prestigiul rezultat din autoratul unui asemenea admirabil poem in proze, gnoze si nevroze… Dar… Cu psihicul nu te pui. Acesta este marcat intotdeauna, irevocabil, de acte ratate. Desi il vizionase intr-un trecut neimemorial, pe viu, pe foarte viu, pe nearatosul dl.Gogea, d-na Daca Nunu il trece pe acesta, in mod abuziv, la sectiunea „nevazuti”, intr-o incercare ratata de a uita nearatosul. Este momentul in care blajinul d.Gogea (Vasile), suparat ca a fost picat pe locul patru, desi dânsul, la cat de inalt este chiar si de langa podium ar fi mai vizibil spre sala decat „bondocul” S.Foarta pus chiar si pe prima pozitie a podiumului, ii strica anodinei d-ne Daca Nunu, tot efectul artistic, introducand-o cu naduf la sectiunea „ultravizibililor” printr-un contra-poem:

Vasile Gogea– November 7, 2012 at 09:36 – #32

@Daca_nu_nu
Ei, Doamna Marcela!
Nu ştiu ceilalţi…
dar noi doi am avut o plăcută întîlnire,
mai anul trecut, chiar la Alba Iulia!
Habemus documenta (furnizate chiar de Domnia Vostră) :

http://vasilegogea.wordpress.com/2011/05/06/cu-editura-eikon-la-alba-iulia-tirgul-de-carte-alba-transilvana/.

În rest, aveţi dreptate:
unii se “găsesc”, alţii se… “adună”!

La capatul linck-ul oferit cu generozitate de catre sf. Gogea, blajinul turbat, nefe-ricitei d-na Daca Nunu, identificata exhaustiv cu o oarecare identificabila doamna Marcela Ciortea, lector doctor la Universitatea “1 Decembrie 1918″ din Alba Iulia, traducător din Plotin  şi comentator al lui Anselmus, i se rapeste ca prin minune si fara mila tot sexapilul si charmul anonimatului semi-clandestin (n-avea bilet dar era pe mana cu Nasul), in care se ascundea discret si explicatia sub/relationarii din rea-li-tate. Vizionand link-ul cu pricina, mizerabilul misogin selectiv Neamtzu Tziganu, se razbuna si dansul fara scrupule, tot pe Cerocratia, cu largul concurs al moderatorului, referindu-se mârsav la poza Marcelei (vezi mesajul, aoleu#69). Desigur ca responsabilitata legala-i revine in totalitate moderatorului anesteziat, dar, totusi, moralmente dânsul nu-i vinovat. Dupa ce l-a cenzurat pe Florin Iaru (un alt mare gânditor nedreptatit de catre miniona d-na Ciortea (Marcela), a se vedea mesajul #66 😯 ptiu drace), domnia sa nu-si putea permite sa-l cenzureze si pe blajinul d.Gogea (o fi din Blaj). Nu se facea. Si uite asa se nasc situatiile imposibile ca urmare a actelor ratate de catre doamne  uituce, chiar talentate si capabile de poeme admirabile precum cel prezentat mai sus si mai alaturi.

Si pentru ca actiunea filmului se petrece intr-un sat de plescari, din cand in cand, pe ecran, apare o barca. Barca saracului care n-are lotca lui, n-are gasca lui, n-are locului lui (pe Cerocratia, desi ar râvni) si care citeste cu sfintenie, in liniste, Arca lui Goe. Totusi atunci cand vorbeste, vorbele d-nei Marcela Ciortea le-ntareste:

AVP Says:
8 noiembrie 2012 la 12:26

Buna ziua, CMM.

Recentu tau pretin, goe al lu mboe securistrigoe, tocmai misia asta o are p-acilisa : de a pazi ca nu cumva Dorin Tudoran, Andrei Plesu, AVP et aliis ejusdem farinae sa capete vreo autoritate fie si formala, dar nasoala, si sa dea dreaq tovii si baietii comandanti in boala, riscand sa ramana cu salvatoru urmator – asa cum l-au crescut & programat ei haat demultisor – in poala si facandu-se de ris la onor alegator, in pericol de a prefera un independent autentic si nesantajabil, din civilu bobor… oops. De aceea, goe si alti baietzei de la Manastirea Strigoe au primit sarcina nu doar de a-i decredibiliza pe toti disidentii or rezistentii de altcandva cu prezente in hyperspa, ci si de a le toca nervii toata ziulica, spre a nu mai putea face astia si altceva decat sa se holbeze la ce-au mai zis goe, humor si altii asemenea, tavalindu-i non-stop prin troaca in care te scalzi actualmente si domnia ta, precum si prin prezente diurne la gaura din spa… oops. In troaca lu goe strigoe au existat pana mai alaltarea nu mai putin de 15 topicuri dedicate lu mandea, cu insulte, calomnii, ironii ca pentru mortii vii si alte texte d-astea, cica cilibii & candrii, care te-au nebunit pe tine, ca si pe alti copii, de-ai dat in mintea olimoxii… Dixtractie placuta, mey, in raiu pt purcei :)

* * *

P.S. Daca nu stiti ce este aceea CMM, nu va nelinistiti prea tare. N-ati pierdut nimic (in context).

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , | 19 Comments »

Breaking News: Halima

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 3, 2012

Foc! Inceniu! Pârjol! Pojar! Halima!

Halima de zile mari! Va rugam sa mergeti de urgenta la fata locului si contribuiti dupa puteri la stingerea incendiului care a cuprins literatura romana de sertar virtual in forma de nisa. Scriitorii de mare viitor Viorel Padina si Dorin Tudoran, un bi-nom dizidential esential, s-au aprins (de la scân-tei) si (se) ard cu flacari viol(n)ete in pamflete. Foc sacru. Va rugam sa-i stingeti cu lichidele avute in dotare pana nu-i prea tarziu. Aveti grija va rugam de cele doua principale victimele colaterale sa nu se innece in operatiune, muzele principale ale celor doi poeti. Daca nu, nu si inca una echivalenta.

AICI – Reply altui titircă inimă-rea, cică of America, păi cum drea…

AICI – eminul-meu-cel-dulce-steluta-mea-cea-sfanta

si-n urma… Caci cei doi poeti au compus (fiecare) trilogii in forma de tripticuri cu trimteri catre Sfanta Treime, dansii fiind si mistici, ca niste faclii de Paste… Nu ratati.

Se pare ca cei doi artisti ai cuvintelor isi aplica in mod dezinteresat unul altuia manevrele de resurectie prin soc, biciuindu-se spinal in vederea reanimarii literare virtuale. Anul acesta vom avea in hyperspatiu doi Mantuitori care vor invia simultan. Semnele vitale sunt (destul de) prezente. Le veti gasi in textele Lor scrise cu calm la mânaie.

Update: Iata ca dintre cei doi mass-Messia unul, mai grabit (ca-i vine stenahorie) isi anunta deja intentiile serioase intr-un Memento mori (necessary before resurrection), in timp ce celalat, mai nehotarat (sa ne salveze…, sa nu ne salveze…) sta inca in cumpana (cumpana pe un picior cu un fier de plug atârnat de coinace) aproape cu capul in jos (catre polul sud?), ceea ce, daca nu exagereaza, poate fi desigur un exercitiu util pentru irigarea creierului. Asteptam cu nerabdare deznodamantul.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , | 8 Comments »

1 Aprilie continua…

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 2, 2012

Exista unele bloguri pe care amicul nostru, junele d.Goe, a fost intens mentionat, invocat, mediatizat si promovat, ca entitate virtuala, desi mesajele sale, mai mult sau mai putin (in)dezirabile au facut furori, spaime si doruri doar (d)in spam. Se cuvine ca de 1 Aprilie sa le facem acestor promotori niste dedicatii potrivite, promovand la randu-ne alti artisti si alte arte, ramase pe nedrept in obscuritate.

Prima dedicatie este adresata unui bun a-mic care are ca hobby gradinaritul si pe care l-am auzit adesea plangandu-se ca anumite calamitati i-ar fi distrus recolta sabotandu-i „munculitza”. Ne-am amintit de dansul ascultand o poveste extraordinara (dintr-un clasic), intr-o interpretare de zile mari, o capodopera literara si o bijuterie actoriceasca fabuloase, capabile sa transporte la localitate:

Pentru cei care vor sa asculte capodopera pana la capat mai urmeaza Partea a-II-a si Partea a-III-a.

A doua dedicatie este adresata unei domnite (cam) trecuta dara inca verde, delicata, silfida, eleganta, cosmopolitana, locuind intr-o capitala importanta, si care apreciaza (desi n-ar recunoaste-o) emotiile de mahala:

Update. Ghicitoarea zilei. Din ce categorie sau patura sociala provin cel mai adesea indivizii care, contrapunandu-si ego-urile sterile in dispute fara miza, incep de la glumite intertextuale, intzepaturi, mici cinisme, continund apoi cu atacuri la persoana, porcaieli in toata regula, desfiintarea adversarului, incurajarea galeriilor in aruncarea cu dejectii, pentru a sfarsi prin a se lauda (spre a face cumva diferenta) cu masinile sau alte bunuri pe care le poseda, facand in ciuda celuilat brav sarman?

a) tzarani;
b) manelisti;
c) tzigani;
d) intelectuali;

(Tocmai am asistat la o asemenea disputa grandioasa in care unul dintre combatanti a cazut rapus in timp ce pe celalalt (pe invingator) s-au sculat un pic muschii polemici ai fetzei.)

Nota: Nu se ofera recompensa.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , | 2 Comments »

Dezvaluiri Teleologice – Tot de 1 Aprilie

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 1, 2012

Dezvaluiri Tele-o-logice.

Dupa ce pre multi i-a luat in pamflet, si dupa ce s-a rafuit pe 1 Aprilie chiar si cu dl.Goe, glumetul pamfletar (vezi AICI si AICI), autor recent al Divinei Tragedii, un Domn Trist, cu mina vesela, s-a trezit deodata singur in interiorul aceluiasi 1 Aprilie, cu un rest de sentiment in sine. Unde sa-l descarce? Cui sa-l Daruiasca Timid? Privind mai atent spre sentimentul sau (parfumat a frustrare) si-a dat seama ca-i este dedicat exclusiv unui alt a-mic cu care-si incheiase socotelile printr-un apoteotic „AMIN”, Definitiv si Tiranic, propus nonsalant si oportunist (unui alt mare naiv al lumii: Sorin Cucerai), pe topicul cu Anuntul Umanitar dedicat „Domnului Trabant”. Intrucat Domnul T. este om serios, care a Demonstrat Totdeauna ca vorba-i vorba si ca atunci cand dansul declara un subiect sau o dezbatre incheiate asta este o garantie ca discutiile vor continua si mai abitir, Domnul Trist ca un artist dar cu mina vesela, a deschis curajos o paranteza dupa prematurul AMIN si a Desertat Tot continutul care-i intoxica Duminica Toanta de 1 Aprilie, tragand astfel o (noua) pacaleala pe cinste si inculpatului avp (A Venit Primavara) precum si cititorilor sai, carora pas de a le mai veni ideea de a vizita un topic inchis, cand altul le-a dat adunarea la Ankra. Totusi, fiind pacat sa se piarda bunatate de replica, coerenta, consistenta, logica si muncita (nascuta usor din ego-ul unui nea goe Drept Teleolog) consideram ca n-ar strica sa mai dam o sansa de afirmare preacinstitului mesaj al Dizidentului Transcedental catre con-fratele sau Alb (ca Varul de Pasti). Asa, De Treci codrii de arama… Iata mesajul in reluare plus supliment:

D.T. April 1, 2012 at 17:0937

@ ALL
1 Aprilie 2012 ofera performante de varf. Unele pot fi numite “Capodopere neintentionate”. Iata una aici http://olelielie.wordpress.com/2012/03/31/httpwp-mep2gah8-bj/#more-727

Deci:

1. Spre a dovedi ca nu i s-a dat, ci i s-a furat, V. Padina reia pe noul sau blog (Olelie Lie) unLaudatio pe care l-am scris in urma cu cativa ani. Poetul ma anuntase ca, in sfarsit, ii apar doua carti prin grija unor prieteni din Franta, parca, si avea nevoie de doua prefete – una de la Vladimir Tismaneanu si una de la mine. I-am scris textul cu mare bucurie, dar cartile de care-mi vorbise nu au aparut niciodata. Aveam sa aflu ca, de fapt, nici nu existase un asemenea proiect. In schimb, V. Padina a postat textul meu în mai multe locuri. Unul dintre ele este acesta http://dictionary.sensagent.com/viorel+padina/ro-ro/

2. Citind ce am scris despre Viorel Patina si ce scriu de mai multa vreme pe acest bog, puteti observa cateva lucruri:

– In legatura cu Poemul de Otel, nu mi-am schimbat niciodata opinia;

– In legatura cu merítele reale (inclusiv cele anti-comuniste) ale lui Viorel Padina, nu mi-am schimbat niciodata opinia. Dar l-am descurajat permanent – in public si in mesaje prívate – sa un mai invoce si merite pe care nu le are.

– Laudatio pe care l-am semnat indica nu doar merítele literare si civice ale lui Viorle Padina, ci semnala si excesele comportamentului celui laudat. Nu este nimeni vinovat ca excesele s-au accentuat in progresie geométrica, practinc obliterand comunicarea poetului cu lumea.
– Cand scriam, despre Epistolarul sau ca este“halucinant, necuviincios si insuportabil de vindicativ”, am crezut ca V. Padina va intelege riscul de a trai pe buza neantului . Din “Impins si impingindu-se de unul singur intr-o solitudine sora cu nebunia”, V. Padina tine minte doar contributia celor ce l-au ajutat sa se scufunde, nu si prorpia-i contributie la acest dezastru. Mana pe care i-am intins-o atunci, cum bine dovedeste textul, era un efort de a-l ridica pe poet spre normalitate, nu sa-l imping pe fundul mocirlos al obsesiilor ce au istovit poetul, dar au consolidat vorbaria fara noima…

– Din textul lui Nicolae Manolescu despre Poemul de Otel, Viorel Padina citeaza, permanent, doar ce-i convine. Uita, tot permanent, de acel: “Se prea poate sa ramana singurul volum al acestui poet absolut extraordinar.”

– Nici Manolescu nu este vinovat ca a avut dreptate, nici eu nu ma simt vinovat ca, in loc sa-si implineasca talentul, V. Padina a tinut, si tine cu tot dinadinsul, sa desavarseasca tot ce a fost candva discutabil iar azi a devenit innaceptabil.

– In urma cu cateva luni, desi relatiile noastre erau mai mult decat hurducaite si blogurile sale inregistrasera triste campanii in care am fost facut cu ou si cu otet, Viorel Padina m-a cautat sa ma roage sa fiu de acord caLaudatio sa fie reprodus intr-o carte ce va fi ilustrata de dl Devis Grebu. Am refuzat, din mai multe motive. Suparare mare.

Iata motíve pentru care am refuzat:

– Colaborarea nu ma onora. Nu ma pot inhama intr-un proiect alaturi de un om care, fara sa stie cine sunt si ce fac, s-a angajat, pe unul din blogurile lui V. Padina in atacuri murdare impotriva mea. Cum nu-mi pot asuma riscul sa fiu balacarit, dupa ce mai fac un bine.

– Acel Laudatio imi fusese cerut cu ani in urma pentru o carte care nu a aparut vreodata. Fara sa-mi reneg opiniile despre Poemul de Otel si meritele reale ale lui V. Padina, de la momentul scrierii aceluiLaudatio si pana acum s-au intamplat multe lucruri si textul ar fi trebuit “adus la zi”. Cel mai importanat dintre lucrurile intervenite “intre timp” este scufundarea lui V. Padina intr-un univers infricosator. Sa publici un text ca al meu spre a dovedi ca… sunt un pizmas e semnul unei innourari de care imi pare sincer rau, dar de care a venit timpul sa uit. Implacabil chiar asta inseamna – nimic de facut.

Pentru ca V. Padina tine mortis sa se identifice cu Trabantul din textul meu, nu pot spune decat atat: nu cei care au intrezarit candva in tine un potential Ferrari sunt vinovati ca tu ai vrut si vrei sa-ti desavarseste destinul unui Trabant.

Sana & BranaApril 1, 2012 at 20:4638

@DT # 37

D-le T,

Si eu incep sa banuiesc ca sinteti masochist. Are dreptate Neamtu Tiganu sa va spuna ca aveti gusturi morbide. D-vs. chiar va faceti ca nu vedeti ca e vorba de ultima gioarsa de om? Nici ma-sa, nici tac-su daca stiau sa scrie nu i-ar fi scris un text mai frumos decit i-ati scris d-vs. Trebuia sa-l terminati dintr-o intrebare “Mai mataputz tu ai scris vreodata in viata ta vreun text ca asta despre un scriitor de varsta ta sau unu mai tanar?” A scris pe ma-sa. Tot ce scrie este despre el. A inceput acum niste tromboane ce mare prieten a fost el cu Nichita.

O fi avut talent dar au si altii. D-l Manolescu a scris si de Carterescu ca e cautat de geniu dar Cartarescu s-a tinut de scris (nu stiu daca e vrun geniu ori nu mi citeodata im place ce scrie dar alteori nu pre-mi place) pe cand AVP-u s-a tinut numai de cacaturi. Neamtu Tiganu v-a dat niste nickuri ca “Motanul Incaltat” si “Roadrunner”. Sunt oameni pe care avp-ul i-a jupuit de bani ca scrie el ceva si ca face el ceva pina s-au prins oamenii ca avepica nu le cersea bani pentru chestii literare. Neamtu a fost domn ca nu a spus dar va spun eu ca si pe el l-a jupuit avepica de bani si pe urma l-a tratat ca pe ultimul om. Ne-ati dat linkul si am vazut flegma pe care crede avepeul ca v-o trage. Omu de fapt sa pus palma in fata gurii in a scuipat si s-a trezit ca se scuipa intre ochi de unul singur.
“Stely” alta podoaba. Inainte de revolutie avea doua locuri de munca fiindca dimineata era ceva sefuletza pe la o organizatie de PCR si dupa amiaza, seara si noaptea era preoteasa, ca barba-su era preot. Atunci o fi invatat sa blesteme si ati vazut ca v-a blesetat sa va creasca cocoasa si tot asa sa i se intample si “BMV”eului d-vs. Coana preoteasa nu stie ca masina se numeste BMW nu BMV. De le cine stie ea ca aveti BMW ca nu prea stati cu ea de vorba? La mintea lor astia sint capabili sa se duca si la vrajitoare sa va faca farmece ca sa va ia ce aveti si sa i le dea lui avepica si asta ii da o firimitura si coanei preotese.
Mi-a placut aia cu CC despre care spune singur avepica ca e un tacanit dar de banat nu l-a banat. Smecher avepica, intii lasa mizeria aia cu DT si masturbarea intelectuala si pe urma o scoate si explica cum nu este el de acord cu CC. Stiti ce, daca CC ala e tocmai avepica? ca seamana ca doua picaturi de ploaie.
Lasati-i in pace ca astia nu merita mai mult decit o flegma intre ochi. Daca au nevoie de ajutor sa se duca iar la capitanul ala se securitate Miu cu care se tot intilnea avepica la initiativa lui avepica ca sa-i toarne pe aia de la CAP-ul unde lucra.

* * *

Da! Este adevarat. Cei doi mari Dizidenti romani, DT si AVP se despart iarasi. Divort Tragic. Amare Vieti Pierdute. Le dedicam un cantec potrivit pre versurile unui (alt) mare poet roman, pe care ambii il apreciaza in mod deosebit (deosebit unul de altul) si care reflecta foarte bine starea in care se afla actualmente cei doi scriitori (si impreuna si separat):

Precizare:  Textul de mai sus (inclusiv citatele originale) este o fictiune, fara nicio legatura cu persoane sau personaje din realitate, o compilatie imaginara dintr-un viitor roman aflat in lucru. Orice asociere intre aceasta fictiune si persoane, intamplari sau evenimente din realitate este neavenita si facuta de cititor pe propria raspundere. Va multumim pentru (ne)atentie si intelegere. Celor care au inteles ce era de inteles.

Rasunsul celui luat in pamflet(e) de catre intelectualul transatlantic Dorin Tudoran, recte Viorel Padina, se gaseste AICI. In mod cu totul si cu totul paradoxal raspunsul pare destul de logic si de consistent. Cert este ca indiferent de valoarea de adevar colaterala a retorismelor la care s-a dedat scriitorul Dorin Tudoran (care se plictiseste teribil), in pamflete cu repetitie (pamfletul la flasneta, un nou gen literar care ar putea trimite, in mod cu totul eronat, la Arghezi) reactivitatea sa retorica in exces ramane un mister, pentru cei care si-l imagineaza pe fostul dizident si grevist al foamei, ca fiind om cu scaun la cap. Incolo nu. Si nu.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , | 9 Comments »

Domnul Sufletzel (III si XIV la patrat)

Posted by arcaluigoe pe Februarie 6, 2012

Poate va intrebati cine este Dl.Sufleţel. N-avem timp sa va explicam nici astazi. Poate data viitoare. Pâna una alta va prezentam:

Starea na(ra)ţiunii in preajma zilei de Unşp’ce Februarie. Bis.

  • Soriiiiin Iliesiuuuuu face apeluri. Stiu, asta nu e o stire. Strange semnaturi. Nici asta. Vrea monarhie via anarhie si propune solidaritate pe liste pentru demiterea raului mic, care a crescut mare, prin nebagare, de seama (sau ”in seama” a cuplului de comici cu care orice televiziune serioasa s-ar mandri: Iliesiu-Padina. Mai putin TVR1). Ca sa fie treaba treaba, acelasi consacrat al literaturii epistolare in forma de apel a scris o scrisoare foarte deschisa, adica sincera, GDS-ului care si asa nu se mai stie ce e (dupa cum bine zicea si dl. Andrei P.) in care il trage de sireturi la raspundere pe Andrei Plesu. Scrisoarea a fost gazduita si pe bloguri celebre, precum blogul de la Corabia si blogul de dincolo de Paltinis (dar dincoace de Tis) al d-lui Vasile cel mai Mare (Gogea Mitu) (aci).
  • Cuminte, conul Dorin (Tudoran) simtind ca dl.Iliesiu nu-i un roman normal, la cap, nu i-a semnalat scrisoarea si nu i-a semnat apelul. Ce-l costa (concordia?) sa-l semneze macar asa din spirit civic de solidaritate intelectuala. Nu, domnia sa a preferat romanul normal din care se poate confectiona mai lesne chip cioplit. Pentru altii. Adica altora, caci nu-o fi conul o figura geometrica atata de naiva incat sa mai creada in Mos Craciun, la varsta domniei sale. A poetului nu a mosului. Ca mosul e tanar, Doamne. Calculati si singuri stiind ca (a) nu s-a nascut ieri (ci alaltaieri) si (b) ca este locuitor al Washington-ului, fiind si cetatean. American.
  • Demisii politice in lant: Mai intai (ca o prevestire rea) demisioneaza Ministrul Andrei Plesu, din Guvernul de taina din umbra al Adevarului (aripa Patriciu-Gregoire). Apoi direct din Senat-ul EvZ demisioneaza Senatorul Mircea Caratrescu (acest Mircea Geoana al editorialismului politic) pentru ca in cele din urma, doborat de ciumpalaci in alianta cu oamenii de zapada din PU, e-luminati civic de steaua Craciunului, insusi Emil Boc (acest Emil Cioran al guvernarii pe vreme rea). Despre mareţia micuţului Emil Boc alta data mai pe larg si pe mai inalt. Docamdata consecventi politicii mostenite pe Arca lui Goe nu promovam stiri prin care si asa fac audienta la zi toti ciumpalacii. N-am facut nici cand a murit Paunescu, nici cand s-a sinucis Madalina Manole, n-o s-o facem nici acum. Are cine. Deocamdata se zvoneste ca oamenii de zapada din PU l-ar prefera ca premier pe Yeti si nu pe claunianul craciunesc care nu-i destul de klingonian, desi e verde ca b-radu. Vezi si: Salam sasesc de Sibiu, la rece, in urbea fostului viitor prim-ministru, tinut in conservare prelungita, pana la Craciun-ul viitor (unul Klaus sau Iohannis… in sfarsit, vivat) cand, dupa alegerile din noiembrie Traian Basescu va trebui sa-l numeasca pe prim-ministrul Ponta, obraznic.
  • Vestea cea mai proasta dintre toate, din seria demisiilor politice in lant, este aceea ca poetul, dizidentul, analistul si militantul politic, comandantul Viorel Padina de la Corabia cea Mica, isi retrage si el sprijinul acordat pe gratis (adica degeaba) comnadantului suprem al Corabiei celei Mari, Romania, hotarat (citez din memorie) sa nu se mai ghideze numai dupa ce spun talibanii pro Basescu ori salariatii / stipendiatii, intr-un fel or altul, ai regimului Basescu. Sobolani de pe toate Corabiile, inotati, inotati, inotati (a zis si Lenin). Malul e aproape. Ca doar nu era nebun nici capitanul sa duca ambarcatiunea prea in larg. Ca nu avea de ce. De ce ce?
  • O ce (po)veste minunata: O noua stea de Craciun. Onest, frumos si destept. Daca nu-l o-moara Crin pe Şiret, de ciuda, tanarul are in fata un viitor (a)politic stralucitor. Mai ceva decat chelia presedintelui. Abia maine Claudiu va deveni ceea ce azi nu va putea fi niciodata. Super-be manevrele opozitiei politice si mediatice din Romania. Lectie scoala de manevre prin zapada, de manual. A la carte. Parca ar fi fost inspirate si regizate de insusi Ion Iliescu. Ce poate fi mai eficient decat sa le dai sobolanilor prilejul de a zbura, pretextul de care aveau nevoie ca de aer. Daca tot n-ai la indemana un rau mai mic, le oferi un bine potential: vointa populara a celor mai frumosi si mai căliti dintre romani, plus un simbol: romanul normal. Acuma numai prost sa fii sa nu te dezici de Basescu. Ocazie unica. Nu inteleg de ce mai stau pe ganduri Tismaneanu, Cristian Preda, Sever Voinescu, TRU, Patapievici, Mihaies, EBA etc… Loialitate? Teama? Calcul? Scarba? Cert este ca d-lui Basescu nu prea i-au iesit figurile. Cu exceptia uneia care i-a iesit perfect (aferim nene Traiane), in rest, ocupat sa se tina cu spatele la usa pe care o forteaza de 8 ani de zile, zi de zi, cei scosi afara cu de-a sila, n-a prea reusit mare lucru. Aproape ca si cum n-ar fi fost acasa, soarecii jucand pe masa. Plus ca acuma, la spartul targului, aia care fortau usa s-au prins ca e mai bine sa intre prin ferestre. Prin toate deodata. Prin ferestrele sparte cu pietre de demomstranti: vox populi. Ca incepem naibi sa si vorbim vulgar.

Stiri extreme de la departamentul de externe:

  • Circa 10.000 de slovaci au manifestat sambata la Bratislava impotriva coruptiei la nivel inalt, cerand condamnarea politicienilor corupti. Nasol. La noi e invers. Adica viceversa. Se demonstreaza pentru iertarea coruptilor. Mai sta naiba sa-i numere ouale infractorului Nastase?
  • Atentie la calculatoare. Un tip a murit (de epuizare) dupa ce a jucat zile si nopti jocuri pe calculator. Culmea este ca vecinii de consola au bagat de seama ca ceva nu-i in regula cu el (fiind mort, normal) abia dupa 9 ore. Dar ce? Parca noua nu ne-a luat ani de zile pana sa bagam de seama ca mai multi vecinii de blog, au murit demult, la datorie, in timp ce-si exercitatu spiritul civic. Din greseala.
  • Un om traieste fara inima Hm. Mare chestie. La cati traim fara creier (desteaptat-te romane) asta nu-i buna nici macar la faptul divers. Ia uite alta mult mai buna:
  • Ponta si teoria haosului. O stire care nu necesita comentarii fiindca vorbeste exhaustiv de la sine: Nu schimbam conducerea de la Banca Nationala! Nu schimbam structura functionala a DNA si ANI, chiar ne pare rau ca mandatele lui Daniel Morar si Catalin Macovei sunt la final. Respectam acordul cu FMI si Banca Mondiala. Suntem de acord cu Tratatul de Guvernanta Fiscala. Vrem sa respectam ACTA, dar trebuie informata populatia. Am spus delegatiei FMI ca vrem ca banii din privatizari sa nu mai ajunga la bugetul de stat pentru salarii si pensii, ci sa ramâna pentru modernizare. Nu promitem mariri de salarii si pensii pentru ca România va ramâne în criza pâna în 2016. Mai mult, vom taia clientelismul din companiile de stat, pentru ca eu nu mai suport aceasta situatie! Vom face un referendum pe tema monarhiei, pentru ca eu am un mare respect pentru persoana Regelui, desi personal voi vota pentru Republica. – Victoras Ponta, viitor prim-ministru al Romaniei.
  • CARAGIALE NENE – Noi dovezi ca I.L.Caragiale s-a nascut prematur, murind cu 100 si ceva de ani prea devreme, in raport cu vremurile. Un citat la intamplare: „Noi, românii, sîntem o lume în care, dacă nu se face ori nu se gîndeşte prea mult, ne putem mîndri că cel puţin se discută foarte mult.“ (p. 80).
  • Si in fine dovada prin care se vede, in reluare, ca Sebastian Lazaroiu a fost lasat in offside. Pacat. Mare Pacat. Sutase asa de frumos, din foarfeca, direct in vinclu: De ce-ar pleca Boc. La ce-ar mai fi ramas.

3,14 la patrat = ππ.

va urma – Dl. Sufletzel.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , , , | 32 Comments »

Basescu politic – Ultima halta

Posted by arcaluigoe pe Ianuarie 30, 2012

Fraţilor! (toţi se-ntorc şi-l ascultă.) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!… 

Impotriva demonstrantilor (huligani, golani, whatever) Ceausescu a timis armata (sa-i impuste), Iliescu a chemat minerii (sa-i ciomageasca), Constantinescu i-a descurajat aprioric cu cei 15000 de lefegii (specialistii din dotare), iar Basescu (incununarea) ii aṭâṭă in contra lor pe intelectualii societatii civile de calitate… (sa-i ironizeze), pentru ca la altceva si/sau altcineva oricum n-ar mai avea la cine/ce sa apeleze, intrucat restul poporului si-a facut deja datoria si nu mai trebuie deranjat. Ca nu-i frumos. Si inca ṭe deranj neicusorule.

Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!

In Romania post-moderna, cel mai bun politician al fix ultimului sfert de secol (va rog sa calculati anii) este indubitabil Ion Iliescu, singura entitate dâmboviṭeana 100% politica. Animalul politic, intact conservat, care-l are in posesie pe cetateanul Ion Iliescu, trebuie sa fie in teribila suferinta in prizonieratul decrepitudinii gloabei bolsevice. Ce mare animal politic va muri odata cu dânsul. Pacat c-a fost prost orientat. Deh, ale tineretii valuri. La polul opus, partajînd insa cu Ion Iliescu anumite canalele oculte de cumunicare cu masele (nu cu poporul, dar ce-i poporul oricum nu se stie) se afla cel mai slab politician din istoria politica a Romaniei si anume, doamnelor si domnilor, Traian Basescu. In fapt, comandantul Traian Basescu nici nu este politician, pentru ca dumnealui nu face politica ci direct istorie (nu-i momentul sa intram in detalii). Succesul sau in politica si diplomatie s-a datorat intr-o mare masura, dati-mi voie, tocmai faptului ca n-a facut politica si diplomatie, cu exceptia celui mai recent discurs, sugestiv intitulat „interventie cu romani”, care este unul eminamente politic. Din pacate insa acesta este un discurs politic al unui neofit, novice in aceasta meserie, care-i este si asa in contra naturii si si formarii sale profesionale. Un politician este un om (ca toti oamenii) care prin excelenta trebuie sa minta. Sa minta cu seninatate, cu dezinvoltura, consistent, cu o oarecare coerenta, nu doar un ins capabil sa navigheze printre minciuni dar si capabil sa-si inghita propriile adevaruri si sa le uite. E in fisa postului. Faptul ca Traian Basescu a acceptat sa se auto-cenzureze, sa renunte la introducerea unor sinceritati specifice in acel discurs memorabil (istoric am putea zice), rezumandu-se sa spuna excat ceea ce trebuia spus in contextul politic (cat se mai putea spune), poate avea efecte colaterale dintre cele mai toxice asupra sa, ca personaj pseudo-politic aflat si asa, de ceva vreme, intr-un soi de agonie existentiala, rezultat al surmenarii care l-a vlaguit pana aproape de epuizarea completa. Ramane de vazut daca va accepta (in cazul in care va mai avea de ales) sa joace pana la capat rolul „El Cid” sau va alege o alta varianta de intrare/iesire (d)in istorie. Alta decat prin politicianizare si martiraj.

Dar sa nu ne risipim prematur in cuvinte mari. Nu despre asta era vorba. Nici macar despre acele sinceritati nerostite in istoricul discurs politic, sugestiv intitulat „interventie cu români” nu era vorba, desi ar merita, asa de dragul maieuticii, sa facem unele speculatii in aceasta directie.  Atunci ce era? Ce era, ce era? Oameni in toata firea si nu ne dam seama ce era. Iata ce era. Traian Basescu este de vreo zece ani personajul central, principal, unicul ṭar media al ṭarisoarei noastre. El este Zeus. Faptul ca nu s-a tinut de politica si n-a umblat cu diplomatie (pana acum cel putin), nu poate explica integral aceasta postura suprarealista, de Godot sosit pe meleag. Implinirea a ce mai lipseste de la explicatie consta in faptul abilitatii sale innascute de a acumula capital politic prin empatie si sublim/are de la felurite categorii de indivizii, care s-au aratat gata sa-l venereze, sa-l idolatrizeze in postura de politician, gata sa-l crediteze cu puteri magice si sa-i ofere astfel putere. Macra, in stare pura. Nefiind vorba doar despre mofluji si ciumpalaci ci de categorii mai numeroase care puse cap la cap au compus ṭara (ce vorba mare) asa se explica domnia politica  a acestui politician foarte slab. Slab, slab dar caruia ii port insa o admiratie speciala in calitatea sa de d.Goe, rasfatat de toata lumea. As fi vrut sa pot da nume si/sau definitii acelor categorii specifice de fani ai presedintelui Basescu, doamnelor si domnilor, dar asta nu-i o sarcina prea simpla. Asa ca am preferat sa le schitez prin exemple, prin componenta. Poate vom reusi sa dam un nume si o definitie fiecarei categori. In fiecare categorie (cu exceptia Categoriei D.) listele sunt deschise. Fiecare dintre cei intamplatori prin zona poate propune membri noi in fiecare grup, din randul persoanelor publice sau anonimi cu renume virtual. La urma urmelor, fiecare se poate reagasi intr-o categorie anume a fanilor lui Basescu, toti oamenii presedintelui. Tu in ce categorie intri?

  • Categoria A.
  1. Mircea Badea
  2. Victor Ciutacu
  3. Valerian Stan
  4. Crin Antonescu
  5. Victor Ponta
  6. Robert Turcescu
  • Categoria B.
  1. Dorin Tudoran
  2. Vasile Gogea
  3. Liviu Antonesei
  4. Florin Iaru
  5. Tudor George
  6. Serban Foarta
  • Categoria C.
  1. Sorin Ovidiu Vantu
  2. Dan Voiculescu
  3. Ion Iliescu
  4. Adrian Nastase
  5. Dinu Patriciu
  • Categoria D.
  1. Alina Mungiu Pippidi
  • Categoria E. 😉
  1. Andrei Plesu
  2. Mircea Cartarescu
  3. Gabriel Liiceanu
  4. Horia Roman Patapievici
  5. Andrei Cornea
  6. Mircea Mihaies
  • Categoria F+.
  1. Vladimir Tismaneanu
  2. Sever Voinescu
  3. Cristian Preda
  • Categoria F-.
  1. Viorel Padina
  2. Sorin Iliesiu
  3. Sorin Cucerai
  4. Mihai Rogobete
  5. Mircea Geoana
  • Categoria G.
  1. Traian Ungureanu
  • Categoria H. Captivii PSD (ai lui Ion Iliescu)
  • Categoria ICaptivii OTV (80% din populatie)
  • Categoria J. Cei 18% dinte cetatenii cu drept de vot care mai au incredere in Traian Basescu
Si cu asta cred ca n-a mai ramas nimeni pe dinafara (nici macar in afara tarii), 22 de milioane-n cap, (coane Fanica, poate, unul, doi sa-i fi doborat vântul, dar oricum mult sub marja de eroare) cu totii fani 100%  ai uluitorului Traian Basescu si suporteri dedicati ai mitului omonim. Traian Basescu  fiind alaturi de I.L.Caragiale dintre aceia care pot primi oricand (dar numai postum) titlul de „contemporani cu care ne mândrim” va ramane in galeria personalitatilor istorice marcante. Este in mare masura meritul sau, dar nici meritul nostru al fanilor sai de toate orientarile politice si de toate anvergurile intelectual-artistice nu este unul de neglijat. Vivat.

***

Sugestii pentru denumirea si definirea cat mai sintetica a categoriilor si/sau adaugiri pentru completarea listelor deschise, se primesc de Luni pana Vineri, intre orele 9:00 – 17: 00 la sediul Arcei din strada Ararat (sau Arafat) din Clalifat. In pauza de pranz se servesc bauturi racoritoare si energizante.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 17 Comments »

Precizare-n anul-are 365,25 de zile

Posted by arcaluigoe pe Decembrie 30, 2011

Iesirea din inventar – Intrarea in faliment (partea a-IV-a, finale)

Constatarea ca preconizatul „obiect de activitate” al Arcei lui Goe in blogosfera nu mai este de actualitate (patinand in vetust) nu inseamna nicidecum ca s-ar fi instaurat pacea si armonia intre entitatile virtuale sau ca macar ar fi scazut cantitatea de inechitate si resentiment (si inutile toate) in hyperspatiul hiper-populat dintr-un dor fara satiu.  Nu! Nici vorba. Doar ca oamenii virtuali, imbatraniti in rele, s-au invatat cu ele precum tziganul cu scânteile. Pe vremuri banarea vreunui internaut (fie el si psihopat evident, badaran absolut, personificarea obscenitatii, cazul lui „Doru” pe forumul JN, de ex.) dupa luni si luni de agresiuni „gratuite” si cronicizare, starnea brusc dezbateri si controverse (pro si contra) in legatura cu conservarea libertatii de expresie. Astazi banarea, fie ea si fara motive rezonabile nu mai misca câtusi de putin, absolut pe nimeni (inclusiv pe cel banat). Forumurile si Blogurile publice (cu vizibilitate publica) au ajuns sa fie considerate spatii private, locuri de joaca personale ale bloggerilor si cantaretilor in struna agreati, care considera ca au toata indreptatirea morala sa baneze pe oricine, oricand, pe considerente de ordin strict personal, din capriciu, din ambitz, fara nicio raportare la vreun set prestabilit de norme sau principii. Este uluitoare usurinta cu care diversele instantieri egoice ale micilor entitati ce-si consuma ratarea in virtualitatea-surogat-al-realitatii, gasesc justificari cu pretentii de rezonabilitate acelui (la o adica) „pentru ca asa vrea muschii mei„. Pentru cei mai multi, abilitatea tehnica de a „modera” (cenzura, bana, ingradi), este echivalenta cu obligatia de a utiliza aceste instrumente in mod arbitrar, chiar in defavoarea blogului si a ratiunii acestuia de a fi. Multi bloggeri au murit sau au cazut in mizerie „moderînd” haotic, inconsitent.

Pe durata inventarului de pe Arca am „activat”, experimentînd si amuzandu-ma in acelasi timp, pe cateva bloguri si forumuri. Am reusit performanta notabila sa fiu banat sau re-re-banat (ex-comunicat 😉 ) foarte  repede pe aproape toate. Presupun ca nu este nevoie sa ma jur ca sa fiu crezut ca n-am injurat, n-am fost off topic, n-am insistat prosteste si in genere n-am facut nimic dintre lucrurile care se pot gasi pe o lista  rezonabila a celor care n-ar trebui permise in comunitatile virtuale.  N-a avut nimeni nimic cu mine, ba inca am fost incurajat cu temei, cata vreme am polemizat e-goic cu personaje neutre sau dusmanoase din zona. Brusc insa, cand mi-am permis acelasi gen de ironii (in niciun caz gratuite) cu „stapanirea”,  amuzamentul a capatat accente dramatice. Faptele intamplate pe cateva dintre aceste bloguri sunt incarcate de un umor aparte care ar merita tratament separat, ca episoade de sine statatoare. Nu-i momentul. Dupa ce provocarea a fost incununata de succes, materializandu-se cu banare subita, pe unul dintre bloguri, am facut, cu titlu experimental, incercarea de a sonda opinia publica. Am vizitat blogurile comentatorilor de baza (ca de, acum, fiecare comentator e si blogger) a celor care frecventau blogul cu pricina, plangandu-ma, chipurile, despre faptul banal ca am fost banat in mod abuziv pe blogul X, solicitand o opinie, un punct de vedere, in legatura cu asta. In afara celor care mi-au ignorat cu desavarsire solicitarea (au fost cativa), ceilalti, in unanimitate au declarat ca nu e treaba lor, si ca oricum bloggerul X are dreptul sa procedeze cum crede de cuviinta, indiferent de circumstante, pe blogul sau personal (?!) .  Nimeni nu mi-a cerut detalii, nimeni nu m-a intrebat daca am fost magar si violent si/sau fara manera.  Si daca mi-ar fi cerut ce le-as fi putut spune? Ar fi trebuit fireste sa le spun ca da, oamenii aceia au avut oarecare motive, cat se poate de solide, ca sa-si doreasca sa nu-l mai vada prin zona pe dl.Goe, dar nu dintre cele serioase, rezonabile si-n acord cu deontologia comunicarii. Oamenii aceia, nefiind in stare nici sa-l ignore pe dl.Goe, nici sa-l convinga, nici sa-l forteze sa plece, prin mijloacea rezonabile, prin vorbe (vorbe bune, vorbe rele, ooo-alo si ce-au mai fost in stare sa-si dea in petic, admirabil as putea pentru ca sa zic), au preferat (nici mai mult nici mai putin) sa fie caraghiosi, de dragul d-lui Goe, incercand sa gaseasca macar un pretext rezonabil  al gestului lor brutal. In mod invariabil, intr-un final, adesea in reluare, eram intrebat de ce nu am bascutza. Adica identitate. De ce sunt anonim? Ca daca n-as fi si daca ei ar stii ce identitate am, altfel ar sta treaba. Fiecare dintre anonimii care m-au acuzat ca anonimat (pe inter-net !!!?) au clamat faptul ca ei au mai multa identitate decat mine si ca asta-i indreptateste sa-l trateze (la o adica) pe dl.Goe cu oricata insolenta, mitocanie, pentru ca-i anonim, iar dansul nu are drept la replica din acelasi motiv. Banat fiind, dl.Goe a fost invocat, provocat, calomniat, injuriat (ma rog, oamenii au incercat), i s-au extras citate bine alese din comentariile cenzurate pentru a i se ilustra „mârsavia”, in fine toata gama micilor lucruri care reusesc sa ma distreze, adesea copios, in realatia cu acesti nefericiti si acasa (in realitate) si in deplasare (in universul anonimatului virtual), gata oricand sa se imbete cu ideea ca daca i-ar sti ei d-lui Goe numele din buletin altfel ar sta treaba si n-ar mai fi in suferinta.

Cred ca este momentul sa incercam o clarificare a acestei spinoase probleme a asa-zisului anonimat,  dintr-o alta perspectiva. Perspectiva pe care o am in vedere (sic) nu ofera exhaustivitate decat impreuna cu celelalte perspective asupra problemei, pe care le-am tot pitrocit pe Arca lui Goe si pe care nu le mai reiau. Deci sa mi se dea voie sa fiu partial si momentan.

Anonim este cel atins de anonimat, aflat intr-o pozitie de opozitie cu cel care se bucura (?!) de notorietate publica. Anonim este cel nepublic. O persoana publica este aceea care are expunere la public, care comunica (in cele mai felurite feluri) publicului, adica unor spectatori pe care nu-i cunoaste personal (de la persoana la persoana). Anonim este acela a carui voce nu este auzita decat de apropiatii sai, familie, rude, prieteni, vecini, colegi, pe care-i cunoaste personal unu-la-unu (aici in masura comuna a termenului cunoastere = relationare).  Sub acest prim aspect pe net practic nu exista anonimi ci doar persoane publice, cu public, mai restrans sau mai numeros, n-are a face. Sa mi se dea voie sa fiu insistent. Anonimi sunt scriitorii (amatori) care nu publica, anonimi sunt pictorii, sculptorii care nu expun, cantaretii, actorii care se manifesta in familie sau pe ascuns, fara public (sau care joaca doar roulul vietii personale), anonimi sunt fotbalistii care joaca pe maidan fara public. Anonimi sunt politicienii de cafenea sau de pahar. Anonimi sunt profesorii in general (care vorbesc unor cunoscuti de-ai lor, colegi mai tineri de la serviciu). Cei care scriu pe net, fie si numai simple comentarii sub pseudonim literar, nu sunt anonimi. Au public. Averea publicului este prima conditie a nanonimatului.  Aici se impune o paranteza. Procesul castigarii publicului nu este unul ireversibil. Insistenta unora de a pastra in jurul lor, ca public, o colectie anume de indivizi ii transforma pe acestia in (simple) cunostiinte ceea ce duce la un fenomen bizar: caderea in anonimat intr-un spatiu cu larga expunere publica (precum hyperspatiul anonimatului virtual si clandesin, blogosfera, de…) prin lichidarea prin indepartare a publicului (in urma tentativei absurde de a selecta manual spectatorii admisi in sala). E plina blogosfera de oratori care isi tin discursurile in fata  adoua trei gospodine simpatice din cartier cu care se cunosc personal de la personaj la personaj).

Dar existenta publicului  nu este nici pe departe singurul fapt care anuleaza caracterul anonim al celor care se manifesta pe Internet. Cei care (se) comunica pe net au nu doar „public” ci si „identitate”. Nu ma refer aici la iluzia faptului ca s-ar putea naviga pe net fara a lasa urme concludente care sa conduca la identificarea formala (civila) ci la faptul ca in mod inevitabil, prin prezenta sistematica pe net (spatiu public), orice vorbitor adauga cu voie sau fara voie (inevitabil) detalii care reflecta profilul sau personal si care detalii devin astfel publice. Din cele spuse de fiecare in comentarii transpar sau apar explicit sexul, 😉 varsta, orientarea politica, religioasa, sexuala, educatia, (in)cultura, locatia fizica, date familiale, ascendenta, anturaj, infatisare fizica, stare de sanatate, starea financiara, numele, prenumele, reumele, profesia, intentiile…  Fiecare dintre participantii la aventura comunicarii (sa-i zicem comunicare) pe net isi gestioneaza cum crede de cuviinta, liber, dupa posibilitati, colectia de informatii care-l identifica ca personaj si ca persoana, oferind publicului, de buna voie si nesilit de nimeni,  datele considerate a fi utile carierei sale de internaut, dimpreuna cu cele oferite fara voie, din neatentie, din impetuozitate ori din cauze naturale imbricate inevitabil in mecanismele comunicarii.  Sub acest aspect nimeni nu-i anonim pe net. Drama devine drama din momentul in care unii incep sa considere cå suma si structura datelor care le compun, lor, profilul personal al personajului,  ar fi un soi de standard ce ar trebui adoptat unanim si ca cei care se abat de la „aceste norme” ar fi vinovati de infractiuni, gata condamnati si ca lor personal li s-ar cuveni misiunea de a aplica pedepsele cerute de lege: banarea, bestelirea, balacarirea, calomnirea, injurierea, etc. In fapt se folosesc de acest jalnic pretext pentru a-si manifesta si justifica pornirile specifice intru pedepsirea celui vinovat de cu totul si cu totul altceva (…)

Cazurile concrete cu care m-am confruntat au fost adesea incarcate de umor involuntar de cea mai buna calitate. As mentiona cazul unei bloggeritze care, folosindu-si prenumele personal (de la mama ei de-acasa) in compunerea pseudonimului ano-nimitatii sale cu rima, il acuza pe dl.Goe ca Goe n-ar fi prenumele sau real si ca prin urmare  ar avea drepturi mai putine. La fel de umoristic va fi fost cazul unul vizitator polimorfic care in instantele sale primar-finale dezavua cu voce inalta utilizarea unor nesimtite pseudonime, pentru ca aici, pe Arca sa-si semneze interventiile, vai, cu un (alt) pseudonim pana in clipa in care, din repezeala, a semnat in „clar” dandu-se astfel de goooooool. Pentru refacere si-a luat concediu cateva saptamani. Eeee, altii au avut nevoie de luni de odihna. La fel de monumental este cazul unei asa-zise doamne care a venit pe Arca, in vizita, cu obscenitati in gura, injurand ca la usa cortului, pentru ca apoi sa se mire si dânsa de isprava, invitandu-l pe dl.Goe sa-si asume responsabilitatea pentru ceea ce a iesit dintr-însa.  De amuzat m-am amuzat in exact acelasi fel si pe la case mai mari, in episoade pe care le pastrez pentru altadata (pentru ca n-as vrea sa le stric din graba).

Cert este ca odata auto-convinsi ca anonimatul d-lui Goe e rau, iar al lor e bun, oamenii aceia au incercat cu sârg si zel sa rezolve problema. S-au dat peste cap (de mai multe ori) incercand sa puna datele cap la cap, sa-si foloseasca intuitia, flerul si perspicacitatea, antenele, e-mailurile si sa-l dezarmeze (!!??!) pe dl.Goe demascandu-l.    Suspiciunile si presupunerile lor au fost constant o alta sursa de amuzament si distractie. Dar cine n-am fost in imaginatiile intrigantilor de pe net de-a lungul timpului  ? Tot felul de identitati care de care mai simpatice mi-au fost asociate. Nu le pomenesc din modestie (sic). In general iminentele mele deconspirari sunau a amenintare (cu exceptia catorva care aduceau a simplu fapt divers). Oamenii aceia (si daca v-as spune cine s-a pretat la asemenea poli-stupizenii putini m-ar crede) erau convinsi ca deonspirarea in sine i-ar provoca d-lui Goe o mare suferinta, ca atunci cand ii ei unui copil rasfatat jucaria favorita.  Altii mergeau cu imaginatia mai departe inchipuindu-si ca ulterior deconspirarii dl.Goe va fi pus intr-o postura proasta fata de familie, prieteni etc si ca prin urmare se va simti rusinat, umilit… Te poti pune cu derapajele maladive ale imaginatiilor egoice care populeaza hyperspatiul? Ca nu poti. Deci nu, nu si nu. „Anonimatul” d-lui Goe nu e rau, „deconspirarea”  nu l-ar dezavantaja, „confruntarea” cu cei din anturajul real nu i-ar aduce prejudicii, dar a-i face pe altii sa creada asta s-a dovedit a fi extrem de productiv. In plan literar-coregrafic si umoristic fireste. Din pacate toate resursele productive sunt epuizabile in sine. Ca petrolul, ca antracitul, ca aurul sau ca diamantele din mine.  In fine, concluzia partiala este ca din aceasta perspectiva nu exista anonimi pe net ci numai si numai persoane publice, una-si-una. (Desigur ca, trebuie s-o spun, si impreuna cu mine trebuie s-o spuna toti, exista si perspectiva din care se poate constata realistic ca in spatiul anonimatului virtual si clandestin nu exista decat anonimi sadea, chiar si cei din randul prizonierilor de sine, care semnand cu nume si prenume (de buletin sau de pasaport), si asta e dreptul lor suveran, isi imagineaza ca pot combate astfel, pe net, in grup, alaturi de fiecare instanta trecuta a fiintei lor si ca opera vietii lor purtata in carca, prin asumare, ii poate  ajuta in lupte, pe post de buzdugan. Aici? Unde floreta e stapana. Unii dintre ei abia mai pot ridica frunze dar isi imagineaza ca ar putea mânui buzdugane grele, de gumilastic.

Ca personaj, dl. Goe a avut, pe Arca sau in alte locatii fixe (scene), sansa unor spectatori de marca, anonimi sau notorii, voluntari sau fortati, carora stiu ca le voi fi produs adesea impresii destul de intense incat sa constituie o mica piedica in calea uitarii, pentru o vreme cel putin. Tuturor acestora as dori sa le multumesc pentru… atentie. Si pentru neatentie. Ceea ce si fac: le multumesc frumos. Ii multumesc in egala masura si cosmanautului arhitect Eungen.

N-as vrea sa trec mai departe fara a-l mentiona in mod abuziv, alaturi de toti cei invocati mai sus in mod aluziv, pe poetul Florin Iaru. Acesta este un caz aparte. Omul acesta este de o prostie rar intalnita. Speciala. N-am nici cea mai mica intentie de a-l insulta, ingaduindu-mi sa vi-l indic, ca exemplu de ilustrarea a unei categorii aparte, unice, de personaje net-andertaliene. Ca orice individ limitat este obsedat de inteligenta si de prostie. Nu asta-l face special. Special il face faptul de a folosi acelasi pseudonim: Iaru (in realitate il cheama Râpå) si atunci cand isi semneaza opera culta (!) si articolele oficiale din ziare dar si atunci cand isi semneaza capodoperele anonime ca comentarii pe forumuri si bloguri. Lipsa deontologiei este distribuita in mod egal in ambele genuri de creatii literare dar vocabularu-i alterneaza halucinant de la banal la mahala si de la canon la hazna  cu o dezinvoltura stranie. Fauna hyperspatiului virtual al anonimatului clandestin ar fi incompleta fara prezenta sa insolita.

M-am cam abatut, din graba, in bataia vanturilor. Clarificarea binomului anonim-nanonim  nu este parte din inventar ci doar o digresiune intamplatoare. In inventar era vorba despre obiectul activitatii Arcei lui Goe care este lipsa. La inventar. Peste alte lipsuri (mentionate in episoadele anterioare). Si e lipsa nu pentru ca din blogosfera ar lipsi agresorii (care abunda) ci pentru ca lipsesc victimele. Au disparut, s-au imunizat, s-au metamorfozat… ia-le de unde nu-s. Si atunci la ce bun Arca? Desigur unii vor zâmbi sugubat zicandu-si un „haida de…”. Salvarea florei si faunei nu fuse decat un pretext la fel de bun ca oricare altul pentru a tine blog. Si atunci la ce bun acest inventar? Asa o fi, nu pot zice nu (desi pot, cum nu?). Rostul inventarului a fost de a arata ca exista motive rationale (si altele inca si mai rationale pot fi scoase la iveala) pentru a inchide Arca. Toate au fost motive surmontabile desigur, prin masuri compensatorii sau prin mizarea pe perisabilitate (in presa totul dureaza o zi) si nebagare de seama, adica exact ceea ce s-a intamplat pana acum atata amar de vreme, cand in asteptarea goethica si godotica a unui Potop inchipuit, n-a fost reusita salvarea niciunui animal de prasila. Motive surmontabile dar nu invalide sau inexistente. Ne mai punand la socotela bucuria nebunilor. Totusi trebuie spus ca declansarea inventarului si a concluziilor acestuia au fost rezultatul actiunilor erozive si sistematice de descurajare practicate in contra Arcei de catre o singura entitate, una anume, pe care n-o mentionez. Se stie ea. Sper sa-si savureze victoria aprobata formal (iata) si de catre consiliul de timona al Arcei.

Cam asta. Ocazie cu care se declara inchise Jocurile Olimpice ale Dreptului la Replica pe Arca lui Goe. Dl.Goe este concediat dimpreuna cu echipajul si personalul anex (mai putin cei de la serviciul de intretinere si conservare). Pana la noi ordine sau dez-ordine, Arca este declarata, momental, monument al naturii virtuale, uramand sa fie concesionata sau lasata in locatie de gestiune spontanee in vederea reducerii pierderilor prin sporirea pagubelor. Cum am zice vivat.  Placerea a fost intreaga de partea mea. Si asa va ramane. Cu drag, pertujur, al dv. dl.Goe.

P.S. 30 Decembrie! E si Ziua Republicii. O republica instaurata nu prin ghilotinarea Regelui ci prin abdicarea Majestatii Sale, à la légère. Tuturor celor interesati (de vreo similitudine) le transmit traditionalul „hai siktir si sa ma pupati in cur” (H.Salem – Intrerupatorul, replica memorabila, de infarct, rostita pe scena Teatrului Absolutului Fix). Incolo nu. Urare care nu poate fi savurata in toata splendoarea ei nuda decat citind romanul lui H.Salem. Ceea ce recomand tuturor cu cea mai mare caldura. La multi ani!

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , | 150 Comments »

Credinte si credibilitate. Ciulama de sperante

Posted by arcaluigoe pe Octombrie 3, 2011

…work in progress… sau nu!

Intrucat starea de work in progress pe acest topic va mai dura o vreme, n-am gasit niciun motiv serios pentru nu a prelua, temporar, aci, in acest spatiu vid, ca un teren viran, propuneri venite de la vizitatori. Sau cum se face ca acest topic s-a scris singur si ca orice provizorat este definitiv:

0) Stire preluata de Dl.GoeRongo anunta ca la initiativa lui Liviu Ioan Stoiciu, Varujan Vosganian s-ar putea intalni cu Paul Goma.

1) Vizitatorul „Dl X” aminteste ca azi (7 Oct. 2011) se implinesc 31 de ani de la semnarea Apelului catre Europa, o marturie emotionanta despre puterea incipienta, a unei constiinte individuale, solitare, de a  exterioriza opozitia interna, organica, fata de aberatiile totalitare ale vremurilor.  

2) Vizitatoru Rongo propune un text preluat de AICI:

Scrisoare deschisă către Parlamentul României. Paul Goma nu merită cetăţenia română?

Scriitorul Paul Goma a împlinit, în 2 octombrie 2011, 76 de ani. Este o parte a istoriei noastre. Un veritabil erou în viaţă.

Societatea românească are o datorie uriaşă faţă de această personalitate. Nici până în prezent nu i s-a redat cetăţenia română, retrasă de regimul comunist în 1977, după ce a fost expulzat din ţară.

Nu este destul că despre dizidenţa sa se vorbeşte în manualele de istorie şi in Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. E nevoie şi de un gest concret. De redarea efectivă a cetăţeniei.

Parlamentul României are căderea morală să iniţieze o lege pentru reglementarea situaţiei lui Paul Goma. Este ştiut că celebrul disident doreşte cetăţenia română, însă nu vrea s-o solicite formal, pe considerentul că n-a cerut să-i fie retrasă. Actualmente are statut de azilant politic în Franţa.

E timpul să se repare o nedreptate incalificabilă. Paul Goma onorează România.

Text redactat de  Alexandru Petria

In ordinea inscrierii
1 Alexandru Petria
2 Victor Rebengiuc
3 Liviu Antonesei
4 Liviu Ioan Stoiciu
5 Daniel Cristea-Enache
6 Adrian Suciu
7 Dan Mircea Cipariu
8 George G Asztalos
9 Marius Rizea-Manea
10 Iulian Sîrbu
11 Vasilica Ilie
12 Stefan Doru Dancus
13 Emil Druncea
14 Gabriel Badica
15 Adrian Deliu
16 Vasile Baghiu
17 Ioan-Victor DRAGAN
18 Sorina Ivascu
19 Vasile Daniel Ionut
20 Otilia Tiganas
21 Jeanette Carp
22 Gabriel Klimowicz
23 Ioana Popa
24 Steluta Rosca Stanescu
25 Sorin Rosca Stanescu
26 Anamaria Pop
27 Liliana Cimpeanu
28 Marius Stefan Aldea
29 Cristina Nemerovschi
30 Silvia Petre-Grigore
31 Petre Violetta
32 Marius Ghilezan
33 Dragomir Cristian Cosmi
34 Flori Balanescu
35 Oana Moisil
36 Luminita Mesesan-Gabril
37 MIHAIL-SORIN GAIDAU
38 Mihail Vakulovski
39 Gr. Arsene, editorul lu
40 Ion Marin Almajan
41 Victoria Stoian
42 Laszlo Alexandru
43 Aurelia Vlasin
44 Rosu Sanziana
45 Rosu Elena
46 Rosu Marian
47 Rosu Andrei
48 Mariana Pasincovschi
49 Nicoleta Balaci
50 Andrei Badin
51 Florin Ispas
52 Mircea IVANOIU
53 Marius Mina
54 Andrea Hedes
55 Loredana Ioncica
56 Ileana Ene Giusca
57 Mircea Draganescu
58 George Strunga
59 Nicolae Scurtu
60 Teava Gheorghe
61 Liviu Druga
62 Andi Bob
63 Ioan Suciu
64 Maria Sava
65 Nick Sava
66 Sasaran Ioan
67 Cristian Tiberiu Florea
68 Mihai Gotiu
69 Iulian Capsali
70 Vasile Ernu
71 Radu Vancu
72 Iulia Ralia
73 Sanda Varan
74 Aliona Grati
75 Marcel Ion Fandarac
76 Simona Murgoci
77 Daniela Lungu
78 Sabin Gherman
79 Magda Ursache
80 Petru Ursache
81 Nicolae Coande
82 InimaRea
83 Sorin Marculescu
84 Mircea Popa
85 Mihnea Paraschivescu
86 Viorica Niscov
87 Alexandru Platon
88 Sorin Gîrjan
89 Mihai Radulescu
90 Marian Popa
91 Nicolae Eremia
92 Virgil Diaconu
93 Teodor Cristescu
94 Cîrnicianu Cristina
95 Nicolae Manolache
96 Luminita Dejeu
97 Mari Giu
98 Octavian Capatina
99 Daniel Rameder
100 Doina Uricariu
101 Liviu Dimitriu
102 Paul Alexandru Drogeanu
103 Andreea Drogeanu
104 Ovidiu Simonca
105 Serban Anghel
106 Constantin-Andrei Rusu
107 Mircea Otinescu
108 Gabriel Radu
109 Pompiliu Comsa
110 Mugur Grosu
111 Adrian Stasek
112 George Chiriac
113 Norbert Matei
114 Mircea Bostan
115 Vasile Cornea
116 Vladimir Dumitru
117 Ileana Enache
118 Lucian Comino
119 Mihai Rogobete
120 Tudor Anton
121 Lucian Piuca
122 Aida Minerva Tanasescu
123 Al.Florin TENE
124 Cati Minecan
125 Sorin Bocancea
126 Dragos Minca
127 Ovidiu Stanomir
128 Adrian Scurtu
129 Doru Beldiman
130 Serban Tomsa
131 Babalic Elena Mirela
132 Doina Dragut
133 Andreas-Rudi Chiru
134 Adela Motoc
135 Gina Cecilia Pistol
136 Sorin Militaru
137 Grigore L. Culian
138 Horia Patrascu
139 Nora Kallos
140 Diana Iepure
141 Dragos Varga
142 Adrian Georgescu
143 Vladimir Tescanu
144 ANA EDELMAN
145 JOHANN H. EDELMAN
146 Gheorghe MINEA
147 Gabriela Stoica Marcule
148 Miron Scorobete
149 Claudiu Sular
150 Gh.Dogaru
151 Oana Dumitrescu-Corbean
152 Mircea Pricajan
153 Christine-Marie Turcu
154 Adrian David
155 Daniela Sitar-Taut
156 Serban Foarta
157 Claude Karnoouh
158 Vasile Constantin
159 Gabriel Dalis
160 Ion Pop
161 Ioan Grosan (au, au, au
162 Codin Olariu
163 Gh. Buzatu
164 Stelian Rotariu
165 Lenuta Puscas
166 Ovidiu Nimigean
167 Alexandru Moraru
168 Mihai Iliescu
169 Ana Ilisescu
170 Tiberiu Farcas
171 Nicolae Poteras
172 Marcel Enache
173 Viorel Padina
174 Mircea Tuglea
175 Viorica Niscov
176 Alexandru Vakulovski
177 Carmen Ene
178 Vitalie Brega
179 Kiddy Gavrila
180 Constantin Tutuianu
181 Ana Blandiana
182 Romulus Rusan
183 Radu Gheorghe Grozea
184 Ioana Lupascu
185 Julien NICOL
186 Camelian Propinatiu
187 Aleksandar Stoicovici
188 Sorin ILIESIU
189 Oana Catalina Bucur
190 Anatol Petrencu
191 Ion Simut
192 Petarlecean Vladiana
193 Alexandra Svet
194 Andrei Oancea
195 Mihaela Cartis
196 Theodor Nicola Fronea
197 Alexandru Fronea
198 Victoria Railean
199 Mihnea Blidariu
200 Sorin Roiban
201 Marius Mihalache
202 Viorel Cucu
203 Stefanescu Roselina Dan
204 Mircea Dinutz
205 Catalina Balan
206 Calin Platon
207 Octav Pelin
208 Vasile Soimaru
209 Monica Fackelmayer
210 Victor Lite
211 Paul Spirescu
212 Adrian Botez
213 Dinu Simon
214 Rodica Lazarescu
215 Sorin Ciurel
216 Lucian Vintan
217 Cornel Galben
218 Adriana Cocu
219 Daniel Vighi
220 Theodor Orasanu
221 Cristi Cimpineanu
222 Florentina Borgovan
223 Igor Ursenco
224 Nina Corcinschi
225 Aurel Opiatra
226 Horia Muntenus
227 Ovidiu Banu
228 Dana Banu
229 Bogdan Cretu
230 Maricel Tilibasa
231 Florin Halalau
232 Monika Lungu
233 Livia Smeu
234 Florin Carlan
235 Carmen Hariton
236 Cucos Oleg
237 Anca Nicoleta Georgescu
238 Ioan Caprosu
239 Chris Tanasescu
240 Moni Stanila
241 Cotelea Alexei
242 John Enache
243 Ion Coja
244 Radu Millea
245 Mihai Istratescu
246 Micael Nicolas
247 Eugen Radu
248 Viorel Savin
In ordine alfabetica
1 Adela Motoc
2 Adrian Botez
3 Adrian David
4 Adrian Deliu
5 Adrian Georgescu
6 Adrian Scurtu
7 Adrian Stasek
8 Adrian Suciu
9 Adriana Cocu
10 Aida Minerva Tanasescu
11 Al.Florin TENE
12 Aleksandar Stoicovici
13 Alexandra Svet
14 Alexandru Fronea
15 Alexandru Moraru
16 Alexandru Petria
17 Alexandru Platon
18 Alexandru Vakulovski
19 Aliona Grati
20 Ana Blandiana
21 ANA EDELMAN
22 Ana Ilisescu
23 Anamaria Pop
24 Anatol Petrencu
25 Anca Nicoleta Georgescu
26 Andi Bob
27 Andrea Hedes
28 Andreas-Rudi Chiru
29 Andreea Drogeanu
30 Andrei Badin
31 Andrei Oancea
32 Aurel Opiatra
33 Aurelia Vlasin
34 Babalic Elena Mirela
35 Bogdan Cretu
36 Calin Platon
37 Camelian Propinatiu
38 Carmen Ene
39 Carmen Hariton
40 Catalina Balan
41 Cati Minecan
42 Chris Tanasescu
43 Christine-Marie Turcu
44 Cîrnicianu Cristina
45 Claude Karnoouh
46 Claudiu Sular
47 Codin Olariu
48 Constantin Tutuianu
49 Constantin-Andrei Rusu
50 Cornel Galben
51 Cotelea Alexei
52 Cristi Cimpineanu
53 Cristian Tiberiu Florea
54 Cristina Nemerovschi
55 Cucos Oleg
56 Dan Mircea Cipariu
57 Dana Banu
58 Daniel Cristea-Enache
59 Daniel Rameder
60 Daniel Vighi
61 Daniela Lungu
62 Daniela Sitar-Taut
63 Diana Iepure
64 Dinu Simon
65 Doina Dragut
66 Doina Uricariu
67 Doru Beldiman
68 Dragomir Cristian Cosmi
69 Dragos Minca
70 Dragos Varga
71 Emil Druncea
72 Eugen Radu
73 Florentina Borgovan
74 Flori Balanescu
75 Florin Carlan
76 Florin Halalau
77 Florin Ispas
78 Gabriel Badica
79 Gabriel Dalis
80 Gabriel Klimowicz
81 Gabriel Radu
82 Gabriela Stoica Marcule
83 George Chiriac
84 George G Asztalos
85 George Strunga
86 Gh. Buzatu
87 Gh.Dogaru
88 Gheorghe MINEA
89 Gina Cecilia Pistol
90 Gr. Arsene, editorul lu
91 Grigore L. Culian
92 Horia Muntenus
93 Horia Patrascu
94 Igor Ursenco
95 Ileana Enache
96 Ileana Ene Giusca
97 InimaRea
98 Ioan Caprosu
99 Ioan Grosan (au, au, au
100 Ioan Suciu
101 Ioana Lupascu
102 Ioana Popa
103 Ioan-Victor DRAGAN
104 Ion Coja
105 Ion Marin Almajan
106 Ion Pop
107 Ion Simut
108 Iulia Ralia
109 Iulian Capsali
110 Iulian Sîrbu
111 Jeanette Carp
112 JOHANN H. EDELMAN
113 John Enache
114 Julien NICOL
115 Kiddy Gavrila
116 Laszlo Alexandru
117 Lenuta Puscas
118 Liliana Cimpeanu
119 Livia Smeu
120 Liviu Antonesei
121 Liviu Dimitriu
122 Liviu Druga
123 Liviu Ioan Stoiciu
124 Loredana Ioncica
125 Lucian Comino
126 Lucian Piuca
127 Lucian Vintan
128 Luminita Dejeu
129 Luminita Mesesan-Gabril
130 Magda Ursache
131 Marcel Enache
132 Marcel Ion Fandarac
133 Mari Giu
134 Maria Sava
135 Marian Popa
136 Mariana Pasincovschi
137 Maricel Tilibasa
138 Marius Ghilezan
139 Marius Mihalache
140 Marius Mina
141 Marius Rizea-Manea
142 Marius Stefan Aldea
143 Micael Nicolas
144 Mihaela Cartis
145 Mihai Gotiu
146 Mihai Iliescu
147 Mihai Istratescu
148 Mihai Radulescu
149 Mihai Rogobete
150 Mihail Vakulovski
151 MIHAIL-SORIN GAIDAU
152 Mihnea Blidariu
153 Mihnea Paraschivescu
154 Mircea Bostan
155 Mircea Dinutz
156 Mircea Draganescu
157 Mircea IVANOIU
158 Mircea Otinescu
159 Mircea Popa
160 Mircea Pricajan
161 Mircea Tuglea
162 Miron Scorobete
163 Moni Stanila
164 Monica Fackelmayer
165 Monika Lungu
166 Mugur Grosu
167 Nick Sava
168 Nicolae Coande
169 Nicolae Eremia
170 Nicolae Manolache
171 Nicolae Poteras
172 Nicolae Scurtu
173 Nicoleta Balaci
174 Nina Corcinschi
175 Nora Kallos
176 Norbert Matei
177 Oana Catalina Bucur
178 Oana Dumitrescu-Corbean
179 Oana Moisil
180 Octav Pelin
181 Octavian Capatina
182 Otilia Tiganas
183 Ovidiu Banu
184 Ovidiu Nimigean
185 Ovidiu Simonca
186 Ovidiu Stanomir
187 Paul Alexandru Drogeanu
188 Paul Spirescu
189 Petarlecean Vladiana
190 Petre Violetta
191 Petru Ursache
192 Pompiliu Comsa
193 Radu Gheorghe Grozea
194 Radu Millea
195 Radu Vancu
196 Rodica Lazarescu
197 Romulus Rusan
198 Rosu Andrei
199 Rosu Elena
200 Rosu Marian
201 Rosu Sanziana
202 Sabin Gherman
203 Sanda Varan
204 Sasaran Ioan
205 Serban Anghel
206 Serban Foarta
207 Serban Tomsa
208 Silvia Petre-Grigore
209 Simona Murgoci
210 Sorin Bocancea
211 Sorin Ciurel
212 Sorin Gîrjan
213 Sorin ILIESIU
214 Sorin Marculescu
215 Sorin Militaru
216 Sorin Roiban
217 Sorin Rosca Stanescu
218 Sorina Ivascu
219 Stefan Doru Dancus
220 Stefanescu Roselina Dan
221 Stelian Rotariu
222 Steluta Rosca Stanescu
223 Teava Gheorghe
224 Teodor Cristescu
225 Theodor Nicola Fronea
226 Theodor Orasanu
227 Tiberiu Farcas
228 Tudor Anton
229 Vasile Baghiu
230 Vasile Constantin
231 Vasile Cornea
232 Vasile Daniel Ionut
233 Vasile Ernu
234 Vasile Soimaru
235 Vasilica Ilie
236 Victor Lite
237 Victor Rebengiuc
238 Victoria Railean
239 Victoria Stoian
240 Viorel Cucu
241 Viorel Padina
242 Viorel Savin
243 Viorica Niscov
244 Viorica Niscov
245 Virgil Diaconu
246 Vitalie Brega
247 Vladimir Dumitru
248 Vladimir Tescanu

Update:
Mi-ati scris ieri:
Le 10 oct. 2011 à 11:19, Varujan Vosganian a écrit :
Draga domnule Goma,
imi permit sa va scriu, desi dumneavoastra probabil ca nu ma cunoasteti. Sunt Varujan Vosganian, prim-vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania. Am ocupat in ultimii douazeci de ani o seama de demnitati in statul roman, printre care si pe cea de ministru al economiei si finantelor in anii 2006 – 2008, pe vremea cand prim ministru era Calin Popescu Tariceanu. In prezent sunt senator.
In perioada 21-22 octombrie voi fi la Paris pentru o intalnire cu scriitori de origine armeana din diaspora. Mi-ar face mare onoare sa va intalnesc. Educatia pe care am primit-o in familie, felul in care am trait in perioada comunista si valorile in care cred mi-au insuflat fata de dumneavoastra un profund respect. In Romania suntem foarte multi care va socotim unul dintre reperele rezistentei demne impotriva dictaturii comuniste si consideram ca prezenta d-voastra ar fi un bun model pentru o societate aflata in deriva.
Daca incuviintati, printr-un eventual raspuns, m-as bucura mult sa va pot intalni. Cu mult drag si adanc respect.

Va raspund azi, 11 oct 2010:
Domnule Varujan Vosganian,
Observ ca mesajul Dvs primit ieri, în jurul prânzului a cunoscut, pâna la raspunsul meu – în aceasta dimineata – o raspândire necunoscuta scrierilor mele. Foarte bine: am devenit celebru: mi-a scris însusi Varujan Vosganian, vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor, senator si scriitor.
Care o fi motiva†ia mesajului? Eu nu v-am adresat nici o peti†ie, nici o reclama†ie, nici vreun bile†el-de-prietenie – atunci? Mor de curiozitate sa aflu numele factorului care v-a însarcinat sa-mi scrie†i, sa scoateti castanele cu mâinile Dvs. Dar nu va întreb cine anume este. Fiindca stiu. Dealtfel stiam înca de acum o saptamâna ca ve†i fi însarcinat cu aceasta ingrata misiune.
Ce ave†i de gând sà-mi comunica†i? Sau poate vre†i sa vacere†i scuze pentru complicitatea-prin-tacere la care a†i consim†it voios la antisemitizarea mea, de pe urma careia mi s-a prelungit pedeapsa de nu mi se restitui ceta†enia, de a nu fi reprimit în Uniunea Scriitorilor, de a nu putea publica în România, în româna, decât cu mari greuta†i – fiindcavegheaza noua-cenzura unde oficiaza cu vigilen†a profitorul de vârf al rasucirii, ca în procesul de la Grivi†a, N. Manolescu: din acuzat de antisemitism (cite§te: de analfabetism) în feroce acuzator de “antisemi†i”, ca mine si de “legionari”, ca LI.Stoiciu, fapta rasplatita cu treizecideargin†ii postului de ambasador Unesco la Paris – demers nobil, sus†inut de ambasadorii americani la Bucuresti Taubman si Gordon?
Au poate despre altceva avea†i de gând sa ma între†ine†i?
Solu†ia se afla la îndemâna: folositi curierul elctronic: scrieti-mi.
Và voi citi cu aten†ie sil và voi raspunde.
Paul Goma

PS Pentru prietenii care se intereseaza de sanatatea mea:
Urmeaza sa mai fac un numar de examene.
P.G.

Update: Lovitura de teatru in cazul Goma. Actualizare facuta la propunerea d-lui Mihai Rogobete

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , | 51 Comments »

Cum va place?

Posted by arcaluigoe pe Septembrie 7, 2011

Credibilitatea ştirilor incredibile şi paradoxul de lângă noi.

♪. Un ziarist măricel, negru in cerul gurii aşa şi pre pământ, atoateştiutor, dă sfaturi în toate cele ce sunt şi-n toate ce mâine vor râde la soare, inclusiv meditaţii naţionale gratis celor picaţi la BAC. Fii săi pică BAC-ul, ca nimeni nu-i profet în casa lui. Allahu Akbar.

♪♪. Un euro-parlamentar român, dar cu british citizenship, este euro-sceptic. Sau conflictul de interese al celui cu curul în două sau mai multe luntre. Işi adună fragmentele de fund şi promite profesionism şi loialitate în ciuda feeling-urilor de spleen şi pessimism. Cu optimism înainte, spre o Europă unită.

♪♪♪. Un fost ministru al externelor, al culturii, fost consilier prezidential pe probleme de diplpomaţie, om cu o solidă cultură, europeană , el însuşi foarte bine integrat in Europa, este… euro-sceptic (ştie d-lui de ce) şi se uimeşte total în faţa unor instrucţiuni venite de la Uniunea Europeană, ca şi cum s-ar afla în faţa unor mesaje sosite din Andromeda. Uimirea sa mi se pare uluitoare.

♪♪♪♪. Un cetăţean sărman euro-dunărean care abia subzistă deci există, persistă cu ample viziuni geo-politice la scară continentală despre ce şi cum ar trebui să fie SUE (aşa şi nu altminteri).

♪♪♪♪♪. Un adolescent re/tem-bel exmatriculat de mai multe ori din şcoala devine ca adult un alcoolic înveterat şi moare beat, într-un accident de maşină, la 44 de ani. Intre timp mâzgăleste nişte „picturi”. Una dintre ele devine cea mai scumpă lucarea de artă (!?) vândută vreodata in lume: 140.000.000 USD (140 de milioane de dolari americani). Asta:

Picturi scumpe. Scumpe.

A. Ghicitoare (citatul zilei):

„ …o populaţie totuşi destul de omogenă din punct de vedere rasial, cultural şi religios (e vorba în esenţă despre caucazieni de religie creştină, … – inclusiv Turcia… ” 😯

B. Ghicitoare – poezie:

الله أكبر الله اكبر
والله أكبر فوق كيد المعتدي
الله للمظلوم خير مؤيد
أنا باليقين وبالسلاح سأفتدي
بلدي ونور الحق يسطع في يدي
قولوا معي قولوا معي
الله الله الله أكبر
الله فوق المعتدي
Dumnezeu este cel mai mare! Dumnezeu este cel mai mare!
Şi Dumnezeu este cel mai mare peste haitele de agresori,
Şi Dumnezeu este cel mai bun ajutor al celor oprimaţi.
Cu credinţă şi cu arme voi apăra ţara mea,
Iar lumina adevărului va străluci în mâna mea.
Spune cu mine! Spune cu mine!
Dumnezeu, Dumnezeu, Dumnezeu este cel mai mare!
Dumnezeu este mai presus de orice atacator.

***

Si alte probleme pentru acasa:

1. Unde este patratica lipsa? 2. Au patratele A si B din desen aceeasi nuanta de gri SAU nu?

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , | 23 Comments »

A noua arta

Posted by arcaluigoe pe August 24, 2011

Posed arta de a ma face urât. Voi cum stati?

Ca trebuie sa ai un oarecare talent pentru a te face urât fără a te intrebuinta prea tare in acest „scop”, adica de a obtine sentimente intense si de buna calitate fara efort. Credeti ca e simplu? Ia incercati. Desigur ca, fără a trişa buna-credinta, poti enerva spontan, din vorbe, pe unul sau pe altul, cu un zâmbet anume, cu un hohot de râs la un kix, cu o nuca-n perete (care dărâmă peretele), cu un deget pe o rană, da, dar un sentiment plenar si durabil precum ura nu-i chiar la indemana. Ei bine… am acest talent. Si mă mândresc cu el. Dar numai in sinea mea. Desigur. As fi tentat sa spun (spre victimizare) ca acesta este „preţul” corect al adevarului (ah, adevarul; unde voi gasi cuvăntul ce exprima adevarul?). Ei bine nu. Pentru ca nu este vorba despre „o plată” (a plati, plătire) ci despre un nesperat bonus. In lumea reala, aceea (prea) incarcata de aspecte „materiale” (patrimoniale si … matrimoniale), problema „urii” este plina de conotatii negative. In lumea virtual-imponderala a hyperspatiilor anonime nu. Este la fel de buna ca iubirea. Adesea chiar mai buna, mai utila, mai tandra, mai exotica, mai nu-stiu-cum.

Problema urii este buna si ca subiect de dezbatere. Uite aici un caz de ura a muritorului in care am reusit printr-un experiment simplu o ilustrare a trecerii de la teorie la practica, obtinand un mic esantion de ura in stare pura. Nici n-a fost greu.

Nu va ingrijorati. N-am de gând sa va vând secretul fericirii. Si nici să vi-l ofer pe gratis. (Tot n-ati avea ce face cu el in absenta talentului in discutie si a inca ceva esential si rar(isim), pe care il trec sub tacere, trebuitor oricui ar fi nevoit sa gestioneze ura, fie ea si virual-imateriala). As vrea doar sa ofer un exemplu recent, cald.

Amicul meu V. din micuţa urbe C. are un sistem filosofic al sau. Si nu de ieri, ci de alataieri. Si-l tot pitroceste, si-l tot promoveaza, la dugheana sa virtuala. Doar, doar o cumpara cineva o felie din tortul pe care-l degusta promotional, pe gratis, o gospodina din zona dughenei. Acuma sa ai un sistem filosofic al tau nu e rau. Cati au? Dorin Tudoran (de exmplu) nici n-are. Asa ceva. Are el altele dar asta nu. Nici altii n-au… Dar ma rog, sa nu deviem. Asadar a-micul meu V. din micuţa urbe C. are sistem. L-a botezat „planeta ou”. Ca sa-l faca mai atractiv l-a pus pre versuri in cu-metru avepian. Stiti bancul ala cu miliţienii care invatau tabla inmulţirii pe muzica si care pana la urma au uitat versurile. Deunăzi l-a scos iarasi de la naftalină si l-a expus in galantonul galantar, intr-o noua prezentare. Galantarul, vreau sa zic. Sistemul e acelasi – aceeasi compilatie nostima intre fel de fel de idei, majoritatea neoriginale, unele valide la ele acasa, altele dubiaose, multe false de-a dreptul, toate forţate sa intre in Patul lui Padina, unde sunt pe rand violate fara mila. Pe versuri. Versuri in care se repeta obsesiv cateva cuvinte anume (cheie) care ar trebui sa ofere citititorului stirea despre genialitatea amicului meu V: big-bang, logos, soft, ipoteză, kosmos germinativ, soare-clocitoare, sageata-timpului, vârful săgeţii timpului, sfântul duh, atom primar, alpha-male, omega-tare si-ncă-o noua germinare. Si cam asta e totul. Ingrediente ideale pentru supa primordiala. Se mai adauga un vârf de lingurita din ideea ca planeata Pamant este singura din tot Cosmosul care gazduieste viaţă 😯 si ca, sub aspect entropic, este (ar fi) entitatea cea mai avansata din Universul (in rest) monoton si marginit.

Amicul meu este asadar, un fel de Giordano Bruno inversat, răsturnat (intr-o rână, ca de la Râm ne tragem). E drept ca pentru pacatele sale Giordano Bruno a petrecut 7 ani in inchisorile comuniste fiind in cele din urma execut. Prin ardere pe rug. Dar si amicul meu este forţat sa sufere tot felul de cazne pentru crezul sau invers. Il suna bancile (la telefon) cu cereri bizare (sa-si plateasca ratele inainte de vremea muraturilor) si mai ales trebuie (trebuie?) sa suporte fel de fel de ironii si contestatii pe net (unde pierde toata ziua fiind somer, asistat al statului asistential) din partea grupului autointitulat „Loja celor 12 apostoli unici”, care se afla (mai mult ca sigur) in misiune platita pentru a-i toca nervii artistului si pentru a-l discredita (desi nimeni nu l-a creditat inca, in afara de naivul Neamtu Tziganul si naiva Banca Comerciala Corabia). Bunaoara nu mai departe decat ieri insolentul d.Goe si-a permis sa posteze un comentariu anost in deschiderea subiectului pe blogul amicului meu V. din micuţa urbe C., vizavi de cosmogonia epistemologica a gnoseologiei corabiene de rit scientist. Iata comentariul:

„Oricât de mândri am fi de ea, oricât de multe ori am relua-o, repeta-o, am pitroci-o, in oricâte cuvinte (ce din coada au sa sune, oare?) am ambala-o si oricât de evidenta am declara-o, o tâmpenie, ramâne (totusi) o tâmpenie. Planeta Ou este o tâmpenie dragutza cu valente literarea si antropologice, dar goala de orice (alt) continut. Credinta mistica a autorului in valabilitatea ei (…) este un detaliu ramas neexploatat si care va ramâne asa atata vreme cat „fenomenul” Padina nu va cadea in atentia unui scriitor profesionist (…) care sa intregeasca ce-i mai lipseste personajului prin regandirea sa intr-o perspectiva mai larga, mult mai larga. Binomul Padina-„planetaou” ca entitate compacta poate fi o instantiere romaneascå potrivita a clasei care-l contine alaturi de atatia alti „gânditori” de pe planeta, clasa ce s-ar putea numi „Provincialul Universal”.

P.S. Daca Pamantul este centrul Universului atunci cu siguranta ca Gura Padinii este buricul Pamantului. Incolo nu.

P.P.S. Sunt dezamagit foarte tare ca dl.Merfu, desi si-a anuntat intoarcerea, nu se arata. Era un companion util al d-lui Padina intregind in mod firesc comedia. D-na Stely este deja nesarata, plata, plictisitoare, comicul sau ca personaj fiind in mod categoric epuizat. Ceea ce nu s-ar putea spune despre dl. Merfu. Tot mai sper ca va reaparea cu limba sa filosofica…”

Mesajul, normal, n-a aparut. Nici nu trebuia. Nu era necesar sa apara. In schimb au aparut din senin o multime de invective, calomnii sub forma de dezvaluiri, amenintari si cate altele la adresa bietului invizibil domn Goe, in multiple mesaje in care, ca sa nu vorbeasaca singur, maestrul vorbea cu margareta. Capodopera dimpreuna cu aria calomniei pot fi vizionate AICI. Asa se face ca dl.Goe a ajuns sociopat, jigodie, securist ordinar, obraznicatura, poltron nenorocit, nåimit, vierme si pro-rector la Universitatea Bucuresti. Desi nu au vazut textul d-lui Goe care a declansat pandaliile bloggerului, ranindu-mi astfel si viguros sentimentele sensibile, 🙄 toti ceilalti cometatori (2) s-a raliat maestrului si au abandonat cosmogonia pe Dunare in favoarea caterincii si a bârfei pe blog.

I-am facut, s-ar zice, inca o data trafic amicului meu V. din micutza urbe C. intr-un moment de apatie f-estivla, cele mai multe comentarii pe topic fiindu-i dedicate d-lui Goe si nu planetei ou. (Apropou: Cu o mare probabilitate nu este vorba despre un ou sferic, precum cele de peste (!), de broasca (inclusiv ţestoasă) sau crocodil, ci de unul ovoid precum cele ale animalelor ceva mai evoluate: dinozauri si gaini, care atunci cand se oua se screm tare sa scoata sfera, pe cur, turtind-o la ecuator (invers decat planeta) si ascuţind-o la poli, cotcodacind apoi prelung, a jale. La animalele inca si mai evoluate (mamifere) teoria avp n-are aplicare, caci atunci ar fi trebuit sa vorbeasca despre planeta uter sau despre planeta testicul, ceea ce, desigur, n-ar fi lipsit de sens).

In concluzie de ce s-o fi suparat amicul V. din micuţza urbe C.? Explicatia ar putea fi extrasa din retorica sa intrebare:

AVP Says: 23 august 2011 la 23:51 – Apropo: nea @Goe pretinde ca el publica toate mesajele rafuzate de alte bloguri. De ce nu-si publica si mesajele cenzurate pe my blog ?

O intrebare care m-a induiosat. Sincer. Trec peste faptul ca domnia sa recunoaste senin ca cenzureaza pentru a reveni la supararea sa cea mare. Ca un observator atent ce se afla al fenomenului (b)Arca lui Goe, domnia sa a remarcat ca in genere atunci cand un mesaj al d-lui Goe este respins pe blogul vreunui alt fost dizident, automat acel mesaj este adus si apare pe (b)Arca la rubrica poetului cu pricina, ceea ce nu se intampla in cazul såu al poeselului cu Apel si cu apil. Discriminare s-ar zice. Eroare. Nu este nicio discriminare la mijloc. Pe blogul celuilat „dizident” exista cititori (destui) care sunt, si care sunt, vai, vaduviti si abuziv de la lectura mesajelor d-lui Goe. Este firesc sa li se mai dea o sansa. Nu intru gloria lui „nea Goe” le public pe (b)Arca cum s-ar putea crede, ci pentru cititori, pentru ei luptam noi, pentru ei muncim. Doar pentru ei. La AVP-n blog nu exista alti cititori in afara maestrului, ori el dovedeste constant ca citeste deja mesajele adrisate adrisantului, loco. Ce rost ar avea sa le mai aduc pe (b)Arca? Ca sa-i faca reclama gratuita (ca acuma)? Asta sa fie supararea? Ei uite ca i-am facut pe plac si am postat pe (b)Arca lui Goe mesajul refuzat pe (b)Arca de la Corabia. Cand o avea si domnia sa mai multi cititori si cititoare fireste ca mesajele pe care o sa mi le refuze acolo la dânsul or sa fie aduse si pe (b)Arca ca sa nu poata sa spuie comentatorii ca au fost lasati fara replica sau ca n-au avut stiinta de una, de alta. Pana atunci nu.

Ca sa ma stimuleze, amicul meu V. din micuţa urbe C. mi-a fcaut o dedicatie. Muzical-coregrafica. Aceasta, Mambo Siria – Lino Lino Catalino (pe gustul sau).

Nu pot decat sa-i multumesc si sa-i ofer la schimb o alta dedicatie cu consideratie:

Mooji – Nimic nu se intampla cu adevarat (cu subtitrare; pentru subtitrare vizionati in Youtube si apasati butonul cc)

Videoclipul a fost gasit pe blogul d-lui Suciu Vlad pe care-mi ingadui sa-l declar blogul zilei.

Update:

Giordano Bruno o fost condamnat la moarte si ars pe rug  pentru urmatoartele acuzatii:

sustinerea unor opinii contrare credinţei catolice şi a vorbirea împotriva ei şi a slujitorilor săi;
sustinerea unor opinii contrare credinţei catolice despre Trinitate, divinitatea lui Hristos, şi a Întrupării;
sustinerea unor opinii contrare credinţei catolice referitoare la Isus Hristos;
sustinerea unor opinii contrare credinţei catolice  în ceea ce priveşte virginitatea Mariei, mama lui Iisus;
sustinerea unor opinii contrare credinţei catolice atât despre transubstanţiere şi masă;
susţinerea existenţei unei pluralităţi a lumilor şi a eternitatii lor;
credinta în metempsihoză şi în transmigraţia sufletului uman în brute;
se ocupă de magie şi divinaţie.

***

Textul integral continut in topicul de mai sus este adresat exclusiv d-nei Stely. Ii rog pe ceilalti eventuali vizitatori (inclusiv pe padina) sa nu-l citeasca. Ci sa-l ignore. Este si confidential.

Posted in Poetul Paradigma - Fo-pe-Vi | Etichetat: , , , , , , | 22 Comments »

Nişte sub-semnaţi

Posted by arcaluigoe pe Iulie 17, 2011

S-a văzut de mai-nainte că anonimii, de nu-i cunoşti, sunt anodini şi anoşti, chiar proşti, atunci cand nu sunt uzurpatori, năimiţi, vindicativi, tâmpiţi, misogini, mârlani, onctuoşi, umorali, imorali, sociopaţi, grafomani si egocentrici. Să-i lăsam aşadar. Sa ne concentram niţel pe semnatari. Semnatarii (nimii) sunt o categorie opusa ano-nimilor. Sunt altceva. Au ceva in plus, au ceva in minus, fata de anonimii-anonimi. Si ceva… in comun. Semnatarii sunt (aşadar) anonimi cu pedigri şi fara „ano„. In rest nu. Sunt şi ei oameni şi nimic din ce-i omenesc nu le e strain. Ba din contra. Bunăoara umorul. Umorul de situaţie. Pentru ca am ţinut şi ţiu la umor aş vrea să consemnez câteva întâmplari comice cu subsemnaţi.

Am ales aproape la intamplare patru cavaleri ai apoca-lipsei, ne-anonimi, care vor fi fost lasand pe Terra (planeta testicul) si (mai ales) pe bloguri dâre cu identitate bine definita prin nume, prenume, renume, pseudonim literar, care are, care nu, si prin poza, proz, efigie etc pe care o sa le poarte secolii din gură-n gură (ca pe folclor) şi le-or duce mai departe, bla, bla, bla…si de a pururi, pretutindeni, în ungherul unori creieri, şi-or găsi, cu al lor nume, adăpost ale lor ziceri! Iata-i in toata splendoarea lor. Nu-i asa ca nu-s deloc caraghiosi?

Fidel pana-n panzele albe unor principii ferme, un gânditor mare si (post)modern, soussigné Seban Foarţă, un geniu nativ al calmburului si vorbei rasucite cu ciucuri, un elevat si elegant provincial, boem cu dispensa, eroic, s-a saturat si a spus NU! Asa NU mai merge. A decis voluntar sa abandoneze peste noapte o cariera intelectuala stralucita, acompaniata de un succes la public (he-he) henorm (si succesul si publicul), la o revista de mare prestigiu, unde isi împărţea si împărăţea gloria cu somitaţi in materie de notorietate si abonament la posteritate, dintr-un motiv simplu şi devastator: imperfectiunea lumii. La acea revista scria, printre zeci, un individ infam care-i lua aerul Gânditorului (unul Sever Voinescu). In apararea unui principiu, dupa o lupta surda cu eul, eroul nostru (un goe) decide sa se sacrifice pe sine oferind ca ofranda (hau-hau d-le Plesu) demisia sa. Un con-citatin se ofera sa-i ofere adapost, gazduire si vizibilizare. La con-citadin personajul infam e banat. Prin urmare aerul inteleptului aflat in gâlcevi cu imperfectiunea lumii este in siguranta. Si aerisirea continuaaaaaa. Insa foarte putin.

Si, unde credeti ca gaseste de cuviinta eroul-martir al inconcubinarii sa se aciueze pentru a continua firesc sa se exprime pe sine? La con-citadin, unul Dorin Tudoran pre numele sau. Ceea ce ar putea parea firesc intre consateni sa imparta acelasi “sait”. Nu? Sau nu. Adica sa pleci de la o revistuţă-prostuţă in care nimeni (nu) iţi intelegea poantele lexico-itelectualo-petrecareţe, repetate pâna la pitrocire, in baza la motivul fara rezon ca ai putea fi perceput ca conlucrator cu unul pe care-l detestai sincer, si vii unde? La unul care a concubinat bine mersi, ca coleg, de pagina, si fara greţuri, cu Ion Cristoiu, Valerian Stan si alte “ciurucuri literare” pe care le detesta “foarte profund” si abitir, inclusiv pe poetul Mircea, până in clipa tragica in care Camelia a binevoit sa-l dea afara si sa-i zdrobeasca cariera de conţopist-jurnalist de la perceptie (caci de atunci nici ca si-a mai revenit) adicatelea si recte la unul care nu-ti impartaseste principiul de baza (pretextul de…). Ca sa ce?

Ca sa ce? Ei, acuma “ca sa ce?”. Oameni in toata firea si nu pricepem “ca sa ce”. Tanarul Foarţă e amorezat de Ziţa. Oplosit ca-classic in viata pe blogul con-citatind, omul are doua ţeluri: sa produca-capodopera si sa zdrobeasca voluptos, fara mila si alte sentimente, contestatari anonimi, din aceia fara opera, fara personalitate, fara identitate, “pliznoţi” pe care-i poti ucide fara teama si fara remuscari. Prima victima a arţăgosului clasic repede vărsătoriu de sange anonim este „nea lucidul” care calcă in capcana intinsa viclean in potecă de catre maestrul Foarţă. Iata faptele:

serban foarta – June 14, 2011 at 10:50 -#20

Nea Lucide,

nu mă supăr pe ‘mneata – parol! – dacă-mi spui (că te văz om cetit, nu glumă) de cine e acest distih ilar: “Când sunt mai puţin lucid/ Parcă-mi vine să-l ucid.”

 

Lucid – June 14, 2011 at 19:40 – #22

S F: maestre, profund tushat ca v-atzi s-foartza-t inspirandu-va doua versuri-doua. Din pacate, scroafa productziunii culturale rrrominikesti e lesinata in cotetz. Noroc de florin salam ca asa ne mai cunoaste si Parisu’ hartistii.

 

Şerban Foarţă – June 14, 2011 at 21:23 – #23

Nea Lucide,

cele două versuri au fost confecţionate, în scop strict umoristic, pe vremuri (şi anume în noiembrie 1943), de G. Călinescu. – V. Rima plină, in Cronicile optimistului, EL, Bucureşti, 1964, p. 55. Dacă vrei să-i zici merci, “tuşat” cum eşti, – scrie-i la Bellu!

In încheiere, domnu’ Anonimeni, un sfat cu totul prietenesc: nu te mai străfloca (v. DEX, s.v.) să pari hazos, întrucât, congenital, eşti nesărat!

-=========

Cu cata voluptate il trimite Marele Sfoarta pe micul lucidu la Belu si cum i se mai umple gura cand ii zice nefericitului pseudonimic „domnu’ Anonimeni”.

Incurajat de aceasta victore de etapa, mareţul Foarţă, luptă şi dă-i cu mărunţeii in paralel cu promovarea capodoperei parodice in genul inca neconsacrat al epigramei in metru academic. De Ziua lui Bloomsday (sic), omul care l-a descifrat pe James  Joyce cu o usurinta pe care pana si genialul Padina (Ulise de la Corabia) ar invidia-o (daca ar citi romane de Joyce), publica un super-poem interlingual in care-l reda pe Joyce, recompus din cioburi, publicului extra-fin, format din anonimi rasati, de pe blogul Certo-Cra-Tia lui Dorin. Bun. Incantată  pana la extaz, o doamna, care frizeaza anonimatul fiind joviala si boema in acord cu standardele locului, se prezinta urgent cu un compliment si cu o critica. Complimentul este adresat maestrului, iar critica unor mizerabili care n-au gustat (nefiind capabili a fi in stare de elevare) fabula-oda.

I-auzi ce zice o doama daca nu, nu:

Daca_nu_nu – June 17, 2011 at 17:16 #7

„E şi spin şi petunie…”
Hmmm…
Joysorrow…
Şi-i joi.
Şi-i „la mijloc de iunie”…
Şi-i „etern”…
Aoleo!!! E ETEEEEEEERN??? Adică peren? Adică e veşnic şi pentru toţi aidoma?! Şi la fel…

– Chelner, ce vin ne recomanzi pentru 20 de ani de la căsătorie?
– Depinde, domnule… Vreţi să sărbătoriţi sau să uitaţi?

Daca_nu_nu – June 17, 2011 at 17:30 #8

Meditaţie (confuză) a unei naive cititoare de bloguri:
Să mă ierte Dumnezeu, că nu vreau să-mi fac păcate, dar văd că nu se mai poate omul bucura de nimic: de-o poezie, de-un cântec, de-un… tablou, de-o… poveste a cuiva, fără să năvălească unul-altul cu bocancii… Aici avem o poezie. Dacă şi la poezie mai umblăm cu strâmbe, apoi chiar ne-om duce surgun dracului pomană… Asta apropo de numerele-alea de telefon de mai sus, sau ce Dumnezeu or fi fiind ele, că aichiuuri nu le-oi putea zice…

Dar, fatalitate. A dracului fatalitate. Odata ce a livrat capodopera, mintea maestrului (si si a margaretei) este calibrata pe omorârea fara teama, fara preget, a jigodiilor anonime. Desi a fost in stare sa-i inteleaga proza lul Joyce, omul de la Timisoara, n-a fost in stare sa interpreteze lauda unei nefericite doamne cu vaste studii de pedagogie, care in loc sa semneze dracului in clar si sa zica pre sleau „Maestre esti mare, numai d-voastra va puteati gandi la asa ceva”, se apuca de metaforuţe nicknimice. Efectul este devastator. Identificand dusmanul (sari coniţa ca varsa masina si s-aprinde) mister Sfoarţă, dă un ragnet de lupta si se repede sa o faca pe doamna, proasta, pre versuri care sa-i probeze da-da-ismul, urmuzian tot, si si cunoasterea lumii si a esentei lucrului in sine. I-auzi cum o besteleste galantul Serban pe imprudenta doamna):

Şerban Foarţă – June 17, 2011 at 20:41 -#9

FABULĂ

Cică un Dacă_nu_nu

Ducea lipsă de IQ;

Şi-a rugat pe Dumnezeu

Să îi dea şi lui de-un leu.

Dumnezeul cel peren

Juca zaruri cu antren,

Neştiind că Einstein nu

I-acordase-acest atu.

„Sfinte Duh! O, Sfinte Duh!

Strigă el de prin văzduh –

Aibi, de ăsta, grijă tu

Dacă vrei, – dacă nu, nu!”

Sfântul Duh exclamă: „Minte,

Dacă nu ai dinainte,

C-ai chiulit când se dădu,

N-am de unde-ţi da IQ!”

MORALA

Poşirca sau ţâşpoaca.

Frumoasa fabula. De şic. Nu zic nu.

Trezit din visare, apropitarul blogului asirguipsit cu moderare, care conta pe con-citatinul fara Dileme mai ceva decat pe Liviu Anton Esei de la Iasi, intru promovarea blogului sau, trimite repede o depesa f.f. urgenta miso-ginului din eroare. Urmeaza un schimb de telegrame de mai mare dragul, o bijuterie de umor si umori pe care o consemnez cu ne/vinovata placere pe (b)Arca:

Şerban Foarţă -June 18, 2011 at 00:47 – #9

Draga Dorin,

aflu, cu stupoare, dintr-un mesaj al tău, că cel/cea care semnează dacă_nu_nu va fi vrut să-mi facă un compliment, chiar un elogiu, – înţeles anapoda de mine. Regret enorm malentendu-ul şi, dacă nu e prea tarziu (iar tehnic, cu putinţă), te rog să ştergi degrabă riposta-mi urmuziană. Sau să postezi, în ETEEEEERNITATE,

palinodia mea pe facebook!

Îmi rezerv, totuşi, dreptul să constat că scrisul ăsta (de pe bloguri) cu aer vag conspirativ şi în doi peri, ca şi recursul la tot felul de pitoreşti pseudonime (nu totdeauna inspirate), e de natură, după cum se vede, să ducă la stupide pocinoage.

 Cu mari păreri de rău,

 Şerban

 

Dorin Tudoran – June 18, 2011 at 01:35 – #10

@Serban Foarta, Vina imi apartine integral.

 Am sters “riposta urmuziana” si, bazandu-ma pe intelegerea colegilor de forum, am sters si citeva comentarii starnite de malentendu-ul cu pricina.

 

mihai rogobete – June 18, 2011 at 10:05 – #11

Prea proteguitor sunteţi, dom’ Tudoran; inteligenţa umorului cu care ne încântă Dacă-nu-nu ar fi parfumat forumul cu – sunt sigur – bucuria hârjoanei “sub formă continuată”. Nu-mi retrag zbenguiala din siajul jucăricii dlui. Foarţă.

 

Daca_nu_nu – June 18, 2011 at 20:43 – #13

Nu. Vina a fost a mea! Eu am greşit în primul rând, pentru că eu, după ce m-am încărcat negativ în altă parte, unde eram acuzată de tot soiul de grozăvii, dintre care cea mai urâtă a fost aceea că „predau” studenţilor „metoda folosirii degetului în răsfoirea dicţionarului”. Inventatoarea acestei noi „metode de învăţământ”, doamna Văran – pentru că despre domnia-sa este vorba – prinzând ideea că mai am de învăţat o grămadă de lucruri (spre deosebire de dumneaei, care nu mai are nimic de învăţat) s-a considerat îndreptăţită să mă apeleze cu dublul epitet „candidă şi inocentă cititoare de bloguri”. Noroc că lecturile domniei-sale sunt mai bogate, deci omenirea nu va avea de suferit în urma ignoranţei mele. În fine, nu vă mai plicisesc eu cu amănunte. Pe scurt: nu i-am mai răspuns, dar au început să apară varii comentarii semnate diferit, iar eu am serioase motive să cred că autorul lor este unul şi acelaşi cu respectiva doamnă. Mă duc, zic. Mă duc la poezia Maestrului Şerban Foarţă, că nu se poate discuta cu femeia aceasta.

Şi-am venit. Am recitit poezia şi-am scris primul comentariu, din care se vede că eram într-o dispoziţie foarte bună. Şi mi-au picat ochii pe comentariul dlui Tudoran… Atunci am văzut negru. Să scrie cineva sub diverse nick-name-uri, am mai văzut chiar aici, doar ne aducem cu toţii aminte; şi eu mai semnam cu tot soiul de nume prin subsolul diverselor publicaţii, până am rămas la acesta. Dar să scrie cineva sub diverse IP-uri, asta întrecea orice imaginaţie… Şi-atunci, la nervi, recunosc, m-am lansat în al doilea comentariu.

Dorin Tudoran – June 18, 2011 at 20:51 – #14

@Daca_nu_nu

Sa fim noi sanatosi, ca nu moare nimeni dintr-un malentendu.

Cat despre doamna de care pomeniti, uitati-o: papagalii, asemeni celorlalte pasari, pier pe limba lor.

 

Daca_nu_nu – June 18, 2011 at 21:04 -#15

De unde era să ştie Maestrul Şerban Foarţă pe unde-am umblat eu şi cu cine m-am sfădit? Omul şi-a apărat poezia. Şi pe bună dreptate! În locul Domniei-Sale, aş fi făcut exact la fel! Cine ar fi procedat altfel?

Îmi pare rău numai că n-am salvat-o. Recunosc, am fost zdrobită, pentru că n-am avut nici măcar o fărâmiţă de intenţie cârcotaşă. Or, să răneşti o poezie, vai!, acesta-i păcat la cer strigătoriu, după mintea mea. Că mintea mea, în ciuda multor gafe şi prostii pe care le produce, mai judecă din când în când şi limpede. E drept, că nu întotdeauna, şi-aici avea dreptate Poetul, reuşind să fie mare şi de data aceasta, prinzând în câteva cuvinte o temă care-a reuşit să răscolească milenii de poezie: „…nu uita, că doamna are minte scurtă, haine lungi…”. Smerit mă-nchin şi trag nădejde de-ngopare a nedoritei neînţelegeri.

Articuluşul cel de price nu e exclus să fi fost stârnit de vreo intenţie de postumă provocare a celui ce avea în plan să ne dea bătăi de cap vreme de câteva veacuri (trei la număr, cum citim în primul comentariu).

-=========

Realizand probabil ca nu este inca pregatit sa dea piept cu anonimatul, lasandu-l de izbeliste pe a-micul Tudoran, la a-nanghie, a-nonimul Serban Foarţă, despre care satistic vorbind n-a auzit nimeni, si despre care peste 30 de ani (o clipa) nu se va fi auzit niciodata, dispare anticipat si neanuntat, de pe blog, lasand poemele grele, propuse in contumacie de catre poetul convalescent Tudoran, la mana comentatorilor fara op. Intors din boala, conul Dorin incearca sa-l intoarca si pe marele maestru al ciucurilor cu o oda aniversara. Nu-nvie morţii. E-n zadar copile. Ba chiar pulseaza in contra inimicilor comuni numindu-i, fara urma de diplomatie, pe ministrul de externe T. Baconschi si pe reputatul deputat S. Voinescu, lichele patentate. Dar stii? Asa, san-fason:

Dorin Tudoran – July 15, 2011 at 04:23 – #5

@fumuresc, Zis-am eu ca a fost Baconschi? Spuneam “sub-monitori”, adicatelea, mai multi.

Confirm, cel cu numaratul e Voinescu – “apud Serban Foarta” trimite direct la Voinescu.

Confirm, dl ministru este Baconschi.

Confirm, cu totul nediplomatic: doua lichele patentate.

Adica sa vii tu, a carui singura contributie in politica dâmboviţeană a fost cea de consilier de partid si de stat al securistului pur D.Voiculescu, si sa-i numesti „lichele patentate” pe doi intelectuali, care implicandu-se in politica sunt categoric peste nivelul politicianului obisnuit in Romania, nu se poate chema decat intr-un singur fel: tupeu de mofluz.

Zona in constructie.

Atentie cad bolovani.

Cica niste semna-tari
Erau frate foarte tari
Si-au rugat pe Dumnezeu
Sa le dea un panaceu
Dumnezeu cel minunat
Era insă ocupat
Si in loc de panaceu
Le-a dat câte un sufleu.

  • zahariarobert spune:
    sâmbătă, 18 iunie 2011 la 4

@dl goe Vezi ca Socrate nu studiat logica si nici gramatica asta insa nu l-a impiedicat sa devina parintele filozofiei.
Vezi ca Isus nu a studiat nici el asa ceva si totusi a devenit cel mai mare profet al tuturor timpurilor.
Vezi ca Einstein nu a studiat logica si gramatica
Vezi ca Buddha la fel nu a studiat si totusi e uramt si ascultat si astazi de milioane de oamenii.
Cine a inventat logica si gramatica au fost aceia care nu puteau intelege si aveau nevoie de o definitie mai clara de niste ochelari cu duioptri foarte mari pentru creier.:))
Eu nu am un blog de gramatica sau logica eu am blog despre autocunoastere si “filozofie”

  • zahariarobert spune:
    sâmbătă, 18 iunie 2011 la 3

@ DL GOE(Sau “Dumnezeu”  ) )Va rog sa-mi cititi blogul (www.viatalamicroscop.com) si o sa observa-ti ca tot ce scriu vine din ignoranta si din strafundurile mintii mele,sunt ganduri si ideii proprii curate neinfluentate sau corupte,spre deosebire de dumnevoastra care postati numai preluari, reamke-uri si ideii ale altora,spre deosebire de dvs eu nu sunt un stereotip eu sunt original(cel putin eu asa cred).

 

  • zahariarobert spune:
    sâmbătă, 18 iunie 2011 la 1

Din aceasta cauza stagneaza lumea si se impotmoloste pentru caunii oamenii se cred mai destepti nu vor sa asimileze sau sa imparatseasca nu vor sa colaboreze ci doar sa se simta mai importanti si sa-si dovedeasca lor insusi ca sunt mai buni.

Asata se obsverva prin faptul ca in loc sa discutam si sa ajungem la o otiune clara si comuna colaborand am ajuns sa ne certam,contrazicem.

Asta este problema omenirii de la inceputuri, unii oamenii nu vor sa accepta ca poate si altii au dreptate ,nu vor sa accepte ca poate exista altii mai inteligeni ca ei de la care au ce invata astfel progresand impreuna,nu vor sa creada ca toti oamenii sunt la fel si fiecare putem invata unii de la altii,si in loc sa ajute si i9nvete nu fac decat sa se inchida intr-o lume a lor unde ei sunt “Dumnezei”.

  • zahariarobert spune:
    sâmbătă, 18 iunie 2011 la 4

Logica si gramatica mea e foarte buna numai ca dvs nu o intelegeti pentru ca Iq dvs nu va lasa.Domnule am sa incetez a va mai lua in considerare si am sa va arunc in groapa ignorantei pentru ca defapt dvs faceti parte ditre cei care nu vor deveni nimic,din restul,eu unul in prim rand nu sunt agramat pentru astfel n-as fi putut sa termin o facultate,faptul ca scriu asa cum scriu nu este lipsa de gramatica este licenta,scriu asa pentru ca nu am timp de detalii de gen,pe mine ma interseaza esenta ideea in sine.

Daca aceti ceva de corectat cu privinta la felul cum scriu va rog sa trimiteti la rubrica de comment de pe postul meu impreuna cu explicatii,altfel va rog sa nu-mi mai raspundeti si sa-mi sustineti revolta egoista.

Anticipare si Actualizare. I. – Blogul zilei de vara Aici: Recolta de Rosii, care probeaza, daca mai era nevoie, ca avand un destin de dizident 😉 (si un buletin de Corabia) nu poti evita greva foamei ci cel mult o poti amâna (de la tinerete pân-la batranetze). Castigati fiind dizidentii care au facut-o intocmai si la timp, contra pasaport. Toate la vremea lor.

Actualizare II Proband spirit ludic, curaj, onestitate si/sau poate inconstienta, conul Dorin si-a invins prejudecatile si a acceptat pe arca sa cateva comentarii ale d-lui Goe si ale unui oarecare Tony. Proband astfel ca nu este atins de complexul rigiditatii absolute si ca daca vrea poate oricand sa admita comentarii de la oricine, indiferent de continut si semnatura, domnia sa si-a incheiat demonstratia, aducandu-l pe dl.Goe cel putin, la starea de banare anterioara. Am asadar un mesaj de postat pe (b)Arca pe motiv ca a fost respins abuziv pe blogul sugestiv intitulat „Certocratia”. Cu riscul major de a parea narcisist, dar in fapt din dragoste pentru redundanta,  anduranta, claritate, adevar si detalii (despre care nu stiu cand sau daca vor deveni relevante, nu conteaza) voi reda istoria completa a mesajelor care l-au precedat pe cel cenzurat 😦

Tony – July 19, 2011 at 17:51 – #27
Coane Dorine foarte bine ales fragmentul de depesa. Este inca o dovada (daca mai era necesara) ca Dorin Tudoran e capabil sa scrie bine si in proza. Foarte bun textul, vervă si umor de calitate, ceea ce denota, as zice, un excelent joc de picioare, in termeni pugilistici. Tot ce mai astept cu mare nerabdare sunt selectii viitoare ale altor texte scrise in trecut care sa probeze si alte abilitati: alonja, upertcut, directe… o garda sigura si mai ales ficat, arcade, nas si dinti rezistenti. Marii campioni nu se pot face doar cu joc de picioare.

P.S. Foarte draguta “fina” “auto-ironie” in legatura cu reaua-famare a locului. Pacat ca s-au gasit spontan cativa fani-fanati care i-au cam stricat finetea. Sport de echipa, ce sa-i faci. Licheau Voinescu este varianta moderna a Elenei Ceausescu? Iata progresul. In chimie. In absenta litiului. Ar fi fost desigur un progres inca si mai notabil daca am fi avut ca purtator de cuvant la presedintie, in loc de Codoi Voinescu, un Catalin Voicu. N-a fost sa fie. Data viitoare insa destinul nu se va mai lasa pacalit asa de usor de asemanarile de nume. Mai jucati tenis?

Dorin Tudoran – July 19, 2011 at 18:59 – #29

@Tony

Ooo! Multumim de vizita. Si fiindca tot sunteti p-aci, va rog sa-i transmiteti fratelui dvs. geaman, Dl Goe, ca iar mananca ce nu trebuie pe pluta lui…plutitoare.

Zice el (sau dvs., ca m-ati “confuzat” rau de tot cu mastile si pseudonimele pe care le folositi eroic si din umbra) de 4 iulie:

” P.S. Alo copii ai patriei. Imi pare rau ca n-am timp sa scriu ceva dragut despre ziua sorei noastre mai mari de ginta latina. S-o gasi cine. In tot cazul ii spun la multi ani. In plus o sa gust tot azi, asa ca din intamplare, niste Camabert ori Roquefort (in lipsa resimtita dureros a unor saint-marcellin du Dauphine ori Pierre doree) dimpreuna cu un pahar de vin rosu. A la votre! “

De-asta o fi si lesinat bietul ambasador al Frantei in bratele lui Emil Boc!

Repet, nu e frumos sa manance ce nu trebuie. Adica: in loc de “Camabert”ii recomandam sa incerce Camembert.

Daca mai treceti p-aci, aduceti si linkul care sa duca la raportul prezentat de dvs. pe pluta in legatura cu “Niste sub-semnati” si alte ticalosii ce se petrec p-aci, pe blogul asta, si dovezi despre cat de neica-nimeni sunt alde Foarta si Tudoran aista in comparatie cu alde Roberta Anastase si Cotoi-Voinescu.

In rest, Dl Tony, bag sama ca nu va pot smulge de la peptul mamitichii – Elena Ceausescu. Ma rog, fiecare suge ce si de unde gaseste de cuviinta.

P.S. De 7 noiembrie, luati-va numele-n dintzi (hai, curaj, curaj, gaina, ca nu te taie nimenea!), venitzi p-aci cu inima curata si ne apucam de vorba.

Tony – July 19, 2011 at 21:05 – #35
Coane Dorine sunt perplex in fata replicii d-voastra. Nu ma asteptam la o asa “reactiune” care pur si simplu ma nauceste. Ce are a face Dl. Goe cu 4 Iulie si cu ambasadorul din bratele premierului? Nu stiu ce link ati dori sa aduc. De ce trebuie sa spui cum ma cheama? Asa ma cheama: Tony, ma cunoaste si conu Zaharia. De la unsp’ce Februarie bis. Sunt tot timpul cu inima curata. Ce-ar trebui sa se intample pe 7 Noiembrie? Unde? Cine zice ca d-voastra si maestru Foarta ati fi mai neica-nimeni decat Roberta si Sever? Ca nu e adevarat. Cred pur si simplu ca e incurcatura la mijloc. Maine, miercuri, Mizil. Imi pare sincer rau ca v-am suparat. Eu vrusesem doar sa va spun ca mi-a placut textul selectat in prezent din trecut si ca sper ca si viitorul sa ne aduca astfel de texte bune din trecut. In rest nu. Dar daca e cu banat nu-i bai. Ma retrag. Cele bune.

Dl.Goe – July 19, 2011 at 22:11 – #36
Ei vedeti coane Dorine? Asta e cusurul d-voastra: ati vrea numaidecat sa va laude toata lumea. Dar ce coane Dorine reclama negativa nu e tot reclama? Ce va poate face acuma domniei voastre foarte rau e scufundarea in nebagare de seama, ceea ce m-ar intrista peste masura. Va promovez si eu cum pot (muuuult mai bine decat o fac altii), vorbesc despre d-voastra, mult si bine (dand altora sansa sa ma contrazica), pun link-uri, v-am trecut in blog-roll si… in loc de o minima recunostiinta cu ce ma aleg? Cu sugestii a la Radu Humor despre mancat si supt. Coane Dorine, coane Dorine, anturajul o sa va manance. Puteti sa-mi gasiti toate cusururile din lume dar o calitate trebuie sa-mi recunoasteti si mie: sunt sincer. Si cu sinceritate va spun ca mie Dorin Tudoran imi place. Tocmai de aceea imi ingadui sa-l toc marunt cu ce nu imi place la dansul. P.S. Lasati-l pe Tony in pace ca n-are sarmanul nicio vina ca s-a radicalizat dl.Goe, cel cu care imparte realitatea nevirtuala. Vina va apartine in exclusivitate. Mai mult nu va spun pentru ca… in fine, nu voi sa ma puneti de fata. Ce-i pe 7 Noembrie? Aveti vreo nostalgie anume?

Dorin Tudoran – July 19, 2011 at 22:12 – #37
@Tony
Haida-de, perplex! Matale si perplex.
Da’, mai stii, ma voi fi lasat si eu pacalit — cum clar zici pe Arca lu’ Matale — ca si dl Mihail Neamtzu de zmecherii hyperspatziale cu scop de inducere in eroare.
Linkurile trimise de spionul meu erau urmatoarele:

https://arcaluigoe.wordpress.com/2011/07/17/niste-sub-semnati/
https://arcaluigoe.wordpress.com/2011/07/14/cronica-unui-faliment-ratat/

Daca sunt falshe sau prea labirintc fiind formatului plutei matale ne treziram — unii si alatii — pacaliti, cer iertare. Daca nu, nu; dar nu Daca_nu_nu, da?

Aibi rabdare, Domn’ Goe, si vei vide ce se produce de 7 Noiembrie. Daca nu ti-o placea, sa-mi zici 1 Aprilie.

De ce sa-ti dai numele?
De pamant.
Asta vine de la “De ce trag clopotele, Mitica?” “De funie, parinte!”
Rautati, Domn’ Goe, nu le pune la inima. Si-apoi, shpionul de te shpioneaza mi-a zis cum te cheama, adicatelea – cine esti. Dar “demascarea” asta nu se cuvine s-o fac eu. Cand te vei simti — cum pretinzi – cu inima curata si gata de aplauzele noastre, ne spui. Si noi, cu inima curata, te vom aplauda.

Succes in ramura & fara ranchiuna, Domn’ Tony.
P.S. #1 Nu, de vreo cateva luni nu maqi poci juca tenis. Cum termin perioada de recuperare, o iau de la cap. Daca mai poci. Daca nu, nu, da? Orisicatusi de putin, te voi tine la curent, elefant mic si adorat!
P.S.# 2 Zisei — fara sa gresesc — Mihail Neamtzu in loc de Neamtzu Tiganu. Fara sa gresesc, fiindca, stie tot burkin-fasezul ca in zilele lui slabe, Neamtzu Tiganu semneaza Mihail Neamtzu. La mine pe blog, can imi face placerea sa ma viziteze, Namtzu Tiganu are numai zile bune.
Dorin Tudoran – July 19, 2011 at 22:37 – #38
@ Dl. Goe
Uite, treaca si una “@Dl.Goe”. Ca sa nu zicetzi ca nu stiu sa-mi recunosc greselile.
Sunteti sincer? Cand? “@Tony” sau “@Dl.Goe”? Recunosc si asta: intrebare cam inutila, ca sincer sunteti pe toate fetele.
Sa-l las in pace pe @Tony? Pai, eu il caut sau el imi trimite ravase?
Nostalgie legata de 7 Noiembrie? Oho, ba chiar doua.
Prima – cand cadea in “zi de lucru” eram scutiti de scoala!!! Ma rog, ne ducea la defilare, dar unii ne mai pierdeam pe drum.
A doua – bunicii mei mai aveau inca rezerve de pastrama de pe timpul mustului.
Dumneavoastra nimic, asa, ceva acolo, nici o nostalgie? Trist. Lumea fara nostalgii e o pluta plina ochi cu certitudini, si, parafrazand un cantec al lui Kris K., as da toate certitudinile de azi (si de maine) pe o nostalgie de ieri, Domn’ Goe/

Dl.Goe – CENZURAT – Coane Dorine imi dati asa niste emotii ca-mi si palpita. Asadar anul viitor vine 1 Aprile mai devreme. Super. De-abia astept. Numai de n-ar veni planeta Nibiru mai inainte ca pana pe 7 Noiembrie, e-he-he, mai e asa de mult ca mii de ani i-au trebuit luminii sa ne-ajunga. Parerea mea sincera (iarasi sincera, oare o fi bine sa fiu sincer cu d-voastra?) este ca promovati evenimentul cam prea devreme. Ma rog, cum credeti.

P.S. Sunteti coane Dorine asa de plin de surprize ca-mi vine si mie perplexitatea ca lui Tony. Care va sa zica aveti shpion. Shpion profesionist care stie cum ma cheama. Ttttt. Ba mai rau, stie „cine sunt” 😯 Si v-a spus si domniei voastre? Ai, ai, ai… Coane Dorine, mi-e teama de tradare. Cat i-ati dat? Aproape sigur joaca la mai multe capete ca si mie mi-a spus cine sunteti d-voastra. La jumatate de pret. Eu zic sa-i cereti banii inapoi, iar mie sa-mi dati aplauzele inainte, ca sa nu avem vorbe pe urma. Ca-mi vine sa va si intreb, d-voastra, ce aclamati d-voastra, coane Dorine, in tara noastra? Numele sau prestatia? De curiozitate… Va urez refacere grabnica si intoarcere rapida-n tenis, ca cine nu joaca ramane copil de mingi. C-asa-i in tenis. In partidele oficiale in care joaca Mihail Neamtu. Ca tot veni vorba de tenismeni profesionisti.

Posted in Poetul GreFo, Poetul Paradigma - Fo-pe-Vi | Etichetat: , , , , | 26 Comments »

Lepadarea de Basescu

Posted by arcaluigoe pe Iulie 6, 2011

Comunicat:

Preludiu: A sosit in sfarsit momentul adevarului. Basescu a pornit de la un capital de incredere foarte inalt pe care l-a avut in randul unor categorii foarte diverse. Rand pe rand a inselat increderea acordata de catre fiecare dintre sustinatorii sai, dovedindu-se un personaj primitiv, rudimentar, imprevizibil, insuportabil. Nicicand animat de intentii bune, a promovat, dupa un plan prestabilit si foarte bine ascuns, camarila sa personala care domina azi Romania. Rand pe rand cei bineintentionati care au facut posibila ascensinea sa, au fost inlaturati sau s-au retras de buna voie, scarbiti. Azi a venit randul d-lui Goe sa faca acest pas. Da, sunt unul dintre semnatarii apelului mereu nobilului Sorin Iliesiu. Marturisesc sincer ca m-am simtit incurajat sa ma dezic de Traian Basescu prin gesturle similare ale unor personalitati care se afla dincolo de orice banuiala in legatura cu probitatea lor morala, cu inteligenta lor ori cu gradul, de informare. Ma refer desigur la admirabilele luari de pozitie ale unor Andrei Plesu (trei la rand), Gabriel Liiceanu, Viorel Padina si multi altii. Cred ca in scurt timp vor urma Vladimir Tismaneanu, Horia Roman Patapievici, Cristian Preda, Sever Voinescu si chiar Traian Ungureanu. Dupa ultimele declaratii mitocanesti si iresponsabile prin care ne-a ofensat istoria, sensibilitatile si ne-a periclitat relatiile cu vecinii, cele despre Rege si Antonescu, ar trebui sa fie clar oricui ca aceste lucruri nu s-ar fi putut intampla cu Adrian Nastase ca presedinte. Am fi fost azi o tara stabila si respectata. Imi pare rau ca nu l-am combatut din prima clipa pe acest Machiavelli antisemit, acest Antonescu avant la lettre. Va avea in Dl.Goe, incepand de astazi, un contestatar constant dar obiectiv. Va multumesc pentru neatentie.

Update: Va rugam ramaneti pe receptie. Nu inchideti internetul. Urmeaza un comunicat important pentru tara. Stejar extrema urgenta.

Traim intr-o tara in care oricine poate spune orice fara nici cea mai mica teama ca ar putea sa pară neverosimil, neplauzibil. O tara in care (de ex) limbricoidul Ioan Cristoiu care a vomitat timp de 4 ani in fiecare zi lasata de la Dumnezeu rahat proaspat si aromat pe imaginea presedintelui Traian Basescu sfârseste stand cu acesta la masa si facand glumite despre rege. O tara in care Dan Pavel este fara greturi consilierul lui Gigi Becali, iar Dorin Tudoran al lui Voiculescu, pentru a deveni apoi si deodata critici onesti si lucizi ai dusmanului dusmanilor lui Basescu and co. In aceasta tara, desigur, textul pe care l-am propus in preambulul acestui  topic este unul care poate trece oricand drept plauzibil, pe simplul motiv ca suna in urechile intamplatorilor ascultatori cu orice slagar al zilei. Ne-am invatat sa ascultam doar melodia si sa nu dam atentie textului, care poate fi, nu-i asa?, subinteles din ritm si tobe (to be or no tobe).

FEW  HOURS  LATTER:

He-he. He. Si acum, dupa acest 23 August ratat pe (b)Arca lui Goe, tot sub girul imaginar al Majestatii sale Regele, haide sa vorbim serios. Despre „Basescu” si despre „Schimbare”. Incepand cu prima si candida sa candidatură la primaria Bucurestiului si incheind cu ultima candidatura la presedintia Romaniei, Traian Basescu a castigat in mod miraculos toate competitiile in care intrase de fiecare data cu sanse foarte putine. Dupa ce i se ingaduise (adesea cu resemnare,  rareori cu disperare) sa participe (pe post de maciuca) la niste competitii ce pareau dinainte pierdute (vezi istoria moderna si contemporana), in toate, fara exceptie, Traian Basescu a oferit lovituri de teatru in teatrele de razboi, intorcand in mod miraculos rezultatele dinainte cunoscute, in tot atatea lupte cate vor ramne in manualele de istorie (si de alte stiinte): primaria Bucurestiului (2), presedintia PD (1 si 1 virgula ceva), presedintia Romaniei (unde, ca si Iliescu dar totusi atat de diferit, a canditat tot de 2 ori si jumatate, o jumatate de data impotriva unui canditat colectiv – 322) a reusit sa-i puna la respect pe mai titratii la vremea respectiva, Roman, Nastase, Geoana, Oprescu, Parlamentu… – toti unul si unul. Datoreaza Traian Basescu aceste succese cuiva anume? Exista vreo entitate (indivizi, grupuri, strategi) care sa-l fi pregatit, antrenat, propulsat si (eventual) impus pe Traian Basescu, prin strategii sofisticate, prin perseverenta ori prin puterea autoritatii (asa cum se intampla cu presedintii americani)? Nu. Nici vorba. Traian Basescu a castigat singur bataliile acceptand cauze pierdute si aplicand cu incapatânare o strategie simpla, aceea de a fi el insusi. Asa cum este! Nu asa cum si l-ar fi dorit unii sau altii. Mai ales altii. Ulteriori cu totii.

Evident ca a fost sprijinit de „echipa” si de catre „colaboratori” si incurajat de simpatia „simpatizantilor” dar el a fost in permanenta factorul decisiv, locomotiva care a pus in miscare trenul. Succesele lui incredibile („yes we can”, avant la lettre) a atras in jurul sau o lume pestrita, de la visatori inocenti pana la escroci oportunisti, toata gama. Dintre acestia (care au fost, ca altii nu erau, in afara poate de Padina si Iliesiu), intr-o maniera mult mai fluida decat cea cu care ne obisnuise osificarea PSD-ist, s-a constituit mecanismul administrativ in care au intrat, si din au iesit sau au fost scosi (pentru a fi bagati) fel de fel de indivizi… Nu insist asupra faptului ca, in fond, in 2004 s-a schimbat presedintele, nu tara. Dintre ulteriorii care au aderat activ, intr-o maniera pozitiva as zice, la fenomenul Basescu au fost si multi intelectuali de elita care, desigur, nu aveau prea multe afinitati la „profile” cu „rudimentarul” Basescu, stare despre care ambele parti ale parteneriatului a avut stiinta de la bun inceput. Intelectualii, multi dintre ei autopropusi pe post de hartie creponata (ca amortizor prin ambalare frumoasa a buzduganului Basescu), care acceptasera implicit ca starea in care se afla Romania necesita in mod expres un presedinte cu exact acest profil, din topor, abraziv, contondent (si nimic altceva) s-au trezit deodata ca, pentru a putea fi egali cu ei insisi, sarcina lor ar fi aceea de a-l imblanzi, educa, civiliza, cizela si de a-l catifela pe presedinte, pentru a-l face moale si pufos. De a-l face sa se schimbe. N-a fost nici pe departe nici cea mai importanta si si nici cea mai constanta presiune indreptata spre a-l face pe presedinde sa se schimbe aici si aici, acolo si dincolo, asa si asa, cum se cuvine, nu-i asa?, unui presedinte. Dupa cateva momente de deruta spontana in 2004 (va mai amintiti ce atmosfera?) baietii destepti au pornit masinaria de facut zgomot si de pictat Basescu. Daca n-au putut sa-l schimbe cu totul au optat firesc pentru varianta startegica a inundarii cu cacat. In scurta vreme, dispunand de amplificarea potrivita au inceput campania electorala anti-Basescu si de atunci n-au oprit-o nicio clipa. N-au reusit sa-l sufoce cu cacat dar l-au tinut prizonier in acesata puscarie, impiedicandu-i eficient orice miscare, orice reforma. Strategiile utilizate au fost trei mari si late: (a) zice Basescu  de cineva ca e comunist, securist, corupt etc? Nu-i nimic zicem si noi despre el exact acelasi lucru, de zece ori mai mult si mai tare, de mult mai multe ori si-n mult mai multe locuri. Si mai adaugam pe deasupra, ca nu ne doare gura, alogen, dictator, hitler, stalin… Nu se va mai alege. Ba da se alege chiar ca Voiculescu, Vantu, Nastase, Iliescu, Ponta, Antonescu sunt mai curati, mai uscati si mai frecventabili decat mitocanul, de…   (b)  In al doilea rand se pun in balanta toate defectele pe care le-ar putea avea un fost marinar (betiv, curvar, incult, badaran, scandalagiu etc) cu aptitudinile necesare functiilor de presedinte, decan la arte, academician, critic literar, popa, papa si ce-o mai fi. Se umfla bine  primele,  prin trâmbiţare perpetua si i se atribuie numitului Basescu. Zi si noapte, 24 din 24 7 din 7 pe 7 x 7 canale. Din cand in cand pe ecran apare cate un nastase la cate un vernisaj. (c) In al treilea rand orice individ care etaleaza vreo predispozitie pentru a lua atitudine in favoarea inamicului Basescu trebuie “convins” prin mijloace specifice sa renunte sau daca nu este starpit fara mila. Orice metode sunt admise, calomnia, santajul, terfelirea, ambalarea in cacat, culpabilizarea  si discreditarea. Orice sprijinitor sau simpatizant al lui Basescu va fi fie speriat ori tinut ocupat cu procese si amenintari (precum „plagiatorul” Liiceanu…), ori scarbit pana la renuntare, ori fortat sa se radicalizeze pentru a deveni ridicol. In acest “micut” context as fi curios cum ar fi rezistat presiunii psihice cei care se dezic azi de Basescu. Cum ar fi aratat ei ca indivizi cand o infinitate de oglinzi tv paralele i-ar fi aratat ca pe niste statui sub munti de gainat si scuipaturi venite de la jegurile cele mai jegoase ale aceste societati sau de la imbecilii cei mai imbecili. Ar fi continuat probabil sa fie ingeri inaripati si diafani, monumente de civilitatesi eruditie sau ar fi murit tristi in casele lor incercand cu disperare sa para altceva decat zice maimutoiul Badea ca ar fi (ba esti!). Dintre cei doi presedinti si jumatate din cat am avut dupa “evenimentele din decembrie 89” (ca de… asa suntem, noi sub zodia neispravirii), asupra lui Basescu s-au exercitat cele mai mari si mai contradictorii presiuni inspre transformarea sa si fortarea spre un model  convenabil defaimatorilor. Paradoxal, Basescu a fost cel care a rezistat cel mai bine acestei presiuni, ramanad mereu egal cu sine insusi, in pofida adversarilor si a prietenilor de parcurs. Pacat, mare pacat ca n-a reusit sa se depaseasca pe sine insusi, nici macar atunci cand l-a numit pe fostul rege sluga la rusi si tradator. Iliescu s-a schimonosit cel mai tare incercand sa para ceea ce nu era, traversand prin chinuri groaznice metamorfoza de la postura de acuzator al intinătorilor la acea patron al capitalismului de cumetrie, sarac si cinstit si la masa cu regele, pentru a ramane in cele din urma un bolsevic  nenorocit, o limba de lemn clocitoare de nastase, geoane, poante. Constantinescu, sarmanul, s-ar fi schimbat el dar n-a existat nicio presiune in acest sens, baietii destepti anticipand corect ca se va cere singur afara foarte repede.

Dar sa revenim la formula de ocara de dânsi inventata: Intelectualii lui Basescu (cum ar veni ai analfabetului). Intelectualii lui Basescu sunt o legenda. Si atat. Intelectualii lui Basescu sunt acea categorie de oameni de elita care au fost facuti cel mai repede si mai categoric inofensivi in vreo sprijinire a lui Basescu intru demolarea sistemului ticalosit sau macar spre reforma si schimbare. Contributia lor la aceasta batalie, la faptul ca n-a fost inca pierduta este, doamnelor si domnilor nesemnificativa. Absenta unei contributii notabile li se datoreaza in primul rand lor, slabiciunilor, agnoaselor si inabilitatilor lor de a nu aluneca pe rahat. Batalia cea mai mare si mai importanta pe care Basescu n-a castigat-o si pe care n-o poate castiga nu apare pe lista enumerata mai sus. Va ramane consemnata in istorie ca un sah etern pe care pionul Basescu il tot da Regelui advers, bine ascuns in munti. Munti de rahat bineinteles. A fost batalia care a trebuit sa fie purtata in fiecare zi si pentru a carei necastigare “intelectualii” il acuza acum pe Basescu:

Iata ce zice ultimul mohican intr-un ultim necrolog: “Un ultim cuvînt: nu-i fac lui Traian Băsescu un proces de rea intenţie. Sînt dispus să accept că a vrut să facă ceva marcant şi durabil. Ceea ce spun, fără nici o plăcere, e că n-a fost deloc la înălţimea ambiţiilor lui. Iar ceea ce se conturează la orizont nu face decît să mă convingă că sîntem o ţară fără noroc…”

In acest context, lamentarile penibile in serial cu care-i rasfata dl.Plesu pe cititorii Dilemei si Adevarului (ce ironie a soartei in aceste titulaturi de gazete) raman niste vaicareli de babe in amurguri (dupa cum bine metaforiza la un moment dat dl.Polichinelle despre personajul cu pricina). Chiar daca n-ar fi stricat daca presedintele s-ar fi abtinut sa-si faca publica parerea despre niste probleme istorice care-i intrec competentele, totusi sub aspect uman, cineva care, conducator de stat fiind, este balacarit, ofensat, defaimat, injurat birjareste, clipa de clipa de catre armate de jigodii si imbecili in concubinaj, ar putea avea dreptul moral sa-i zica tovarasului Mihai I fost de Hohenzollern, in prime-time, Majestate mai du-te pizda ma-ti, fara ca asta sa demoralizeze neapart partenerii si sa provoace dezertari (cu pompa si capac) in masa.

Despre acest incident ar fi putut comenta critic in articolele lor intelectualii, in primul paragraf, urmand ca in celelalte sa-si expuna parerea lor despre  reforma, despre legalizarea confiscarii averilor ilicite, despre reorganizarea teritoriala, despre alte reforme ramase nepromovate (invatamat, electorala, justitie, cultura etc) ori despre orice cai verzi pe pereti le dicteaza preocuparile lor de intelectuali notorii (si pre-ocupati).

Armatele de jigodii in concubinaj cu imbecilii incurabili, carora li se alatura prin aceasta dezertare, unii intelectuali de marca si remarca, de ultima ora, mai contin cateva specii: (a) moflujii care-i considera pepotriviti in functii pe Tismaneanu, Patapievici ori pe consulul Morar de la Marsilia (apropo cine o fi consulul potrivit de la Munchen, ca nu se stie) pentru ca mai potriviti ar fi ei (unii or fi, nu zic nu, ca consuli cel putin), si (b) armata calicilor ce sufera de sindromul consilierului inchipuit, si care cred sincer, in imaginatia lor de cefalopode, ca presedintele ar trebui sa se uite in gurile lor stirbe in care sa le si puna eventual cate ceva (vezi cazul autorului profesionist de apeluri, Sorin Iliesiu si a amicilor sai de pahar. Paharul gol cu care dai de pamant si nu se sparge). Cacat, pardon, bonjour.

P.S. Cred incontinuare ca in Romania actuala Traian Basescu este cel mai potrivit tip de presedinte. Un tip pe care-l meritam. Cu prisosinta. Daca insa acest tip optim de presedinte (in tara alternativei Ponta-Crin) nu este si de ajuns, asta nu mai este vina exclusiva a lui Basescu. Preponderent este vina intelectualillor săi. Care sunt. Si care nu sunt.

Bibloografie facultativa:

Basescu-Basarabia

Averea lui Basescu

Rusia nu-l poate da la o parte pe Basescu dar l-ar da

Insemnari din subterana (a se citi comentariile din subteran)

Comentarii la Cerocratia.

Dar pentru ca azi e vineri, zi de post, propun postul zilei Aici: Constiinta lui asa cum trebuie,

iar in ton cu postul curent de pe (b)Arca lui Goe propun si postul zilei de ieri: Aici: Asemanari frapante.

 

Posted in Dl.Goe si Pleşu | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , | 44 Comments »

Doi semna-tari

Posted by arcaluigoe pe Iulie 5, 2011

Cu ceva vreme in urma (o mica eternitate) am propus un triptic

Stânga: Pe blog ca-n viata,

Centru: Locuri sub soare: artistii

Dreapta: Umbrele soarelui

nici pana astazi terminat… Incercasem atunci (fara niciun succes…) sa-i provoc pe cititorii-scriitori-si-critici de baza si de vaza ai comentariilor postate de ei insisi pe (b)Arca, la o discutie despre dihotomia ins-blogger (sau cand dihotomia degenereaza in dihonie), utilizand spre ilustrare doua cazuri (aproape) oarecare din blogosfera, doi anonimi cu identitatea la vedere: Gabriela Savitsky din Resita si Viorel Abalaru din Corabia, doi candidati la nemurire care facusera intamplator, cam in aceeasi perioada, anumite alegatii referitaore la relatia dintre ei insisi ca persoane si  bloggerii care sunt (vezi link-ul Pe blog ca-n viata): pe de-o parte persoana (umana, identificabila, privata) pe de alta artistul-blogger (divin, anonim, public). Cum-ne-cum amandoi lasau sa se inteleaga din vorbe cateva lucruri pe care le consider discutabile. Unul dintre ele se referea la o granita stricta, de netrecut fara viza de sus, intre persoana privata si artistul public, ca entitati „disjuncte” care ar trebui sa ramna aparte, intrucat in atingere sau punere in comun criteriile de evaluare specifice fiecarei ramuri, total diferite, ar starni confizie, dezamagire, dezastru. Artisti mari, persoane mici. Care va sa zica. O alta idee discutabila sustinuta implicit, aflata (in opinia mea, sic) in vadita contradictie cu cea discutabila mentiunata mai sus, era aceea a „obligativitatii” asumarii oricarui enunt al „artistului” prin indicarea explicita a „persoanei” (sursa biologica a seraficului artist), astfel incat zicerea (orice zicere) sa poata fi considerata si eventual valorizata. Cu alte cuvinte ar rezulta ca „persoana” este un „apendice/accesoriu-indispensabil” 🙂 oricarui „artist” (fie el si artist de blog). N-am ajuns insa la niciun rezultat. Presupun ca asta s-a intamplat in primul rand din cauza inabilitatii mele de a provoca discutii (…) dar si din cauza ca cele „doua orfeline” alaturate spre ilustrare, sunt ele insele precum si siajele domnilor lor completamente nemiscibile. Privind superficial aceasta nemiscibilitate (un fapt incontestabil) s-ar putea afirma ca cele doua „personaje” sunt fenomene foarte diferite, opuse chiar. Ceea ce este cat se poate de fals. Am fost uimit sa constat cat de multe lucruri importante partajeaza cei doi bloggeri: Gabriela si Viorel. In fapt, in afara de optiunile lor politice net diferite dar neimportante, au aproape totul in comun. Spicuiesc:

1) Amandoi considera ca sunt mari artisti (in literatura) dotati cu talent iesit din comun. (Unii dintre ei considera chiar ca ar avea si talente in…  grafica 😯 )

2) Amânadoi cred sincer ca in postura mentionata la punctul (1) lumea, societatea, semenii, statul,  guvernul, clasa politica, elitele etc le sunt datori moral si material. Ca ar fi trebuit „sa li se dea”. Si nu li s-a dat.

3) Amandoi considera ca ratarea lor ca artisti (scriitori) (de care sunt semi-constienti) s-ar datora conditiilor istorice, sociale si politice vitrege (din comunism si din tranzitie), natiei, saraciei, invidiei etc. påråsirii si abandonarii lor (nedrepte) de catre cei mai norocosi decat ei. (Si un micut (3.1) , amandoi poseda „Stele” si sunt vizitati cu mila si trista mirare, din cand in cand de catre vreun „soriniliesiu”, „volotis” ori „corinecretze”). In rest nu.

4) Amandoi si-au gasit refugiul in fata  „neimplinirilor” (literare) in sterile si mai ales bizare activisme politice pe bloguri. (Ce-ar putea oare fi mai bizara decat idolatria simultana pentru Iliescu si Putin? 😯 de ex).

5)  Amandoi au false dileme, platind tribut greu gândirii deziderative si distorsiunlor cognitive. Asta ii predispune la comportament „dictatorial” in mica lor lume. Cine nu e cu ei sub ei e impotriva lor si merita orice pedeapsa, interdictii, excludere, injurii, banari, amenintari etc.

Caci vorba ‘ceea (citîtnd un citat) orice om viseaza sa fie Dumnezeu.

Mai realisti, altii se multumesc sa visese ca sunt diavolul. Avantajul fiind ca in aceasta postura se gasesc intotdeauna mai multi dispusi sa-i si creada. Apropo de asta ar mai fi de mentionat si alte doua detalii (existente printre multe altele) care-i apropie pe cei doi:

6) Amandoi au acceptat bani necuveniti de la „necunoscutii” intalniti pe net (persoanele nu artistii)  si amandoi au avut de infruntat umiliri si scandaluri cu unii dintre „binefacatorii” lor.

7) Amandoi au avut in timp o atitudine variabila in raport cu prezenta „subsemnatului” 🙄  pe  blogurile lor publice „Dl.Goe” fiind cand tolerat si acceptat ca vorbitor, cand banat, exclus, afurisit, anatemizat etc.

In sfarsit, de blamat sunt doar cei care sub protectia abjectului anonimat  se exprima prea liber la adresa celor consacrati prin semnatura. Am discutat deja despre asta cu prietena mea Medusa.

Din ne/fericire pentru vreun (alt) vizitator care va fi citit „Doi semna-tari” pana in acest punct am doua vesti: una buna si una rea. Cu care sa incep? Incep cu oricare. Ceea ce e scris mai sus este doar introducerea mai lunga deact cuprinsul. Cei doi semna-tari vizati in titlul curentului post nu sunt Gabriela si Viorel ci cu totul si cu totul altii. Vestea buna este ca acum n-am timp sa-i pomemenesc pe acestia si faptele lor de vitejie urmand sa corectez aceasta lipsa printr-un update-ulterior. Va dezvalui insa (pentru ca nu sunt sadic) numele lor: Serban Foarta si Zaharia Robert – intr-un duplex de zile (a)mari.  In curand, dar numai pe (b)Arca lui Goe. 😉

Posted in Parerea lui Goe | Etichetat: , , , , | 40 Comments »

Locuri sub Soare. Artistii

Posted by arcaluigoe pe Mai 13, 2011

Gabriela D. Savitsky

Cartea de Sidef

Vei sti?

Am un înger si o carte nescrisa
Om nu pot fi, de murit nu stiu cum se moare.
Ma uit la dragoste cum tine universul
Într-o respirare
Într-o grija, într-o iertare promisa.
Pietrele spun ca e trecator,
Aerul sta între lucruri, ranit,
Îngerul meu îmi spune sa uit
Zilele în care pe nimeni nu dor…

***
Duhul de hârtie

E o fiinta în mine care traieste singura si departe
De tot ce ating, ce gândesc si ce vreau.
E pura ca apa obtinuta din carte
Nu a cunoscut nici un bob de nisip
Nici setea celor ce o beau.
E o alta faptura în mine care ma creste,
Ma duce prin lume ca o tornada,
În iures neînchegat cu son cristalin.
Oprita, e un salcâm încremenit într-un perpetuu april.
E, în mine, un duh al zadarniciei
Umblând ca un patriarh cu toiag
Printre noroadele hulpave si nestiutoare.
E în mine o sete de esente, istovitoare.
O dragoste pentru viata plapânda,
Purtata în biruinta spre un rost de neînteles.
E în mine o patima vesnic flamânda
Sa îmi preschimbe cele traite în vers.

***

…As vrea sa vin într-o noapte
Si sa ma fur din sufletul tau.
Asa as putea afla cine sunt…

***

…Aceste litere infame care abia pot sa îngaime
Cât de intens te iubesc,
Din celule, vaier întors,
Cât îti iubesc copiii pe care nu ti-i voi naste
Si cât de bine te stiu cu ezitarile tale,
Cu ochii umbriti de ce nu va fi,
Te respir cum respira câmpia vara în noapte,
Lent, sacadat,
Esti ceva ce singur nicicând nu vei avea cum sa afli…

***

…Fumam tigari cu eter.
Dragostea e de pamânt,
Lacrimile, de cer.
De moarte mi-e sete,
De viata parca-s stingher.
Tu?…
Nu mai stiu cine esti.
Te privesc dintr-o umbra bolnava…

***

Viorel A. Padina

Poemul de Otel

Anton Pann
2010/09/09 — AVP

Tu ma tratezi eu nu,
tu ma admiri eu nu,
a cahfea ma saruti eu nu, si nu, si nu.
Bagabont pe subt ei, înde iele,
dracii mei dragele mele,
iata-mi dragostele lele.
Sîngur pe lumea aceea unde te culci cu ideea,
bati angelii cu leuca, da’ angelii sunt ca nuca…
Mai încet ! (râde cucoana) te-aude mama…
Fato, ma-ta nu ma schimba
moartea-i la mine pre limba.

***
Pasarea viitor
2010/09/09 — AVP

Eram unicu’ fiu nascut viu,
era opt în auz taman venise racheta Cruz.
Asta o figura era, ca o vulpita amusina.
Nu-s’ ce cauta poate ca dunarea.
Poate patrida mea poate oltenia.
Poate fete integre poate oile negre.
Frunza alba de rai, ozene de pe plai !
Desteptat brusc din somn striga harnic un om.
El striga si zicea:
Fitmo, fa fitmo fa, pe cine cauti fa?!
Nu cumva miel d-un kil, nu cumva pe al meu copil?!
Maiastra însa nu-i raspundea, era opt si o stea,
tocmai venise peste ea:
Leut în apa si sânge ametit de otelu’ ce-l suge;
Berbecut iubit de Rok

pe frunte cu rece noroc

cu meninge la mijloc.

Maiastra cu pohta-l privea cu bale se-mbalosa era noua în stea.
 Maiastra îmbatata

cânta ceafa albastra i-o desfacea

creieru’ negru i-l ciugulea.
Iar omu’ amarnic plângea:
Fitmo, fa fitmo fa, pe cine manânci fa?!
Nu cumva miel d-un leu nu cumva pe unicu’ meu?!
Maiastra însa nu-l auzea,
din rara carne se înfrupta pâna stomahu’ ei deborda de intelighentia…
Iar Angelo striga si urla: vai, vai,
creieru’ gingas, creieru’ – într-un ceas a fost a fost prapadit… !
Bucura-te, Fierule…!
Caci au ramas fara de domn ostirile de la Armaghedon,
l-au preschimbat în rok & rock, la soroc…

***

AVP Says – Vineri 13 mai 2011 la 21:54
Singura sansa sa mai pot crea ceva durabil de-acum incolo e sa renunt cu totul la perisabilele inserţii politice (ce-am avut de spus, am spus!) şi să evit orice contact cu saltimbacii şi irozii clipitei. Doamne ajută !

***

Update:

Va urma. Se afla in pregatire: „Umbrele Soarelui” – unde vom afla ce-i uneste si ce-i desparte pe Gabriela si Viorel precum si despre faptul ca si artistii fac umbra. Dar numai la soare.

Posted in Gabriela D. Savitsky, Poetul Paradigma - Fo-pe-Vi | Etichetat: , | 39 Comments »

Pe blog, ca-n viaţă?

Posted by arcaluigoe pe Mai 11, 2011

Update: Ulteriorul anterior!

Pålåvragim deci vorbim?

– Ca bloggeri ori comentatori in mediile virtuale putem spune orice ne trece prin cap? Mai abitir ca-n viata? Cu ce riscuri? Cu ce limitari?

– „Vorbirea este modul prin care ne ascundem gandurile”. Ofera mediile virtuale argumente serioase pentru invalidarea acestui enunt paradoxal sau dimpotriva ii da noi valente si noi dimensiuni.

– Activitatea pe bloguri si in spatiile dedicate comentariilor cvasi-anonime (anonime prin prisma audientei limitate si neutre, neutra in raport cu opinia publica oficiala si neutra in raport cu anturajul nostru din realitate) micsoreaza sau mareste distanta dintre ceea ce suntem si ceea ce dorim/ne imaginam ca suntem?

– In general, cat de mare ar fi socul in cazul in care am fi pusi in situatia sa comparam ceea ce ne imaginam noi despre o persoana, citindu-i textele si comentariile cvasi-anonime si imaginea pe care am avea-o prin contatnt direct si nemijlocit cu acea persoana (daca ne-ar deveni cunostiinta)? Distanta dintre „una” si „alta” se datoreaza „libertatii de exprimare” sau „libertatii de cosmetizare”?

Cat de mare este diferenta dintre AVP si Viorela Abalaru? Dar dintre Conul Dorin Certocratul si Dorin Tudoran?

– Ce efecte are vorbirea libera (in medii anonime) asupra abilitatilor noastre de a gândi liber? Este aceasta abilitate stimulata sau inhibata de exercitiul vorbirii libere cu necunoscuti? Ni se consolideaza stereotipiile de gandire prin acest exercitiu voluntar de vorbire sau dimpotriva?

„Dac-a fost pus la-nceputul Genezei, dom’ Goe, rostul cuvântului nu-i de a rosti ce gândesti, ci exact ceea ce înca nu gândesti.” – rongo

– Daca „la inceput a fost cuvantul” asta ar insemna ca ar trebui sa vorbim inainte de a gandi (dupa cu ne indeamna dl.rongo), nu eludand gândrea ci anticipand-o?
Cât sens ar putea avea un asemenea indemn?

„Ideea vine vorbind” – Henry Wald

– Este formula „La inceput a fost cuvantul” echivalenta cu „La inceput a fist gândul”? Sau nu?

– Este palavrageala un viciu care creaza dependenta?

Sunt tot atatea intrebari despre care mi-ar placea sa aflu parerile altora, cat mai necunoscuti cu putinta, adica liberi.

Am extras doua raspunsuri „intâmplatoare”, exprimate recent in universul virtual de limba romana (vezi mai jos). Mai exista si alte pareri?


…Mai degraba ca-n second life.

Conexiuni intamplatoare

(intre mari scriitori necunoscuti)

…Nu ştiu cum ar fi fost fără bloguri, dar cu siguranţă, ar fi fost mai trist. La însingurarea fiecăruia în propria-i viaţă – o realitate a omului contemporan – s-ar fi adăugat şi tăcerea. Prin intermediul blogurilor, comunicăm, ne exprimăm opiniile – deşi, ca să folosesc un truism celebru, cuvintele le-au fost date oamenilor ca să-şi ascundă gândurile şi, aş adăuga, este de-a dreptul periculos să spui / scrii tot ce gândeşti.

Sigur, pentru un om care se exprimă magistral (ca să fiu modestă) în scris, blogul a fost o revelaţie. Un miracol, fereastra care se deschide, zidul care se fisurează într-un punct. Nu vă puteţi imagina cât de utilă şi fermecătoare este această funcţie a internetului, pentru o fiinţă care în viaţa de zi cu zi se exprimă ca o mulă, mai mult fiind perplexă decât reacţionând. Cei care m-au cunoscut mai întâi din scris (fără excepţie, cred) au fost dezamăgiţi de “prestaţia” mea ca individ.

De aceea, cred, artiştii ar trebui să stea în turnul de fildeş. Nu e o metaforă. Nu poţi face scamatorii, în viaţa de zi cu zi. Inspiraţia vine când vine şi atunci, da, poţi deschide porţile pentru toţi cititorii, pentru aceia care vor să zboare pe aripile imaginaţiei. Vedeţi voi, tensiunea pe care o pot pune în scris nu o pot “clona” şi în viaţa reală. De mult prea multe ori, pentru cineva care m-a “văzut” doar prin intermediul poemelor, prezenţa mea a fost dezamăgitoare. Nu am cum să schimb lucrurile. Unii chiar s-au lăsat înşelaţi rău de propria imaginaţie confundând omul cu scrisul. Sigur, scriind, pun şi din mine, din fiinţa mea, pe hârtie (pe pixeli, voila) dar…

…citeste mai aproape si mai departe AICI, acolo



Posted in Arcaluigoeologie, Gabriela D. Savitsky, Poetul Paradigma - Fo-pe-Vi | Etichetat: , | 58 Comments »

Citate inventate

Posted by arcaluigoe pe Mai 10, 2011

Motto: „Dom’ Goe, mai dietetic zis, orice cauză are un defect.” rongo Says: 10 mai 2011 la 00:51

Viorel Padina, nascut poet de mare talent, actualmente prozator, fost dizident, publica din cand in cand pe blogul sau personal (o fundatura de la Corabia) fragmente din capodopera sa cosmogonica intitulata “Planeta (cu) Ou”.  Respectiva capodopera nu e rea. Pe bune. Este chiar valoaroasa dar numai si numai la pachet cu autorul (…) atat cat este el, si cu explicatiile si explicitarile pe care le ofera necontenit celor cativa care, deloc intamplator, i-au devenit spectatori si care nu sunt catusi de putin znobii, belferii, vanitoşii, mediocrii şi dodosii care sa nu perceapa ori sa nu accepte nemic nou, aloou. Dovada incontestabila a genialitatii maestrului ar fi aceea ca nici pe d-lui nu-l recunoaste nimeni, cu exceptia „ucenicilor” sai, dupa cum nici Fiul Lui Dumnezeu n-a fost re/cunoscut de-ntâi. Noutatea la Padina, ridicata la gradul de „conceptie” ar consta, in fapt, in traducerea pe olteneste a ideii (deloc noi) care incearca sa impace prin unificare Biblia cu Teoria  Big-Bang-ului, bazata la dânsul pe cateva lecturi vechi de popularizarea stiintei in Dreptul facut la fe-fe. Pacat ca pe vremea aceea nu se vorbea despre materia intunecata, care astfel a ramas neintegrata in triada Sfanta-Scriptura-Big-Bang-Padina.

Cosmogonia naiva si entropia progresului in varianta folclorica pe intelesul tuturor:

AVP Says:
9 mai 2011 la 10:57

Bună ziua.

In concepţia mea (ipoteza KG – ipoteza kosmosului germinativ), nu Pământul e vectorul teleologic ultissim al Creatorului din punctul Alfa, ci stadiul Omega în care se va înghesui materia din întregul kosmos, în forma or hyperforma în care se va fi găsind atunci, aceasta fiindultima thule e evoluţiei regenarative începute în punctul zero al timpului or dacă vreţi va fi hyperpunctul virtual în care se va reface Samântza, Softul Primar or Duhul Sfânt – “Cartea Vieţii de la Inceputul Veacurilor”, cum se exprimă Bibilia -, sămânţă îmbogăţită cu toate valenţele pe care sfântul duh le va fi dobândit estimp – şi de fapt tot Timpu…oops -, prin nou-i ciclu de Viaţă. Pământul – Planeta Ou – nu e, în concepţia mea, decât stadiul actual al “duhului” din kosmosul germinativ, este “Fiul” din coordonatele spaţio-temporale actuale, vârful “săgeţii timpului”, hic et nunc, “sămânţa” logosului creator, de acum încolo… Aşa cum am mai spus-o, dacă Ptolemeu şi geocentriştii aşezau Pâmântul în centrul lumii, dacă Nicolaus Kopernicus şi ucenicii au smuls Terra din centru-i mistic şi-au pus-o să se-nvârtească în jurul soarelui, care la randu-i era el însuşi centrul lumii (iar în concepţia mea nu e “decât” Soarele-clocitoare…oops), io iau Planeta Ou şi-o pun din nou, pe ea, în cuibuşoru-i din fruntea lumeei, însă nu în centrul, ci învârful său, aloou… Nu prea vă vine să credeţi că sunt în stare de aşa-ceva, frăticilor, n-aşa ?, deşi ştiţi şi voi – păi cum drea – că “ziua mea vine ca un hoţ“… oops.

Hai că mai vbim spre seară, când mă voi căzni – să vedem cum voi face şi voi drege, deşi am atâtea chestiuţe lumeşti pe cap – să dau drumul unui nou episod din Povestea lui Ave.

Lectura agreabila a superbisimului text de mai sus, noua dovada a faptului ca vesnicia s-a nascut la sat, din plictiseala, a avut ca efect secundar nasterea spontana a unor:

Citate inventate (de D. Puric)


1. Omul a aparut atunci cand Dumnezeu s-a culcat cu maimuta. Charles Darwin.


1 bis. Viorel Padina este un mare scriitor, un veritabil ex-dizident si un contemporan de mare viitor. Steliana Ionesco Loco.


2. Centrul Universului se afla la Corabia. Viorel Abalaru.


2 bis. De fapt citatul de mai sus este nu doar inventat ci si inexact. In forma originala suna cam asa: Centrul Universului este (si) la Corabia multumita (si) Internetului.  Modest Cichirdan Padina.


3. Omul este cel mai bun prieten al câinelui. Azorel Griveianu.


3 bis. Intr-un Univers sferic infinit, centru lumii se afla oriunde, in orice moment. Sau pretutindeni, simultan. Top Ologeanu.


4. Universul nu este nici sferic nici infinit ci ovoid de rotatie, adica un ou foarte mare. Ooo ce ou mare (vezi si Planeta Ou).  Tot Top Ologeanu.


4 bis. Sfera este simbolul perfectiunii divine. Volumul maxim inchis intr-o arie minima. Rodica Toth Top Ologeanu.


5. Omului nu-i este ingaduita perfectiunea Divina, de aceea noi, radiind din butoi, consideram ca butoiul este forma perfecta  care ne este accesibila. Ubu Rex (cu scene din Macbeth)


5 bis. Cetateana Steliana, umbra lui Viorel la Co… nu. Nu, nu …zia ci …rabia, Scabia de la Corabia, ia in smintitele ei guri tot felul nume cu renume. Nefiind nici dansa anonima isi permite, ca de la persoana la persoana. Non Grata.


6. Ovoidul de rotatie este pe departe inrudit cu sfera –mama tuturor formelor goemetrice (vår de-al trei si paispelea) dar mai ales  cu mai recentul, mai imperfectul si mai generalul elipsoid de rotatie.  Elipsoidul de rotatie are doua centre de putere, numite focare: unul la Corabia si altul in Insula Pastelui.  Sfântul Euclid de la Maglavit.


6 bis. Democratia (greaca) a suferit (enorm) atunci cand Elena (Farago) a fost la Paris, la Scornicesti si la familia Basescu (de doua ori).  Niste Domni.


7 bis. Ernesto Sabato a fost mai mare decat Gabriel Garcia Marquez. Cu 15 ani. Pe langa ei Viorel Padina e mic copil. Viorel Padina este insa mai mare decat Mircea Cartarescu. Cu 6 ani. Tempus Cronologeanu.


8. Omul este fiinta care se imbraca, isi doreste ce n-are si isi inmagazineaza mortii. Cainele lui Unamuno.


8 bis. Scornicesti – Izbiceni – Deveselu. Triunghiul bermudelor. Deveseleanu D. Mehedinti.


9. Omul este un biped cu par. Gaina este un biped cu pene. Omul este o gaina cu par. Auctor Anonim de la Tecuci Zimnicea Calafat Dabuleni Civitavecchia.


9 bis. Cuadratura cercului e un moft. Problema problemelor este alta: Cine a fost mai intai: Planeta Ou sau Viorel Padina? Viorel Padina.


10. Evident Oul a fost inaintea gainii. Pentru ca Oul l-am facut eu-supremul. Archaeopteryx Danubius.


10 bis. La inceput a fost cuvantul. Abia dupa aceea a devenit cunoscut ordinul Miranda: ai dreptul sa nu spui nimic. Profita. Politistul Adjectiv.


11 bis. A dracului fatalitate. Mitica Popescu-Bitanescu.


P.S. Sper sa nu ma intelegeti exagerat de gresit. Mie „Planeta Ou” chiar imi place (si cred ca ar merita sa fie popularizata; ceea ce si fac, in felul meu), iar autorul imi este extrem de simpatic. Altfel nu mi-as pierde timpul cu el ci cu Radu Humor. Bâza si balonul in nici un caz nu se refera la capodopera in sine, ci la cu totul si cu totul altceva. „Sa mi se dea voie sa vad (si) altceva”.

Posted in Poetul Paradigma - Fo-pe-Vi | Etichetat: , , | 6 Comments »

Breban in Triunghiul Bermudelor

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 14, 2011

E-legie pentru posteritat-E

Strâmb, drept, strâmbul

Megalomanul nedizident

 

Plus un citat dragut (care aduce f. bine a replica de forumist anonim):

Cum adică „îmi ascund propriul meu nume”? De cine i-l ascund? De chiar Domnia sa, de dl Breban? Cînd scrii româneşte ca dl Breban şi mai eşti şi membru al Academiei Române, mai înţelept este să faci „ciocu’ mic”, dacă tot nu ai curaj să-i ceri dlui Manolescu nişte meditaţii gratuite ori să te adresezi chiar Academiei spre a-ţi organiza nişte cursuri, cum spuneam, fie şi foarte, foarte serale, de acomodare cu limba pe care o tot aperi atît de zgomotos.

Si un bonus: Mostre de confuzie in cvasi-anonimat sub pseudo-nume:

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , | 32 Comments »

Radu Humor – Tragedie in patru tablouri de Dl.Goe

Posted by arcaluigoe pe Februarie 9, 2011

Fiind doar personajul unei schite – Domnul Goe, sau (si mai rau) personajul unui „moment”, ma macina firesc dorul dramelor apmple, in mai multe acte, tablouri, scene, din acelea in pauza carora ai timp sa mananci o prajitura la bufetul din foaierul teatrului. Asta e! M-am nascut fara noroc. Destinul ma persecuta (iarasi?) implacabil. Dar daca tot n-am avut parte de ce mi-a fost drag pe lume, si pentru ca eu am tinut si tin la humor, nu vad ce m-ar putea impiedica sa scriu chiar eu o piesa de teatru, o drama. „O tragedie romaneasca”… sau nu, mai bine chiar „Tragedia Umana”.  O s-o rog pe mamitzica sa ma inscrie la „Scoala de Talent”, ca sa ma cizelez nitzel, cat de cat, spre unicitate stilistica si pe urma pot compune desigur oricate epopei si pompe celebre vreau. As scrie de exemplu o drama tragi-comica in patru tablouri intitulata simplu „Radu Humor”. Ei daca as scri-o cam asa ar trebui sa fie:

Inspirata din mitul biblic al omului inghitit de un peste, drama “Radu Humor” ar da nastere, de-a lungul celor patru tablouri, la interogatii existentiale grave, privitoare la: viata, moarte, singuratate, destin; prin aceasta trasatura, ea incadrandu-se in teatrul de idei, devenind un adevarat poem dramatic al nelinistii metafizice.

Pe scurt, actiunea ar putea fi rezumata astfel: Un pescar sarac, Radu Humor, pe care norocul mereu il ocoleste, sta in gura unui peste urias si isi arunca navodul intr-o mare ostila, care refuza sa-i dea macar un peste (sau, poate, si-a pierdut capacitatea genetica originara).

Omul vorbeste cu dublul sau launtric, intreaga “actiune” fiind un solilocviu cu profunde implicatii filosofice.

La un moment dat, gura pestelui se deschide si Radu Humor este proiectat in adancurile stomacului sau, ai carui pereti antrenati in “vesnica mistuire” alcatuiesc un spatiu inchis, angoasant, un labirint din care omul va incerca sa se elibereze. Spintecand burta primului peste, Radu Humor constata ca a nimerit intr-o alta burta (cea a pestelui al doilea care intre timp il inghitise pe primul). Tentativa de eliberare se repeta, in final, omul ajungand pe o plaja pustie inconjurata de un orizont format din burti de peste.

Alcatuita ca un dialog intre Radu Humor si dublul sau, drama releva teama de tacere a personajului, nevoia de comunicare intr-o lume a singuratatii. In aceste conditii, dorul de a vedea “pe cineva mergand pe drum” se converteste in acuta constiinta a singuratatii omului in Univers si cuvintele: “E tare greu sa fii singur” devin un strigat cu profunde implicatii metafizice. Ultima “plecare” a lui Radu Humor (“Plec din nou”) face din Om un Ulysse tragic incercand mereu sa se intoarca in Ithaca (ideal de neatins). De altfel, motivul idealului este sugerat prin prezenta in decor a unei mori de vant – simbol care il transforma pe Radu Humor intr-un Don Quijote sublim, un pescuitor de nori, care ignora conditia sa de fiinta fragila, traitoare pe un “ou clocit” (increatul care si-a pierdut puritatea).

Sugestia mortii se contureaza inca din primul tablou, cand, vorbind despre multimea pestilor marii, Radu Humor afirma ca pentru a-i numara ti-ar trebui nu toata viata (finitul), ci “toata moartea” (infinitul eternitatii).

Episodul liric de la inceputul tabloului al doilea va reitera ideea mortii vazuta ca universalia: “macar la soroace mai mari, universul intreg sa fie dat lumii de pomana”. Nu cumva, omul care a stins “cu o pleoapa” toate lucrurile din jur, a si trecut in moarte? Nu cumva stradania lui de a vorbi opune Cuvantul (Logosul) neantului? De altfel, intreg tabloul al doilea va reiterea ideea mortii, de la interogatiile fara raspuns (“Inghitit de viu sau de mort?”, “De ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii?”) si pana la meditatia amara pe tema curgerii timpului Fiintei in nimicul Nefiintei: “Un sfert din viata ni-l pierdem facand legaturi (…) intre lucruri si praf”.

Va  exista, in drama, un moment in care Radu Humor se pregateste sa-i scrie mamei sale folosind, in acest scop, o bucata din besica pestelui. Episodul (de mare puritate si lirism) in care el cugeta pe tema vietii si a mortii, trimite la goetheenele “mume”  din care se trag si in care se intorc toate: “Eu cred ca exista in viata lumii o clipa cand toti oamenii se gandesc la mama lor. Chiar si mortii. Fiica la mama, mama la mama, bunica la mama, pana se ajunge la o singura mama, una imensa si buna” (evident, Muma-Pamant).

Toate incercarile lui Radu Humor de a iesi din propriul destin sunt sortite esecului, omul a devenit un Dumnezeu demn de mila care si-a pierdut atributele sacralitatii: “Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate invia. I-au iesit toate minunile, si venirea pe pamant, si viata, pana si moartea – dar o data ajuns aici, in mormant, nu mai poate invia” va zice Radu Humor la un moment dat.

Motivul destinului lui Radu Humor este universalizat in cuvintele autorului: “Radu Humor sunt eu”.

Finalul dramei il prezinta pe nefericitul Radu Humor care, dupa ce a spintecat ultimul peste, s-a trezit pe o plaja murdara, inconjurata de burti de peste: “un sir nesfarsit de burti. Ca niste geamuri puse unul langa altul”. Acum, senzatia de singuratate este coplesitoare; in haul spatial strajuit de imaginea angoasanta a altei posibile captivitati, Radu Humor se afla, parca, la inceputul lumii.

De data aceasta, numarul infinit de obstacole sugereaza ca noua captivitate este definita si irevocabila.

Cea dintai semnificatie a finalului ar fi imposibilitatea omului de a iesi din limitele destinului sau. In timpul anilor de sedere in burtile care il gazduisera, Radu Humor isi amintise de sotia sa, ba chiar le ceruse celor doi trecatori (care duceau o scandura), s-o caute. Odata ajuns pe plaja, memoria incepe sa treaca in uitare lumea vie, apropiindu-l de alte chipuri (probabil ale lumii moarte): “Cum se numeau batranii aceia buni care tot veneau pe la noi cand eram mic? Dar ceilalti doi, barbatul cel incruntat si femeia cea harnica, pe care-i vedeam des prin casa noastra si care la inceput nu erau asa batrani?”

Impresionanta readucere in memorie a acestor imagini, constituie o chemare a neantului; se lumineaza, astfel, si semnificatia celor doi trecatori tacuti – ingeri ai mortii – care urmau sa-i duca sotiei lui Radu Humor scandurile pentru sicriul sau.

Ultima parte a replicii lui Radu Humor (“si care nu erau asa batrani”) va crea un acut sentiment de fragilitate in fata timpului devorator.

Vorbind, ca si pana acum, cu dublul sau, Radu Humor il anunta ca pleaca din nou (probabil in “marea calatorie” de dincolo de moarte, o noua lume a singuratatii). In acest context, cuvintele “E tare greu sa fii singur” devin drama existentiala.

Maretia personajului consta in gestul sau final: spintecandu-si abdomenul, asa cu  facuse si cu burtile pestilor, Radu Humor se contopeste cu Fiinta universala. Poate ca acesta ar fi sensul ultimei sale replici: “Razbim noi cumva la lumina”.

Drama “Radu Humor” de Dl.Goe va fi o parabola care ascunde idei profunde, interogatii metafizice si simboluri.

Cam asta va fi. Acum ca am planuit-o ma incearca nelinisti majore. Va fi oare o drama importanta? Va fi destul de universala dar si de originala? Nu va semana ea cumva cu vreo piesa scrisa de Shakespeare sau de vreun var al acestuia? Dar dintre toate, altceva ma apasa cel mai greu, o dilema sfasietoare. Recitind in fuga planul de lucru mi s-a parut, la un moment dat, ca personajul imaginar al piesei, Radu Humor, se potriveste tulburator, in momentele cheie, cu un personaj virtual intalnit aevea in viata reala, prin bloguri, unul Viorel Padina. Ar trebui ore sa-mi intitulez piesa asa: Viorel Padina? Daca e pe asa, sa-mi faca greutati inca inainte de a se naste mai bine n-o mai scriu deloc. S-o gasi cine. Cat despre o asemenea idee nastrusnica prin care un personaj de schita (sau mai rau „de moment”) ar trebui sa scrie o drama, nu-i o problema: eu am facut-o, eu o omor.

*** Textul comentariului despre piesa „Iona” a lui Marin Sorescu îi apartine Andreei Stanescu si se gaseste AICI

 

 

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , | 4 Comments »

Caz de in/toleranta in/ofensiva. Pe net.

Posted by arcaluigoe pe Februarie 3, 2011

Perpetuum mobile

Propuneti doua personaje care, desi nu se inghit, joaca drama fara de sfarsit ilustrata mai jos:

Posted in Parerea lui Goe | Etichetat: , | 2 Comments »

Tempora. Nicio tempora.

Posted by arcaluigoe pe Februarie 2, 2011

Tempora…

De I.L.Caragiale

Acum câtiva ani, unul dintre cei mai de seamă studenţi ai Universităţii noastre era şi tânărul Coriolan Drăgănescu. Avea inteligenţă vie, caracter de bronz, temperament de erou; pe lângă acestea, natura-l înzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibilă.

Se-nţelege că, posedând astfel de calităţi, Coriolan trebuia să ajungă în fruntea camarazilor lui. El conducea toate mişcările studenţimii. De câte ori generoasa tinerime universitară, nemaiputând sta indiferentă faţă de împrejurările politice…

Citeste mai departe…

… sau si mai bine accepta o alta varianta de continuare… semnata de fostul erou al luptei cu cenzura comunista, inegalabilul poet al luptei de otel pentru libertate. Iata ce zice si ce cere el azi:

AVP Says: 1 februarie 2011 la 22:18

„Stely, noi n-ar trebui sa discutam despre efectul tembeliziunilor asupra unui telespectator ca tine (mult dincolo de medie ca inteligenta si ca educatie si deci relativ imun la attackul media manipulator), ci despre efectul de maciuca in moalele capului pe care tembeliziunile asa-zis “libere” il pot avea asupra unui telespectator statistic, de o inteligenta si educatie mijlocii, si cu atat mai cumplit asupra telespectatorilor subt medie ori muult subt medie (care formeaza, de altfel, o buna parte a electoratului). Cum poti lasa, tu, putere ocarmuitoare, niste iresponsabili inarmati cu ditamai Tunurile Catodice se umble brambura prin subliminalele acestor bieti naivi ori needucati, subt pretextul ca-si exercita astfel “libertatea de expresie” ? Daca acesti manipulatori si-ar folosi ticaloasa lor libertate doar spre a-si promova, fie si pe caile zmecheroase ale marketingului comercial, produsele, n-ar fi nicio problema, desi chiar si aici protectica consumatorului si-ar spune cuvantul sau ar trebui sa si-l spuna, la rigoare. Dar cand tu, tembeliziune comerciala, iti bati joc sistematic de seful statului, prezentandu-l in mod expres sharjat, caricat ori mincionos si denaturat, deci intr-o lumina de studio infernala, dupa care nici macar un copil de tzitza n-ar mai da doi bani pe biata “autoritate”, si cand cei pe care tu-i manipulezi astfel, in mod evident ticalos, nu sunt doar niste clienti cascalai care cumpara apa chiorensis pe post de elixirul vietii ori actiuni fni de mii de lei care de fapt nu fac nici o para chioara, ci reprezinta sute de mii sau milioane de cetateni cu drept de vot care maine vor decide nu doar pentru ei, naivii naivilor, dar si pentru tine, pentru mine si-n ultima instanta chiar pentru Romanica asta a noastra, atunci cum oare il mai poti lasa pe acest ticalos puscariabil sa-si faca mendrele, fara a-i purica la sange programele otravitoare si fara a-i ridica dreptul de antena la primul atentat contra sigurantei nationale, in fond…?

Stim bine cum s-a ridicat America din salbaticia Far-Westului, devenind nu doar Tara Libertatii, dar si a domniei Legii si Autoritatii : cu o cenzura stricta asupra oricarui mijloc de comunicare in masa, de la cinema pana la televiziune. In filmele americane din epoca de consolidare a domniei legii in aceasta tara aveai voie sa-l bestelesti, sa-l balacaresti pe un politist or judecator oarecare, da, dar in final Politia si Legea trebuiau sa invinga cu orice pret, altfel filmul nu avea voie sa iasa pe piata; aveai voie sa te iei de Presedintele Americii, dar in final Presedintele trebuia sa fie, intr-un fel oarecare, heroul pozitiv si invingator, sau macar Vicepresedintele cel Bun trebuia sa-i ia locul. Mai ales in vreme de razboi – iar vremurile astea de bajenie de la noi pot fi asemuite cu-o vreme de razboi, aloo – nu te puteai juca, decat cu riscul de a aparea in fata Curtii Martiale, cu astfel de lucruri care puteau submina autoritatea statului si inocula defetismul ori descurajarea in randul cetatenilor obisnuiti.”

AVP – Ceausescu ar fi fost mandru de tine!

Ceausescu n-a murit
Ne vegheaza îndârjit
Ceausescu e o scoala
Ceausescu e o boala 

E în mine e în tine
E în blocuri si uzine
Azi îl poarta fiecare
Ceausescu-n veci nu moare

Ceausescu n-a murit
Istoria ne-a pacalit
Limba lui de lemn se plimba
Ncet prin vechea noastra limba

Ceausescu n-a murit
Istoria ne-a pacalit
Noi suntem viii si mortii
Ceausesti suntem cu totii

Posted in Poetul Paradigma - Fo-pe-Vi | Etichetat: , , , | 57 Comments »

Postare provizorie. Definitiv.

Posted by arcaluigoe pe Ianuarie 31, 2011

Cititi acum ca nu stiti ce pierdeti !

Bunul mieu amic virtuos, A si V si P, inconjurat de (m)ucenici ascultatori, la dansul in batatura, incearca sa-si transfere magnificele-i invataturi despre libertate si altora. Dupa ce a insistat ca un un om plin de bunsimt si onoare, pe langa alti bloggeri si personaje cu propunerea demna de un doctorat sau macar de dezbatere nationala, de a nu-l mai accepta pe un anonim anume (sic) in gradinile virtuale personale, reuseste azi sa imbunatateasca dramatic termenii apelului. A si V si P este mare maestru in apeluri. La loc de cinste se afla, alaturi de alte apeluri, apelul anti-RH.  Nu e suficient sa-l banezi pe respectivul anonim anume (sic) pe blogul tau, dar trebuie sa-l eviti cu obstinatie oriunde s-ar afla acesta intamplator si eventual sa eviti cu sfintenie lourile prin care acesta a umblat, imputind aerul. Daca nu procedezi asa te-ai ars. Anatema avepiana te paste. Poate sa  reusesti in mod miraculos sa scapi nears pe rug pentru erezie dar atunci vei continua sa-ti duci mizerabila existenta ca un proscris.  Bucura-te Radu Humor. Esti o persoana importanta. Regele hyperspatiului te considera asa.

P.S. De cand a demarat campania de deratizare a lui R.H., egalul acestuia, AVP (doau personaje anonime din blogosfera virtuala, nu?, in spatele carora se afla doi cetateni dubiosi ai patriei noastre, doi patrioti) i-a ridicat el insusi in persoana banarea, in nenumarate randuri, chiar pe blogul sau, complacandu-se in a-l gazdui, invoca sau oferi ca ofranda prioteselor sale. Ce sa mai intelegi de aici? Ca n-ai ce. Nu faceti ca ei.

Si un bonus nepretuit:

 

 

Posted in Poetul Paradigma - Fo-pe-Vi | Etichetat: , | Comentarii închise la Postare provizorie. Definitiv.

Numele unor persoane prea putin cunoscute…

Posted by arcaluigoe pe Decembrie 8, 2010

Esenta totalitarismelor consta in ingradirea dreptului la libera exprimare… Cred ca esti de acord! (a se insista)

Un alt fel de „Recunoasteti personajul?” / Re-cunoasteti!

E plina lunea de pitzigoi si gaitze care chiraie dupa recunoastere si dupa bani, de sobolani spilcuiti care guitza din guritza tot asa, de gaini care cotcodacesc pe-o margica a foamei facute odata si de greieri fara creieri care le canta in struna.  In pauze chitzaie cu totii a bârfa, in coruri pe mai multe voci, impotriva altrora, a celor „ajunsi” fara a fi avut trecutul „potrivit”. E plina lumea de astfel de cacareze la fel de gretzoase precum bolsevicii intorsi pe dos sau ajunsi moaste, iar poanta e trista. Exista o poanta trista si victorioasa umflata de cacacreze.

Totusi, in lumea plina de astfel de concerte exista inca rarisime cazuri de oameni (solisti) care intr-adevar ar merita recunoastere si confort si care raman discreti, tacuti, uitati, chiar si post-post-mortem si post-post-restatnt in post-post-modernism. Oameni cu caractere puternice (opozanti ai totalitarismului nu „dizidenti”), valori intelectuale reale, talente rare. Se mai afla scriitori adevarati (nu facaturi ale unei incorecte corectitudini) care refuza premiul Nobel pentru literatura, exista dizidenti polonezi care-si refuza milionarismul (da, da), matematicieni bizari care rezolva din garsoniere probleme imposibile si care nu accepta anuntatul premiu (un alt milion de dolari), exista Urmuz, exista I.D. Sârbu, si Marino exista si el. Mi-ar placcea  sa vorbim, intr-o zi, in cate o zi,  despre toti si fiecare in parte dintre acesti ciudati discreti (pe care poate ii stii si tu), asa cum ne vom pricepe.  Azi vreau sa-ti amintesc despre un astfel de ne/caz al unui nume (,) al unei persoane prea putin cunoscute: Alexandru Dragomir, o victima ratata (inocenta) a multor si variate tentative (esuate toate) de ingradire a libertatii sale de expresie.

Lecţia lui Alexandru Dragomir

Pe Alexandru Dragomir l-am cunoscut în 1994, la unul din primele seminarii NEC. Pe atunci, Colegiul Noul Europa nu avea sediu, era itinerant prin diferite case, iar eu eram bursier. Când l-am intâlnit pe Alexandru Dragomir ne aflam la GDS, iar seminarul s-a nimerit să-l ţin eu. Tema era Galileo Galilei. Mă pregătisem din timp, eram stăpân pe toate citatele mele. Cum se obişnuia, după ori în timpul seminarului fiecare participant a intervenit cu câte o observaţie sau un comentariu. Domnul uscăţiv şi cu voce mică, limbaj banal şi dicţie oarecare, despre care mi s-a spus că e Alexandru Dragomir, a făcut un comentariu care diferea de toate celelalte prin aceea că 1) pornea chiar de la ceea ce spuseseşi; 2) era sec; 3) era precis; 4) era simplu; 5) te punea pe gânduri; 6) îţi arăta că îţi  scăpase ceva important; 7) trimitea la textele citate prin pagină, capitol sau paragraf; 8 ) comentariul său era construit din mai mulţi paşi, dintre care unii se bifurcau, iar construcţia raţionamentului îţi dădea senzaţia că e “spaţială”, “stereofonică”; deschidea o perspectivă deopotrivă nouă, care ţi se impunea imediat ca evidentă; 9) îţi dădea senzaţia că profundul e sub nasul tău şi că poate fi atins cu ajutorul unei gândiri la îndemână; 10) comentariul său era spus şi cu ironie şi cu auto-ironie şi, nu ştiu cum, în acelaşi timp cu extremă seriozitate.

De îndată ce îl vedeai desfăsurându-se, prestaţia intelectuală a lui Alexandru Dragomir îţi punea o problemă : modul său de a se raporta la marii autori (citiţi pentru a dialoga cu ei, nu pentru a-şi lua de la ei temele), exactitatea referinţelor sale (cita totul la pagină) simplitatea profunzimii sale şi originalitatea gândirii sale (pornea de la cele mai simple fapte cotidiene şi te ducea imediat, după câteva gânduri, direct în filozofia cea mai înaltă, deşi exprimată în chipul cel mai pedestru, ceea ce sporea impresia de insolit şi profunzime) – toate acestea ţineau  de felul foarte diferit în care se instalase Alexandru Dragomir în propria sa gândire. În fond, acest “fel” de a fi în propria gândire atrăgea atenţia asupra lui Alexandru Dragomir şi intriga, pentru că în lumea noastră mai este practicat de foarte puţini.

Intervenţia sa la acel seminar din 1994 mi-a produs o impresie durabilă. În primul rând, ceea ce impresiona la Alexandru Dragomir era contrastul dintre modestia discursului şi incisivitatea gândului. Mai precis: între economia mijloacelor şi eficacitatea dispozitivului de gândire. În fond, contrastul între transparenţa limbajului şi profunzimea gândirii. Dragomir vorbea limba omului de pe stradă, cu distincţia aristocratului care nu se trădează decât prin simplitate. Avea ceva neafectat în vorbire; direct în formulare; tăios în expresie; biruitor în reflecţie; fără de şiretlicuri în raţionamente; stăruitor în gândire; precis în referinţe; acut în exigenţe; adecvat în reacţii, binevoitor în politeţe şi plin de pudoare în modestie. Nu avea, cum se spune azi, politeţea oamenilor de altădată: era, pur şi simplu, bine-crescut; bine format; cu miez alcătuit, si, nu-mi dau seama cum se simţea asta, dar e sigur că se simţea, era etic construit. Hotărât lucru, Alexandru Dragomir avea ceva foarte special. Dar ce anume?

Ca să răspund la întrebare, trebuie să revin la prima mea impresie. Din felul în care cita şi trimitea încrucişat la texte, Alexandru Dragomir părea un prestidigitator. Ţin minte că, atunci când l-am întâlnit prima oară, lucrul care m-a frapat cel mai puternic a fost acela că domnul Dragomir ştia materia pentru care eu mă pregătisem anume fără ca el să se fi pregătit în mod special pentru ea. Când a acceptat invitaţia de a participa la acel seminar, aveam să aflu, Dragomir nu ştia că tema discuţiei va fi Galileo Galilei. Cu toate acestea, odată tema pusă, el a fost în stare nu doar să se raporteze imediat la ceea ce fusese expus (şi reprezenta ultimele contribuţii in exegeza de specialitate), dar şi să dovedească o deplină comandă asupra citatelor din Galileo Galilei pe catre eu le întrebuinţasem. Asta nu se putea explica decât dacă Galileo Galilei era specialitatea sa. Or, cum am aflat ulterior, Galileo Galilei nu era deloc son fort, interesele sale de cunoaştere mergând aproape în excusivitate spre marii filozofi – Platon, Aristotel, Plotin, Toma d’Aquino, Descartes, Leibniz, Kant, Hegel, Heidegger. De-a lungul timpului aveam să aflu că pe toţi aceştia Alexandru Dragomir îi ştia nu doar în original ci şi la pagină. Deşi Galilei nu era deloc specialitatea sa, Dragomir reuşea prin nu ştiu ce tehnică să ştie tot ce ştia din opera acestuia – intr-un mod extrem de viu, perfect la îndemâna, şi reuşind ca totul să îi fie mereu actual, viu şi spontan în minte. Actual ca şi când acum vedea pagina pe care o cita; viu ca si când acum imagina gândul pe care îl exprima; spontan ca şi când acum pentru prima oară se petrecea actul de gândire care stătea la originea a ceea ce spunea. Pe scurt, Alexandru Dragomir părea să posede o formidabilă „tehnică” de întreţinere în stare de permanentă funcţionare a tuturor cunoştinţelor sale. Era ca şi când ar fi posedat secretul menţinerii în viaţă a gândurilor care, odată apărute, la oamenii care nu îl posedă (noi toţi), se ofilesc şi mor. Era ca şi când gândurile şi referinţele sale ar fi fost mereu menţinute intr-o stare de actualitate şi vitalitate. (Faptul a putut fi verificat mai târziu. Într-o discuţie din 2000, am putut verifica faptul că „citatele” mele din Galilei se „învechiseră”, în timp ce ale lui, în ciuda neîntrebuinţării, rămăseseră la fel de vii ca atunci când ne întâlniserăm.)

 

Această abilitate de a-şi păstra cunoştinţele şi gândurile „în viaţă” nu poate fi înţeleasă decât luând seama că Alexandru Dragomir refuza să scrie; că nu înţelegea să îşi transforme gândirea în scris profesionist; că folosea scrisul numai ca pe o unealtă de consemnare, refuzând să îi dea statutul, pentru noi indiscutabil, de vehicul şi instrument al gândirii. Dragomir nu scria, nu pentru că nu ar fi avut talent; nu pentru că i-ar fi fost imposibil să publice ori ar fi fost nedemn pentru el să încerce să o facă, nu pentru că era steril sau boem sau leneş sau incoerent sau abulic: Alexandru Dragomir nu scria pentru că refuza să gândească scriind; voia să gândească gândind şi să-şi dezvolte gândurile vorbind.

Dacă punem împreună refuzul său de a scrie cu precizia de ac a oralităţii sale şi cu cu „tehnica” sa de a menţine „în viaţă”, cu o precizie adesea uluitoare, gânduri, raţionamente, referinţe, cărţi întregi, discursuri complicate şi aşa mai departe, ne dăm seama că ele sună cunoscut. Alexandru Dragomir pare să fi realizat exact condiţiile argumentului avansat de Platon împotriva ideii că scrisul este un leac împotriva uitării (Phaidros, 275-278 şi Scrisoarea a VII-a, 340-345).

Argumentele lui Platon sunt: unul, de natură cognitivă, celălalt, de natură morală. Argumentul moral constată că gândul scris se livrează în acelaşi fel şi cunoscătorului, şi necunoscătorului, şi celui ce l-a înţeles, şi celui ce l-a deformat. Ceea ce înseamnă că, în timp ce gândirea vie, cea care se petrece în faţa noastră, interpelează diferit pe fiecare din auditori, scrisul este neutru: şi înţeleptul şi prostul pot spune că au înţeles ce este scris, fără ca scrisul să îl poată contrazice pe prost şi să îl confirme pe înţelept. Scrisul se pretează la interpretări abuzive, în timp ce gândirea vie nu. Argumentul moral spune că scrisul nu este un ghid pentru discernamânt.

 

Argumentul cognitiv spune: prin intermediul scrisului nu vei obţine o memorie veritabilă, ci una de tip mecanic. Platon ne explică ce înseamnă acest lucru dezvoltând o analogie a scrisului cu pictura. Gândul scris faţă de gândul gândit este ca imaginea pictată faţă de realitatea vie: asemenea neînsufleţitului faţă de însufleţit. Gândul scris este o reproducere mecanică a gândirii vii. Prin urmare, ceea ce poate fi notat prin scris este gândul mort. Gândul scris este înţepenit în doua sensuri: pe de o parte, pentru că reprezintă transcrierea unui gând care a fost desprins din fluxul gândurilor care l-au creat. Pe de altă parte, pentru că a exprima înseamnă deja a selecta din bogaţia actului de a gândi ceea ce poate fi fixat prin expresie. Nu tot ce gândim poate intra în expresie, nu toată gândirea – şi atunci gândul care a ajuns sa fie scris este de două ori pietrificat. Astfel încât ceea ce va fi smuls uitării prin scris suferă de două vicii: este expresia unui gând mort şi activează o memorie mecanică – ţinerea de minte pe dinafară şi nu readucerea la iveală a gândirii care a stat la originea consemnării prin scris.

Argumentul pe care Platon îl formulează se bazează, în fond, pe distincţia între ceea ce este viu şi însufleţit, fertil în urmări, şi poate crea consecinţe, şi ceea ce este decupat, înţepenit, mort, neînsufleţit şi care, cum spune el, este mut. Problema scrisului, în concepţia lui Platon, nu stă deloc în faptul că scrierea este fixată pe un suport material, ci în faptul că, într-o cultură care privilegiază în mod masiv scrisul, unei operaţiuni din minte, vii, îi este substituit în mod definitiv un procedeu mecanic, mort, din afara sufletului. Soluţia lui Platon, care a scris, nu este să nu mai scriem, ci, cum spunea el, să distingem între scrisul pe obiecte exterioare sufletului şi scrisul în suflet; şi, distingând între ele, să nu ajungem vreodata să preferăm memoria mecanică, favorizată de scrisul pe obiecte exterioare sufletului, memoriei vii, întreţinută de capacitatea gândirii de a scrie direct pe suflet.

Ei bine, aceasta îmi pare a fi lecţia vieţii de gânditor a lui Alexandru Dragomir. El a ilustrat de o manieră perfectă condiţia gânditorului care a luat în serios argumentul lui Platon împotriva scrisului, optând, împotriva unei întregi lumi, pentru gândirea care scrie direct în suflet. De aceea referinţele sale nu îmbatrâneau şi rămâneau mereu proaspete, iar ale mele declinau, pe măsură ce încetam să le mai exersez: pentru că ale lui erau vii, aşa cum şi sufletul este viu, iar ale mele erau moarte, aşa cum, dupa vorba lui Platon, şi imaginea pictată este moartă în raport cu chipul realităţii, după care este imitată.

Lecţia lui Alexandru Dragomir este că gândul, asemenea rugăciunii, nu are nevoie de cârje pentru a atinge lucrurile cele mai importante. Mai mult: daca îi dăm cârje, el tinde să devină dependent de ele. Nu depindeţi de nimic, ne-a invaţat prin exemplul său personal Alexandru Dragomir, care să nu fie viu şi care să nu fie capabil şi să dea viaţa şi să învie. Căci adevărata gândire aşa este. (Lectia lui Alexandru Dragomir / Horia-Roman Patapieviciarticol publicat in Idei in libertate nr 3 –  martie 2005)

 

 

Posted in Arcaluigoeologie, Poetul GreFo, Poetul Paradigma - Fo-pe-Vi | Etichetat: , , , , | 31 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: